Inainte, iulie 1954 (Anul 11, nr. 2922-2947)

1954-07-22 / nr. 2939

Pag. 2 Cooperativă bine aprovizionată Grija pe care partidul și guvernul le acordă ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, se oglindește și prin buna aprovizionare a coopera­tivelor sătești cu tot felul de pro­duse industriale necesare oamenilor muncii de pe ogoare. Una din cooperativele bine apro­vizionate din regiunea Craiova, este și cea din comuna Cetate, raionul Cujniir. Rafturile cooperativei sunt încărcate cu pînză, stambă, încălță­minte, etc. Țăranii muncitori își pot cumpăra de aci îmbrăcăminte, obiecte de uz casnic, frînghii și u­­nelte agricole necesare în campa­nia agricolă de vară. Recent, pe lângă cooperativa să­tească a fost amenajat un magazin alimentar, care distribue consuma­torilor produse raționale și la liber. Ca urmare a propunerilor făcute de cumpărători, conducerea coope­rativei Cetate și-a luat angajamen­tul să aducă produse zaharoase care vor fi date spre consum copiilor de la grădiniță și căminul de zi din această comună. Membrii consiliului de conducere al acestei cooperative sunt hotărîți ca, in actuala perioadă­ să-și in­tensifice eforturile în ce privește buna aprovizionare cu mărfuri, spre a sprijini astfel desfășurarea în bune condiții a campaniei de re­coltare și treieriș. E. Dumitrescu coresp. 1 iS A 1 ÍN X B Mecanizatorii de la S.M.T. Zănoaga folosesc metode înaintate la recoltat și treieriș . * Conducerea S.M.T. Zănoaga, sec­ția politică și organizația de partid au acordat o atenție deosebită cam­paniei agricole de vară. In afară de faptul că repararea tractoarelor și celorlalte mașini și unelte a­­gricole a fost terminată din timp s-au luat măsuri pentru ca la re­coltat să se aplice cele mai înaintate metode de muncă pentru a putea fi scurtată perioada de recoltare.­ Pentru ca dezmiriștitul să se facă odată cu recoltatul, încă din timp la S.M.T. Zănoaga s-a con­fecționat un cuplu la o secerătoare­­legă­toace la care se remorcă patru baterii de disc, cu care dezmiriș­titul se execută odată cu secerișul. Făcîndu-se proba la acest cuplu s-a văzut că dă rezultatele dorite. Prin această probă cît și prin schimbul de experiență organizat, toți mecanizatorii au avut prile­jul să cunoască cum se folosește acest cuplu și randamentul ce se poate obține în muncă prin aplica­rea lui. Primul care a început aplicarea cuplului la secerătoarea­ legătoare a fost tractoristul Tudorache Ion. Lucrînd la gospodăria colectivă A­­mărăștii de Sus, acesta a secerat și dezmiriștit în 5 zile 40 ha., adică 8 hectare pe zi, norma sa de lucru fiind de 6,6 ha. pe zi se­ceriș, fără dezmiriștit. .Văzând rezultatele obținute de tractoristul Tudorache Ion, trac­toristul Ioanid Dumitru a cerut mecanicului șef să-i confecționeze un asemenea cuplu pentru seceră­­­toarea­ legătoare cu care să lucreze în campanie. Acest cuplu a fost con­fecționat și este folosit cu succes. Pentru ca la treieriș să se poată aplica metoda Brediuk, tov. Mihai Ion, inginer agronom-șef a pre­lucrat cu toți mecanizatorii cum să aplice această metodă, dîndu-le îndrumări practice in acest sens. De asemenea, la ședința sfatului S.M.T. care a avut loc înainte de începerea campaniei agricole de vară s-a prelucrat cu toți preșe­dinții de gospodării colective și întovărășiri agricole din raza de activitate a S.M.T.-ului Zănoaga importanța și felul cum se aplică metoda Brediuk, pentru ca întovă­­rășiții și colectiviștii să sprijine mecanizatorii in aplicarea acestei metode la treieriș. Antrenați în întrecerea socialistă, cei 32 mecanici de la S.M.T. Ză­noaga încadrați în 7 brigăzi, depun eforturi sporite în muncă pentru ca în cinstea zilei de 23 August să îndeplinească angajamentele lua­te, în vederea executării lucrărilor din campania agricolă de vară în timpul cel mai scurt și în bune condiții. V. POPESCU coresp. TEHNICIANUL POMICOL Pe tovarășul Dengh­el Frederich, tehnician pomicol la sfatul popular raional Tg. Jiu, l-am cunoscut încă din iarna trecută. Venise in biroul tovarășului președinte să-i ceară sprijinul. I se întâmplase o ..mare nenorocire”. Dăunătorii animali atacaseră pepiniera din Bîrsești. In privire i se citea mâhnirea. El muncise cu atîta pasiune pentru ca pomișorii din pepinieră să creas­că sănătoși, iar acum să-i distrugă iepurii pentru că nu se găsește se îndură ca pepiniera să fie îm­prejmuită. „Afurisite jivine și iepurii ăștia.’ Nici paznicul cu clinele n-are ce să le facă. Singura soluție de a salva­ pepiniera este împrejmuirea cu gard de scindări”. Și acum un auz îi mai stăruie vorbele președintelui: „Te descurci cum poți. Pentru pe­pinieră nu avem planificate fon­duri”. De aceea, a pornit spre co­munele unde avea cei mai mulți pomi cu Hori: Turcinești, Bușești și Runcu. A stat de vorbă cu aceștia și au hotărît să împrejmuiască pe­piniera cu materiale din resurse­ locale. Au tăiat trunchiuri la gater și au făcut scindări. Avusese drep­tate Iov, președinte cind îi spu­sese că nu numai cu bani se poate face treabă. Când privești cei 300 puieți de nuc, frumos aliniați, din pepinieră, cu coroana verde-rotată, iți dai seama că o mină de specialist le-a putut da această formă. — Pomii tovarășe, sint ca și co­piii — ne spune tov. Denghel Fre­derick. Copilul pe care măică-sa l-a înfășat și îngrijit bine cut a fost mic este un viitor om sănă­tos și robust. Pomul căruia i-ai dat o îngrijire deosebită în pepi­nieră va fi și in livadă sănătos și plin de roade. De altfel, nucii din pepiniera din Bîrsești își au povestea lor. In raionul Tg. Jiu, nucului ii pri­ește foarte bine. Tehnicianul Den­ghel Frederick observase acest lu­cru și mai observase că acest soi de pom în ultimul timp este pe cale de dispariție. A cercetat mo­tivul și a văzut că din cauza lip­sei de puieți nucul a început să fie o raritate in raionul Tg. Jiu. Ideea creării unei pepiniere de nuci i-a dat-o unul dintre ponticul­torii re­numiți ai raionului Tg. Jiu, țăra­nul muncitor Manta Eugen din comuna Turcinești. Pentru aceasta a cerut sprijinul organelor de stat și a înființat o pepinieră specială pentru nuci. Peste vreo câțiva ani, sute de puieți de nuc vor fi răsă­diți in livezile raionului Tg. Jiu. * „Virsta omului? Eu tovarășe, so­­cot că nu cea din acte este ade­vărată, ci după cum ți-e inima de tînără. Nici nu mă gindesc că am trecut de o jumătate de veac. Mă așteaptă lucruri prea multe de fă­cut și nu mai am timp să mă gin­desc la bătrînețe, îmi crește inima de bucurie cîn­d văd cum tot mai mulți pomi se ridică in raionul Tg. Jiu”. Și intr-adevăr, tehnicianul Den­ghel Frederich, are dreptate că n-are timp să se gîndească la bă­trânețe. Toată ziua aleargă de la Turcinești la Runcu, de la Bălă­cești la Birsești. Peste tot el dă sfaturi practice pomicultorilor des­pre felul cum se îngrijesc pomii pentru a da roade cu­ mai multe, — roade care vor fi valorificate prin fabrica de marmeladă Vădeni, sau prin cooperative, spre a con­tribui astfel la continua îmbună­tățire a aprovizionării oamenilor muncii cu produse alimentare. T. POJ­OCEAN­U Au achitat autoimpunerea Zilele acestea, în co­muna Hure­­zani, raionul Gilort, a avut loc adunarea populară în vederea fi­xării autoimpunerii, pe anul 1954. La această adunare, au luat parte 450 țărani muncitori din comună, care și-au luat angajamentul de a sprijini efectiv lucrările noii con­strucții a localului căminului cul­tural. Țăranii muncitori Ion Patru, Constantin C. Diaconescu, Dronooie Aurelian, Văduva Constantin, Ghim­pați Marin și alții, pe lângă anga­jamentele luate că vor sprijini ac­țiunea construirii localului căminu­lui cultural prin prestare de muncă de interes obștesc și-au achitat su­mele pentru a­utoim­punere. Gh. Vilău coresp. Ce să citim V. Ovecichin: „Infi­ tm colhoz“ Reportajele literare ale lui Ove­­cichin sunt foarte cunoscute și prețu­ite în Uniunea Sovietică. Cititorii sovietici citesc cu interes aceste re­portaje știind că vor găsi in ele totdeauna ceva nou, important, demn de a fi cunoscut. Noul reportaj literar al lui O­­vecichin „Intr-un colhoz” are în centrul său oameni și fapte dintr-un colhoz fruntaș. El arată că în ciuda faptului că acest colhoz se situa printre cele mai înaintate din regiune „vechiul nu dispăruse cu totul din felul de muncă al oamenilor și că permanenta cerință a vieții „mereu înainte” — era uneori uitată. . Din desfășurarea reportajului ci­titorul află cum vor reuși cei din colhozul „Steagul Roșu”, ca „noul” să ia locul ,,vechiului”, ca gospodăria lor să devină un exem­plu pentru toți. Cînd treburile „merg la zi“, dar nu merg bine Scrisoare deschisă tovarășului Pop Vasile, directorul gospodăriei agrozootehnice Minerale din satul Fior­ești raionul Fil­iași Tovarășe director. Mă fiu de cuvînt,, să vă scriu cît mai din vreme, pentru ca să nu uitați ziua cînd am intrat în sediul gospodăriei pe care o conduceți și cînd eram gata să fiu convins de mulțumirea ce v-o exprimați pentru faptul că „treburile merg la zi“. Este a­­devărat, nu pot să nesocotesc, că treburile în gospodăria agro­zootehnică „Minerul“, al cărei director sînteți nu merg „la zi“ — însă merg sucit, pe dos, nu „bine“, cum aveți obiceiul să induceți în eroare organele ce vă controlează. Să luăm de pildă, campania de însămînțări Din cele 130 hec­tare ce erau planificate să le însămînțați cu orz de toamnă, ați putut însămînța, numai 53 hectare. Faptul acesta, îl moti­vați cu „lipsa“ S.M.T. Filiași, care nu și-a respectat contractul lucrărilor sau cu alte „cazuri de forță majoră“. Pe mine, mă face să cred, că din cauza co­modității cu care priviți muncile importante, au putut avea loc așa-zisele cazuri de „forță majo­ră“. Și ca să vă dovedesc aceasta, nu pot trece cu vederea peste cele 40 hectare cu orz,, care s-au „compromis din cauza zăpezii“, cum v-ați­ hotărît să susțineți în orice împrejurare. Nu crede­ți, așa după cum se prezintă re­alitatea, că orzul, a fost compro­mis din cauza buruienilor ce n-au fost privite la timp ? Și să vă mai spun încă ceva : în dealul „Floreștilor“, gospodăria agrozootehnica are 12,75 ha, vie, care este năpădită de buruieni. Dar asta nu este totul. In apropi­erea gospodăriei, sunt 3 ha. de sfeclă furajeră, care, pentru fap­tul că n-a fost prășită, a dat de lucru țăranilor muncitori. A­­dică nu sfecla, ci mohorul din ea. Tot acolo, mai aveți un hec­tar cu vie, care are aceeași soar­tă. Ca să revin la povestea cu sfecla, adăugind bun-înțeles și via, cred că n­u odată ați întîlnit femei, care cărau cu sacii, mo­horul crescut des­ca peria și înalt prin sfecla și via gospodă­riei. Vreau să vă mai amintesc des­pre cele 20 ha. însămînțate cu fasole, pe la care n-ați mai tre­cut de la însămînțare, după cum nici un tehnician agricol nu s-a obosit s-o vadă. Buruienile, care­­ au crescut prin această cultură, au compromis recolta de pe 9 ha., și desigur, veți încerca să justificați și această lipsă tot prin „cauze de forță majoră“. Din cele 100 ha.­­ce erau pla­nificate a fi cultivate cu porumb, s-au însămînțat numai 84 ha. întreținerea porumbului, necesi­tă desigur muncă, și pentru a­­ceasta, l-ați dat în dijmă la ță­ranii muncitori. Nu de altceva, dar ca să mai scăpați de-o gri­jă ! N-ați avut preocupare să a­­sigurați nici baza furajeră pen­tru animalele gospodăriei. Aceas­ta se desprinde din faptul că, din cele 50 ha, planificate cu o­­văz, au­ însămînțat numai 30 ha. Suprafața de fin natural, pro­prietatea gospodăriei agrozooteh­nice, ați binevoit s-o dați „pri­etenilor“, pentru pășunatul vite­lor lor, iar pentru gospodărie, ați împrumutat furaje din sat. Cu ocazia acestei scrisori, con­sider că este necesar să vă arăt și poriția dumneavoastră față de cadre. Astfel, v-ați înconjurat de anumite elemente necorespunză­toare, cum este Nistorescu Ion, șeful contabil. Acesta a bătut un tractorist, iar cu muncitorii se poartă ca un zbir. Da altfel, cu­noașteți și dumneavoastră aceste manifestări ale șefului contabil, dar totuși... le faceți nevăzute, neauzite. Un alt element, consi­derat bun de către dumneavoa­stră, este Stanca Marin, căruia i-ați tolerat să fure 500 kg. de lemne, din proprietatea gospo­dăriei. Și brigadierul Mogoșanu Tudor, contabilul principal Tu­dor Titu, și alții care vă încon­joară, sunt certați cu interesele celor ca muncesc. Aceștia, sabotează interesele gospodăriei, nu plătesc la timp, sau de loc, țăran­i și muncitori care vă ajută la muncile agri­cole. Credeți, tovarășe Pop, că a­­cestea­ sunt fapte, cu­ care puteți răspunde încrederii ca vi s-a a­­cordat spre a conduce treburile gospodăriei agrozootehnice, pen­tru a contribui la îmbunătățirea condițiilor de viață și de trai ale muncitorilor ? Mie nu-mi vine să cred. Și dacă este așa, îmi ex­prim convingere­a că organele în drept își vor face timp, spre a vă analiza munca și a lua mă­suri pentru îndreptarea lucruri­lor în această gospodărie a sta­tului. S. STANCIU , Vorbind despre scriitor și raport­­urile lui cu viața socială, Dobro­liubov spunea: ’’...gradul de talent al unui autor este determinat de gradul in care ochiul sau pătrunde adevărata substanță a fenomenelor și de extinderea pe care o dă, în afară, diverselor aspecte ale vieții”. Intr-adevăr, dacă ținem seama că adevăratul conținut al artei este însăși viața umană, văzută și sur­prinsă în mediul ei social și natural, „privită in sinteza manifestărilor ei și interpretată de artist in lumina unor anumite idealuri sociale”, a­­tunci putem spune despre Vasile Alecsandri că a fost un mare scrii­tor care, trăind în mijlocul unui mediu zbuciumat de adinei prefa­ceri sociale, l-a știut oglindi, si­­tuîndu-se pe poziții înaintate, a­­vînd astfel, rolul unui autentic scriitor, și luptător progresist. Pătrunsă de un puternic caracter popular, opera lui Vasile Alecsandri ridică și rezolvă probleme în sen­sul intereselor poporului, scriitorul nerămînînd nepăsător in fața fră­­mîntărilor sociale ale epocii sale. „Dacă avem în fața noastră un artist cu adevărat mare, — spunea Lenin despre Tolstoi — atunci mă­car unele din momentele esențiale ale Revoluției trebuie să fie oglin­dite in opera sa”. In această pri­vință, opera lui Vasile Alecsandri este grăitoare, reflectînd cele mai însemnate evenimente politice și sociale ale secolului al­ XlX-lea. Prima jumătate a acestui secol se caracterizează prin destrămarea feudalismului și afirmarea burghe­ziei. După pacea de la Adrianopol (1829), Principatele obțin liberta­tea comerțului cu țările Europei. Odată cu schimbul de mărfuri se țac și sch­im­bul de idei, care pre­gătește spiritele și contribuie la izbucnirea revoluției de la 1848. După eșuarea revoluției, burghezia, trădînd ideile progresiste pentru care luptase, pactizează cu mo­șie­­rimea, și, în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, ia ființă „monstruoasa coaliție”, care agra­vează din ce in ce mai mult sta­rea politică și socială a clasei mun­citoare și țărănimii. Născut in 21 iulie 1821, Vasile Alecsandri este prezent la toate aceste frfimentări ale secolului și oglindește în opera sa lupta po­porului pentru dreptate socială și națională. Încă de la primele sale manifestări poetice, scriitorul luptă cu tot avîntul pentru ridicarea pre­stigiului țării sale în ochii altor popoare. După ce, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi începe lupta pentru o literatură națională, originală inspirată din realitățile țării noa­și­stre, Vasile Alecsandri împreună cu alți scriitori, valorifică comori­le culturale ale poporului, cronicile, tradițiile, folclorul, punând astfel în circulație principalul izvor de inspirație al scriitorilor, trecutul de luptă al poporului și peisajele țării noastre. Prezent la toate evenimentele im­portante ale epocii sale, Vasile A­­lecsandri scrie „Cîntec haiducesc , oglindind viața de suferință a po­porului și dorința lui de libertate, sau „Dezrobirea țiganilor”, făcîn­­­du-se ecoul actului de eliberare a țiganilor robi de pe moșiile mî­­năstirești. Actul revoluționar al a­­nului 1848 este reflectat de scriitor în poezia „Deșteptarea Romîniei”, chem­ar­e la luptă a poporului pen­tru sfărâmarea lanțurilor robiei, în­lăturarea tiraniei și cucerirea liber­tății: „Pină cînd să ne mai plece cruda, oarba tiranie /Și La caru-i de trufie / Să ne-njuge ca pe boi! /... Fericit acel ce calcă ti­rania sub picioare / Care vede-n a lui țară libertatea , reînviind”.­­ După eșuarea revoluției din 1848, refugiat la Brașov, împreună cu alți revoluționari, Vasile Alecsandri re­dactează „Principiile noastre pen­tru reforma patriei”, printre care, alături de crearea de instituții bur­­ghezo-democratice și unirea Mun­teniei cu Moldova sunt puse și re­vendicări privitoare la îmbunătă­țirea soartei țăranilor. Viața po­porului și creațiile lui artistice l-au interesat totdeauna pe scriitor, care, încă din anul 1842, colindă munții și satele, în căutarea comorilor culturale ale poporului. Dacă ia povestirea „O preum­blare prin munți”, publicată în 1844, redă cu căldură primul lui contact cu poezia populară, inter­­calînd în povestire, unele desco­periri făcute în această direcție, prin 1852, Vasile Alecsandri pu­blică culegerea de „Poezii popu­lare" și „Balade", care, cu toate deficiențele științifice ce le pre­zintă, constituie un punct de ple­care în valorificarea creației popu­lare într-un moment în care poe­­­zia noastră era dominată de o poezie artificială de salon. Prin aceasta, lui Vasile Alecsandri îi revine Srarele merit de a fi în­semnat prin activitatea sa o coti­tură hotărîtoare în evoluția lite­raturii noastre, și de a fi început să scrie, el însuși, sub directa ins­pirație folclorică. „Atunci scrisei sau mai bine zis improvizat — mărturisește poetul — cele mai bune poezii ale mele: Baba cloanța, Strunga, Doina, și-mi făgăduii cu tot dinadinsul să las la o parte în­cercările m­ele de versifi­cație fran­ceză și să-mi urmez calea ce-mi croisem singur în domeniul adevă­ratei poezii românești”. Sub acea­stă influență scriitorul publică: „Altarul mânăstirii Putna” „Tăta­rul”, „Baba cloanța”, „Crai nou”, „Strigoiul”, „Doina”, „Sora și ho­țul”, „Andrii Popa”, „Groza”, „Cîntec haiducesc”, legende și cre­dințe populare versificate, sau poe­zii inspirate din viața haiducea­scă a poporului nostru. Contactul cu poporul a fost ho­­tărîtor pentru poet. De la poezia de imitație,­­ lipsită de colorit și viață, Alecsandri trece la o poezie care exprimă dragostea de libertate și de viață în mijlocul naturii, bucuria de a trăi, ecoul suferințelor poporului prevestind revoluția. Toa­te acestea se datoresc contactului cu creațiile folclorice. Tot în această perioadă a acti­vității sale literare, Alecsandri scrie „Iașii în 1844”, „Balta albă”, „Is­toria unui galben și a unei parale”, în care prezintă aspecte realiste ale vieții epocii sale, huzurul, viața de lux și de îm­belșugare a celor puternici, în contrast cu mi­zeria poporului. Consecvent concepției sale des­pre opera de artă și scriitor, Va­sile Alecsandri participă activ prin scrisul său la Lupta pentru unirea Principatelor, scriind poeziile: „Anul 1855”, „Coroana vieții”, „Moldova în 1857” și „Hora unirii”.­ Evenimentele războiului de 1877—1878 sunt oglindite în volu­m­­mul de poezii „Ostașii noștri”, în care poetul ciută avântat eroismul ostașilor noștri care, împreună și cu sprijinul armatelor ruisești, au învins pe turci­, cucerind indepen­dența națională. „Peneș curcanul”, „Sergentul”, „Hora de la Plevna”, sunt poezii devenite populare. Potrivit principiilor expuse în re­vista „Dacia literară”, în 1840, că „istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și poetice pentru ca să putem găsi la noi suneturi de scris, fără a avea pen­tru aceasta trebuință să ne împru­mutăm de la alte nații”. Vasile Alecsandri, pentru a da contempo­ranilor săi exemple de patriotism, evocă în „Dumbrava roșie”, în ,,Dan căpitan de plai”, aspecte și fapte eroice din trecutul istoric, în timp ce în „Pasteluri” ciută, ca nimeni altul până la el, frumusețile patriei noastre, iar în „Plugul bles­temat” denunță pe exploatatorii ța­ră­nim­ii muncitoare. Protestând împotriva artei lipsită de idei, poetul recomandă viața poporului și idealurile acestuia: „Versul iubirii duios străbate / Fo­cul poetic e răpitor / Dar nu-s cu­­­vin­te mai înfocate / Ca libertate / Ca viitor / June poete, ascunde-ți dorul / Căci nu e timpul de dulci plăceri! / Decit pe liră să-ți cruți amorul / Apără — onorul sărma­nei țări! /. Caracter popular și realist are și teatrul său, în care biciuia mo­ravurile societății românești de la mijlocul secolului al XlX-lea. „Tea­trul, scrie Alecsandri, este singura tribună care ne-a mai rămas și profit de ea pentru a întreține unele simțăminte pe care stăpîni­­­rea caută să le sugrume”. Intr-ade­văr, teatrul său satirizează concep­țiile reacționare ale boierimii, par­venitismul și snobismul burgheziei, cosmopolitismul bonjuriștilor, pre­cum și o serie întreagă de alte defecte ale societății timpului său. „Fracm­azonul din Hîrlău”, „Mo­­­dista și einovnicul”, „Iașii in car­naval”, „Iorgu de la Sadagura”,­ „Sandu Napoilă ultra-retrog­radul”, „Clevetiri ultra-demagogui”, „Coa­na Chir­ița”, și altele, sunt creații literare care dovedesc caracterul militant și realist al activității li­terare a lui Vasile Alecsandri, îmbinând conținutul de idei pa­triotice și sociale progresiste cu o minunată formă populară, opera li­terară a lui Vasile Alecsandri expri­mă dragostea poetului pentru pa­trie și popor, ura împotriva cos­mopolitismului și vederile lui pro­gresiste de-a lungul unei jumătăți de veac de activitate literară. Și pentru aceasta, viața și creația li­terară a lui Vasi­l­e Alecsandri con­­n­stituie un grăitor exemplu pentru generațiile viitoare. Ms 11 NEA LARVAS Opera progresistă a lui Vasile Alecsandri

Next