Inainte, iulie 1954 (Anul 11, nr. 2922-2947)
1954-07-22 / nr. 2939
Pag. 2 Cooperativă bine aprovizionată Grija pe care partidul și guvernul le acordă ridicării nivelului de trai al oamenilor muncii, se oglindește și prin buna aprovizionare a cooperativelor sătești cu tot felul de produse industriale necesare oamenilor muncii de pe ogoare. Una din cooperativele bine aprovizionate din regiunea Craiova, este și cea din comuna Cetate, raionul Cujniir. Rafturile cooperativei sunt încărcate cu pînză, stambă, încălțăminte, etc. Țăranii muncitori își pot cumpăra de aci îmbrăcăminte, obiecte de uz casnic, frînghii și unelte agricole necesare în campania agricolă de vară. Recent, pe lângă cooperativa sătească a fost amenajat un magazin alimentar, care distribue consumatorilor produse raționale și la liber. Ca urmare a propunerilor făcute de cumpărători, conducerea cooperativei Cetate și-a luat angajamentul să aducă produse zaharoase care vor fi date spre consum copiilor de la grădiniță și căminul de zi din această comună. Membrii consiliului de conducere al acestei cooperative sunt hotărîți ca, in actuala perioadă să-și intensifice eforturile în ce privește buna aprovizionare cu mărfuri, spre a sprijini astfel desfășurarea în bune condiții a campaniei de recoltare și treieriș. E. Dumitrescu coresp. 1 iS A 1 ÍN X B Mecanizatorii de la S.M.T. Zănoaga folosesc metode înaintate la recoltat și treieriș . * Conducerea S.M.T. Zănoaga, secția politică și organizația de partid au acordat o atenție deosebită campaniei agricole de vară. In afară de faptul că repararea tractoarelor și celorlalte mașini și unelte agricole a fost terminată din timp s-au luat măsuri pentru ca la recoltat să se aplice cele mai înaintate metode de muncă pentru a putea fi scurtată perioada de recoltare. Pentru ca dezmiriștitul să se facă odată cu recoltatul, încă din timp la S.M.T. Zănoaga s-a confecționat un cuplu la o secerătoarelegătoace la care se remorcă patru baterii de disc, cu care dezmiriștitul se execută odată cu secerișul. Făcîndu-se proba la acest cuplu s-a văzut că dă rezultatele dorite. Prin această probă cît și prin schimbul de experiență organizat, toți mecanizatorii au avut prilejul să cunoască cum se folosește acest cuplu și randamentul ce se poate obține în muncă prin aplicarea lui. Primul care a început aplicarea cuplului la secerătoarea legătoare a fost tractoristul Tudorache Ion. Lucrînd la gospodăria colectivă Amărăștii de Sus, acesta a secerat și dezmiriștit în 5 zile 40 ha., adică 8 hectare pe zi, norma sa de lucru fiind de 6,6 ha. pe zi seceriș, fără dezmiriștit. .Văzând rezultatele obținute de tractoristul Tudorache Ion, tractoristul Ioanid Dumitru a cerut mecanicului șef să-i confecționeze un asemenea cuplu pentru secerătoarea legătoare cu care să lucreze în campanie. Acest cuplu a fost confecționat și este folosit cu succes. Pentru ca la treieriș să se poată aplica metoda Brediuk, tov. Mihai Ion, inginer agronom-șef a prelucrat cu toți mecanizatorii cum să aplice această metodă, dîndu-le îndrumări practice in acest sens. De asemenea, la ședința sfatului S.M.T. care a avut loc înainte de începerea campaniei agricole de vară s-a prelucrat cu toți președinții de gospodării colective și întovărășiri agricole din raza de activitate a S.M.T.-ului Zănoaga importanța și felul cum se aplică metoda Brediuk, pentru ca întovărășiții și colectiviștii să sprijine mecanizatorii in aplicarea acestei metode la treieriș. Antrenați în întrecerea socialistă, cei 32 mecanici de la S.M.T. Zănoaga încadrați în 7 brigăzi, depun eforturi sporite în muncă pentru ca în cinstea zilei de 23 August să îndeplinească angajamentele luate, în vederea executării lucrărilor din campania agricolă de vară în timpul cel mai scurt și în bune condiții. V. POPESCU coresp. TEHNICIANUL POMICOL Pe tovarășul Denghel Frederich, tehnician pomicol la sfatul popular raional Tg. Jiu, l-am cunoscut încă din iarna trecută. Venise in biroul tovarășului președinte să-i ceară sprijinul. I se întâmplase o ..mare nenorocire”. Dăunătorii animali atacaseră pepiniera din Bîrsești. In privire i se citea mâhnirea. El muncise cu atîta pasiune pentru ca pomișorii din pepinieră să crească sănătoși, iar acum să-i distrugă iepurii pentru că nu se găsește se îndură ca pepiniera să fie împrejmuită. „Afurisite jivine și iepurii ăștia.’ Nici paznicul cu clinele n-are ce să le facă. Singura soluție de a salva pepiniera este împrejmuirea cu gard de scindări”. Și acum un auz îi mai stăruie vorbele președintelui: „Te descurci cum poți. Pentru pepinieră nu avem planificate fonduri”. De aceea, a pornit spre comunele unde avea cei mai mulți pomi cu Hori: Turcinești, Bușești și Runcu. A stat de vorbă cu aceștia și au hotărît să împrejmuiască pepiniera cu materiale din resurse locale. Au tăiat trunchiuri la gater și au făcut scindări. Avusese dreptate Iov, președinte cind îi spusese că nu numai cu bani se poate face treabă. Când privești cei 300 puieți de nuc, frumos aliniați, din pepinieră, cu coroana verde-rotată, iți dai seama că o mină de specialist le-a putut da această formă. — Pomii tovarășe, sint ca și copiii — ne spune tov. Denghel Frederick. Copilul pe care măică-sa l-a înfășat și îngrijit bine cut a fost mic este un viitor om sănătos și robust. Pomul căruia i-ai dat o îngrijire deosebită în pepinieră va fi și in livadă sănătos și plin de roade. De altfel, nucii din pepiniera din Bîrsești își au povestea lor. In raionul Tg. Jiu, nucului ii priește foarte bine. Tehnicianul Denghel Frederick observase acest lucru și mai observase că acest soi de pom în ultimul timp este pe cale de dispariție. A cercetat motivul și a văzut că din cauza lipsei de puieți nucul a început să fie o raritate in raionul Tg. Jiu. Ideea creării unei pepiniere de nuci i-a dat-o unul dintre ponticultorii renumiți ai raionului Tg. Jiu, țăranul muncitor Manta Eugen din comuna Turcinești. Pentru aceasta a cerut sprijinul organelor de stat și a înființat o pepinieră specială pentru nuci. Peste vreo câțiva ani, sute de puieți de nuc vor fi răsădiți in livezile raionului Tg. Jiu. * „Virsta omului? Eu tovarășe, socot că nu cea din acte este adevărată, ci după cum ți-e inima de tînără. Nici nu mă gindesc că am trecut de o jumătate de veac. Mă așteaptă lucruri prea multe de făcut și nu mai am timp să mă gindesc la bătrînețe, îmi crește inima de bucurie cînd văd cum tot mai mulți pomi se ridică in raionul Tg. Jiu”. Și intr-adevăr, tehnicianul Denghel Frederich, are dreptate că n-are timp să se gîndească la bătrânețe. Toată ziua aleargă de la Turcinești la Runcu, de la Bălăcești la Birsești. Peste tot el dă sfaturi practice pomicultorilor despre felul cum se îngrijesc pomii pentru a da roade cu mai multe, — roade care vor fi valorificate prin fabrica de marmeladă Vădeni, sau prin cooperative, spre a contribui astfel la continua îmbunătățire a aprovizionării oamenilor muncii cu produse alimentare. T. POJOCEANU Au achitat autoimpunerea Zilele acestea, în comuna Hurezani, raionul Gilort, a avut loc adunarea populară în vederea fixării autoimpunerii, pe anul 1954. La această adunare, au luat parte 450 țărani muncitori din comună, care și-au luat angajamentul de a sprijini efectiv lucrările noii construcții a localului căminului cultural. Țăranii muncitori Ion Patru, Constantin C. Diaconescu, Dronooie Aurelian, Văduva Constantin, Ghimpați Marin și alții, pe lângă angajamentele luate că vor sprijini acțiunea construirii localului căminului cultural prin prestare de muncă de interes obștesc și-au achitat sumele pentru autoimpunere. Gh. Vilău coresp. Ce să citim V. Ovecichin: „Infi tm colhoz“ Reportajele literare ale lui Ovecichin sunt foarte cunoscute și prețuite în Uniunea Sovietică. Cititorii sovietici citesc cu interes aceste reportaje știind că vor găsi in ele totdeauna ceva nou, important, demn de a fi cunoscut. Noul reportaj literar al lui Ovecichin „Intr-un colhoz” are în centrul său oameni și fapte dintr-un colhoz fruntaș. El arată că în ciuda faptului că acest colhoz se situa printre cele mai înaintate din regiune „vechiul nu dispăruse cu totul din felul de muncă al oamenilor și că permanenta cerință a vieții „mereu înainte” — era uneori uitată. . Din desfășurarea reportajului cititorul află cum vor reuși cei din colhozul „Steagul Roșu”, ca „noul” să ia locul ,,vechiului”, ca gospodăria lor să devină un exemplu pentru toți. Cînd treburile „merg la zi“, dar nu merg bine Scrisoare deschisă tovarășului Pop Vasile, directorul gospodăriei agrozootehnice Minerale din satul Fiorești raionul Filiași Tovarășe director. Mă fiu de cuvînt,, să vă scriu cît mai din vreme, pentru ca să nu uitați ziua cînd am intrat în sediul gospodăriei pe care o conduceți și cînd eram gata să fiu convins de mulțumirea ce v-o exprimați pentru faptul că „treburile merg la zi“. Este adevărat, nu pot să nesocotesc, că treburile în gospodăria agrozootehnică „Minerul“, al cărei director sînteți nu merg „la zi“ — însă merg sucit, pe dos, nu „bine“, cum aveți obiceiul să induceți în eroare organele ce vă controlează. Să luăm de pildă, campania de însămînțări Din cele 130 hectare ce erau planificate să le însămînțați cu orz de toamnă, ați putut însămînța, numai 53 hectare. Faptul acesta, îl motivați cu „lipsa“ S.M.T. Filiași, care nu și-a respectat contractul lucrărilor sau cu alte „cazuri de forță majoră“. Pe mine, mă face să cred, că din cauza comodității cu care priviți muncile importante, au putut avea loc așa-zisele cazuri de „forță majoră“. Și ca să vă dovedesc aceasta, nu pot trece cu vederea peste cele 40 hectare cu orz,, care s-au „compromis din cauza zăpezii“, cum v-ați hotărît să susțineți în orice împrejurare. Nu credeți, așa după cum se prezintă realitatea, că orzul, a fost compromis din cauza buruienilor ce n-au fost privite la timp ? Și să vă mai spun încă ceva : în dealul „Floreștilor“, gospodăria agrozootehnica are 12,75 ha, vie, care este năpădită de buruieni. Dar asta nu este totul. In apropierea gospodăriei, sunt 3 ha. de sfeclă furajeră, care, pentru faptul că n-a fost prășită, a dat de lucru țăranilor muncitori. Adică nu sfecla, ci mohorul din ea. Tot acolo, mai aveți un hectar cu vie, care are aceeași soartă. Ca să revin la povestea cu sfecla, adăugind bun-înțeles și via, cred că nu odată ați întîlnit femei, care cărau cu sacii, mohorul crescut desca peria și înalt prin sfecla și via gospodăriei. Vreau să vă mai amintesc despre cele 20 ha. însămînțate cu fasole, pe la care n-ați mai trecut de la însămînțare, după cum nici un tehnician agricol nu s-a obosit s-o vadă. Buruienile, care au crescut prin această cultură, au compromis recolta de pe 9 ha., și desigur, veți încerca să justificați și această lipsă tot prin „cauze de forță majoră“. Din cele 100 ha.ce erau planificate a fi cultivate cu porumb, s-au însămînțat numai 84 ha. întreținerea porumbului, necesită desigur muncă, și pentru aceasta, l-ați dat în dijmă la țăranii muncitori. Nu de altceva, dar ca să mai scăpați de-o grijă ! N-ați avut preocupare să asigurați nici baza furajeră pentru animalele gospodăriei. Aceasta se desprinde din faptul că, din cele 50 ha, planificate cu ovăz, au însămînțat numai 30 ha. Suprafața de fin natural, proprietatea gospodăriei agrozootehnice, ați binevoit s-o dați „prietenilor“, pentru pășunatul vitelor lor, iar pentru gospodărie, ați împrumutat furaje din sat. Cu ocazia acestei scrisori, consider că este necesar să vă arăt și poriția dumneavoastră față de cadre. Astfel, v-ați înconjurat de anumite elemente necorespunzătoare, cum este Nistorescu Ion, șeful contabil. Acesta a bătut un tractorist, iar cu muncitorii se poartă ca un zbir. Da altfel, cunoașteți și dumneavoastră aceste manifestări ale șefului contabil, dar totuși... le faceți nevăzute, neauzite. Un alt element, considerat bun de către dumneavoastră, este Stanca Marin, căruia i-ați tolerat să fure 500 kg. de lemne, din proprietatea gospodăriei. Și brigadierul Mogoșanu Tudor, contabilul principal Tudor Titu, și alții care vă înconjoară, sunt certați cu interesele celor ca muncesc. Aceștia, sabotează interesele gospodăriei, nu plătesc la timp, sau de loc, țărani și muncitori care vă ajută la muncile agricole. Credeți, tovarășe Pop, că acestea sunt fapte, cu care puteți răspunde încrederii ca vi s-a acordat spre a conduce treburile gospodăriei agrozootehnice, pentru a contribui la îmbunătățirea condițiilor de viață și de trai ale muncitorilor ? Mie nu-mi vine să cred. Și dacă este așa, îmi exprim convingerea că organele în drept își vor face timp, spre a vă analiza munca și a lua măsuri pentru îndreptarea lucrurilor în această gospodărie a statului. S. STANCIU , Vorbind despre scriitor și raporturile lui cu viața socială, Dobroliubov spunea: ’’...gradul de talent al unui autor este determinat de gradul in care ochiul sau pătrunde adevărata substanță a fenomenelor și de extinderea pe care o dă, în afară, diverselor aspecte ale vieții”. Intr-adevăr, dacă ținem seama că adevăratul conținut al artei este însăși viața umană, văzută și surprinsă în mediul ei social și natural, „privită in sinteza manifestărilor ei și interpretată de artist in lumina unor anumite idealuri sociale”, atunci putem spune despre Vasile Alecsandri că a fost un mare scriitor care, trăind în mijlocul unui mediu zbuciumat de adinei prefaceri sociale, l-a știut oglindi, situîndu-se pe poziții înaintate, avînd astfel, rolul unui autentic scriitor, și luptător progresist. Pătrunsă de un puternic caracter popular, opera lui Vasile Alecsandri ridică și rezolvă probleme în sensul intereselor poporului, scriitorul nerămînînd nepăsător in fața frămîntărilor sociale ale epocii sale. „Dacă avem în fața noastră un artist cu adevărat mare, — spunea Lenin despre Tolstoi — atunci măcar unele din momentele esențiale ale Revoluției trebuie să fie oglindite in opera sa”. In această privință, opera lui Vasile Alecsandri este grăitoare, reflectînd cele mai însemnate evenimente politice și sociale ale secolului al XlX-lea. Prima jumătate a acestui secol se caracterizează prin destrămarea feudalismului și afirmarea burgheziei. După pacea de la Adrianopol (1829), Principatele obțin libertatea comerțului cu țările Europei. Odată cu schimbul de mărfuri se țac și schimbul de idei, care pregătește spiritele și contribuie la izbucnirea revoluției de la 1848. După eșuarea revoluției, burghezia, trădînd ideile progresiste pentru care luptase, pactizează cu moșierimea, și, în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, ia ființă „monstruoasa coaliție”, care agravează din ce in ce mai mult starea politică și socială a clasei muncitoare și țărănimii. Născut in 21 iulie 1821, Vasile Alecsandri este prezent la toate aceste frfimentări ale secolului și oglindește în opera sa lupta poporului pentru dreptate socială și națională. Încă de la primele sale manifestări poetice, scriitorul luptă cu tot avîntul pentru ridicarea prestigiului țării sale în ochii altor popoare. După ce, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi începe lupta pentru o literatură națională, originală inspirată din realitățile țării noașistre, Vasile Alecsandri împreună cu alți scriitori, valorifică comorile culturale ale poporului, cronicile, tradițiile, folclorul, punând astfel în circulație principalul izvor de inspirație al scriitorilor, trecutul de luptă al poporului și peisajele țării noastre. Prezent la toate evenimentele importante ale epocii sale, Vasile Alecsandri scrie „Cîntec haiducesc , oglindind viața de suferință a poporului și dorința lui de libertate, sau „Dezrobirea țiganilor”, făcîndu-se ecoul actului de eliberare a țiganilor robi de pe moșiile mînăstirești. Actul revoluționar al anului 1848 este reflectat de scriitor în poezia „Deșteptarea Romîniei”, chemare la luptă a poporului pentru sfărâmarea lanțurilor robiei, înlăturarea tiraniei și cucerirea libertății: „Pină cînd să ne mai plece cruda, oarba tiranie /Și La caru-i de trufie / Să ne-njuge ca pe boi! /... Fericit acel ce calcă tirania sub picioare / Care vede-n a lui țară libertatea , reînviind”. După eșuarea revoluției din 1848, refugiat la Brașov, împreună cu alți revoluționari, Vasile Alecsandri redactează „Principiile noastre pentru reforma patriei”, printre care, alături de crearea de instituții burghezo-democratice și unirea Munteniei cu Moldova sunt puse și revendicări privitoare la îmbunătățirea soartei țăranilor. Viața poporului și creațiile lui artistice l-au interesat totdeauna pe scriitor, care, încă din anul 1842, colindă munții și satele, în căutarea comorilor culturale ale poporului. Dacă ia povestirea „O preumblare prin munți”, publicată în 1844, redă cu căldură primul lui contact cu poezia populară, intercalînd în povestire, unele descoperiri făcute în această direcție, prin 1852, Vasile Alecsandri publică culegerea de „Poezii populare" și „Balade", care, cu toate deficiențele științifice ce le prezintă, constituie un punct de plecare în valorificarea creației populare într-un moment în care poezia noastră era dominată de o poezie artificială de salon. Prin aceasta, lui Vasile Alecsandri îi revine Srarele merit de a fi însemnat prin activitatea sa o cotitură hotărîtoare în evoluția literaturii noastre, și de a fi început să scrie, el însuși, sub directa inspirație folclorică. „Atunci scrisei sau mai bine zis improvizat — mărturisește poetul — cele mai bune poezii ale mele: Baba cloanța, Strunga, Doina, și-mi făgăduii cu tot dinadinsul să las la o parte încercările mele de versificație franceză și să-mi urmez calea ce-mi croisem singur în domeniul adevăratei poezii românești”. Sub această influență scriitorul publică: „Altarul mânăstirii Putna” „Tătarul”, „Baba cloanța”, „Crai nou”, „Strigoiul”, „Doina”, „Sora și hoțul”, „Andrii Popa”, „Groza”, „Cîntec haiducesc”, legende și credințe populare versificate, sau poezii inspirate din viața haiducească a poporului nostru. Contactul cu poporul a fost hotărîtor pentru poet. De la poezia de imitație, lipsită de colorit și viață, Alecsandri trece la o poezie care exprimă dragostea de libertate și de viață în mijlocul naturii, bucuria de a trăi, ecoul suferințelor poporului prevestind revoluția. Toate acestea se datoresc contactului cu creațiile folclorice. Tot în această perioadă a activității sale literare, Alecsandri scrie „Iașii în 1844”, „Balta albă”, „Istoria unui galben și a unei parale”, în care prezintă aspecte realiste ale vieții epocii sale, huzurul, viața de lux și de îmbelșugare a celor puternici, în contrast cu mizeria poporului. Consecvent concepției sale despre opera de artă și scriitor, Vasile Alecsandri participă activ prin scrisul său la Lupta pentru unirea Principatelor, scriind poeziile: „Anul 1855”, „Coroana vieții”, „Moldova în 1857” și „Hora unirii”. Evenimentele războiului de 1877—1878 sunt oglindite în volummul de poezii „Ostașii noștri”, în care poetul ciută avântat eroismul ostașilor noștri care, împreună și cu sprijinul armatelor ruisești, au învins pe turci, cucerind independența națională. „Peneș curcanul”, „Sergentul”, „Hora de la Plevna”, sunt poezii devenite populare. Potrivit principiilor expuse în revista „Dacia literară”, în 1840, că „istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și poetice pentru ca să putem găsi la noi suneturi de scris, fără a avea pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații”. Vasile Alecsandri, pentru a da contemporanilor săi exemple de patriotism, evocă în „Dumbrava roșie”, în ,,Dan căpitan de plai”, aspecte și fapte eroice din trecutul istoric, în timp ce în „Pasteluri” ciută, ca nimeni altul până la el, frumusețile patriei noastre, iar în „Plugul blestemat” denunță pe exploatatorii țarănimii muncitoare. Protestând împotriva artei lipsită de idei, poetul recomandă viața poporului și idealurile acestuia: „Versul iubirii duios străbate / Focul poetic e răpitor / Dar nu-s cuvinte mai înfocate / Ca libertate / Ca viitor / June poete, ascunde-ți dorul / Căci nu e timpul de dulci plăceri! / Decit pe liră să-ți cruți amorul / Apără — onorul sărmanei țări! /. Caracter popular și realist are și teatrul său, în care biciuia moravurile societății românești de la mijlocul secolului al XlX-lea. „Teatrul, scrie Alecsandri, este singura tribună care ne-a mai rămas și profit de ea pentru a întreține unele simțăminte pe care stăpînirea caută să le sugrume”. Intr-adevăr, teatrul său satirizează concepțiile reacționare ale boierimii, parvenitismul și snobismul burgheziei, cosmopolitismul bonjuriștilor, precum și o serie întreagă de alte defecte ale societății timpului său. „Fracmazonul din Hîrlău”, „Modista și einovnicul”, „Iașii in carnaval”, „Iorgu de la Sadagura”, „Sandu Napoilă ultra-retrogradul”, „Clevetiri ultra-demagogui”, „Coana Chirița”, și altele, sunt creații literare care dovedesc caracterul militant și realist al activității literare a lui Vasile Alecsandri, îmbinând conținutul de idei patriotice și sociale progresiste cu o minunată formă populară, opera literară a lui Vasile Alecsandri exprimă dragostea poetului pentru patrie și popor, ura împotriva cosmopolitismului și vederile lui progresiste de-a lungul unei jumătăți de veac de activitate literară. Și pentru aceasta, viața și creația literară a lui Vasile Alecsandri connstituie un grăitor exemplu pentru generațiile viitoare. Ms 11 NEA LARVAS Opera progresistă a lui Vasile Alecsandri