Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 961-1038)

1971-05-08 / nr. 993

L­i­f­e (Urmare din pag. 1) transformări depindea progresul rapid al ţării din punct de vedere economic şi social. In viaţa internaţională se adînceau, de aseme­nea, continuu contradicţiile de clasă; avea loc un puternic avînt revoluţionar al clasei munci­toare, se prăbuşeau imperii, creştea lupta de eli­berare naţională şi socială. Victoria Marii Revo­luţii Socialiste din Octombrie vestea începutul unei noi ere în istoria omenirii — era trecerii la făurirea socialismului şi comunismului. In aceste împrejurări interne şi internaţionale, clasa muncitoare şi alte forţe sociale din Româ­nia s-au ridicat cu hotărîre la luptă împotriva asupririi sociale şi naţionale. Grevele din 1918— 1919, greva generală din 1920 adeveresc creşte­rea avîntului revoluţionar, afirmarea tot mai puternică a clasei muncitoare ca cea mai avan­sată forţă socială a societăţii româneşti. Situaţia internă şi internaţională, luptele de clasă din acei ani au grăbit cristalizarea nece­sităţii creării unui partid revoluţionar de tip nou, în stare să conducă clasa muncitoare şi celelalte forţe sociale şi progresiste în lupta pentru apăra­rea drepturilor şi libertăţilor lor democratice pentru înfăptuirea unor adînci transformări so­ciale. In rîndurile partidului socialist se mani­festau tot mai puternic forţele care se pronun­ţau pentru un partid revoluţionar, bazat pe ideo­logia marxist-leninistă. La 8 mai 1921, Congre­sul Partidului Socialist a hotărît, cu o mare ma­joritate de voturi, transformarea sa în Partidul Comunist din România. (Aplauze puternice, înde­lung repetate). Cred că sînteți de acord să salutăm prezența la adunarea noastră solemnă a celui ca­re a fost primul secretar general al Partidului Co­munist din România, tovarăşul Gheorghe Cristes­­cu. (Aplauze puternice). Crearea Partidului Co­munist a marcat triumful forţelor revoluţionare şi a marxism-leninismului în mişcarea muncito­rească din ţara noastră; din acest moment, miş­carea revoluţionară din România a intrat într-o etapă nouă, superioară a dezvoltării sale. încă din timpul primului Congres al partidului, cercurile reacţionare au dezlănţuit o prigoană sălbatică împotriva comuniştilor. După trei ani de activitate legală, guvernul burghezo-m­oşie­­resc a scos partidul în afara legii. Timp de două decenii, comuniştii au fost obligaţi să activeze în condiţiile grele ale ilegalităţii, înfruntînd repre­siunile regimului burghezo-moşieresc. In toată această perioadă, partidul a fost orga­nizatorul şi conducătorul tuturor luptelor revo­luţionare ale oamenilor muncii. Dintre numeroa­sele bătălii de clasă din acea vreme, voi men­ţiona greva minerilor de la Lupeni din 1929, gre­vele petroliştilor şi ceferiştilor din 1933 — care au exprimat în modul cel mai grăitor spiritul combativ al clasei noastre muncitoare, afirmarea rolului Partidului comunist, a capacităţii sale de a organiza şi conduce lupta oamenilor muncii. (Aplauze puternice). O activitate multilaterală a desfăşurat parti­dul nostru pentru unitatea clasei muncitoare, pentru unirea tuturor forţelor democratice în lup­ta împotriva politicii de fascizare a ţării şi a pre­gătirii de război. Merită menţionate în acest sens acţiunile unite ale forţelor democrate soldate cu succes în alegerile parţiale din 1936, precum şi marea demonstraţie antifascistă şi antirăzboi­nică de la 1 Mai 1939, în toată această perioadă, partidul a militat neobosit pentru o politică de prietenie şi colaborare cu Uniunea Sovietică, pentru stabilirea de relaţii diplomatice între cele două ţări. (Vii aplauze). în faţa politicii antinaţionale a­ cercurilor reac­ţionare. Partidul comunist a fost forţa cea mai consecventă a apărării intereselor naţionale ale ţării. Lipsa de unitate a forţelor democratice a permis însă reacţiunii să instaureze dictatura militaro-fascistă, să subordoneze ţara Germaniei hitleriste. După cum se ştie, în 1939—1940 situa­ţia internaţională s-a agravat. Germania nazistă a trecut la agresiune directă împotriva a nume­roase state din Europa, dezlănţuind cel de-al doilea război mondial. România se găsea într-o situaţie de izolare internaţională, care a uşurat lui Hitler impunerea Dictatului de la Viena, dez­membrarea teritorială a ţării noastre. în aceste împrejurări, Partidul Comunist din România îm­preună cu Frontul Plugarilor, Madozs-ul şi alte forţe politice au chemat poporul la luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale a patriei. (Aplauze puternice). Se crease o situaţie favorabilă rezis­tenţei naţionale, dar trădarea cercurilor conducă­toare guvernante şi a conducerii partidelor bur­gheze a împiedicat lupta maselor largi populare. La scurt timp, România a fost împinsă de dictatu­ra militaro-fascistă, alături de Germania nazistă, în războiul antisovietic, împotriva voinţei poporu­lui şi a intereselor sale naţionale. Intrarea trupelor hitleriste în ţară în 1940 a în­semnat în fapt ocuparea României şi subordona­rea ei maşinii de război naziste, a dus la jefuirea bogăţiilor ţării, provocînd grele suferinţe poporu­lui român. Totodată, dictatura militaro-fascistă şi ocupanţii hitlerişti au dezlănţuit o prigoană sălbatică împotriva comuniştilor şi a altor forţe patriotice antifasciste. Sute şi mii de comunişti şi luptători antifascişti au fost aruncaţi în închi­sori şi lagăre; zeci dintre ei au fost ucişi de plu­­toanele de execuţie. Prin aceste represiuni sîn­­geroase se urmărea decapitarea mişcării de re­zistenţă antifascistă şi antirăzboinică. Dar, după cum se ştie, planurile reacţiunii fasciste române şi ale naziştilor germani au suferit un eşec total; ei nu au putut învinge voinţa forţelor antifasciste care, în ciuda terorii, şi-au unit rîndurile şi au desfăşurat cu succes lupta contra fascismului şi războiului. (Aplauze puternice, prelungite). Este meritul Partidului Comunist Român că a militat, încă de la înfiinţarea sa, împotriva inter­venţiei imperialiste contra puterii sovietice. Du­pă cum ştiţi, la primul Congres a fost votată şi o moţiune de solidaritate cu statul făurit de Le­nin. (Vii aplauze). Atunci cînd a izbucnit agre­siunea Germaniei fasciste, partidul s-a ridicat cu toată forţa împotriva participării României la a­­cest război nedrept. El a chemat toate forţele na­ţionale la lupta pentru ieşirea din războiul anti­sovietic, pentru întoarcerea armelor împotriva Germaniei fasciste şi alăturarea ţării noastre coa­liţiei antihitleriste. Prin politica sa Partidul Co­munist Român a apărat onoarea poporului şi in­teresele naţionale ale ţării, politica de prietenie tradiţională cu marea noastră vecină — Uniunea Sovietică. (Aplauze puternice). Activitatea intensă desfăşurată de partid a dus la unirea forţelor anti­fasciste patriotice, la formarea în mai 1944 a Fron­tului Unic Muncitoresc între Partidul comunist şi Partidul Social Democrat şi apoi a Blocului Na­ţional Democratic. în acelaşi timp, partidul a or­ganizat gărzile patriotice, a condus numeroase acţiuni de sabotare a războiului. Anul 1944 se caracterizează prin schimbarea ra­dicală a situaţiei militare în favoarea coaliţiei antihitleriste. Sub loviturile zdrobitoare ale Ar­matei Roşii, care a dus greul celui de-al doilea război mondial, trupele fasciste se retrăgeau cu pierderi mari; pe alte fronturi forţele aliate dă­deau, de asemenea, lovituri puternice armatei hitleriste. Lupta armată a forţelor patriotice din diferite ţări creştea în amploare, izbind nimici­tor maşina de război fascistă.. Folosind condiţiile interne şi externe favorabile, forţele naţionale patriotice din România, în rîndul cărora Partidul comunist constituia principalul nucleu, iniţiatorul şi organizatorul acţiunilor antifasciste şi anti­războinice, au trecut la declanşarea şi înfăptuirea cu succes a insurecţiei naţionale antifasciste ar­mate. (Vii aplauze). Aceasta a dus la arestarea guvernului Antonescu, la ieşirea imediată a Ro­mâniei din războiul antisovietic şi la intrarea ei în luptă împotriva Germaniei naziste, alături de Uniunea Sovietică şi celelalte ţări ale coaliţiei antihitleriste. (Aplauze puternice). Din primul moment al înfăptuirii actului istoric de la 23 August, partidul nostru a fost organiza­torul, sufletul tuturor acţiunilor poporului şi ale armatei. Forţele patriotice şi armata au eliberat rapid Capitala şi alte centre ale ţării, capturînd importante grupări militare hitleriste. Pentru a înţelege starea de spirit din acel timp, merită să menţionăm că întreaga armată a răs­puns cu promptitudine chemării de a se alătura armatei sovietice, coaliţiei antihitleriste. (A­­plauze). Angajîndu-se cu toate re­sursele de care dispunea în războiul antifascist, armata română a purtat, alături de Armata Roşie, grele lupte pen­tru eliberarea definitivă a patriei, a participat la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei pînă la în­­frîngerea completă a Germaniei hitleriste, în­scriind astfel o luminoasă pagină de eroism şi glorie în istoria României. (Aplauze puternice). Acum, la a 50-a aniversare a partidului nostru, în preajma Zilei Victoriei, aducem un fierbinte omagiu şi prinosul recunoştinţei întregului nostru popor fiilor patriei care au săvîrşit fapte de vi­tejie, au dat dovadă de înalt devotament şi nu şi-au precupeţit, nici viaţa pentru eliberarea ţării şi înfrîngerea fascismului. (Aplauze puternice, prelungite). Totodată, exprimăm sentimentele noastre de recunoştinţă faţă de glorioasele ar­mate ale Uniunii Sovietice, care, cu preţul unor jertfe uriaşe, au sfărîmat maşina de război nazistă, au adus o contribuţie hotărîtoare la eliberarea României şi a altor ţări de sub jugul fascist, la înfrîngerea Germaniei hitleriste. (Aplauze pu­ternice). în acelaşi timp, poporul nostru cinsteşte me­moria ostaşilor tuturor celorlalte ţări din coaliţia antihitleristă care au participat la marea bătălie militară pentru înfrîngerea Germaniei fasciste. (Aplauze puternice). Ne îndreptăm gîndul cu veneraţie spre milioa­nele de luptători din rezistenţă, spre patrioţii din ţările cotropite, care şi-au vărsat sîngele, şi-au dat viaţa în dramatica încleştare cu fascismul, contribuind prin lupta lor eroică la salvarea ci­vilizaţiei umane de robia hitleristă. (Vii aplauze). Răsturnarea dictaturii militaro-fasciste a mar­cat o cotitură istorică în dezvoltarea României, lupta antifascistă, democratică transformîndu-se rapid într-o mişcare socială de o amploare cum nu a mai cunoscut istoria ţării şi care a deschis calea celor mai profunde schimbări revoluţionare, înfăptuirii idealurilor de libertate şi dreptate so­cială şi naţională ale poporului român. Desfăşu­rând o multilaterală activitate politică şi organiza­torică, Partidul Comunist Român a reunit în a­­ceastă mişcare principalele forţe ale naţiunii — clasa muncitoare, ţărănimea, intelectualitatea, pă­turile mijlocii de la oraşe şi chiar anumite cercuri ale burgheziei. Rod al luptei celor mai largi mase populare, instaurarea la 6 martie 1945 a primu­lui guvern cu adevărat democratic din istoria ţării — în frunte cu înflăcăratul patriot, eminent om de stat şi militant progresist dr. Petru Groza — a însemnat o mare victorie a forţelor revolu­ţionare, democratice, a marcat instaurarea puterii revoluţionar-democratice a muncitorilor şi ţăra­nilor, a deschis calea unor transformări social­­politice profunde în societatea românească. (Aplauze îndelungate). Doresc să exprim cu acest prilej mulţumirile şi recunoştinţa partidului nostru tuturor partidelor şi organizaţiilor democratice, patriotice, care au colaborat în acei ani cu comuniştii în lupta pen­tru transformarea revoluţionară a ţării. (Vii a­­plauze). Este ştiut că România ieşise din război ruinată şi secătuită, că în ţară domneau haosul economie şi sărăcia, că masele muncitoare se zbăteau în­­tr-o neagră mizerie. Sarcina imperioasă care se punea în faţa ţării era ieşirea din această situaţie catastrofală, trasarea unui program al evoluţiei economice şi sociale imediate şi de perspectivă. Elaborarea acestui program a făcut obiectul Con­ferinţei Naţionale din 1945 a Partidului Comu­nist Român, al raportului prezentat de Gheorghe Gheorghiu-Dej , fiu devotat al clasei muncitoa­re, al poporului român, militant de seamă al miş­cării comuniste, care timp de 20 de ani s-a aflat în fruntea partidului nostru, aducînd împreună cu întregul activ de partid şi de stat o contribu­ţie de seamă la realizarea marilor transformări revoluţionare din acea perioadă. (Aplauze pu­ternice). Subliniind însemnătatea esenţială a in­dustrializării pentru asigurarea progresului gene­ral al ţării şi consolidarea independenţei noastre naţionale, Conferinţa Naţională a indicat ca primă etapă trecerea la reconstrucţia ţării, la refacerea rapidă a economiei distruse şi dezorganizate de război. Partidul nostru a desfăşurat o intensă activi­tate pentru mobilizarea maselor largi populare la înfăptuirea acestui obiectiv principal. Munca con­structivă, amplă şi grea, s-a împletit cu lupta fer­mă împotriva forţelor reacţionare, a claselor ex­ploatatoare şi a partidelor lor politice, care, con­­tînd pe sprijinul cercurilor imperialiste din exte­rior, se opuneau cu înverşunare transformărilor sociale, democratizării ţării, înfăptuirii măsurilor de redresare şi dezvoltare economică. Amplifi­carea continuă a procesului revoluţionar a dus la modificarea radicală a raportului forţelor sociale în favoarea maselor celor ce muncesc, la înfrin­­gerea claselor exploatatoare, la eliminarea din guvern a ultimilor­ reprezentanţi ai partidelor bur­gheze, la înlăturarea monarhiei şi proclamarea Republicii Populare Române. (Aplauze puternice). Primesc adesea întrebări în legătură cu felul în care a cîştigat partidul nostru majoritatea po­porului de partea sa. încă alegerile din noiembrie 1946 au demonstrat elocvent înfrîngerea politicii reacţionare, marea majoritate a poporului — peste 70 la sută dintre votanţi — exprimîndu-şi în mod democratic încrederea în Partidul comunist şi în forţele care colaborau cu noi. (Aplauze puternice). Trecerea pe calea socialismului a fost deci ex­presia voinţei, democratic exprimată, prin vot, a poporului român care s-a convins pe deplin — în anii cînd partidul nostru a militat neînfricat pentru interesele naţiunii şi a mobilizat toate for­ţele pentru salvarea poporului — că numai ur­­mîndu-i pe comunişti îşi asigură un viitor feri­cit, perspectiva unei dezvoltări independente. (Aplauze puternice). Desigur, nu negăm — şi am mai arătat aceasta — că a existat întotdeauna o strînsă interdependenţă între condiţiile interne şi internaţionale, că împrejurările internaţionale ne-au favorizat; dar pînă la urmă, rolul hotărî­­tor, fără de care nu se putea face nimic, l-a avut poporul. Lui îi mulţumim pentru drumul nou pe carte merge patria noastră socialistă! (Aplauze puternice, prelungite). In cursul acestui proces s-a întărit unitatea clasei muncitoare, s-a făurit şi dezvoltat alianţa muncitorească-ţărănească; partidul a înmănun­cheat intr-un singur şuvoi eforturile muncitorimii, ţărănimii, intelectualităţii, ale tuturor forţelor pa­triotice şi progresiste ale naţiunii. O importanţă deosebită pentru desfăşurarea cu succes a procesului revoluţionar a avut realiza­rea unităţii de acţiune între Partidul Comunist şi Partidul Social-Democrat, pe baza frontului unic creat încă în anii luptei împotriva fascismului, în condiţiile ilegalităţii. Făurirea în februarie 1948, a partidului revoluţionar unic al clasei mun­citoare, pe temelia marxism-leninismului, a asi­gurat realizarea unităţii depline politico-organi­­zatorice a proletariatului — condiţie a exercitării de către clasa muncitoare şi partidul ei a rolu­lui de forţă conducătoare în societate. Cucerirea întregii puteri politice de către clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea, cu celelalte categorii de oameni ai muncii, a marcat trecerea ţării într-o nouă etapă de dezvoltare — înfăptui­rea revoluţiei socialiste. (Aplauze puternice, pre­lungite). Realizarea acestui salt calitativ în viaţa societăţii noastre impunea ca o condiţie sine qua non trecerea avuţiei naţionale în mîinile celor ce muncesc. Un rol hotărîtor l-a avut în acest sens actul revoluţionar al naţionalizării­­ principalelor mijloace de producţie, şi apoi cooperativizarea agriculturii, care au dus la crearea şi dezvoltarea unui puternic sector socialist în economie. Pornind de la cerinţele legilor obiective, de la studierea realităţilor concrete ale României, par­tidul a elaborat politica de edificare a noii orîn­­duiri, a organizat şi condus întreaga activitate de dezvoltare a bazei tehnico-materiale a socialis­mului, de consolidare şi generalizare a relaţiilor de producţie socialiste, de ridicare a nivelului de trai material şi cultural al celor ce muncesc. De-a lungul celor 27 de ani care au trecut de la eliberarea ţării, poporul român, condus de Partidul comunist, a desfăşurat o uriaşă activita­te creatoare, la capătul căreia patria noastră, România, se înfăţişează ca un stat socialist înflo­ritor, cu o industrie dezvoltată şi o agricultură în plin proces de modernizare, cu o orînduire so­cială avansată care asigură condiţii de viaţă tot mai bune tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate. (Vii aplauze). Exploatarea omului de că­tre om a fost lichidată pentru totdeauna, poporul a devenit stăpîn pe avuţia naţională, pe destinul său, liber şi suveran în propria ţară. Aceasta este o cucerire epocală care întruchipează traducerea în viaţă a aspiraţiilor celor mai înaintate, a idea­lurilor celor mai îndrăzneţe, nutrite de-a lungul timpurilor de minţile luminate ale poporului. Cu trei decenii în urmă cercurile conducătoare considerau că România este predestinată să ră­­mînă „eminamente agricolă". Astăzi, geografia e­­conomică a patriei cuprinde mii și mii de între­prinderi industriale moderne de înalt nivel teh­nic. în 20 de ani de economie planificată socia­listă, industria s-a dezvoltat cu un ritm mediu anual de 13 la sută. S-a creat o puternică bază tehnică pentru înzestrarea superioară a tuturor ramurilor, pentru progresul rapid al întregii eco­nomii. Pentru a măsura distanţa ce ne separă de attul economic cel mai prosper al regimului bur­ghezo-moşieresc, este suficient să amintim că pro­ducţia industrială a fost în 1970 de cca. 17 ori mai mare decît în anul 1938. Crearea marii proprietăţi agricole socialiste, înzestrarea tehnică a agriculturii, sprijinul multi­­later, or dat de stat ţărănimii au deschis dru­mul transformării radicale a satului, creşterii pro­ducţiei agricole, schimbării condiţiilor de lucru şi ridicării bunăstării tuturor oamenilor muncii de la sate. Agricultura — ramură de bază a eco­nomiei noastre — a adus şi aduce o însemnată contribuţie la sporirea venitului naţional. Rezultatul principal al vertiginosului progres înregistrat în dezvoltarea forţelor de producţie, în creşterea potenţialului economic a! ţării este ridicarea nivelului de trai al tuturor cetăţenilor de la oraşe şi sate. O uriaşă dezvoltare a cunoscut învăţămîntul public de toate gradele. Cu numai un sfert de se­col în urmă ţară a 4 milioane de analfabeţi, Ro­mânia asigură astăzi cetăţenilor ei învăţămîntul general gratuit de 10 clase. Un progres remar­cabil a cunoscut activitatea ştiinţifică în care se materializează inteligenţa, geniul creator al po­porului nostru, ştiinţa devenind unul din factorii esenţiali ai progresului, o uriaşă forţă materială în slujba societăţii socialiste. Perioada în care dezvoltarea­ Societăţii noastre a înregistrat ritmul cel mai impetuos, pe toate planurile, a fost aceea a planului cincinal 1966— 1970, al cărei bilanţ l-am făcut nu de mult, şi care a pus în evidenţă marile resurse ale orînduirii socialiste, dinamismul ei, avîntul cu care poporul munceşte pentru înfăptuirea programului parti­dului, în care vede garanţia viitorului său de bunăstare şi fericire. (Aplauze prelungite). Desigur, de-a lungul întregii epoci la care m-am­ referit a trebuit să facem faţă multor di­ficultăţi, inerente unei opere de proporţiile ce­lei pe care am realizat-o. Adesea a trebuit să plătim tribut lipsei de experienţă, lipsei de pre­gătire, precum şi unei viziuni simpliste despre socialism care au dăunat bunului mers al con­strucţiei economice şi sociale. In activitatea noastră au apărut destule lipsuri şi neajunsuri, s-au comis multe greşeli. Se ştie că într-o anu­mită perioadă au fost încălcate normele şi prin­cipiile concepţiei noastre socialiste, aceasta a­­vînd consecinţe negative în întreaga viaţă so­cială, în desfăşurarea construcţiei noii orînduiri. Aşa cum este cunoscut, partidul nostru a acţionat cu hotărîre împotriva acestor încălcări şi abuzuri, a făcut o analiză aprofundată cauzelor care le-au provocat şi a luat măsurile cele mai energice pentru evitarea repetării lor în activitatea de partid şi de stat, în întreaga noastră societate. Esenţial de subliniat este faptul că poporul nos­tru, Partidul comunist au găsit întotdeauna resur­sele necesare pentru a înlătura greutăţile, pentru a îndrepta greşelile, pentru a depăşi dificultăţile. Linia caracteristică dominantă a epocii construc­ţiei socialiste în România este dezvoltarea as­cendentă, neîntreruptă, clocotitoare, mersul înainte pe toate fronturile, perfecţionarea conti­nuă a activităţii în toate domeniile. (Aplauze pre­lungite). Acum, la a 50-a aniversare a partidului, putem face cu mîndrie, cu conştiinţa datoriei împlinite, nu numai bilanţul glorioaselor lupte revoluţio­nare duse împotriva vechiului regim, ci şi bilan­ţul muncii încununate de succes în guvernarea ţării, în conducerea poporului pe calea luminoa­să a socialismului şi comunismului. (Aplauze pu­ternice, îndelungi). In marea bătălie pentru cucerirea puterii, pen­tru înfăptuirea revoluţiei socialiste şi edificarea noii orînduiri, rolul principal l-a avut eroica noas­tră clasă muncitoare, care şi-a­ dovedit pe deplin capacitatea revoluţionară, spiritul combativ, dîr­­zenia şi hărnicia, îndeplinindu-şi cu cinste misiu­nea istorică de clasă conducătoare a societăţii. (Aplauze prelungite). Un aport de seamă la mun­ca pentru transformarea ţării, pentru dezvoltarea economiei naţionale, pentru construirea socialis­mului, a adus, de asemenea, ţărănimea din Româ­nia, aliata de nădejde a clasei muncitoare — care, după cum am mai spus, în decursul veacurilor a dus pe umerii ei cele mai grele lupte pentru eli­berarea socială şi independenţă naţională. Ţărăni­mea şi-a însuşit cu devotament politica Partidului comunist, şi a participat activ la realizarea ei. (Aplauze puternice). Alături de toţi oamenii mun­cii, intelectualitatea ţării, înţelegîndu-şi înalta menire ce-i revine în noua societate, şi-a a­­dus contribuţia preţioasă la toate marile noastre succese, la sporirea patrimoniului de valori ma­teriale şi spirituale ale ţării, la edificarea socia­lismului. (Aplauze puternice). Se cuvine eviden­ţiată munca plină de abnegaţie a milioanelor de femei — uriaşă forţă a naţiunii — care au parti­cipat activ alături de bărbaţii şi fiii lor, de fraţii lor, la întreaga operă de dezvoltare socialistă a României. (Vii aplauze). Tineretul, animat de un profund spirit patriotic, a răspuns întotdeauna cu entuziasm chemării partidului. Vă amintiţi de şan­tierele construcţiei socialiste! Ce minunate dovezi de eroism a dat tineretul patriei noastre în aceas­tă muncă, aşa ca şi pe frontul antifascist, ca în toate domeniile de activitate socială! El şi-a con­făuririi propriului lui viitor luminos. (Aplauze pu­ternice, prelungite). Tot ce am realizat în această scurtă dar bogată perioadă a istoriei României este rodul muncii eroice, al uriaşei forţe creatoare a întregului po­por, a tuturor celor ce muncesc de la oraşe şi sate — români, maghiari, germani, sîrbi şi de alte naţionalităţi — cărora orînduirea socialistă le-a deschis pentru prima oară un cîmp nelimitat de afirmare socială, o perspectivă clară de progres şi prosperitate, un viitor luminos. La toate suc­cesele obţinute de poporul român în lupta pentru eliberare naţională şi socială, pentru făurirea noii orînduiri, o contribuţie deosebită au adus comuniştii, zecile de mii de activişti de partid şi de stat, care în condiţii grele au muncit ne­obosit, cu dăruire şi devotament neţărmurit, ne­­precupeţind nimic pentru transpunerea în viaţă a politicii partidului, pentru slujirea poporului. (Aplauze puternice, prelungite). Cu prilejul acestui glorios jubileu al partidu­lui, în numele Comitetului Central, al Consiliului de Stat şi al guvernului, adresez clasei munci­toare, ţărănimii, intelectualităţii, tineretului, fe­meilor, tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, comuniştilor, activiştilor de par­tid şi de stat cele mai calde mulţumiri şi felici­tări pentru munca lor eroică, închinată înfloririi României socialiste, bunăstării şi fericirii naţiunii noastre socialiste. (Aplauze puternice, îndelungate). M­EREUl TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU Programul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate Intrăm în a doua jumătate de secol de exis­tenţă a partidului nostru, în condiţiile muncii in­tense, pătrunse de un puternic avînt patriotic, a întregului popor pentru înălţarea tot mai sus , a luminosului edificiu al socialismului pe pă­­mîntul României. Oamenii muncii acţionează în­sufleţiţi de perspectivele deschise de Congresul al X-lea al Partidului Comunist Român care a elaborat programul dezvoltării ţării în perioada 1971—1975, precum şi liniile directoare pînă în anul 1980. O vie expresie a hotărîrii cu care cei ce muncesc au trecut la realizarea acestui pro­gram o constituie rezultatele obţinute în primele patru luni ale anului. Planul producţiei industriale a fost nu numai îndeplinit, ci şi depăşit, reali­­zîndu-se un ritm de dezvoltare de 11,7 la sută­ faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut. Aceste rezultate reprezintă o nouă confirmare a realismului sarcinilor şi obiectivelor pe care ni le-am propus, a capacităţii poporului nostru de a asigura înfăptuirea în bune condiţii a noului plan cincinal, a programului stabilit de Congresul al X-lea. (Aplauze puternice). Noua etapă istorică de dezvoltare a societăţii noastre, care va cuprinde, probabil, cîteva cin­cinale, este etapa făuririi societăţii socialiste mul­tilateral dezvoltate. Esenţa acestei etape rezidă în construirea unei economii avansate, înzestrate cu o industrie modernă şi o agricultură intensi­vă de înalt randament; desfăşurarea pe un front larg a activităţii ştiinţifice, a instrucţiei publice şi a eforturilor pentru ridicarea nivelului cultural al maselor; creşterea continuă a bunăstării mate­riale şi spirituale a oamenilor muncii de la oraşe şi sate; înfăptuirea repartiţiei bunurilor produse de societate în spiritul dreptăţii şi echităţii so­cialiste; perfecţionarea relaţiilor de producţie, a organizării societăţii; realizarea cadrului orga­nizatoric care să permită participarea largă a maselor populare, a fiecărui cetăţean la viaţa publică, la rezolvarea treburilor obşteşti, lărgi­rea libertăţilor publice, dezvoltarea democraţiei socialiste. înfăptuirea acestui program va ridica România pe noi culmi de civilizaţie şi prosperi­tate, va crea condiţii pentru trecerea treptată a patriei noastre spre comunism. Plenara Comitetului Central care şi-a încheiat ieri lucrările a aprobat proiectul planului pe a­­nii 1971—1975, apreciind că prevederile sale co­respund obiectivelor stabilite de Congresul al X-lea şi că realizarea lor va avea un rol hotă­rîtor pe drumul făuririi societăţii socialiste mul­tilateral dezvoltate. Plenara a dat o apreciere pozitivă muncii desfăşurate de organele de par­tid şi de stat, de centrale şi întreprinderi pentru fundamentarea prevederilor planului, dezbaterii temeinice, eficiente a acestor prevederi în uni­tăţile economice şi ştiinţifice, la judeţe şi minis­tere. Participarea nemijlocită a maselor de oameni ai muncii la elaborarea şi definitivarea planului a contribuit în măsură însemnată la găsirea unor noi căi pentru utilizarea intensivă a potenţialu­lui economic, pentru punerea mai bună în valoare a rezervelor economiei naţionale. Faţă de Direc­tivele Congresului al X-lea, planul cincinal pre­zintă îmbunătăţiri importante la toţi indicatorii principali. Dragi tovarăşi, Se va asigura, de asemenea, creşterea şi mo­dernizarea în continuare a metalurgiei. In 1975, vom realiza 9,7 milioane tone de oţel, va spori producţia la laminate, se va extinde fabricaţia de metale neferoase. Un accent deosebit se va puna pe dezvoltarea producţiei de oţeluri aliate, care va depăşi 1 milion tone la sfîrşitul cincinalului. Industria chimică se situează, în continuare, printre sectoarele cu cele mai înalte ritmuri de creştere, producţia ei mărindu-se în cincinal de 2,3 ori. în mod special se va extinde industria pe­trochimică, a firelor şi fibrelor sintetice, maselor plastice, caracterizate printr-o înaltă eficienţă e­­conomică. Se va dezvolta puternic industria materialelor de construcţii. Producţia de ciment se va dubla, ajungînd în 1975 la 16,5 milioane tone. Se prevăd măsuri pentru introducerea în fabricaţie a unor materiale noi de construcţii. Vor fi mai larg puse în valoare posibilităţile existente în acest domeniu pe plan local. în definitivarea proiectului planului cincinal s-a urmărit dezvoltarea mai susţinută a produc­ţiei bunurilor de consum, a industriei alimentare şi a industriei uşoare. Se prevede îmbogăţirea sor­timentelor de mărfuri pentru a satisface mai bine gustul şi preferinţele consumatorilor. Vor fi mai bine puse în valoare posibilităţile largi de creş­tere a producţiei bunurilor de consum în cadrul industriei locale şi cooperaţiei meşteşugăreşti, precum şi prin extinderea muncii la domiciliu. Un rol hotărîtor în dezvoltarea industriei îl are lărgirea bazei energetice şi de materii pri­me. Sporirea rapidă a cerinţelor economiei impu­ne să examinăm posibilitatea folosirii mai inten­se a resurselor proprii de materii prime şi com­bustibil, să găsim soluţii pentru sporirea poten­ţialului nostru în acest domeniu. Deosebit de important pentru progresul rapid al industriei noastre este dezvoltarea specializării şi cooperării. Vor trebui întocmite programe con­crete de profilare raţională a unităţilor, de extin­dere a legăturilor de cooperare, în vederea utili­zării intensive a capacităţilor de producţie. Se impune, de asemenea, o preocupare sporită pen­tru îmbunătăţirea aprovizionării tehnico-materia­le; trebuie să se asigure ritmicitatea livrărilor de materii prime şi materiale, îndeplinirea riguroa­să de către toate întreprinderile a obligaţiilor a­­sumate prin contract. Ridicarea calităţii produselor trebuie să se afle în centrul atenţiei organelor şi unităţilor econo­mice, a tuturor oamenilor muncii. în acest sens o mare însemnătate au accelerarea ritmului de asimilare a produselor noi, modernizarea celor existente. Problemele automatizării trebuie să constituie preocupări de prim ordin ale tuturor unităţilor. Este necesar să se înfiinţeze în scurt timp un institut central de conducere şi automatizare, ca­re să întocmească studii şi proiecte de perfecţi­onare, pe baze ştiinţifice, a activităţii întreprin­derilor, să elaboreze soluţii pentru automatizarea producţiei în diferite ramuri în actualul cincinal se prevede creşterea pro­ducţiei agricole globale cu 49 la sută faţă de me­dia anuală a perioadei 1966—1970. Aşa cum s-a subliniat şi în plenară, agricultura noastră dispune încă de rezerve foarte mari şi va trebui să luăm măsurile necesare pentru a le pune în valoare. Investiţiile prevăzute pentru agricultură însumează circa 80 miliarde lei. Un obiectiv im­portant îl constituie sporirea şi modernizarea par­cului de tractoare şi maşini, rezolvarea problemei mecanizării complexe a lucrărilor agricole. De asemenea, agricultura va primi în cincinal de 2,8 ori m­ai multe îngrăşăminte chimice în substanţă activă decît în perioada 1966—1970, precum şi cantităţi sporite de insecto-fungicide. O sarcină importantă este realizarea programu­lui naţional de dezvoltare a zootehniei şi creşte­re a producţiei animaliere în acest scop este necesar să se ia măsuri pentru gospodărirea ra­ţională a bazei furajere pentru îmbunătăţirea şi folosirea mai intensă a păşunilor. S-au stabilit, de asemenea, programe de măsuri pentru dez­voltarea producţiei de legume şi fructe în vederea aprovizionării mai bune a populaţiei. Actualul cincinal va fi o etapă esenţială în înfăptuirea programului naţional de îmbunătăţiri funciare. Se va asigura în 1975 o suprafaţă irigată de peste 2 milioane hectare. îndeplinirea integrală a acestei sarcini şi asigurarea exploatării eficiente a siste­melor de irigaţii este un factor hotărîtor al creş­terii producţiei agricole. Se impune, de asemenea, să fie mai larg spri­jinite gospodăriile individuale din zonele de deal şi munte care dispun de importante posibilităţi de creştere a producţiei, îndeosebi în zootehnie. în pas cu evoluţia generală a economiei naţio­nale, traficul de mărfuri va spori în cincinal de circa 2 ori. O dată cu extinderea și moderniza­rea în continuare a transporturilor feroviare, se va pune un accent mai mare pe dezvoltarea trans­porturilor auto, precum și a transportului pe Du­năre. In această perioadă va trebui să se asigure uti­lizarea la un nivel superior, într-un mod tot mai raţional, a muncii sociale. Numărul de salariaţi va creşte în acest cincinal cu peste 1 milion per­soane faţă de 400—500 mii cît se stabilise în Di­rectivele Congresului al X-lea. Ponderea forţei de muncă din industrie şi din celelalte ramuri ne­agricole va ajunge la aproape 60 la sută din totalul populaţiei ocupate. Se prevede ca produc­tivitatea muncii să crească cu 42 la sută în in­dustrie, cu 35 la sută în construcţii-montaj, cu 33 la sută în transporturile feroviare. Considerăm însă că aceste prevederi nu corespund pe deplin posibilităţilor existente, necesităţilor dezvoltării rapide a economiei naţionale, cerinţelor ridicării nivelului de trai al poporului, şi de aceea trebuie depuse eforturi pentru depăşirea lor. In ce priveşte cheltuielile materiale, ponderea acestora în produsul social urmează să scadă de la 59,2 la sută în 1970, la 54,4 la sută în anul 1975. Deşi s-au adus în această direcţie unele îmbună­tăţiri esenţiale prevederilor iniţiale, vor trebui luate noi măsuri pentru micşorarea continuă a cheltuielilor materiale de producţie care în eco­nomia noastră continuă încă să fie mari. Aceasta este o cale principală de creştere a venitului na­sacrat energiile, întreaga putere de muncă cauzei , marilor producţiei materiale, în accelerarea pro-­tional şi, implicit, de îmbunătăţire a condiţiilor nobile a progresului şi propăşirii patriei socialiste, a gresului tehnic al întregii economii naţionale­ de viaţă ale maselor. INDICATORII PRINCIPALI AI PLANULUI CINCINAL 1971-1975 Producţia globală industrială 150—157 168—178 Producţia globală agricolă (calculată pe baza mediei anuale pe perioada de 5 ani)128—131 136—149 Productivitatea muncii pe un salariat în industrie 137—140 142 Reducerea cheltuielilor la 1.000 lei producţie marfă în industria de stat în 1975, faţă de 1970, în % Volumul comerţului exterior (pe perioada de 5 ani) 141—145 160—170 Investiţiile centralizate din fondurile statului (pe peri­oadă de 5 ani) — mild. lei Venitul naţional 145—150 168—182 Creşterea numărului de salariaţi în economia na­ţională — mii persoane 400—500 1 010 Fondul de salarii 130—135 153 Volumul desfacerilor de mărfuri cu amănuntul 130—135 140—146 Volumul serviciilor prestate populaţiei 140—145 155—161 Salariul real 116—120 120 Veniturile reale ale ţărănimii provenite din producţia agri­­colă pe o persoană activă 115—120 122—130 Corespunzător prevederilor cincinalului, pe ba­za ritmului prevăzut — de circa 12 la sută anual — industria îşi va întări poziţia conducătoare în economie, participînd cu aproape 65 la sută la formarea venitului naţional. Ceea ce caracteri­zează în mod deosebit noul cincinal este orien­tarea hotărîtă a eforturilor spre dezvoltarea ra­pidă a ramurilor industriale moderne, spre rea­lizarea de produse cu parametrii calitativi ridi­caţi, de valoare economică superioară. Sarcini deosebite revin, în această direcţie, construcţiilor de maşini. Puternica dezvoltare a acestei ramuri­­- prevăzute să-şi sporească pro­ducţia în cincinal de peste 2 ori — se va realiza in special pe baza creşterii susţinute a industriei electrotehnice şi electronice, a mecanicii fine, a producţiei de nave, maşini-unelte, utilaje tehno­logice. Electronica şi mecanica fină îşi vor spori producţia de 3,4 ori. Această dezvoltare va per­mite industriei constructoare de maşini să-şi în­deplinească, în condiţii tot mai bune, rolul pe ca­­re-l are în înzestrarea superioară a tuturor la- Indicatorul dinamica — în % Prevederi directive Prevederi plan cincinal 6,0—7,0 10— 12 420—435 470 Pag. 2

Next