Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1972 (Anul 5, nr. 1275-1351)

1972-06-23 / nr. 1345

Pag. 2 „Sipetul“ nestematelor folclorice nu se va goli niciodată. — O întrebare dublă: de cînd cîntaţi şi cine v-a insuflat dragostea pentru melodia popu­lară ? —■ De cîntat, cint de cind mă știu, dar mu­zică populară am în­ceput să cint „în mod serios", din 1953. „Ram­pa de lansare" a fost Festivalul Mondial al Tineretului de la Bucu­reşti. Atunci am în­ceput cum se spune, „de jos", cîştigind toa­te fazele concursului de selecţie şi stârnind in­teresul juriului central. Dragostea pentru cînte­­cul popular mi-au in­suflat-o părinţii mei — oameni simpli, dar ta­lentaţi rapsozi popu­lari. Bineînţeles că la formarea mea ca inter­pretă a contribuit mult şi mediul folcloric din Mărginimea Sibiului, unde se găseşte şi satul Topircea, în care m-am născut şi am copilărit. — Repertoriul dv. es­te inspirat, de altfel, aproape exclusiv din doinele şi cîntecele cio­băneşti, fiind un reper­toriu păstoresc prin ex­celenţă ... — Intr-adevăr, aşa este, pentru că, după cum spuneam, farmecul folclorului din locurile natale a avut o mare contribuţie asupra for­mării mele. Zona fol­clorică din Mărginimea Sibiului — prin exce­lenţă păstorească — este de o bogăţie rară şi de o frumuseţe — aş zice — inegalabilă. Dar asta nu înseamnă că repertoriul meu nu cu­prinde şi cîntece din alte regiuni ale ţării. Mă fascinează, de e­­xemplu, doina bănă­ţeană, pentru că acolo, in Banat, la orchestra populară din Caranse­beş, condusă de Lazăr Cernescu mi-am început cariera de profesionis­tă. Doinele bănăţene, cum sunt: „Lung­­i drumul şi bătut", ,,Cine n-are dor pe vale“, „Dragu-mi la umbra deasă" etc. fac parte din repertoriul meu permanent, fiindu-mi dragi şi mie şi specta­torilor. — Ştiu că vă bucu­raţi de o popularitate deosebită în rîndul iu­bitorilor de muzică populară. Cum aţi reu­şit să v-o cîştigaţi ? — N-aş putea să mă plîng ! Oamenii mă iu­besc şi asta cred că din cauză că repertoriul meu „a prins" peste tot, în toată ţara. Cîn­tecele mele sînt îndră­gite din Maramureş şi pină în Dobrogea pen­tru că în foarte multe din ele oamenii îşi re­găsesc ceva din ei. Este explicaţia succesului a­­t­tor interpreţi: gîn­­diţi-vă la regretata Ma­ria Tănase, la Achim Nica, la Ion Cristorea- 11 , sau, mai recent, la fraţii Petrăuş — răsfă­ţaţii spectatorilor ! Popularitatea unui interpret, se explică prin personalitatea lui, prin sensibilitatea şi originalitatea interpre­tării, dar şi prin ceea ce interpretează. — Dv., cum vă reîm­prospătaţi repertoriul ? — Poate n-o să mă credeţi, dar aceasta pentru mine este cea mai simplă problemă.. V-aţi fi aşteptat, pro­babil, să vă spun că-mi iau magnetofonul şi pornesc prin ţară. Nu! Cîntecele îmi vin sin­gure acasă! Şi unii vin aşa de multe, incit şi acuma mă aşteaptă la Bucureşti zeci de me­lodii pe care n-am reu­şit încă să le prelucrez şi să le valorific. La mine acasă vin o mulţime de oameni — ciobani din Mărginimea Sibiului, din Banat şi din alte regiuni, cu „traista" plină de ast­fel de comori. Vin cu fluierul şi cu trişca şi-mi „zic" atitea ci nie­ce, incit rămîn uimită şi mă gindesc de unde le tot scot ! Cu adevărat este că folclorul românesc este de o bogăţie şi de o va­rietate ce nu-şi are e­­gal. Sipetul acesta de nestemate folclorice ro­mâneşti pare făcut ast­fel incit să nu se mai golească niciodată ! — V-aş ruga să vă exprimaţi o părere despre muzica uşoară românească şi despre corespondenţa sa cu muzica populară. — E o chestiune pu­ţin mai delicată, dar am să-mi spun părerea în mod deschis. Eu cred că, cu excepţia cit­orva compozitori ca­re creează şi a citorva interpreţi care lansează (şi care pot fi numă­raţi pe degete!), muzi­ca noastră uşoară este slabă. Se compun cîn­tece „de duzină“ in ca­re nu găseşti nici me­lodie, nici vers. De a­­ceea, categoric, muzica populară este superioa­ră cu mult celei uşoa­re. Poţi oare compara o răpăială asurzitoare de tobe sau nişte stri­denţe ale trompetei, cu unduirea doinei, care îţi umple ochii de la­crimi, sau cu trilurile săltăreţe ale unei în­vârtite ? Dar versurile? Scrieţi, vă rog :­ „Presă­­rate-s stele-n nor/ Eu îs numai dor şi dor/ Presărate-s în nor ste­le/ Eu îs numai dor şi jele ...“, sau „Codrule cînd le-am trecut/ Eram tinerel şi crud/ Iară cind m-am înturnat/ Eu bătrin şi tu uscat..." şi comparaţi cu textele de muzică uşoară ... Ce să mai vorbim : cit vom fi pe lumea asta, cîntecul popular nu va putea fi egalat de muzica uşoară, nici in­vers, nici în melo­die ! Şi asta pentru că primul este creaţia în­tregului popor ! Tocmai de aceea, acesta este cîntecul care ne defi­neşte pe noi , românii în raport cu celelalte popoare. Şi tocmai de aceasta Alecsandri, du­pă cum se ştie, dar o repet cu plăcere, a nu­mit poezia românească „o avere naţională, demnă de a fi scoasă la lumină ca un litiu de glorie pentru naţia română ... !“ Consemnare de Ilie ŞANDRU, de la Subredacţia din Topliţa, a ziarului „Informaţia Harghitei" Interviu cu interpreta de muzică populară LUCREŢIA CIOBANU —­ RS Karancsi Sándor, plastician cunoscut publicu­lui nostru atit din expoziţiile personale, cit şi din cele colective, îşi face din nou apariţia în faţa iubitorilor de artă din Miercurea-Ciuc, cu un grupaj de lucrări realizate în tehnici dintre cele mai variate, la Galeriile de artă ale Fon­dului plastic. în imagine, vă prezentăm una din lucrările de metaloplastie ale lui Karancsi Sándor, -St Dans românesc, interpretat de formaţia de dansuri a sindicatelor din Odorheiu Secuiesc Foto­­ Al. Szakács HARGHITEI Un maestru neîntrecut al satirei, un critic necruţător al societăţii burgheze La invitaţia contem­poranilor de a-şi săr­bători în ţară aniver­sarea a 60 de ani de la naştere, Caragiale le răspundea cu o fabulă, a cărei morală suna­­ „după prea amară via­ţă, nu fi lacom la dul­ceaţă“, scoţînd în evi­denţă, încă o dată, ra­porturile marelui dra­maturg cu societatea în care a trăit. Aceasta a avut în persoana scrii­torului unul din cei mai fideli şi atenţi ob­servatori, nescăpîndu-i nici un aspect peniţei sale care a desenat chi­purile şi sufletele strîm­­be ale indivizilor unei societăţi la fel de di­forme moral. Pentru a diseca raci­lele societăţii, Caragia­­le alege specia literară cu cea mai largă şi mai rapidă putere de pă­trundere a ideilor , pie­sa de teatru, pe care o ridică la o înaltă ţinu­tă artistică. De la comedia ,,O noapte furtunoasă“ (1879), la ,,D-ale carna­valului“ (1885), prin faţa spectatorului se perin­dă o întreagă galerie de personaje tipice ! Caţavencu — demago­gul, Trahanache — ra­molitul, Jupîn Dumi­­trache — soţul încorno­rat, Pristanda — servi­lul. Fiecare însă vrea să pară altceva decit este. Mai toate perso­najele sale cu rol poli­tic, afişează patriotis­mul, dăruirea pentru interesele naţionale, dar acestea nu sunt de­cit vorbe goale ; cu to­ţii urmăresc doar cele mai meschine interese personale. Metodă cu tradiţie in literatura română, ono­mastica personajelor es­te folosită de Caragiale cu multă măiestrie, nu­mele eroului său, su­­gerînd caracterul per­sonajului care-l poartă. Pasionat observator, Caragiale şi-a comple­tat seria de caricaturi, în „momentele“ şi schi-S. L. Caragiale — 60 de ani de la moarte­ţile sale, fiind, şi în a­­ceastă direcţie, un ne­întrecut al genului. Nu a scăpat nici un colţişor al vieţii socia­le de ascuţita pană a scriitorului, imortali­­zînd funcţionarul fără orizont, lipsa de educa­ţie în familiile burghe­ze, proxenetismul con­jugal, lichelismul. Datorită sarcasticelor sale observaţii, marele dramaturg a fost acu­zat de impietate faţă de naţiunea română. A­­lături de răspunsul său la această acuzaţie (prin care arată că el a urmărit doar defecte­le unei societăţi nu şi ale unei naţiuni), se poate adăuga faptul că atunci cînd eroii săi sînt oameni din popor tonul autorului se schimbă. Singura dra­mă a lui Caragiale „Năpasta“, prezintă fer­mitatea de caracter a oamenilor din popor, puterea de trăire sufle­tească a ţăranului, răs­­punzînd astfel şi acelo­ra care considerau că omul simplu este inca­pabil de sentimente puternice. In proză, zguduitoare sunt nuvele­le „O făclie de paşti“ şi „Păcat“, în care, cu deosebită măiestrie, es­te gradată încordarea dramatică, creşterea tensiunii, cu momentul culminant bine punctat, deznodămîntul lăsînd în sufletul cititorului sentimentul că peste viaţa personajelor a trecut un cataclism. Deşi ultimii ani ai vieţii şi i-a petrecut la Berlin, Caragiale a fost profund impresionat de răscoala din 1907. Pam­fletul „1907 din primă­vară pînă în toamnă“, reprezintă, în­­ acest sens, o formă de atac direct la adresa celor vinovaţi de uciderea a 11.000 de ţărani. Personalitatea scrii­torului, de la moartea căruia se împlinesc 60 de­ ani, se completează dacă adăugăm intensa activitate de gazetar şi de director al Teatru­lui Naţional. Amintirea lui Caragiale este a­­mintirea unui artist ce­tăţean, care mai mult ca mulţi alţii, a trăit în mijlocul vieţii poli­tice a timpului său, creînd una dintre cele mai complete fresce so­ciale ale societăţii bur­gheze. C. IULIU mmmmmmmmmmmmm In acest an, peste 1700 de elevi din jude­ţul nostru îşi vor pe­trece vacanţa în­ tabere de odihnă. în selecta­rea elevilor care plea­că în tabere, există a­­numite criterii­­ rezul­tate bune la învăţătură, purtare ireproşabilă, e­­videnţierea în activita­tea obştească. Pentru a veni în aju­torul elevilor cu posi­bilităţi materiale mai reduse, Ministerul Edu­caţiei şi Invăţămîntului acordă pentru fiecare bilet, o sumă egală cu jumătate din valoarea lui, restul sumei fiind în sarcina părinţilor. Există posibilitatea, în funcţie de salariul pă­rinţilor, ca elevul să achite doar 20 la sută din­­costul biletului, sau să-l obţină chiar gra­tuit. Cercetînd o listă de 10 elevi propuşi pentru tabere, la Lice­ul nr. 2 din Miercurea- Ciuc, am constatat, cu surprindere, că opt e­rau fiii unor salariaţi cu venituri lunare mari, doar doi copii be­neficiind de reducere. In afară de aceasta, unul dintre elevi, Pop Marian, avusese grave abateri disciplinare in cursul anului, lucru re­flectat in nota la pur­tare, iar în altă listă am descoperit o elevă, Elena Voşloban, ame­ninţată să fie corigentă. La întrebarea, de ce în selectarea elevilor pentru tabere nu se ţi­ne seama de criteriile stabilite pentru a se da posibilitate la mai mulţi elevi buni la în­văţătură, să plece la odihnă, binemeritată, Mathe Palma, secretara organizaţiei U.T.C. din şcoală, ne răspunde că această situaţie s-a creat datorită faptului că pentru biletele pri­mite trebuia să verse la Inspectoratul şcolar judeţean o anumită su­mă de banii şi din cau­za aceasta a propus e­­levi, care, după sala­riul părinţilor, plătesc integral biletul. Scuza, însă, nu este justificată cu nimic, deoarece pen­tru cele 24 bilete pe ca­re le-a primit şcoala, s-au încasat cu aproape 30-30 de lei mai mult decit trebuia să se de­pună la Inspectoratul şcolar. Desigur, folo­­sindu-se această sumă, mai mulţi copii puteau beneficia de reducere, bucurîndu-se de fondu­rile băneşti acordate lor prin Ministerul E­­ducaţiei şi Invăţămîn­­tului. Se conturează în faţa noastră o evidentă si­tuaţie de superficialita­te şi comoditate. Moti­varea că alţi elevi n-ar fi vrut să meargă în tabără nu este reală, pentru că e greu de crezut ca un adoles­cent să nu vrea să pe­treacă in mod plăcut două săptăm­îni de va­canţă. Şi chiar dacă accep­tăm motivul mai sus menţionat, se pune în­trebarea: ce au făcut cadrele didactice spre a-i convinge ? Selecţio­narea (în cazul de faţă nici­ nu poate f­i vorba de aşa ceva), elevilor s-a făcut formal. Sîntem siguri că sînt copii care nu au fost niciodată într-o tabără. Ce a făcut conducerea şcolii, organizaţia U.T.C. pentru ca ei să profite de minunatele condiţii create ? Stăm de vorbă cu e­­levul András Sándor, din Miercurea-Ciuc. Pă­rinţii, pensionari, cu un venit care i-ar permite să primească un bilet gratuit pentru tabără. Nu s-a înscris pe listă pentru că nici nu a ştiut de o asemenea posibilitate. Părinţilor elevilor si­litori şi cu o purtare exemplară, pentru a-i determina să-şi trimită copiii într-o tabără, con­tra unei sume mici de bani nu li s-a vorbit. Tristeţea din ochii co­pilului care trebuie să renunţe la o bucurie la care avea dreptul a trecut neobservată. Inspectoratul şcolar judeţean, conducerea şcolii şi organizaţia de bază a Liceului nr. 2, au datoria de a veghea pe viitor cu mai multă atenţie modul în care se face recrutarea ele­vilor pentru tabere şi de a combate aseme­nea practici de como­­ditate şi inechitate. I. CONDRAT După ce criterii selecţionaţi elevii pentru taberele de odihnă ? ANUL V, nr. 1345 I.P.E.G. HARGHITA cu sediul în Miercurea-Ciuc, str. Gheorghe Doja nr. 6 Angajează — şef serviciu plan — şef serviciu tehnic — jurisconsult — economist în cadrul serviciului aprovizionare — tehnician aprovizionare Condiţiile de angajare sunt cele prevăzute de Legea nr. 12/1971 şi H.C.M. 914/1968. Cooperativa de consum CORUND angajează: „ ȘEF DE UNITATE MANDATAR LA MOTELUL , ARCSD“. INFORMAȚII SUPLIMENTARE LA COOPERATIVA DE CONSUM CORUND SAU I.J.E.COOP. GHEORGHENI, STR. TĂTARULUI NR.­­ 151, TELEFON INTERN 14. Cooperaţia de consum din jud. Harghita recrutează elevi pentru: LICEE ECONOMICE, specialitatea : — evidenţă economică — merceologie cu durata de şcolarizare 4 ani. LICEE INDUSTRIALE, specialitatea : — depanator aparate radio şi televizoare cu durata de şco­larizare 5 ani. ŞCOLI PROFESIONALE, specialitatea : — vînzător în magazine săteşti, ospătar şi bucătar cu durata de şcolarizare de 2 ani. CALIFICARE PRIN UCENICIE LA LOCUL DE MUNCA, cu durata de 3 ani, în specialitatea : — croitor îmbrăcăminte pentru bărbaţi, croitor îmbră­căminte pentru femei , cu durata de şcolarizare 2 ani, în specialitatea : — cizmar curelar, brutar, tîmplar, cojocar, lăcătuş-su­­dor, zidar, zugrav, electromecanic, mecanic electrician auto­­moto, tinichigiu, strungar, frigotehnist, confecţioner tricota­je, ţesături covoare, ceramist-sobar-olărie populară, ceasor­­nicar-bijutier. înscrierile se fac prin cooperativele de consum. Informa­ţii suplimentare se pot obţine la cooperativele de consum, sau la I.J.E.COOP. — Gheorgheni, compartimentul personal-învă­­ţămint, telefon intern 8. Organizația comercială locala Miercurea-Ciuc Str. Petöfi nr. 1, telefon 1128 angajeaza imediat REMIZIERI — pentru transportarea laptelui la domiciliu — pentru vînzarea înghețatei și răcoritoarei Salarizarea conform H.C.M. 914/1968. Grupul şcolar de construcţii TIMIŞOARA R E C R U E A ZĂ B-dul Tinereţii, nr. 11 din toate judeţele tineri între 15—18 ani, absolvenţi ai şcolii generale de 8 ani sau 10 ani, pentru şcoala profesională la meseriile : — lăcătuşi mecanici utilaje de construcţii şi terasamente — mecanici utilaje de construcţii şi terasamente — instalaţii încălziri centrale — instalaţii tehnico-sanitare şi gaze — tîmplari-construcţii — dulgheri-parchetari — operator pentru industria prefabricatelor — tîmplari-mobilă — lăcătuş­ mecanic — electrician în construcţii şi instalaţii industriale ■— electrician auto-reţele şi agregate — zidar-betonist — zugrav-vopsitor-tapetar — izolator în construcţii • înscrierile se fac în perioada 1 iunie — 5 iulie, 1972. • Examenul de admitere are loc între 6—14 iulie, 1972. • Elevilor reuşiţi la examenul de admitere li se va asigura întreţinerea şi cazarea gratuită. Informaţii suplimentare se pot primi la secretariatul şcolii, în scris sau prin telefon 118­ 95.

Next