Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1972 (Anul 5, nr. 1352-1429)

1972-07-04 / nr. 1354

Pag. 2 1 ■ ■ Cel mai preţios capital Cu cele 31 de pavi­lioane ale sale, cu gos­podăria anexă, cu par­cul de maşini, cu uzină electrică proprie, cu şcoală de calificare in croitorie, Sanatoriul T.B.C. din Tulgheş, a­­vînd o capacitate de 300 de locuri şi un per­sonal administrativ de 290 de persoane, pare o adevărată citadelă a ştiinţei medicale, unde aparate şi oameni sunt angrenaţi în luptă cu unul dintre cei mai pe­riculoşi duşmani ai or­ganismului uman, bari­lul tuberculozei. In fiecare dimineaţă se întruneşte „statul major“ al medicilor, condus de dr. Pavel Şerban, di­rectorul sanatoriului, stabilind care sunt o­­biectivele de cucerit în acea zi , sănătatea unor oameni. Iscusinţei medicale i se adaugă şi condiţii materiale foarte bune, aparatura modernă cu care a fost înzestrat sanatoriul in ultimii ani, precum şi condiţii­le de viaţă ale interna­ţilor, contribuind astfel la mai grabnica lor vindecare. Cabinete de radiologie, de fiziotr­a­­pie, de stomatologie, cantină cu 700 de locuri, trei camere fri­gorifice pentru păstra­rea alimentelor, seră de flori, sunt numai cîteva puncte din vastul in­ventar al sanatoriului. Deoarece unii bolnavi au nevoie de o îngriji­re mai îndelungată, aici se desfăşoară o verita­bilă activitate cultural­­educativă. Există o sa­lă de spectacole, dota­tă cu două aparate de proiect­e, televizoare în fiecare pavilion, difu­zoare conectate la sta­ţia de radioficare a sa­natoriului, şi o biblio­tecă cu 16.000 de vo­lume. Ţinînd cont de fap­tul că sănătatea unor internaţi, chiar după vindecarea totală nu le permite întoarcerea la vechile locuri de mun­că, în cadrul sanatoriu­lui funcţionează o şcoa­lă de recalificare. Re­cent „şi-a luat zborul“, după trei ani de cursuri, prima promoţie de 37 de absolvenţi. Antrenaţi în fluxul de avînt creator care a luat naştere la chema­rea partidului, medicii, personalul întregului sanatoriu şi-a intensifi­cat activitatea, iar u­­nul dintre obiectivele ce se vor realiza anul acesta este încălzirea centrală în toate pavi­lioanele, casa ce va duce atît la sporirea gradului de confort pen­tru bolnavi, cit şi la ob­ţinerea unor noi succe­se în munca depusă de medici în redarea lor cît mai grabnică societăţii care are atîta nevoie de ei. rimau TULGHEŞUL la vîrsta trăirii plenare Viaţa nouă într-o străveche aşezare ex­istă în viaţa locu­rilor, ca şi în aceea a oamenilor, momente când izbucnesc energii generatoare de schim­bări radicale, de mun­că febrilă desfăşurată în scopul afirmării u­­nei existenţe plenare. Acest lucru se poate spune despre comuna Tulgheş, străveche a­­şezare, trecătoare şi punct de vamă între Moldova şi Transilva­nia, una din punţile care au contribuit la păstrarea legăturii de-a lungul secolelor, între locuitorii acestor două provincii. In ultimii ani, în minunata vale străjuită de codri de brad şi do­minată de statura im­punătoare a Ceahlăului, s-au petrecut schim­bări esenţiale care au schimbat configuraţia bătrînei comune. S-a născut între munţi un spaţiu de largă respi­raţie, oamenii au con­struit o şosea asfaltată şi trotuare care străbat inima comunei, iar de-a lungul lor şi-au clădit case confortabile, cu ogrăzi îngrijite, mărtu­risind mîini harnice. De altfel, orice colţ al comunei, reflectă vred­nicia celor peste şapte mii de locuitori ai săi, mîndri de renumele lo­calităţii lor cu un as­pect aproape urban prin existenţa unor în­treprinderi industriale, a centrelor comerciale şi de prestări de ser­vicii, precum şi prin­­­tr-un cămin cultural cu arhitectură moder­nă. Nici nu mai pome­nim de Sanatoriul T.B.C., care singur în­sumează 31 de pavilioa­ne, un adevărat orăşel, modernizat în ultimii ani. Tulgheşul se află la hotarul­­ dintre sat şi oraş. Cine vrea să a­­siste la o scenă simbo­lică, nu are decît să-i urmărească pe tulghe­­şeni în zorii zilei, cînd pleacă la muncă, unii indreptîndu-se spre te­renurile agricole, iar alţii spre poarta fabri­cii de cherestea sau spre şantierul de pro­specţiuni geologice. Toa­tă ziua, şoseaua forfoteş­te de maşini şi munci­tori, ca într-un verita­bil centru industrial. In aceste zile, oame­nii par mai preocupaţi şi mai grăbiţi, pentru că Tulgheşul, s-a înscris şi el, pe coordonata împlinirii angajamente­lor înainte de termen, în cinstea Conferinţei Naţionale a Partidului. Acolo unde viaţa brazilor se împleteşte cu a oamenilor Inima industrială a comunei Turghiş este fabrica de cherestea, care pulsează în aceste zile ritmul rapid al de­păşirii cotelor planu­lui cu şase luni înainte de termen. Spre ea se scurg pe drumurile fo­restiere, ca pe nişte ar­tere, mii şi mii de metri cubi de „aur ver­de“, ce se transformă în hala gaterelor în cherestea dintre care o parte trece hotarele ţă­rii. Muncitorii de aici ştiu asta, şi de aceea, una din preocupările de bază, este calitatea produselor. Ritmul de dezvoltare al fabricii în ultimii cinci ani este impre­sionant, capacitatea de producţie pe 1972 ur­­cînd cu 161 la sută fa­ţă de 1968, iar numă­rul muncitorilor a cres­cut cu peste 100. „Am reuşit aceasta, ne spune şeful sectoru­lui exploatare, Szelner Juliu, şi datorită inten­sificării eforturilor echi­pelor de la gurile de exploatare forestieră. Ei sunt aceia care ne fur­nizează materia primă. Faţă de 1968, ne livrea­ză cu 30.000 de metri cubi mai mult. Intre muncitorii de la gatere şi cei care doboară bra­zii este o legătură or­ganică, o prietenie trai­nică, deşi unii nici nu se cunosc. Şi pentru că prietenul la nevoie se cunoaşte, în primă­vara acestui an, cînd din cauza ploilor, dru­murile forestiere au­­de­venit impracticabile.. .a­­m­eninţînd planul de producţie al fabricii, muncitorii de la par­chete au muncit zile şi nopţi ca materia pri­mă să nu ne lipsească. Sînt oameni inimoşi a­­colo, comunişti ca „drujbistul“ Rege Şte­fan, fasonatorul Sajgó Petru, încărcătorul Ta­más Balázs. De altfel, toate echi­pele lucrează foarte bine, atît cele din par­chete cit şi cele din fabrică,­­astfel, că pe primele cinci luni ale anului am reuşit o de­păşire a producţiei glo­bale cu 128,1 la sută, ceea ce constituie pen­tru colectivul nostru o mîndrie şi noi îndem­nuri la muncă“. DIN OBIECTIVELE MAI IMPORTAN­TE REALIZATE IN COMUNA TULGHEŞ INTRE ANII 1968—1972 AMINTIM : — UN CĂMIN CULTURAL — PATRU UNITĂŢI COMERCIALE — O SALA DE AŞTEPTARE IN STA­ŢIA I . A. — 100 DE LOCUINŢE NOI — 200 METRI ŞOSEA ASFALTATA ŞI 3000 METRI TROTUARE AICI SE EXTRAGE „AURUL VERDE“. HARGHITEI Cîntecele Tulgheşului Fără îndoială că oa­menii de pe Valea Bis­­tricioarei şi-au înfrăţit munca cu jocul şi cin­­teau­ din ani care se pierd undeva în negu­ra timpului, dovadă folclorul atît de bogat reprezentat. Prăvălind brazi sau aşternînd sub coasă pologul de iarbă, ei şi-au exprimat dra­gostea, durerea şi bucu­ria în minunate ver­suri şi melodii. Toate acestea, au căpătat o rezonanţă nouă, cînd, recent, le-am auzit ră­­sunînd înmănunchiate pe scena noului cămin cultural, mîndria tul­­gheşenilor. Şi au de ce să se mîndrească de frumoasa clădire, pen­tru că în bună­­parte este rodul a multor şi multor ore de muncă patriotică. Există la Tulgheş o deosebită pasiune a ti­nerilor pentru activita­tea artistică, după ore­le de muncă, seara, fe­restrele stau luminate pînă tîrziu, iar dincolo de ele se împletesc în surdină sunete de corzi şi voci. Această pasiu­ne se concretizează în­­tr-­un taraf de muzică populară, un grup vo­cal, formaţie de dan­suri, formaţie de tea­tru, a căror apariţie pe scenă este apreciată şi răsplătită de aplauze­le spectatorilor, ţărani şi muncitori, români şi maghiari care pătrun­­zînd în sala de specta­col cu peste 300 de locuri, au sentimentul că acest lăcaş le apar­ţine, fiindcă ceea ce se prezintă pe scenă, este expresia artistică a gîndurilor şi sentimen­telor lor. Iubitorii de literatu­ră de toate vîrstele, gă­sesc in rafturile biblio­tecii căminului, peste 10.000 de volume, iar cartotecile arată că ei ştiu să profite de aceas­­tră fereastră spre lume. In aceste zile în care ceasurile sunt obligate să bată mai repede ca să scurteze orele în toa­te sectoarele de activi­tate din Tulgheş, la că­minul cultural se pre­găteşte un montaj lite­rar închinat partidului, se ţin expuneri legate de politica P.C.R. de industrializare a ţării, se fac pregătiri intense pentru concursul „Cine ştie cîştigă“ pe tema „Dezvoltarea economi­­co-socială a României socialiste in anii 1971— 1973" . . . . . . Dacă treceţi prin Tulgheş într-o zi de du­minică, intraţi şi pe la căminul cultural. Nu veţi regreta. PENTRU ELEVI, EXISTA LA TUL­GHEȘ UN INTERNAT A CĂRUI CAPA­CITATE A CRESCUT IN ULTIMII ANI LA 50 DE LOCURI. A FOST REALIZAT 80 LA SUTA DIN PLANUL DE ACHIZIȚII LA PRODUSE AGRICOLE PE ANUL 1972. ANUL V. nr. 1354- tBMMwtaumawai'aiaifltBiBiaiBiBiBiBiBiBiBiBiBiBiBiaiBiatBiBiBiBiBifliBifliBiBiBiifBifliBiBiBiPiBiaiiBiBtBiBifliaiBifliBtBiaiBiaiBiBiBiBiBiaiBiBiBiBii'fliBiBiBifliaiBiBiaiBiBiBiBiB IMBI£ GOSPODARII DIN TULGHEŞ ŞI-AU CON­STRUIT CASE NOI IN ULTIMII CINCI ANI, S-A EFECTU­AT, LA TULGHEȘ, MUNCA PATRIOTI­CA A CĂREI VALOARE SE RIDICA LA PESTE UN MILION DE LEI. La construcţia a­­cestui modern că­min cultural, tul­­gheşenii au efec­tuat muncă pa­triotică în valoa­re de peste 100.000 Iei. IN CURÂND SE VOR ÎNCHEIA LUCRĂRILE DE INTRODUCERE A Încălzirii cen­trale, LA TOA­TE PAVILIOANE­LE SANATORIU­LUI T.B.C. Priviri spre viitor Realizările prezentului, insuflă oameni­lor gînduri de viitor. Supraetajarea şcolii generale de 10 ani va mări capacitatea ei cu 20 de clase. Ca urmare a puterii de cumpărare a locuitorilor Tulgheşului, se vor deschide noi unităţi comerciale, prin­tre care o cramă cu 60 de locuri şi un punct de atracţie turistică, o unitate unde să se valorifice produsele unei stîni. Se va deschide o cantină pe lingă cele patru existente, pentru a putea cuprinde fluxul tot mai mare de muncitori care lucrează pe raza comunei. Se va amenaja un parc. Acestea sînt cîteva din obiectivele spre care se va îndrepta hărnicia oamenilor a­­cestor locuri în următorii ani, spre a nu dezminţi o realitate . Tulgheşul, una din­tre cele mai mari şi mai frumoase comune din judeţ, a ajuns astfel datorită vredni­ciei locuitorilor săi. PAGINĂ REALIZATA DE Iuliu CONDRAT Cu sprijinul Subredac­ţiei din Tulgheş a ziarului „Informaţia Harghitei“ Foto : Al. SZAKÁCS uBiBiBiaiBiatiumBiBiaiaiaiBiBiaiBiHiBiBiBiBiBiBiBiBiaiBiBiBiBiBiBiBiBiBiBii^iBiBiBiBiBiBiBiBTiiaiBiBiBiaiBiBiBiBiBrBiBiBiaiBiBHmBiBiBiBiBtBiaiBiiBiaiBiBiBiBiEiaitairaim&iEiBi

Next