Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1983 (Anul 16, nr. 4226-4303)

1983-09-15 / nr. 4290

Anul XVI., nr. 4290 - pag. a 2-a gricultura judeţului în faţa exigenţelor actuale O CONDIŢIE DE BAZA PENTRU CREŞTEREA PRODUC­ŢIILOR : VALORIFICAREA EXPERIENŢEI ÎNAINTATE în C.U.A.S.C. Miercurea-Ciuc, toate unităţile componente au obţinut cel puţin 3000 kg grîu la hectar­ în anul agricol 1982- 1983, în cadrul Consiliu­lui Unic Agroindustrial de Stat şi Cooperatist Mier­curea-Ciuc s-a obţinut o producţie medie la hec­tar, la culturile de grîu şi secară de toamnă, de aproape 3500 kg. De sub­liniat faptul că toate ce­le şase unităţi ce intră în componenţa consiliului au realizat producţii de peste 3000 kg la hectar. De fapt, din discuţia pur­tată cu tovarăşul Con­stantin Tudoran, organi­zatorul de partid al con­siliului, am reţinut că u­­nul din „secretele" aces­tui succes rezidă în pre­luarea experienţei poziti­ve acumulate în anii tre­cuţi, cu corecţiile de ri­goare datorate specificu­lui fiecărei unităţi. Apli­­cînd această experienţă s-a ajuns ca unităţi care nu mai departe decît a­­nul trecut figurau pe locuri modeste sau chiar codaşe au reuşit în acest an să ajungă pe locuri de frunte la producţia de grîu şi secară. Evident, cea mai spectaculoasă ascensiune o realizează Cooperativa Agricolă de Producţie din Mihăileni, care de la o recoltă de 1500 kg/ha, cît a obţinut în anul trecut, a ajuns în acest an la aproape 3300 kg la hectar. Desigur, se cuvine a sublinia în mod deosebit atît producţia realizată la Cooperativa Agricolă de Producţie din Topliţa- Ciuc - peste 4400 kg/ha cît şi faptul că aceas­tă unitate se situează, pentru a doua­ oară con­secutiv, pe primul loc în judeţ la producţia de grîu şi secară de toam­nă. Un rol deosebit în rea­lizarea unor producţii ri­dicate l-a avut generali­zarea, pe întreg consiliul, a organizării teritoriului. Organizîndu-se sole mari, în multe cazuri de peste 100 hectare, s-a putut face o rotaţie raţională a culturilor, după cum s-a putut lucra cu maşi­nile grupate, specialiştii unităţilor avînd astfel posibilitatea să controle­ze întreg fluxul de lu­crări. O mare importanţă s-a acordat amplasării co­respunzătoare a solurilor, precum şi asigurării unei densităţi optime, adică cel puţin 500-600 boabe germinabile la metru pă­trat. Semănatul a fost fă­cut, pe toate suprafeţele, în perioada optimă, ulti­mele hectare cu grîu de toamnă fiind însămînţate la data de 6 octombrie. Adăugind acestor ele­mente asigurarea unei fertilizări echilibrate, e­­fectuarea la timp a lu­crărilor de întreţinere, in­clusiv combaterea făina­­riei, precum şi recoltarea într-o perioadă foar­te scurtă - ceea ce a asi­gurat evitarea pierderilor­­ a întregii suprafeţe, a­­vem cîteva din explicaţi­ile de fond ale producţi­ilor bune de grîu şi secară de toamnă obţi­nute de unităţile din ca­drul C.U.A.S.C. Miercu­­rea-Ciuc. Bunul mers al activităţii productive în strînsă legătură cu numărul de atelaje existente! Asigurarea unui număr corespunzător de atelaje în toate unităţile constitu­ie, în actualele condiţii, cînd criza de combustibili se face tot mai mult sim­ţită, o problemă de ma­ximă importanţă, de re­zolvarea căreia depinde tot mai mult bunul mers al activităţii, îndeosebi transportul recoltei din cîmp, precum şi utilizarea corespunzătoare a îngră­şămintelor naturale, în cadrul Consiliului U­­nic Agrindustrial de Stat şi Cooperatist Cîrţa, din cele aproape 140 de ate­laje, care există în unită­ţile consiliului, jumătate din ele se află la Coope­rativa Agricolă de Pro­ducţie din Dăneşti. Orga­nizatorul de partid al consiliului, tovarăşul Ke­lemen Ioan, explica a­ceastă situaţie în primul rînd prin tradiţia existen­tă la Dăneşti. în această unitate, a avea cai fru­moşi cu căruţe şi harna­­şamente perfect puse la punct constituie un titlu de mîndrie, la care n-ar renunţa pentru nimic în lume nici unul din condu­cătorii de atelaje. Apoi, conducerea cooperativei a manifestat mereu preo­cupare pentru creşterea numărului de cai, pentru a stimula pe cei care au în grijă iepele, asigurînd şi reproducători de cali­tate Aşa se face că la Dăneşti se nasc în fiecare an cîte 30-40 de mînji Ghidîndu-ne după nu­mărul de cai de muncă e­­xistenţi. Cooperativa A­­gricolă de Producţie din Mădăraş este exact opu­sul r­­îu din Dănești - cu toate că sînt vecine nu­mărul de atelaje cu cai existente aici fiind sub 30 Cauza principală rezidă în lipsa de preocupare a factorilor responsabili de la nivelul cooperativei pentru a asigura un pro­ces de reproducţie cît de cît corespunzător la ca­baline, ca și pentru găsi­rea unor conducători de atelaje corespunzători 5 ... stabili, cărora să li se creeze condiţii pentru a cîştiga suficient, spre a nu fi tentaţi de alte lo­curi de muncă Adică, a­­şa cum cîştigă conducă­torii de atelaje din Dă­­neşti, Sîntimbru sau alte unităţi care au suficiente atelaje. (Să menţionăm, totuşi, că recent s-au cum­părat un număr de 5 ie­pe de reproducţie, în ve­derea creşterii numărului de mînji obţinuţi anual). Trebuie avut însă în vedere că în unităţile a­­părţinind de Consiliul Li­nie Agroindustrial Cîrţa mai există, ca în alte uni­tăţi, dealtfel, un mare nu­măr de atelaje­­ chiar mult mai mare decît cel din cooperativele agrico­le de producţie care aparţin membrilor coope­ratori. Problema este că în timp ce o bună parte din aceşti proprietari în­ţeleg să utilizeze aceste atelaje la toate lucrările de transport, alţii sînt dis­puşi să le „pună la băta­ie" numai atunci cînd le convine ori cînd au de transportat produse luate în cotă-parte Tovarăşul Kelemen ne spunea că în aceste zile a fost întocmit un program de transport pentru fiecare proprietar de atelaj, pe care va tre­bui să-l­­respecte întoc­mai. Pentru aceasta, adău­găm noi, va fi însă nece­sară o mai strînsă con­lucrare între consiliul unic agroindustrial, consiliul popular comunal și con­ducerile cooperativelor a­­gricole Nu mai insistăm asupra îndatoririi cetăţeneşti pe care o au locuitorii din mediul rural, posesori de gospodării, de a preda la fondul de stat carne, lap­te şi ouă, cantităţi ce re­prezintă surplusul consu­mului familial. De aseme­nea, nu mai insistăm nici asupra avantajelor mate­riale de care se bucură cei ce încheie contracte cu statul şi, fireşte, le o­­norează. Aruncînd o privire asu­pra situaţiei livrării la fondul de stat la diferite sortimente de produse, de către locuitorii comunei Sîncrăieni, de la început trebuie să spunem că mai sînt multe de făcut, chiar dacă la unele „capitole“ previziunile sunt optimis­te. De pildă, planul de predare a cărnii de bovi­nă nu este acoperit încă de contracte, iar în ceea ce priveşte predarea, a­ceasta este mult sub cifra de plan, deoarece au „ple­cat“ din gospodăriile co­munei, pînă în momentul de faţă, doar 70 tone carne de bovină. Este a­­devărat, însă, că preocu­paţi de atingerea canti­tăţii prevăzute prin plan, factorii de răspundere din conducerea comunei, spri­jiniţi de delegaţii între­prinderii de resort, au e­­fectuat un fel de studiu şi au ajuns la concluzia că mai mulţi cetăţeni au în grajduri sau pe păşune tineret bovin, dar încă nu au încheiat contracte, urmînd să le încheie pe termen scurt cu puţină vreme înainte de livrarea animalului Neavînd moti­ve să nu dăm crezare a­­cestor optimiste previzi­uni, am trecut în cursul analizei noastre la alt sortiment, și anume la ie­puri de casă. L-am ales pe acesta, pentru că aici planul s-a depășit cu a­proximativ 20 la sută Fapt pozitiv, dacă ne gîn­­dim că, cu cîtva timp în urmă, în satele harghita­­ne, creșterea iepurilor nu era la prea mare cinste... Dacă mergem mai la vale cu enumerarea, este la îndemîna tuturor să-şi dea seama că la alte ca­tegorii de produse cifra realizată va rămîne la o mare distanţă de plan. Şi, în mod nejustificat. Astfel, de pildă, în co­mună sînt 17.000 de pă­sări. Mai mult, în gospo­dariile din Sîncrăieni, da­torită grijii consiliului popular local şi a altor factori, au intrat 8.000 de pui livraţi de „Avicola" Cristuru Secuiesc Totuşi, pînă în momentul de fa­ţă, s-au livrat la fondul de stat 300 kilograme carne de pasăre, cam 30 la sută din ceea ce a fost contractat, iar faţă de ceea ce s-a contractat, cifra de plan este cam de 8 ori mai mare Ni se spune că­ au murit foarte mulţi pui, chiar acum cînd au ajuns aproape de greutatea de livrare. Cre­dem că trebuie ca asis­tenţa sanitar-veterinară să facă totul pentru ca mortalitatea să fie limi­tată In ce priveşte car­nea de oaie, cantitatea livrată este derizorie faţă de plan : 63 kilograme predate, dintr-un plan de 15,2 tone ! Mai sînt ceva speranţe să se îmbunătă­ţească situaţia cu cele şapte bucăţi de ovine contractate Asta, în con­diţiile în care în comună sînt 3.700 de oi E drept că sînt nişte probleme cu păşunea şi ciobanii plea­că pe alte meleaguri și contractează o parte de produse acolo. Dar, ori­cum, cantitatea este mult prea mică. De pildă, de abia s-a realizat jumăta­te din planul de livrări de lapte de oaie Pentru a nu termina în­­tr-un ton prea pesimist, trebuie să adăugăm că la lapte de vacă cantitatea livrată se apropie de ci­fra contractărilor şi se pare că va fi şi depăşită Totuşi, cu 1.000 litri tot va rămîne sub plan, dar oricum, este mai bine de­cît la celelalte sortimente Desigur, cifrele spun mai mult decît orice co­mentariu, şi concluzia care se poate trage este că trebuie acţionat pe toate căile pentru ca li­vrările de produse la fon­dul de stat să se facă şi la Sîncrăieni conform contractelor şi cifrelor de plan, aşa cum îi şade bi­ne unei comune de gos­podari, cum de fapt şi sînt cei din localitatea a­­mintită Gospodarului de livrări la fondul bine cu planul de stat îndeplinit Pagină realizată de Șt. DANCIU şi I. CONDRAT INFORMAŢIA HARGHITEI Mecanizarea­­ dominanta a activităţii în zootehnie la­­» Cooperativa Agricolă de Producţie Siculeni ... Este un subiect pe care îl abordează cu plăcere preşedintele C.A.P. Siculeni, tovarăşul Székely Iosif.­ ­ Acum patru ani, doar la ferma din Siculeni şi cea de la Ciceu, era o oarecare mecanizare, şi nu la toate grajdurile. Adică, la Siculeni aveam două grajduri cu raclaţi şi tot atîtea la Ciceu. La celelalte ferme - nimic. Se lucra în condiţii cu totul rudimentare. De pil­dă, se dezlegau vitele de la iesle şi se mînau la adăpat la uluc. Acum în­să, după ce anual am in­vestit în zootehnie cam între 5 şi 7 milioane lei, situaţia este alta ... înţelegem satisfacţia preşedintelui pentru că, într-adevăr, ceea ce se vede acum în sectorul zootehnic al cooperativei este o stare de fapt dem­nă de consemnat, dove­­dind­ multă seriozitate în gospodărirea bunurilor cooperativei, dorința de a face tot mai bogată a­­ceastă proprietate a ob­ştii. Ar trebui să începem cu cele 6 grajduri nou construite, în care meca­nizarea ocupă un loc im­portant, lipsind, deocam­dată doar aparatele de muls in schimb, la una din fermele din Siculeni, în primul grajd, s-a ter­minat deja montarea unui aparat pentru muls meca­nic cu pulsator central, echipa trecînd la cel de al doilea grajd, unde se va monta tot un aseme­nea aparat, astfel că a­­cestea vor începe să funcţioneze imediat ce vi­tele se vor întoarce de la păşune şi vor intra în stabulaţi». Chiar dacă nu sunt noi, mai multe grajduri au fost modernizate şi adu­se la înalte cote ale me­canizării, cum sunt cele destinate tineretului bo­vin.­­ Aici, practic, omul nici nu are de lucru în grajd, sublinia tovarăşul preşedinte. De fapt, pe cei ce se ocupă de anima­le îi numim impropriu îngrijitori, ei fiind o e­­chipă de furajare. Este de la sine înţeles că o­­dată cu mecanizarea şi modernizarea grajdurilor, în afara faptului că s-a uşurat mult munca lucră­torilor din zootehnie, şi randamentul este mai mare. Astfel, dacă la vacile cu lapte norma e­­ra la un grajd „clasic" de 18 vaci pentru un îngri­jitor, acum ea este de 28. Iar dacă în vechile grajduri un îngrijitor avea în primire 40 de viţei, a­­cum doi oameni îngrijesc 25. Modernizarea aceasta are şi alte consecinţe decît cele economice, ridicînd pe alte trepte meseria de îngrijitor de animale, munca brută fiind înlocuită de price­­perea de a mînui siste­mele de mecanizare, de a le exploata în bune condiţii. Am observat că pe tot parcursul discuţiei ce am purtat-o cu preşedintele — în cadrul căreia au fost pomenite şi fînarele mari construite Pentru a­­dăpostirea furajului - se făceau mereu referinţe la ultimii 4 ani. - De ce ultimii 4 ani ? - Pentru că de atunci lucrez împreună cu tova­­răşul inginer şef Fodor Iosif. . Se pare că s-au „gă­sit" doi oameni întreprin­zători şi dornici să facă din sectorul zootehnic al cooperativei o forţă e­­conomică. Şi reuşesc..

Next