Informatia Bucureştiului, august 1959 (Anul 7, nr. 1856-1885)

1959-07-28 / nr. 1856

Pag. a 2-a» Vă informăm despre: Activitatea cercetătorilor de folclor LA INVITAŢIA Institutului de folclor şi a Co­misiei naţionale a R.P.R. pentru U.N.E.S.C.O., va ■avea loc luna viitoare, la Sinaia, — după cum am mai anunţat — a 12-a conferinţă a Consiliului internaţional de muzică populară. In întîmpinarea acestui eveniment și, mai ales, în cinstea celei de-a 15-a aniversări a eliberării patriei noastre de sub jugul fascist, colectivul institutului desfășoară o vie activitate. • Institutul va face, ast­fel, să apară in curind­­un număr festiv al „Re­vistei de folclor", ale că­rei articole şi studii tra­tează îndeosebi despre dezvoltarea folcloristicei noastre şi a folclorului românesc in cei 15 ani de la eliberare. Revista cu­prinde, de asemenea, ci­­teva studii de specialita­te semnate de savanţi străini, dintre care unii vor participa la confe­rinţă. • Cercetătorii institutu­lui au pregătit cele cinci comunicări pe care le vor prezenta In cadrul conferinţei: „Creaţia de cântece noi In R.P.R.“, „Tradiţie şi inovaţie In folclor„Despre cerceta­rea instrumentelor muzi­cale in R.P.R.“, „Baza instrumentală a stilului muzical din Năsăud“ şi „Tradiţie şi inovaţie In repertoriul muzical nup­ţial“. Au fost pregătite, in acelaşi timp, ilustrările pe bandă de magnetofon, cu filme şi diapozitive. • In colaborare cu Casa centrală a creaţiei popu­lare, institutul a pre­gătit un volum de cintece populare, in­spirate din viaţa nouă a patriei noastre. Volumul va apare in Editura muzi­cală a Uniunii Compozi­torilor din R.P.R. In co­laborare cu Casa de discuri „Electrecord“ au fost realizate citeva discuri de folclor. • Sub tipar se află o broşură destinată prezen­tării Institutului d­e fol­clor, concepţiei şi metode­lor de lucru folosite de cercetătorii noştri, precum şi realizărilor institutului. Ea va apare — in limbile rusă, engleză, franteză şi germană — in Editura in limbi străine. • Se fac pregătiri in vederea organizării ex­cursiei folclorice care se va desfăşura in regiunea Statin, dind participanţi­lor străini la conferinţă posibilitatea să ia contact cu satul românesc şi să urmărească metodele de cercetare pe teren ale folcloriştilor români. Au loc, de asemenea, pregă­tiri in vederea programe­lor folclorice care vor fi organizate la Sinaia, cu concursul unor cîntăreţi de muzică populară din diferite regiuni ale ţării. 9 Pe lingă pregătirea conferinţei Consiliului in­ternaţional de muzică populară, activitatea fol­cloriştilor noştri se des­făşoară, paralel, pe diferi­te alte planuri. Cercetători ai institutului au urmă­rit desfăşurarea fazei re­gionale a celui de al 4-lea concurs al artişti­lor amatori, urmind ca, după încheierea faze fi­nale, unele dintre cele mai bune formaţii, care vor prezenta programe caracteristice regiunilor respective şi interpretate la un înalt nivel artistic. Să fie invitate la institut in vederea unor înregis­trări pe bandă de mag­netofon. „ Recent, au fost invi­taţi la institut lăutari din raionul Segarcea (regiu­nea Craiova), binecunos­cuţi in părţile locului, rea­­lizindu-se, in înregistrări pe bandă, o important culegere de cintece bătri­­neşti (balade) din regiu­ne. 9 De curind, o echipă de folclorişti a întreprins cercetări in regiunea Con­stanţa, urmărind proble­mele cintecului nou in prima regiune a ţării com­plet colectivizată. 9 In prezent are loc o altă deplasare pe teren, pentru cercetarea fol­clorului din zona munci­torească Reşiţa.­­Specia­liştii­ vor urmări aici tra­diţia cintecului popular muncitoresc şi dezvoltarea in ultimii ani a vieţii ar­tistice. V. I. Şişcov: Romanul mohorît“ este o­pera de bază a scriitorului sovietic V. I. Şişkov, cunoscut la noi şi prin romanul său istoric „Emelian Puga­­ciov“. Lucrare de largă respiraţie, cu­­prinzînd un vast material faptic, ro­manul reuşeşte să creeze o amplă frescă a societăţii ruse de la sfirşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, folosindu-se­ de istoria ascensiunii şi decadenţei unei familii de bogătaşi din Siberia, a familiei Gromov. Pe scurt, firul epic este următorul: Danilo Gromov, apărut de nu se ştie unde pe meleagurile siberiene, îşi lasă averea dobîndită prin crimă și jaf fiului său Piotr — negustor. Per­sonajul principal al romanului, Prohor Gromov, este fiul acestuia din urmă. Natură puternică şi impulsivă, veşnic în conflict cu mediul înconjură­tor, singurul deziderat al lui Prohor va fi acela de a stăpîni, de a domina. Frămîntat de pasiuni devorante, ce îi ameninţă cariera şi averea, nu se va da în lături nici de la cele mai odioa­se fărădelegi pentru a învinge. Dis­­trugînd în el tot ce e omenesc, orice pornire care nu-i aduce nici un folos material, Prohor reuşeşte să ajungă unul dintre cei mai mari industriaşi siberieni, în a cărui întreprindere lu­crează, crîncen asupriţi, mii de mun­citori. Ruina financiară, ce nu întîrzie să vină, atrage după sine şi sinucide­rea lui Prohor. Dar ori­cît ar fi de sugestivă şi „Fluviul mohorît“ semnificativă pieirea lui Gromov, nu numai istoria lui a urmărit s-o înfăţi­şeze autorul. Puterii întunericului, pu­tere reprezentată în roman de familia Gromovilor, i se opune forţa din ce în ce mai puternică a clasei munci­toare. Şi chiar dacă greva a fost înă­buşită printr-un masacru, şi chiar dacă prin g grevă s-a obţinut numai o palidă îmbunătăţire, lupta nu a încetat. O­­dată cu creşterea capitalului lui Gro­mov, creşte şi conştiinţa muncitorilor exploataţi în întreprinderile lui. Aspec­te dintre cele mai variate ale luptei împotriva asupritorilor se oglindesc în roman. Viaţa deportaţilor, a populaţiilor no­made, in contrast cu moravurile înal­ţilor demnitari­ din Petersburg şi Mos­cova, apare un ro­man, deşi episodic, cu o deosebită pregnanţă. Delimitîn­­du-se la aspecte izolate, la un număr restrîns de personaje, autorul reuşeşte să creeze un tablou de amploare al vieţii întregii Rusii ţariste. Primele trei părţi ale romanului sînt dedicate analizei destinelor parti­culare ale personajelor principale, In­­cepînd cu partea a patra autorul con­duce toate firele spre albia evenimen­telor sociale. Dezvăluirea sensurilor sociale ale evenimentelor, portretizarea colorată a personajelor, fac ca lec­tura romanului „Fluviul mohorît" să fie antrenantă și instructivă M. BARAS Manifestări S. R. S.C. Siptimb­a aceasta în sila Lectoratului Central din stat, Biserica Amzei nr. 5-7, manifestările se desfăşoară după urmă­torul program : ani la ora 19, conf. univ. Emu Boldan, prodecanul Facul­tăţii de Filologie de la Universitatea „C. I. Partion" vorbeşte despre: „Theo­dor Neculuţă — poetul muncitor“. D­utine, la ora 19, în ciclul ,,A 13-a aniversare a eliberării patriei noastre" are loc conferinţa „Economia Republi­cii Populare­­Române la 15 ani de la eliberare“. Va vorbi Costin Murgescu, director adjunct al Institutului de Cer­cetări Economice al Academiei R.P.R. • Joi la ora 18, ziaristul Sergiu Verona prezintă conferinţa „Probleme actuale ale situaţiei internaţionale. Tratativele miniştrilor Afacerilor Externe de la Geneva“. # In ciclul „Anatomia Şi fiziologia corpului omenesc“ vineri la ora 19, prof. univ. Emil Repciuc va vorbi despre „Ce învăţăminte putem trage cunoscînd anatomia şi fiziologia corpului omenesc“. • Sîmbătă tot la ora 18, dr. Cristian Ghenea va ţine conferinţa intitulată „Ştiinţa despre preziceri, oracole şi ghicit". • Dumi­nică la ora 11, în cadrul ciclului „Să ne cunoaştem patria“, asistent univ. Ion Popovici va vorbi despre „Colţuri pitoreşti ale patriei noastre". INFORMA­TI­A whaf a BEB&tslaam i Sesiuni ale sfaturilor populare raionale In raionul V. I. Lenin In cea de a XX-a sesiune, deputaţii sfatului popular al raionului V. I. Lenin au discutat despre felul trt care îşi desfăşoară activitatea unităţile sa­nitare şi cadrele medicale din raion, pentru ocrotirea sănătăţii populaţiei In ultimul an numărul circumscrip­ţiilor medicale de pe teritoriul raio­nului au crescut de la 23 la 35, a­­ceasta dind posibilitatea oamenilor muncii să fie deserviţi în condi­ţiur fi mult mai bune. Policlinicile au fost întărite prin crearea unor servicii noi, încadrate cu cadre de specialitate şi dotate cu utilaje moderne. Ca urmare a creşterii stării de sa­lubritate a raionului (pavaje, extin­derea reţelei de apă­­ şi canalizare, , crearea de spaţii verzi prin desfiinţa­rea maidanelor etc.) cit şi datorită măsurilor sanitare luate, îmbolnăvi­rile prin boli contagioase au scăzut simţitor. In 1958, de pildă, au fost de 7 ori mai puţine cazuri de paralizie­­ infantilă ca în 1957, iar în primul se­mestru al acestui an nu s-a mai în­registrat nici un caz. Scăderi asemă­nătoare sunt şi la alte boli. In gene­ral cazurile de îmbolnăvire în cuprin­sul raionului au fost în 1958 cu 31 la­­ sută mai mici faţă de­­1957. . Marea majoritate a cadrelor sani­­­­tare dau dovadă de multă dragoste şi perseverenţă în îndeplinirea sarcinii de cinste de a veghea la apărarea să­nătăţii oam­enilor muncii. Felul în care­­ au muncit în lunile februarie şi mar- i tie, în timpul epidemiei de gripă, de- I monstrează'ş‘ acest lucru Raportul prezentat de comitetul e­­xecutiv alt «şi 'deputaţii care au luat parte la liatuţlî au 'subliniat, pe lingă­­ realizările obţinute, şi o serie de sp*­­­suri şi greutăţi ce mai dăinuie în sec­­­­torul sanitar. Unele circumscripţii şi­­ policlinici mai funcţionează încă în­­ localu­ri necoraspunzatoare, iar dota­­­­rea tot ca b­l,foflăre şi aparate nu este încă suficientă. Aspectul exterior * al clădirilor cit şi al curţilor unor u- I nităţi sanitare, printre care Spitalul Brincovenesc, Dispensarul de copii din şoseaua Alexandriei, Centrul antivene­­rian din str. Izvor, cer mai multă în­­­­grijire,­linele cadre medicale — ca, de pildă, Ernestina Taller, din circum­scripţia 109, Ida Regleanu, de la uzi­nele „Mao Tze-dun“, C. Niţescu, din circumscripţia 102, I. Chitibura, din circumscripţia 98, Ipcar, din circum­scripţia 107 şi alţii — mai manifestă atitudini nejuste faţă de bolnavi. Unii medici de circumscripţie îndrumă cu prea multă uşurinţă spre policlinici pe bolnavi, în loc să-i consulte şi să le prescrie tratamentul în cadrul circum­scripţiei. Deputaţii şi raportul comitetului e­­xecutiv au subliniat în mod deosebit preocuparea secţiei sanitare pentru or­ganizarea asistenţei medicale in În­treprindeţi. Dispensarele de Intreprin­­dere au fost dotate cu mobilier, apa­ratură, instrumentar şi cadre medicale bine pregătite. Dacă pină nu de mult controlul medical periodic al muncito­rilor nu se efectua cu regularitate, acum s-au luat măsuri ca acest con­trol să se facă In condiţiuni mult mai bune şi In mod regulat. In cadrul sesiunii a fost scoasă în evidenţă contribuţia pe care comisia permanentă de sănătate publică a a­­dus-o în studierea unor probleme le­­gate de asistenţa medicală cît şi a­­portul unor deputaţi în antrenarea maselor la acţiunile sanitare. Printre aceştia se numără Teodora Mihalache, Maria Abulănesei, C. Niculescu, Ion Sulea, Ion Vlad şi alţii. Numeroşi ce­tăţeni au fost instruiţi în problemele sanitare prin cursurile G.P.A.S. şi grupele sanitare organizate în cola­borare cu Crucea Roşie. In încheierea sesiunii, deputaţii au adoptat o serie de hotărîri menite să ducă la continua îmbunătăţire a asis­­tenţei medicale în cadrul raionului IMAGINE DIN BUCUREŞTI: Pe cheiul Dîmboviţei Foto E. CSIKOŞ ! In raionul I. V. Stalin in cadrul recentei sesiuni a sfatului popular I. V. Stalin, deputaţii au dezbătut raportul comitetului executiv privind activitatea întreprinderii de ad­ministraţie locativă şi a întreprinderii raionale de construcţii şi reparaţii, în semestrul I al anului în curs. Analizînd îndeplinirea planului de producţie al I.R.C.R., raportul a ară­tat că el a fost realizat în proporţie de 101,6 la sută. La construcţii mon­taj (reparaţii capitale) s-au executat 45 lucrări , s-au executat un număr de 325 lucrări de reparaţii curente la imobilele naţionalizate etc. Datorită su­pravegherii şi controlului organizat al execuţiei lucrărilor, calitatea acestora a înregistrat un progres continuu. O sarcină principală a I.A.L. — îndeplinirea planului de încasări de chirii — a fost realizată în proporţie de 103,2 la sută. La buna întreţinere şi gospodărire a fondului de locuinţe au fost an­­trenaţi în număr mare şi locatarii, care au adus o contribuţie importantă prin executarea, din proprie iniţiativă, a unor lucrări de reparaţii. In discuţiile care s-au desfăşurat, deputaţii au făcut propuneri pentru îmbunătățirea muncii și lichidarea lipsurilor care mai există in activitatea celor două întreprinderi. Materiale primite în cadrul concursului nostru „Bucureşteanul în al 15-lea, an de’la eliberare“ Iubesc, deopotrivă, cartea şi munca... Era timpul primului. Pe arşiţa phdogoritoarmpa hinu­­lui cuptor am poposit Id Ulhul ditijSectarele de muncă ale gospodăriei agricole de stat­­[pantelimonă firma, prinsa strigaa, mană laconic':' „Sectorul 6 Martie . Nici ţipenie de om. Puţin istovit de drum, m-am aşezat pe o bancă, in faţa uneia dintre clădiri. Pe uşa deschisă se vedeau citeva şiruri de mese. Din partea cealaltă, un ţăran, puţin de statură, cu faţa ascunsă sub borurile mari ale unei pălării de paie, se îndreptă către mine. Zimbea. Ochii­­ străluceau ghiduş, intr-un continuu neastimnăr. I­-am recunoscut. Era Marin .Căpăţină, unul din vechii muncitori ai­­gospodăriei. Aflase că am venit şi se grăbea să mă intim­pine. Ne-am bucurat de revedere. Scoase un scaun­­din bucătărie şi se aşternu la vorbă ! . . ..Avem aici, la muncă voluntară, elevi ai şcolilor medii. Unii simnt ,de la „Mihai Viteazul“, alţii de la „Elena­ Sirbu“, de la Şcoală greacă, de la şcoala medie, nr. 8. Sunt peste 70. Şi flăcăi şi fete, unul­,şi unul, şi . toţi lucrează cu o­rip/iă rar iptiUi­tă. Cum au venit, . cum ,s-au şi. împărţit pe . brigăzi. Care mai de care se întrece nn o realiza cil mai mult şi cit mai bine. La roate au obţinut nota. zece. — Uite-i, se întorc da. la muncă ! Arşi de soare, veselit tinerii s-au strini roată In jurul funtunii. Apoi, la masă... Abia in cantonamentul organizat in incinta şcolii din comună, am putut sta de vorbă, cu ei.­­ Cu mindrie au vorbit“ tinerii despre roadele muţicii lor, concretizate ir. cantităţile de fructe, legume şi zarzavaturi recoltate. Azi au­ cules mazăre şi au muncit bine depăşind cu mult angajamentul luat. De altfel, ca şi ieri la culesul caise­lor. Mai greu a mers, cu două­ pile in urmă, la pră­­şitul viţei. Lipsa de experienţă n­ - a putut fi înlocuită cu entuziasmul şi dragostea lor de muncă. Mi-au povestit cum şi-au folosit timpul liber. Au î­­n-,­văţat cântece patriotice, au organizat serate artistice, jocuri instructive şi distractive. Au încropit şi un mic campionat de fotbal. La şedinţele de analiză ale celor trei brigăzi de muncă se discută cum a lucrat fiecare elev. Cei mai buni dintre ei sunt cunoscuţi în întreaga ta­bără. Ii aflu şi eu: din brigada initia, Dan Cruceru, Rodica Ciobescu şi Ligia Mazăre. Din brigada a doua s-au evidenţiat Doreta Dumitrescu, Gheorghe Caragior­­ghiopol, Stavros Papadopol şi Angela Veliu; din bri­gada a treia sunt mai des evidenţiaţi elevii Cornel Preoteasa, Mihai Barbu, Lucian Marinescu şi Dorina Pop. Toţi sunt membri ai Uniunii Tineretului Muncitor. Profesorul Nicolae Matei, directorul şcolii ele­mentare din comuna Vobroieşti, şi directorul taberei era încă pe cimp. In centrul comunei mi-a ieşit In cale alt grup de elevi. In finnte, profesorul Mir­cea B Baldovin de la şcoala medie „Mihai Viteazul". Veneau spre cantonament. To­varăşul Baldovii nu mai conteneşte povestindu-mi des­pre toate. La uin moment dat, se opreşte şi îmi spune cu ironie la adresa directorului gospodăriei: „Dacă eu aş fi­ fost directorul gospodăriei, aş fi venit măcar o dată să văd ce fac copiii aceştia ! Fiindcă, să ştiţi, s-au realizat multe“. Scoase grăbit un carneţel din care îmi citi: „S-au cules 7.500 kg caise, 450 kg fasole, 418 kg zmeură, 220 kg roşii, mazăre de pe o suprafaţă de 6.000 mp; s-au prăşit castraveţii de pe o suprafaţă de 6.476 mp, viţă pe o suprafaţă de 0.148 mp, vinete pe 16.630 mp, ardei pe 4.156 mp, morcovi pe 6.435 mp ete." Ne despărţim. Comportarea elevilor şi rezultatele obţinute de ei sunt oglinda fidelă a educaţiei căpătate în şcoală. Elevii ştiu să preţuiască şi munca şi cartea. BEDROS BEDROSIAN instructor al comitetului raional P.M.R. „23 August". Un J ♦ ■M-4 4 HHMH­­-M-f-fr-»­now numar al revistei ilustrate £ „Uniunea Sovietică“ £ Si numărul 7 (113), pe luna X Iulie, al revistei ilustrate A „Uniunea Sovietică" (ediția în J limba romînă) atrage pe citi- + tor prin varietatea sumarului, 4 prin caracterul proaspăt al X diferitelor fotoreportaje, prin *■ bogăţia de domenii despre X care tratează materialele, o­­ferind o imagine de caleidos- s­cop asupra vieţii şi muncii X oamenilor sovietici.­­ Actualitatea internaţională X este prezentată în acest nu- f mar prin materialele consa- X erate Festivalului mondial al +• tineretului de la Viena, prin­­ scurtele comentarii de politi- X că externă, ca şi prin imagi-­­ nile fotografice ale unor eve- X nimente la ordinea zilei.­­ Dintre reportajele cuprinse X în revistă menţionăm cel X despre o brigadă de muncă­­ comunistă, cel intitulat „Mai­­ aproape de pămînt“, cuprin- 4 zînd amănunte despre învă- X ţămîntul agrotehnic mediu şi superior din U.R.S.S., ca şi fotoreportajele sugestiv in­titulate „Despre dragoste" „Patrula cutreieră oraşul“, „S din 280.000“ şi „Strada tineri­lor căsătoriţi“. Probleme deosebit de ac­tuale privind relaţiile econo­mice internaţionale sunt dez­bătute în chip viu în amplul grupaj purtînd titlul „Realita­tea şi perspectivele" şi în interviul acordat revistei de către N. S. Patolicev, ministrul Comerţului Exterior al U.R.S.S Ca în fiecare număr, sunt­­ prezente şi de astă dată ru-­­ pricile obişnuite de artă, X sport, varietăţi şi noutăţi teh-­­ nico-ştiinţifice, umor (două â- X muzante pagini de caricaturi) 4 ş.a.m.d. X STRADA NOASTRACînd nu eşti singur... (Urmare din pag. 1­a) era aşa de cătrănit. Oamenii de la primărie s-au dus pe aci-ncolo şi le-am pierdut urma. N-a mai venit nici tinul ...A trecut şi războiul. N-am mai auzit nici de Farkas, nici de Dumi­­trescu-Militari. S-au dus unde a dus imitu' iapa. N-au cărat pogoa­nele după ei, că n-aveau cum. Erau colea. Pe o parte a uliţii, se înşirau casele noastre. Pe cealaltă, tot mă­turoaiele. Ca-n sihlă. Ei, şi acum cîţiva ani, iacă văd înotând prin glod nişte maşini. Înjurau şoferii de se încreţea pielea pe tine. „Ce mai­dan e ăsta ?“. „Care maidan, tovară­şe ? Stradă. Strada noastră, Apusu­lui“. „Ei, bătu-te-ar norocu­’, că glu­meţ mai eşti". I-a trecut necazul. Da' pîn’ă nu i-am arătat plăcuţa pe care scria „Strada Apusului“ nu m-a cre­zut. „Da' mult aţi căutat pînă aţi găsit raia’ ăsta ?“ Zicea că or să se construiască locuinţe. „Pe credit, măi frate“. „Şi cine o să vină ?“. „Păi tot oameni, de. Nişte ceferişti, instalatori...“. Au cărat mereu la ma­teriale şi, în toamnă, iaca măturoaiele de pe cim­pul lui Farkaş, palancă, se săpau fundaţiile. Instalatorii şi ce­­feriştii, oameni de treabă. Ne cam sîcîiau însă întrebările. „Pavaj­e?“. „Nu e“. „Da’ lumină electrică „Nici“. Da’ tot unul din ei, om cu cap: „Lasă că se face. Doar sîntem mulţi. Punem umărul şi răzbim noi”. Cînd s-au mutat am­ început să ne gindim­ intr-altfel. Grădinilor din curţile caselor le prna ploaia. Da’ strada . Vezi că acum îi ziceam stradă. Ba s-au­ schimbat iar numerele la case. Mie mi-au pus 87. Şi cînd te gîndeşti că avusesem numărul I... Ne tot gîn­­deam: cu ce să începem ? „Cu apa, zice unul. Să tragem apă“. „Lasă că mai putem aştepta. Avem puţuri. Cu lumina stăm prost“. „Ba cu radioti­­carea, sărea altul. Ce, nu trebuie?“. Ei, şi toate astea, în capul meu toate. „Nea Constantine, dumneata eşti de­putat, de. Păi vrei să fii ca prima­rele de acum treizeci de ani ?“. Du-te la sfat, fă cerere, vorbeşte cu preşe­dintele şi uite că într-o zi am avut lumină electrică. Toţi vecinii au pus mina să înfigem stîlpii în pămînt. Intr-o săptâmînă, gata, ardeau becu­rile pe stradă. Păi dacă eram mulţi... ...Uite, aşa ne-am luat de la una la alta. După lumină electrică, hai să facem radioficare. Am făcut-o şi pe asta. Ba vecinul Povaliu şi l-a pus sub streaşină, de şcoală strada cu noaptea-n cap. Pe urmă, au venit de la sfat cu măsurătorile. Iar am intrat la idei. ,„Ce-o să fie, tovarăşe „Bulevard“. Mă duc la sfat, mă inte­resez. Aşa e: o să fie bulevard. Au venit şi au pavat jumătate de cale şi­ au făcut canale de scurgere a a­­pei. Ce mai ? Bulevard de adevâra­­telea. De aici, alte treburi. Ola­­ru, vecinul de la casa aia nouă, vine cu o propunere: „Să punem nişte co^^ paci, nea Constantine. Se poate bl^P îevard fără umbră ?“. Aşa că, iaca, am pus şi nişte copaci tineri Şi, uite aşa, odată cu strada asta care va să fie bulevard, parcă ne-ar fi strîns şi mai mult unii de alţii. In­­tr-o seară, trece Luchian cu fecioru­­său pe la fiecare casă. Luchian ăsta lucrează la fabrica de confecţii „Oh. Gheorghiu-Dej“. Se fudulea şi noi îi ţineam isonul: „A terminat fi-miu şcoala“. „Bravo­­lui. Şi acum ?“. „Intră normator la­­fabrica mea“. „Vasăzică, te-a întrecut, vecine... Era vesel. Olaru a venit pe strada noastră lucrător. Şi acum e meşter. Fata lui Intea, mecanicul de la „9 Mai“, a terminat şcoala în cartierul nostru. Eh, n-o mai recunoşti : « „domnişoară“, lucrează la fabrica de confecţii şi dansează la serate. De, asta-i tinereţea. ...Ei, aşa e cu strada noa­stră. Gă deocamdată e numai stradă. Mai avem încă multe de făcut. Insă, nu ştiu cum să zic, ai curaj cînd nu eşti singur. O să avem şi bulevard^^ Flăcăul lui Luchian mă ia la stgu^B „Ce mare lucru, tovarăşe Constai^­­tin ? O să fie bulevard, şi gata. Ce te-i fi minunînd atîta, eu nu pricep“. Păi da, măi tovarăşe Luchian, ţie îţi vine uşor, că­­abia îţi mijeşte mus­taţa. Eu am trecut însă de şaizeci. Şi pe urmă, dumneavoastră n-aţi avut numărul 1 la poartă. Este ?...* Ac Toate acestea mi le-a povestit Ste­­lian Constantin, primul locuitor de pe strada Apusului, într-o zi cînd soarele scăpăta pe după acoperișurile caselor, îmbujorînd prunele din gră­dina casei cu numărul 87. E­ste ştiut că cinematografele vest-germane sunt inundate de filme americane. Nu de puţine ori s-au oglindit chiar în presa din Germania occidentală proteste împotriva acţiunii de per­vertire a tineretului exercitată de majoritatea acestor filme, al căror subiect se inspiră din viaţa lumii interlope. Din cînd in cînd rulează , şi in SU­ A. un film vest-german al că­rui rol ,,educativ" nu este de loc mai prejos decit cel îndeplinit de filmele americane. De pildă, se a­­nunţă că recent, la Los Angeles, a fost prezentată premiera filmului vest-german „Duşmanii”. Acţiunea filmului se petrece In Polonia, in preajma Celui de al doilea război mondial. Proprietarul unei uzine, un fascist german, are de făcut faţă ,,lipsei de bunăvoinţă“ a mun­citorilor săi polonezi, care nu vor îsă recunoască meritele „binefăcă­­t­orului", lor şi-l silesc pe acesta să slugă, împreună cu familia sa, nu „Germania nazistă. Ajuns la granița Salvării", virtuosul fabricant ex­clamă patetic „Heil Hitler­­". Un aseimienea schimb de „valori culturale" arată că nici unul dintre parteneri nu rămâne dator celui­lalt... DIN sumarul divers al revistei „Tea­trul“ (nr. 7) este de reţinut înainte de toate silita de articole şi cronici con­sacrate unora din noile lucrări ale dra­maturgiei noastre contemporane. După consideraţiile ,,Cu faţa spre actualitate” ale Margaretei Bărbuţă, în care se discută despre piesele ieşite recent de sub pana dramaturgilor, se­ citesc cu interes materialele seminate de Horia Bratu (despre „Surorile­ Jioga“ de H. Lovinescu), Emil Mândrie­ şi C. Paras­­chivescu (despre „Poarta" şi, respec­tiv, „Ferestre deschise” de Paul Eve­­rac), Florian Potra (despre comedia „Partea leului” de C. Teodoru) şi Mi­hai Crişan (despre piesa scriitoarei maghiare din R.P.R., Simon Magda „Nuntă mare“). De aici, ca şi din arti­colele ce dezbat problemele puse la al treilea Congres al scriitorilor sovietici (editorialul şi materialele semnate , de V. Pimenov şi Mihai Novicov), ca şi din sinteza asupra activităţii Teatrului Municipal, pe care o întreprinde Emil Riman la rubrica „Profiluri de teatre“ ca şi din alte articole, cronici, nişte, mărturii incluse în acest număr, apare limpede preocuparea redacţiei de a con­tribui la promovarea dramaturgiei de actualitate, care să abordeze de pe poziţii partinice, înaintate, problemati­ca complexă a epocii noastre, oglindind la un nivel artistic tot mai înalt marile izbu­nzi ale constructorilor sofiajismu­­lui. Pe de altă parte, în combaterea ideo­logiei burgheze, revista „Teatrul“ e prezentă de astă dată printr-un inci­siv comentariu „Ion şi cântăreaţa,, cheală“, în care Andrei Băleanu ost­­văluie esenţa antiumană şi antiartistică a pretinsului avangardism al teatrului lui Eugene Ionesco. C­onsultările cu publicul, discuţiile dintre cititori şi scriitori sau dintre ascultători şi compozitori s-au bucurat — ori de cite ori au fost or­ganizate — de un interes general, concluziile constituind reale învăţă­minte şi pentru masele largi, şi pentru creatori. Schimbul acesta de păreri s-a arătat preţios şi la ultima şedinţă de lu­cru a artiştilor plastici, unde creatori, critici şi muncitori au discutat ex­poziţia tineretului. Un nimerit prilej de a organiza asemenea consultări îl constituie noile lucrări de pictură murală de la casele de cultură ale tinere­tului din Bucureşti. In această privinţă, semnalăm un început — timid deo­camdată, dar care s-ar putea dezvolta, luînd amploare — : recentul număr al revistei „­Arta plastică“, la rubrica „Discuţii pe marginea picturii monumen­tale“, publică, alături de părerile unor cunoscuţi critici de artă, articolul „Pictura murală se adresează marilor mase populare“, în care tov. Petre Trăistaru face — din punctul de vedere al privitorului obișnuit — o analiză a frescei de la casa de cultură a tineretului din raionul Olt, Gheorghiu-Dej. După terminarea tuturor lucrărilor de la casele de cultură ale tinere­tului din raioanele Griviţa Roşie, 23 August, Gh. Gheorghiu-Dej, T. Vladimi­­rescu şi N. Bălcescu, conducerile caselor de cultură ar putea organiza — la fiecare casă în parte — discuţii la care să participe, în primul rînd, rea­lizatorii picturilor murale şi beneficiarii acestor lucrări — tinerete­ care frecventează casele de cultură. Duminică seară, ciclul consacrat fruntaşilor scenei noastre a dedicat un medalion artistului poporului Ko­vács György. Actor, şi cetăţean, Kovács György duce o multilaterală activitate. Pe scena Teatrului Secuiesc de Stat din Tîrgu Mureş (deţinător al unui reper­toriu ce cuprinde peste 100 roluri, de la clasicii dramaturgiei pînă la autorii contemporani), la Ins­ti­tutul de artă teatrală, ca autor dramatic, ca der TesM ~~ W ‘ Fotografia noastră a fost luată în timpul programului prezentat de orchestra de mandoline a co­operativei „Artă și precizie" la spitalul unificat „Colţea'i. , nnTy~t| ii ppdlar -orasenesi* el s‘este permanent “in 'i \? 0T fii putat irt sfat'rl popfflar orășenesc*, el mijlocul celor cărora Ic consacră"toate" forţele sale. Folosind un material ilustrativ bogat, emisiunea a reuşit să­ sublinieze aspectele principale din viaţa ma­relui actor, permiţind telespectatorilor să-l cigidască mai’ îndeaproape. La aceasta a contribuit de altfel intr-o măsură hotărîtoare , însăşi prezenţa lui Kovács György în studioul televiziunii.. Textul, realizat de Eva Dragomir, ne-a fost redat de talentata Elena Sereda, care s-a străduit să fie cit mai contunicativă. Să se­­adreseze, în­ același timp, atît­ tele­spectatorilor cît și oaspetelui. . c­u Strada Plantelor este o strada liniştită cu circu­laţie redusă, o stradă cu case bătrîneşti, străjuită de pomi patriarhali... Ce liniştit se trăieşte pe a­­ici ! — îşi spune trecă­torul. Îşi spune astfel, bine­înţeles dacă n are ghini­onul să treacă prin bapa porţii cil nr. 52 tocmai in toiul vreunui „schimb de focuri“ între proprietară, Alexandrina Plopeanu, şi chiriaşii ei. Şi asemenea dueluri verbale, care ră­sună pînă hăt departe, se aud, din păcate, des pe-aici. Şi totuşi, ani de zile în curtea aceasta a fost linişte. In apartamentul din fund, locatarii trăiau în pace şi înţelegere. Asta pîna intr-o zi din vara anului 1957, cînd casa a fost cumpărată de Ale­xandrina Plopeanu — ac­tuala proprietară. Alexandrina Plopeanu este o femeie energică şi ambiţioasă. Cum a venit fii­ţa sa cea nouă şi-a şi pus în gînd să se desco­torosească de chiriaşii moşteniţi : funcţionarele Elena Gugeanu şi Elena G­eorgescu. In această ac­ţiune n-a dat dovadă de prea multă fantezie. A întrebuinţat metodele pe care le-au folosit şi alţi proprietari cu surgii în încercarea de a smulge de la chiriaşii lor chirii mai mari decit cele le­gale sau a-i determina să se mute. Arsenalul este cunoscut: şicane de tot felul, insulte, mici mize­rii şi abuzuri etc. In ajutor i-a venit însă şi serviciul de gospodăria locativă al sfatului popii-­ Iar din raionul 23 Au­gust, care i-a trecut In repartizare exclusivă de­pendinţele­­ apartamentu­lui. Deci, într-un aparta­ment sunt trei locatari, dar dependinţele aparţin în exclusivitate doar u­­nuia ! Cum să fi fost pare posibilă o asemenea re­zolvare, lipsită de ome­­­nie ? — te întrebi din primul moment. Dacă ATITUDINI priveşti însă şi reparti­zarea nr. 48/3100, elibe­rată Elenei Georges­cu la 5 ianuarie 1955, cu doi ani şi mai bine înaintea mutării soţilor Plopeanu, eşti şi mai uimit, deoa­rece în repartizarea aces­teia este prevăzut­ acce­­sul la dependinţe. Era de aşteptat ca S.G.L. laiu mai 23 August să control­­eze din neglijenţa cui a fost posibilă o asemenea dispoziţie contradictorie,şi să sancţioneze pe funcţio­narul răspunzător. In loc de aceasta, S.G.L.-ul s-a mulţumit să contemple lupta de la distanţă (nu prea mare, căci este sit­­tuat la douăzeci de metri depărtare)." În­ lupta s-a desfăşurat aprigă. Alexandrina Ploi­neanu, neavînd nici o ocupaţie, dispune de timp pentru a bate drumurile judecăţii. Are şi o spoia­lă­­ de cunoştinţe juridice, prinsă pesemne de la so­ţul ei, fost lucrător în justiţie, condamnat anul trecut pentru luare de mită la 12­­ ani închisoa­re. Pe baza experienţei recoltate alături de soţul sperţar, dumneaei învîrta tot felul de chichiţe avo­căţeşti, punînd oamenii pe drumuri şi furînd ti­­u-­ pul autorităţilor, încer­­cînd în van sa pună mina pe întregul imobil. De doi ani de zile duce Alexandrina Plopeanu un adevărat război al nervi­lor în imobilul din­­str. Plantelor nr. 52. De doi ani de zile chiriaşele ei lipsesc de la lucru tîrîte prin tribunale sau pe la comisii de împăciuire. După atîtea infringed, după atîtea respingeri de acţiune, Alexandrina Plot­­eanu s-ar fi putut cont­vinge că duce un război fără speranţe de izbînda­ Dar doamna proprietar se plictiseşte. Şi face „rezbel“. De doi ani face „rezbel“ ! Oare asemenea proprie­tari cu surgii nu pot fi puşi la locul lor, nu pot fi treziţi la realitate ? T. CARANFIL S U R G I I I Alte activităţi de deservire In centrele de spălătorie ale coo­perativei „Deservirea“ a fost intro­dusă o nouă activitate: reparaţii len­jerie (care se execută atît la lenjeria adusă pentru spălat în cooperativă, c­ît şi la lenjeria spălată la domici­liu). Deocamdată, această activitate se execută la centrele din str. Men­deleev nr. 6 și str. Elefterie 27. Pe măsura cerințelor ea se va extinde Solicitarea personalului pentru prestarea serviciilor manuale se face la telefon nr. 14.24.32, cu 24 de ore înainte. i

Next