Informatia Bucureştiului, iulie 1961 (Anul 8, nr. 2460-2481)
1961-07-22 / nr. 2478
Pag.2 a. ALO, PLOIEŞTII? Sâmbătă 15 iulie a. c., m-ami sculat dimineaţa mai devreme, să vorbesc la telefon cu Ploieştii. E dreptcă nu-i nimic senzaţional în asta. Că doar convorbirile interurbane au devenit de mult, cu toată rapiditatea şi operativitatea lor, un lucru care te impresionează mai puţin ca un suc, la gheaţă, mai ales în timpul verii. Drept care — cu cel mai firesc ton din lume — am cerut funcţionarei de la ghişeu : — Vă rog... Ploieşti... 4455 . — Aşteptaţi. M-am aşezat pe bancă. După cinci minute m-am ridicat de pe bancă. După alte cinci minute iar m-am aşezat pe bancă. Apoi, ridicările şi aşezările pe bancă s-au făcut mai des : din trei în trei minute. Pe urmă din două în două, din unu în unu, din jumătate în jumătate. Un bătrînel de lingă mine m-a privit curios : — De ce nu faci dumneata acasă gimnastica de dimineaţă ? Avea dreptate. La urma-urmei, nu aşteptam nici de 25 minute. M-am calipat. — Vă rog... Ce faceţi cu comanda mea ? — Un moment să mai cer o dată poziţia Ploieşti... Din privirea ei am înţeles că poziţia poziţiei Ploieşti era neschimbată.In schimb, mi-am schimbat eu poziţia de cîteva ori, ba pe un picior, ba pe celălalt. — Fiţi liniştit. Ii mai aduc o dată aminte. Ca să treacă vremea, mi-am adus și eu aminte de anecdote vechi, apoi de întîmplări din copilărie, din şcoală, de prima dragoste (tot o telefonistă... probabil de aceea s-a terminat nefericit...). Cînd am ajus cu amintirile pe la 30 ani, iar m-am rugat : — Vă rog.. Ploieşti... 445... — Vine! N-a venit. Am continuat să-mi depăn viaţa mea romanţată. Am ajuns la 35 ani... 38... pe urmă am ajuns cu amintirile la zi şi legătura cu Ploieşti tot nu venea. Ce era să fac ? Am inventat întîmplări viitoare, drept care m-am văzut la 45 ani... la 50... 60... Pe la 70 ani am întrebat tuşind (era şi vîrsta) : — Ce faceţi cu comanda mea, că nu cred s-o mai duc mult ? După 50 minute de aşteptare, am început să-mi fac socotealacă dacă luam trenul, eram acum aproape de iPtoieşti. Pe la staţia Brazi. După alte 3 minute, funcţionara mă caută cu privirea : — Unde sînteţi ? — La Ploieşti Triaj. — Pregătiţi-vă ! Cred că vă dăm legătura. M-am pregătit, dar legătura tot n-a venit. Halucinat, urmăream cu gîndul călătoria ce aş fi făcut-o între timp. La 60 minute intram în Ploieşti. Vorbeam personal cu amicul de la 4155. La 75 minute eram la Cîmpina. După mersul trenurilor, la 90 minute eram la Comarnic şi Breaza, iar telefonista se lupta tot pentru Ploieşti. O depăşisem cu vreo 40 kilometri. In depărtare începeau să se profileze munţii. Am simţit şi aerul rece al staţiunilor climaterice M-am ridicat înfiorat de pe bancă şi am zbnghit-o afară, strigînd funcţionarei stupefiate : — Mă iertaţi ! Dau o goană pînă acasă, să-mi iau pardesiul ! Peste 15 minute sîntem la Sinaia şi ştiţi ce răcoare e acolo... Altă poantă de sfîrşit la toată întîmplarea asta nu căutaţi, că nu am. Ba ar fi una : a doua zi am încercat din nou comanda cu Ploieşti şi am obţinut legătura în douăzeci de minute. FRED FIREA INSTANTANEU Ştiţi ce este o „curte interioară“? O curte făcută anume să lase lumina să pătrundă în casă şi să uşureze circulaţia locatarilor. I se mai spune şi „curte de lumină“ pentru că aici se bat covoarele. De aceea sunt şi chiriaşi care-şi bat joc de asemenea curţi şi le întunecă folosinţa prin neglijenţa cu care le tratează. Aşa de pildă — şi ce pildă rea ! — unii locatari din blocurile 3—9 din str. Vasile Conta consideră curţile interioare ca anexe ale crematoriilor. Gura crematoriului nefiind mai mare in diametru ca jumătate metru, nu Încap aici decit cioburi de sifoane, cutii de conserve, farfurii sparte şi alte resturi din metal sau sticlă. Pentru rest... adică pentru mucuri de ţigări, chibrituri, şerveţele de hîrtie, ambalaje de ţigări sau pungi de hirtie sunt curţile interioare. Dacă cineva nu vrea să-şi bată covoarele aici, nu este obligatoriu, dar nici să-şi bată joc de curăţenie nu este... Asemenea practici ar trebui arse în crematoriu. Culmi în munţii noştri .. Să nu găseşti nici un ou pe Muntele... Găina .. Să nu fii Diogetic şi să cauţi......Omul“! ..Să bei numai apă pe Valea... Vinului ! .. Să n-ai loc La cabana. Casobia ! .. Să plîngi pe Vîrful... Bucura ! .. Să te cheme Stan și să mergi La... Bran ! Vai dragă, de ce nu-l ajută cineva ? !! Desen de M. STANESCU DESEN DEDICAT CELOR CU MUSCA PE CĂCIULĂ Model practic de pătură pentru hoteluri și case de odihnă Deseai de AL. CLENCIU — Și totuși, care o avea studii superioare ? — Al doilea din dreapta, a jucat la Ripensia. Desen de ADRIAN ANDRONIC » Fantezie... deocamdată Racheta e gata. Băiatul şi fata Desprinşi de planetă Pornesc în rachetă Spre marile spaţii. Spre noi constelata Prin care-or să treacă , Se duc să-şi petreacă Voiajul de nuntă. Racheta înfruntă Sorbind cu nesaţiu Şi timpul şi spaţiul, Şi-i duce departe, De lume-i desparte, In Cosmos pătrunde Şi-n Lună-i ascunde. Au stat împreună O lună in Lună, Făcindu-şi din funii In coarnele Lunii Un leagăn in care In nopfile clare S-au dat aţa-aţa Apoi săniuţa I-a dus, vijelie, Pe-a Lunii tipsie, Pe ambele feţe Cu creste semeţe. Şi tot in rachetă Făcură navetă Pornind la-ntimplare Spre Carul cel mare, Spre Venus, spre Marti Şi tot mai departe S-au dus intr-o seară In Steaua Polară Aşa, de plăcere. Dar luna de miere E-aproape sfirşită Racheta grăbită Spre casă se-ndreaptă. Pămîntu-i aşteaptă. Şi... gata ti-i planul Să-şi facă la anul Vilegiatura Cu progenitura Dornic aşteptată, Băieţel ori fată. Se vor duce iară La-nceput de vară Pe alte trasee Spre Calea lactee Să-i afle izvorul, Să soarbă odorul — Direct şi-n mod practic — Lăptişor galactic. FLORIN IORDACHESCU Pietoni recalcitranţi de Nell Cobar Nu călătoriţi pe scară. TAXATORUL, periculos! — Ei, uite c-aşa-mi place mie: să stau agăţat ! — Cum traversezi dumneata strada, citind 7 — Oh, nu e mare scofală: cunosc drumul cu ochii închişi! Sunt bucureştean. — Dvs. staţi de vorbă şi copilul se joacă în mijlocul drumului.îî — E o chestiune de educație : ce vorbim noi, nu trebuie să »«culte copilul... O duminică la Buftea Buftea este, în înţelesul estival, surioara mai mică a Snagovului, Mogoşoaiei, a Brăneştilor, Copăcenilor, Mihăileştilor şi altor atracţii duminicale prevăzute cu ştrand, pădure şi iarbă verde la discreţie, inutil să adaug că Buftea are şi ■ea lac şi pădure. Pe lac s-au pus bărci şi s-au pus vaporaşe, în bărci şi vaporaşe s-au pus bucureştenii. In grădina restaurantului, o mulţime de mese şi un grătar. Am luat loc la una din mese, deşi am fi preferat să luăm loc direct la grătar. In faţa grătarului, grataragiul mînuia ameninţător vătraiul, ca un dirijor bagheta, în momentul cînd începe simfonia. Simfonia mititeilor ridica foamea la puterea a doua. Am chemat ospătarul și am cerut cu lăcomie : — Douăzeci de mici ! — Vincec ! — Pînă vin micii, adă-ne cîte o felie de cașcaval! — Nu pot. — N-aveţi caşcaval ? — Ba avem. — Atunci... ? — Nu pot, sînt certat cu bufetierul. Nu-mi dă nimic și nu iau nimic de la el. — Atunci — am întrebat timid — nu e nimic de făcut cil cașcavalul ? — Ba da, îl luaţi direct de la bufetier, că dvs. nu sînteţi certat cu el. Nu ştiu de ce în acea clipă simţeam o dorință teribilă să mă cert cu responsabilul unităţii, lucru cu desăvîrşire imposibil, deoarece în acea zi şi la acea oră responsabilul unităţii era departe de unitate. Am mîncat mici, caşcaval, ardei, sirop şi am cerut socoteala. Ne-a spus : — Cinci lei — Aşa puţin ? — Aşa, pentru că nu plătiţi la mine decît siropul şi ardeii. Micii şi pîinea îi plătiţi direct la grataragiu, iar caşcavalul direct la bufetier, cu care ştiţi că sunt certat. Păcat că responsabilul era plecat. Altfel, sigur că muştarul şi sifonul le-aş fi plătit direct la responsabil, care o fi şi el certat cu cineva, de vreme ce acolo toată lumea e certată cu buna deservire. V. PITIGOI Solicitare pentru... mare Desen de G. BADEA Mata ce culoare preferi? Sufăr — ca să spun aşa — de un daltonism al nuanţelor. Mie să-m spui : adă-mi o pline neagră — sai adă o pîine albă. Gata! Am priceput ! Dar dacă-mi spui : vezi ciaia să nu fie chiar albastră, ci, mai aşa ! — m-ai nenorocit. Eu ştii că roş e roş, albastru e albastru , aşa mai departe. De aceea am fost fericit cînd mi-a spus nevasta : — Ia-mi opt nasturi roşii ! Am înţeles: opt __________ şiasturi roşii. Nu o nuanţă mai întunecată şi nici „un nie“ mai deschisă... petelor. “ PYGMALION: -... , « însufleţi precum merge. Nana are __________ rochie „siel“. — O nuanţă mai închişi, vă rog. — Vai, uite aici ce gri-peri minţi nat ! — Dacă ar fi mai „azur“, ar merge... — Sau chiar mai bleu... Intre timp, clopotele se agitau. Căutau nişte nasturi. Asta am înţeles. Dar n-am înţeles ce fel de nuanţă vor. Se apropia ora de închidere şl agit disperat : — Daţi-mi și mie, vă rog, opt nasturi roşii. Expeditivă, vînzătoarea mi-a dat o cutie să aleg. Eram aproape gata, cînd interveni unul din clopote : — Vai, ce ros corai ! — E mai mult grenadier ! — d» ripi alta. ARTA OCCIDENTALĂ M-au nenorocit, va să zici, nu-* chiar roşii ! Grupul clopotelor se agită: — Este gricop ! — Ba gri ver ! Mă adresez vînzătoarei: — Nasturii mei sînt roşii ? — Roşii — rosti vînzătoarea. — Mai curînd roşu „apus" — clopotă „Pericle“. — Mai aproape de roşu-bricef, ripi „Demostene“. Ce să fac? In urma mea cîţiva clienţi părăsesc poziţiile. Vînzătoarea capătă culoarea gri-lămnos. Apoi se face curcubeu : gri pămîntiu, galben şofran şi negru nocturn fără reflectoare. Clopotele se agită ca în moartea lui Boris Godunov, în tonalităţi variate , de la clopoţei de argint la falangă. Deodată una ţipă triumfătoare : — Am găsit ! Uite-i , gri asfalt! Şi hotărîrea fu luată in cor : — Daţi-ne trei năsturaşi gri asfalt. Dar dacă se poate o nuanţă mai închişi. (Pe semne, asfalt stropit cu o oră înainte...). Şi dacă aveţi, ceva mai mici... Un pic... Era ora de închidere. — Asta-i tot ce avem. încercaţi pe calea Victoriei. Cele şase clopote părăsiră magazinul. ...Acasă soţia găsi că nasturii sunt de un roş... aprins, cam prea aprins. Cred că erau reflexe ale obrazului meu încins. S.M.R. iaia-mama un iTiiit gra z i n speciali pe strada Batiştei. Mă aşez cuminte,ariiul. In faţa mea, şase rochii „clopot“ de toate culorile. Sus, unde se uflă de obicei veriga de care se atârna clopotul, şase ceaiuri variate. Una dintre coafuri am identificat o : Perlele ! Am cartea Greciei antice cu ilustraţii. Culoarea părului, blond hepatită sau subicter. Stau de zece mielule şi coada nu se micşorează Clopotele stau ai plecate peste tejghea. Se flucit — UNii cred ca PYGMALION: — Şi ce-o să te faci dacă zeii o vor însufleţi precum Galateca ? Desen de S. NOVAC Umor de pe toate meridianele AM PREVĂZUT TOTUI. Pentru filmarea bătăliei de la Waterloo, un regizor din Hollywood angajat 25.000 figuranţi. — Mă nenoroceşti, Jo ! — urlă patronul. De unde să-i plătesc pe toţi ? Regizorul Insă nu-şi face singe rău . — Am prevăzut totul, şerifule ! Am pus să tragă cu gloanţe adevărate ! DIPLOMAŢIE Soţul la masă : — Dragă, niciodată nu ţi-am spus că torni prea multă sare in mâncare, dar dă-mi voie să-ţi spun că pentru atita sare, sunt mult prea puţini cartofi RĂSPUNS PROMPT La periferia New York-ului, un băcan surprinde un puşti din tricoale lăzilor cu fructe. — Hei, — strigă — te-am prins. Tocmai încercai să iei un măr din ladă, ai ? — Da’ de unde, domnule ? Tocmai încercam să nu-l iau STUDENȚEASCA Un student francez s-a apucat să citească din Shakespeare. — Ce stil! — reflectă el după ce citi cîteva pagini. E mai mult o adunătură de citate arhicunoscute ! LA SPĂLĂTORIE — Ce-ai făcut cu rufele mele ? — Le-am spălat foarte frumos. Uitați ce bine arată această dantelă. — Dar aceasta nu-i dantelă. E un cearșaf LA RESTAURANT — Nu pot să măninc asemenea friptură. Vă rog să-l chemați pe director. — Degeaba. Nici el nu poate. MADE IN S.U.A. La New York, un școlar vede pentru prima oară curcubeul. — Ce frumos — exclamă — asta trebuie să fie o reclamă pentru creioane colorate. I ★ — Se vorbește că te-ai însurat cu Marty pentru că bunicul ei i-a dat un milion zestre. — Fleacuri! Nici nu mi-a păsat de bunic. Aş fi luat-o chiar dacă-i dădea orice altă rudă milionul! DIALOG AMERICAN — Ca s-o cuceresc pe logodnica mea, i-am spus că unchiul meu e arhimilionar. — Şi acum ea e soţia ta ? — Nu. Acum ea e mătuşa mea, că unchiul era holtei! STUDENTUL ŞI VACA Un tinăr student veterinar din Londra face practica de vară la tară. S-a sculat eu noaptea in cap şi a ieşit in curtea fermei. — Vreau să mulg o vacă — a declarat el. Vă spun asta ca să nu vă miraţi că m-am sculat aşa devreme. — Noi nu ne mirăm — ingină fermierul — dar se miră boul, pe care chiar in această clipă v-aţi pregătit să-l mulgeţi. Anecdote englezeşti despre copii — Banii ăştia mi i-a adus Zîna cea bună şi mi i-a pus sub pernă. — Da’de unde crezi că are Zîna cea bună ? — Mare lucru ! O fi jefuit vreo bancă ! ★ — Mămico, împrumută-mi 50 cenţi. Dar nu mi-i da toţi deodată, dă-mi numai 25, pentru că atunci înseamnă că ceilalţi 25 o să mi rămîi datoare şi cum eu o să-ţi dai roz tocmai 23, înseamnă că o să fim Chit ! ★ Copilul n-are altă treabă decît să se joace cu căţelul, un fox sîrmos de toată frumuseţea. II trage de coadă. — Nu-l mai trage de coadă — îl ceartă mama. O să te muşte. — Nu mămico, clinele nu muşcă niciodată de partea unde este coada. iduri..» In patru rini ETERNITATEA UNEI CUPE Cînd am închis ochii la volan Intram în Tîrgul Secuiesc. Cînd i-am deschis avan-avan ...Ieșeam de la Brîncovenesc. UNUI CHEFLIU — ,,Nu ești amator, i-aș zice De un chef ?“ Iar dînsul, trist : — ,,Nu sínt amator, amice — Fiindcă sínt... profesionist !“ G. C. inc c caii ai familiei? (Snoavă indiană) Se zice că un tînăr a (ui, lasă-le un cal. Pe nr- — DhcS-I așa ~ răspunrlouă zi după nuntă, la niă,^ Inlairo-tc ar.i'.ă. se lină ml — alege nflul întrebat pe taică-său : lin.Irul porni la drum și din acești doi cai ! — Cine Irelipir să fie împîn'li chiar în aceeaşi zi — I,-am şi ales ! II capul familiei sopil sau W ftHini. In sfirşit, eîml vreau pe ăsta bălan, solia ? inU'ă Intra suta casă bar- I.a care. solia 11 trasa — Fiule — răspunse la bățul de acolo îi răsune : uşor de mineeă pe sol, , . ,1 ■ i? - . I e Numairleeli, acesta «Irigă: tă — ta o sută de găini — Eu sunt capul famt- „ — Stai, că m-am răz-Și doi cai. Du-te din casă lict ! gîndit. Mai bine-l iau pe în casă și pune această —, Po(i să-mi dovedești ? ăsta, surul ! întrebare. Dacă ti-or răs- — Sigur. ~~ ^a nu ma' ,r' n'"'i punde că soția e napul fa- Și solul chemă numai ^ „ |()n., milieî, lasă-le o găină, decit solia care, cu gura ei, găină, pieră liniștit *pr» Dacă ți or răspunde că se confirmă cele spuse de el, casă. st