Informatia Bucureştiului, mai 1971 (Anul 18, nr. 5500-5524)

1971-05-08 / nr. 5505

ifc Scriitorul— om al cetăţii Trăim un moment Plenar, cînd întreg ansamblul relaţiilor din sinul societăţii noastre implică un spor de răspundere şi o intensă dorinţă de perfecţionare. Schim­bul de idei, ca şi confruntarea experi­enţelor sunt semnul caracteristic al preo­cupării sociale pentru promovarea noului. In domeniul vieţii scrii­toriceşti, fenomenul se traduce prin adîn­­cirea angajării, prin conştiinţa că uma­nismul socialist în­seamnă în primul rînd militantism creator, pledoarie pentru for­mele de viaţă, expe­riment în alegerea mijloacelor, dezbatere şi cristalizare de opi­nii. N-au dispărut total, este drept, po­lemica înveninată de interese periferice. Dar, in principiu, cli­matul scriitoricesc este azi ca un fer­ment activ, stimulator pentru creaţie. Este caracteristic faptul, şi negreşit simptomatic pentru actuala dinamică a vieţii noastre, că scriitorul a coborît în for, este om al cetă­ţii. Ca artist el nu mai este un izolat, ci­­ o prezenţă fertilă, necesară, un părtaş nemijlocit la prime­nirile radicale prin care trecem şi pe care scriitorul, prin­tre primii, le trăieşte pentru a te trece apoi în opere. Acest pro­ces are loc la scara întregii ţări. Cindva Mihail­ Sadoveanu de­­plingea puţinătatea mijloacelor de care dispuneau scriitorii din^ provincie pentru a­­se rosti. El, care fusese printre cei puţini în stare să reziste într-un mic orăşel din Moldova vreme de cîţiva ani, se vedea, totuşi, si­lit să se mute la Iaşi, apoi la Bucureşti, pentru a se putea ma­nifesta. Azi, atit Clu­jul cit şi Iaşul au edituri de valoare. Multe alte centre dis­pun de reviste pro­prii, de teatru şi de studiouri radiofonice. Ceea ce altă dată aparţinea visului este acum o realitate pal­pabilă, de natură a antrena o bună difu­zare a literaturii ,­ şi un spor de calitate a ei. Dacă în trecut de H. ZALIS garanţia viitorului ţi­nea de bunăvoinţă, este de domeniul evi­denţei că azi s-au în­mulţit editurile şi pu­blicaţiile şi că lucra­rea de artă se bucură de o intensă şi per­manentă solicitare. Climatul literar nu mai depinde de ha­zard, de amabilitatea unui mecena sau de promisiunile vreunui politician. Este o par­te din scopul politicii culturale a partidului şi statului, este o pre­vedere decurgind din cererea şi oferta de cultură. Experienţa a de­monstrat că lucru­rile se întrepătrund. Entuziasmul şi inte­resul cu care este urmărită creaţia lite­rară , incită tumultul creat­or. Arta este mi­siune, o simte fiecare scriitor, de aceea ea nu acceptă alinierea conformistă şi faci­lă, monotonia inspi­raţiei. Cind scriitorul este ascultat cu res­pect,­ cînd este privit ca un vestitor al biru­inţelor poporului, munca sa refuză bla­zarea, placiditatea sau, cum spunea G. Călinescu, „navigaţia pe apele liniştite ale truismelor”. Consuma­torul de frumos aspiră spre propria lui de­­săvîrşire, el vrea s-o atingă cu sprijinul prietenului şi sfetni­cului său, artistul. In zilele noas­tre dimensiunea dez­voltării social-econo­­mice a antrenat şi, profilarea unui climat pe potrivă. Sănătatea spiritualităţii noastre — spunea Tudor Via­­nu — datorează enorm tonusului sufletesc. Acesta, cu toate că are un trecut plin de încercări, este , plin de tinereţe. El salutase fenomenul în termeni iluminaţi : „...Sentimentul tine­reţii, al începutului de drum, a fost nedes­părţit de conştiinţa de sine a scriitorilor, artiştilor, învăţaţilor români...“. In adevăr, astfel stau lucrurile. Noul climat literar, efer­vescent, bogat în manifestări, schim­buri de idei, este, de fapt, un rezultat firesc al pasiunii şi seriozi­tăţii cu care dezbatem astăzi activitatea din toate domeniile vieţii noastre sociale. Socia­lismul polarizează şi in sfera artelor toate grupările şi modalită­ţile. Cum spuneam la în­ceput, este un fer­ment fiindcă patro­nează afirmarea şi cristalizarea atitor afinităţi valorice. Şi este şi efectul devo­tamentului, pentru că îngăduie tuturor vo­caţiilor să se verifice prin adeziunea la realitate, prin trăirea frenetică a prezen­tului. (Urmare din pag. I) folclorul plastic românesc, în splendidul decorativism cu care oamenii de la noi şi-au îm­bogăţit traiul. Şi nu e de mi­rare că din sinul nostru s-a păscut cel mai sensibil artist făuritori de flori. Au florile lui Ştefan Luchian suflet sau este sufletul artistu­lui îrn ele ? Au florile acestea o blinda dar irezistibilă capa­citate de seducţiune, au cali­tatea de a exprima în exis­tenţa lor ffitelesuri adinei, du­ci­nd către sursele virtuţilor u­­mane, dătătoare de echilibru şi împăcare. Au puterea de a spu­ne, parcă, într-un limbaj de o bogăţie nesfirşită, care pă­trunde şi învăluie, că pe lume floarea există pentru oameni şi că orice li s-ar întîmpla le rămîne floarea. Florile lui Lu­chian au o viaţă încărcată de .............. «■« melancolie, dar­ calmă­­în cer­titudinea nesfîrşitei lor puteri de-a face bine, îşi rezervă cu discreţie înţeleaptă frumuseţea. Florile lui Luchian nu izbuc­nesc, ci cheamă, senine, in dez­văluirea unui infinit de fru­museţe, se feresc de ostentaţie, au certitudinea marilor înţe­lesuri pe care te transmit oa­menilor, a regăsirii in spiritu­alitate, sunt melancolice ca nişte mirese ale cerului şi ne­­sfîrşit dramatice. Născute din frumuseţea naturii ţării sale, exprimă universul bogat, as­piraţia fără limite a artistului de a cuprinde frumosul, con­ştiinţa menirii sale, întreaga sensibilitate şi măiestrie, o dată cu drama cumplită pe care prin ele a încercat să o ascundă. Altfel, în pictarea florilor, Lu­chian şi-a înscris capodopera şi nu într-un singur tablou, nu numai în „Anemone“, în mi­nunaţii săi „Trandafiri“ sau in dramaticii „Maci din 1914“, ci în toate florile pe care le-a aflat în natura generoasă a meleagurilor româneşti,­in splendida creaţie anonimă şi­ a­­poi în sufletul său din care chiar suferinţa a rodit flori. Culorile lui Luchian sînt par­că numai ale sale şi apar ne­tăgăduit fără asemănare în vi­ziunile prin care ne-a lăsat flo­rile, luminate şi luminînd, tot­odată, existenţe artistice de o nemaiîntîlnită intensitate, ex­­primînd ceea ce este fluid şi veşnic delicat în floare. Sint hărăzite să-i dăruie fie­căruia bucuria existenţei lor, silit, nemuritoare şi se află in prea­jma noastră, în muzeele Bui­ureştiului, către care chea­mă şi recheamă. ^ P II %­p p­p autografe în premiera Iosif Petran: „Moartea a doua“ „Moartea a doua“ ar fi moartea mo­rală, evitabilă, spre deosebire de cea fi­zică. Să mi se ierte naivitatea de a mai crede că unii dintre contemporani ar putea muri o singură dată. Nu pot promite cititorilor o lectură facilă. Le doresc, în tot cazul, să le fie mai uşor să citească decît mi-a fost mie sâ scriu. Mihai Beniuc­ ,Etape1 M Etape ? S-ar putea să fie preten­ţios. Presupune, indiscutabil, pe cete trecute şi, eventual, pe cete viitoare în drumul meu destul de lung sub drapelul poeziei, în speţă al poeziei militante, comuniste. Volumul acesta nou are o semnificaţie deosebită : a fost in esenţă conceput cu prilejul semicentenarului întemeierii P.C.R. M- S ce­rt.ioc_ Silvia Cinca: „Trenul fără stafii“ Trenul­­spre steaua împlinirii vi­selor are viteza ghidului şi nu opreşte niciodată. In noi stă pu­terea de a-l prinde din mers. Constantin Mateescu: „Fumul bunicului“ Volumul adună gînduri mai vechi şi mai noi despre vîrsta fericită a întrebărilor fără răspuns. îndeobşte, cu cit ne depărtăm mai mult de copi­lărie, cu atît. prezenţă smintiriL^t e mai, necesară. „Fi­ma bunicului“, ar putea fi aceasta subtilit legătură şatră, care­ uneşte generaţiile deasupra timpului, sau împotriva timpului, nescrisă lese a firii şi a dăinuirii­­ noastre. . ............. . Desene de NEAGU RĂDULESCU A VI-a BIENALĂ A ARTIŞTILOR AMATORI ■ __ r» Patos creator si diversitate Expoziţia republicană a artiştilor plastici amatori (sala de marmură a Casei Scînteii) se înscrie în ma­nifestările artistice dedicate glo­riosului semiceţvienar al IP.C.R. Ca şi expoziţia artiştilor plastici, ea se caracterizează prin diversitatea lu­crărilor şi prin patosul creator cu care artiştii îşi propun să zugră­vească fie trecutul nostru de luptă, fie realităţile prezente. Artistul a­­mator este, poate, mai puţin încli­nat spre filozofie şi sinteză în spirit modern, el trăieşte intens detaliile intime, pitoreşti­­ şi caracteristice mediului său. Această trăsătură este mai evidentă în actuala expo­ziţie decît în cele anterioare, îndeo­sebi prin o prezenţă masivă a er­­ti­şti­lor naivi. Sinceritatea şi reda­rea directă a impresiilor trăite se manifestă în imagini ce strălucesc prin trăsăturile personale ale de­senului, culorii şi compoziţiei. Există, de asemenea, şi o altă caracteristică a acestei expoziţii: gradul de realizare artistică a unui număr impresionant de sculpturi în lemn, cioplite într-un mod diferit de cele ale profesioniştilor, păstrind­ un umor al observaţiei, reţinînd li­nele detalii specifice şi conţinînd o libertate de exprimare lipsită de orice convenţionalism academic. Se aşează astfel sculptura în lemn în făgaşul ei firesc de dezvoltare, în cadrul artei amatoare. Se afirmă artişti ca Ioan Koncz alături de Constantin Vasilescu din Ploieşti, apreciat pentru figurinele şi com­poziţiile miniaturale din lemn. Im­presionantă este şi lucrarea lui Mihai Gheorghe realizată cu mi­gală şi îndemînare din paie lipite, ca şi cîteva intarsii în lemn de Gh. Mihuţ, din Turnu Severin Cel ce urmăreşte arta artiştilor a­­matori poate constata o cristalizare a unor personalităţi ca şi a stiluri­lor lor, apreciabile datorită tocmai originalităţii şi fiorului de autenti­citate, îndemînării şi­­pasiunii, evi­dente în picturile pe lemn ale lui Ion Stan Patraş, în cele semnate de M. Văduva, M. Aştelean, Scripcaru, Ion Niţă Nicodim, Vasile Filip, Ghiţă Mătrăchiţă, Maria Constantin, Ştefan Deb ş.a., dintre care unii s-au bucurat de succese şi în ex­poziţii personale sau în cadrul unor manifestări internaţionale. Au apă­rut însă şi nume noi cu remarca­bile realizări: amintim pe Gh. Sturzu, electrician din Botoşani, Gh Dumitru din Tîrgovişte, Petre Roş­ea, profesor, Sava Corneliu, actor din Galaţi, ş.a. O surpriză a aces­tei expoziţii o constituie şi grupul de artiste din comuna Cîmpeniţa (Mureş), fiecare dintre ele îşi alege şi realizează o temă cu scene din viaţa şi obiceiurile satului natal. Ineditul, surpriza, sinceritatea, naivitatea imaginilor, puritatea sentimentelor, vitalitatea, semnifi­caţiile sociale ale scenelor zugrăvite şi autenticitatea lor, pasiunea pen­tru adevăr, încredere în viaţă, ata­şamentul faţă de cauza socialismu­lui şi de ţelurile partidului sunt tră­săturile cele mai pregnante, care definesc conţinutul acestei ample manifestări a artiştilor amatori. MIRCEA DEAC Im Ip p 1 i ( ( 1 i­p­pj! In D­in foaierul Teatrului „Ion Va­silescu“ se deschide astăzi, ora 18:30, o expoziție de pictură ce cuprinde lucrări a­le artistului Pe­tre Dinu. Recent s-a întors în ţară, după un turneu de o lună şi jumătate în S.U.A., Ca­nada, Franţa, Italia şi Aus­tria, formaţia de muzică de cameră contemporană „Mu­stea Nova“. Cei cinci mem­bri ai ansamblului — pianis­ta Hilda Jerea, conducătoa­rea­­ grupului, violonistul Mircea­­Opreanu, violistul Va­­leriu Fitul­ac, violoncelistul Cătălin Itea şi clarinetistul Aurelian Octav Popa — au susţinut pe continentul ame­rican 22 de concerte în­­ 18 oraşe, programele cuprinzînd o seamă de lucrări de Ana­­tol Vieru, Doru Popovici, Adrian Raţiu, Myriam Mar­­be, Dan Constantines­cu, Şte­fan Zorzor, Costin Miereanu, Copland, Ives, Messiaen, Fin­ney, Webern, Berg, Krenek, Lutoslawski, Górecki, Tau­singer. Unele dintre concerte, ca de pildă acela de la Universitatea din Arizona, au fost urmate de întîlniri cu studenţii şi profesorii secţiei de muzică, in cursul cărora s-au purtat discuţii pe mar­ginea dezvoltării vieţii mu­zicale în România. In ulti­mele zile ale turneului ame­rican au fost organizate con­certe de gală la Ambasada ţârii noastre din Washington, în prezenţa unor personali­tăţi marcante ale muzicii ame­ricane — compozitori, inter­preţi, critici “— la sediul O.N.U. Întorşi in Europa, membrii grupului „Musica Nova“ au luat parte la cel de-al 8-lea Festival international de ar­tă contemporani de la R­o­­yan (Franţa) la care şi-au mai dat concursul formaţii de renume, ca ,,Domaine mu­sical“ şi Orchestra simfonică O.R.T.F. din Paris, ansam­blul „Musica Viva Pragen­­sis“ din Praga, precum şi solişti şi dirijori de falm­a mondiali. Tema actualei edi­ţii a festivalului fiind „Mu­zica ţărilor din răsărit", for­maţia noastră a prezentat un program în care, alături de piese ale compozitorilor ro­mâni mai înainte amintiţi, au figurat şi lucrări de autori cehi şi polonezi. Cu prilejul Festivalului de la Rogan s-a prezentat in primă audiţie mondială şi o lucrare de Ştefan Niculescu, „Triplum”, in execuţia trio-ului celebru­lui flautist italian Gazzelloni. In continuare, „Musica No­va“ s-a deplasat in Italia, pentru concerte la Roma (in cadru­l Academiei Române din capitala Italiei), Parma şi Perugia, iar apoi in Aus­tria, unde a concertat şi a realizat imprimări la Linz. Presa din toate ţările unde a concertat formaţia româ­nească i-a dedicat acesteia şi lucrărilor prezentate cri­tici entuziaste. „Un ansamblu de fenomenală virtuozitate, care şi-a cîştigat un renume în cercurile muzicale de avangardă europene“ (,,Wa­shington Post“). „Ansamblul are o intonaţie caldă a tu­netului, o intensitate a flu­xului muzical, o tensiune şi o respiraţie greu de aflat azi chiar în cercurile mari­lor săli de concerte" („Gaz­­zetta di Parma“); „Lucra­rea lui Anatol Vieru „Sita lui F­ratostene“ are individua­litate, este Vieru Intr-o sta­re euforică; publicul a ado­­rat-o“ („Washington Star“); „Piesa lui Adrian Raţiu „Concertino per la Musica Nova“ este o evocare lirică cu rădăcini in expresionismul vienez timpuriu; se remarcă o frumoasă împletire intre sunetele corzilor şi clarinetul în registrul grav" („The Sun“, Baltimore); „Doru Po­povici este Un compozitor ro­mân remarcabil; lucrarea sa „Omagiu lui Ţuculescu“ ne-a impresionat profund" („Washington Star“); „Piesa lui Myriam Marte „Josus secundus" are farmec, an­treu, prospeţime, într-un di­vertisment plin de brio, de bună dispoziţie şi de viaţă“ („Combat“, Paris); „In Varia­­ţiunile de Dan Constantines­­cu elementele aleatorice sunt prelucrate cu o riguroasă tehnică de compoziţie seria­lă fără a se simţi trecerile: impresia este netă şi proas­pătă“. („Linzer Tagblat­“). E. E. La întoarcerea din turneu a formaţiei „Musica Nova“ „Un ansamblu de fenomenală virtuozitate“ s 1 I ! * ! 1 § 2­1 2 ■­­1­9 Mai m­ii de sâr­toaie cu dublă şi măreaţă semnificaţie Vibrînd de entuziasmul pe care aniversarea semicentenarului glorio­sului nostru partid l-a generat in inima şi conştiinţa fiecărui cetă­ţean al patriei noastre, poporul nostru sărbătoreşte miine două eve­nimente de Însemnătate deosebită : ZIUA INDEPENDENŢEI DE STAT A ROMÂNIEI şi ZIUA VICTORIEI ASUPRA GERMANIEI HITLERISTE. Pentru poporul român, îngemă­narea acestor două evenimente este firească. Deşi distanţate unul de al­tul prin aproape şapte decenii, ele constituie momente hotărîtoare în afirmarea şi consfinţirea dreptului neamului nostru de a fi liber şi suveran, de a hotărî singur asupra destinelor şi viitorului său. Asigu­rarea acestui drept a fost, din tot­deauna, năzuinţa cea mai fierbinte a poporului nostru. In numele lui, de-a lungul veacurilor, au dat jertfe de singe, milioane şi mili­oane de fii ai acestui pămînt. Dar Istoria este uneori vitregă chiar cu cei mai îndreptăţiţi şi viteji. In cazul ţării noastre, asuprirea străină, îndelungata suzeranitate otomană au urm­at puternic înaintarea patriei către progres şi emancipare. Un pas important In curmarea acestei stări de fapt l-a constituit proclamarea, la 9 mai 1877, a in­dependenţei­­ de stat a României. In acea memorabilă zi, Parlamentul ţării — dind expresie concretă voin­ţei Întregului popor — hotăra „ruperea legăturilor noastre cu Poarta“, iar Mihail Kogălniceanu rostea cu emoţie şi înflăcărare cuvintele atât de mult aşteptate, în­cărcate de speranţa reînnoirilor ! „Suntem­ o naţiune liberă şi inde­pendentă !“ Acest act — favorizat de spriji­nul deplin al maselor largi, de si­tuaţia internă a ţării, de conjunc­tura Internaţională propice creată prin intensificarea luptei popoarelor din această parte a Europei împo­triva imperiului otoman — a fost pecetluită apoi, cu arma în mină, pe cîmpurile de bătălie, de ostaşii români. Veniţi „din cîmp de-acasă, de la plug", luptînd cu bărbăţie a­­lâturi de militarii ruşi şi de volun­tarii bulgari, ei au săvirşit adevă­rate minuni de vitejie la Plevna şi Smîrdan, la Rahova şi Vidin. Soli­daritatea totală a întregii suflări româneşti, a populaţiei de pe am­bele versante ale Carpaţilor cu lup­ta soldaţilor de pe front, pentru înfăptuirea idealului independenţei, au constituit chezăşia de neclintit a izbinzilor. Independenţa cucerită in 1877 a creat premise însemnate progresului economic al ţării, afirmării Româ­niei în viaţa politică internaţională, dezvoltării luptei pentru desăvîrşi­­rea procesului de făurire a statu­lui naţional unitar, împrejurările concrete, asupra că­rora şi-au pus puternic amprenta caracterul orinduirii sociale a vre­mii, limitele claselor dominante, pătrunderea capitalului străin în e­­conomie, n-au permis însă ca in­dependenţa să rezolve. In măsura aşteptată, problemele esenţiale ale societăţii româneşti. Clasa socială cea mai înaintată, muncitorimea a fost cea care a preluat şi a dus mai departe, cu cinste, stindardul înflăcărat al lup­tei pentru cucerirea deplinei liber­tăţi naţionale şi sociale, pentru apă­rarea intereselor maselor munci­toare. In fruntea acestei lupte, că­reia i-a imprimat noi şi uriaşe po­­tenţe, s-a situat dirz, încă de la crearea sa, Partidul Comunist Ro­­mân care, vreme de o jumătate de veac, s-a dovedit a fi inima, con­ştiinţa şi raţiunea poporului nostru. El şi-a asumat misiunea de covîr­­şitoare răspundere de a conduce poporul la victorie pentru elibera­rea de orice asuprire şi exploatare, pentru lichidarea dependenţei faţă de puterile imperialiste. Dreptatea acestei cauze, tăria morală şi ho­­tărlrea comuniştilor au constituit flacăra mobilizatoare in juirul că­reia — în anii grei ai fascizării ţâ­rii şi Infeudării ci Germaniei hi­­tleriste — s-au unit cele mai largi forţe democratice şi patriotice, toata forţele naţiunii in grandioasa bătă­lie care a dus la răsturnarea dic­taturii militaro-fasciste, la ieşirea României din războiul hitlerist, la înfăptuirea insurecţiei naţionale anti­fasciste din august 1944 — piatră de hotar în istoria ţării. Izbînda insurecţiei a creat posi­bilitate poporului nostru ca, la chemarea partidului comunist, să participe cu tot potenţialul său e­­conomic, militar şi uman — ală­turi de Uniunea Sovietică, de în­treaga coaliţie antifascistă — la lupta Împotriva Germaniei hitle­­riste, pină la capitularea acesteia, la 9 mai 1945, şi Încheierea victo­rioasă a războiului in Europa. Greul acestui război • Împotriva maşinii de distrugere naziste l-a dus Armata Roşie. In operaţii mi­litare de o deosebită amploare, ca cele din faţa Moscovei, de la Kursk şi Orel, de pe Nipru sau Oder, armata Uniunii Sovietice a dat lovituri zdrobitoare trupelor hi­­tleriste. Ea s-a acoperit de o glorie nepieritoare la bătălia Berlinului, din primăvara anului 1945, cînd infrlngerea Germaniei naziste a fost definitiv pecetluită. Prin apor­tul lor hotărîtor la nimicirea celui mai crunt dușman al popoarelor — hitlerismul — prin jertfele pe care le-au dat pentru victoria acestei cauze, Uniunea Sovietică şi vitezele sale armate şi-au atras stima şi re­cunoştinţa Întregii lumi iubitoare de pace şi libertate. La infringerea fascismului au con­tribuit, totodată, succesele tuturor trupelor aliate, lupta armată a for­ţelor patriotice din diferite ţări, în frunte cu comuniştii. In făurirea victoriei de la 9 mai 1945, aportul poporului nostru, al armatei române a fost substanţial : 260 de zile de Încleştări crincene cu inamicul, peste o jumătate de mi­lion de militari angrenaţi în bătă­lii, din care aproximativ o treime şi-au jertfit viaţa, mai mult de 3 800 de localităţi eliberate pe un Itinerar de lupte ce s-a întins plnă In Austria, pe o distanţă de peste 1 000 km., cheltuieli pentru susţine­rea frontului şi pagube provocate de hitlerişti In valoare de peste un milion de dolari la cursul anului 1938. Strălucitele fapte de arme ale os­taşilor noştri, care au luptat cot la cot cu bravii ostaşi sovietici, au fost remarcate în numeroase comu­nicate de război şi ordine de zi ale Comandamentulu­ suprem sovie­tic. Mai mult de 300 000 de luptă­tori români au fost distinşi cu or­dine şi medalii româneşti, sovietice, ungare şi cehoslovace. Contribuţia ţârii noastre la infri­ngerea Reichu- lui nazist a fost apreciată unanim pe plan internaţional, tacă din acele zile fierbinţi. De pildă, ziarul fran­cez „Le Parisien libéré“ sublinia că „In istorie România va avea onoa­rea de a fi dat prima semnalul de­fecţiunii în Balcani, de a fi gră­bit prăbuşirea Germaniei“... iar la sfîrşitul războiului, ziarul sovietic „Grai nou“ menţiona : „Trupele ro­­mâne se întorc în ţară încununate cu laurii victoriei la care şi-au dat şi ele contribuţia prin vitejie, ab­negaţie, spirit de bravură şi capa­citate de luptă“. Sărbătorind ziua fie 9 mai, po­porul român, fiii săi in haină ostă­şească îşi îndreaptă gîndurile şi re­cunoştinţa către toţi aceia care n-au precupeţit nimic pentru înfăptuirea independenţei de stat a României, pentru asigurarea libertăţii naţio­nale şi sociale a patriei, pentru triumful victoriei asupra duşmanu­lui hitlerist. Lupta şi jertfele lor vor dăinui veşnic în iuima poporului român care, sub conducerea glo­riosului nostru partid, înaintează ho­­tărît pe calea făuririi societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate. Atingerii acestui ţel, Întregul po­por român­­ se dăruieşte cu entu­ziasm şi devotament. El sprijină totodată, fără rezerve, politica ex­ternă a partidului şi statului nos­tru, de prietenie şi alianţă cu toate statele socialiste, de colaborare cu toate ţările lumii, pe baza princi­piilor respectării independenţei şi suveranităţii naţionale, egalităţii depline în drepturi, avantajului re­ciproc şi neamestecului în trebu­rile Interne. La Înfăptuirea Întregii politici a partidului şi statului participă cu toată fiinţa lor şi militarii forţe­lor noastre armate. Pe cîmpurile de Instrucţie, în poligoane sau pe şantiere ale economiei naţionale, oriunde este nevoie, ei işi fac da­toria in chip exemplar. Uniţi in­tr-un mănunchi viguros de voinţă şi acţiune, animaţi de sentimentul nobil al patriotismului socialist, al dragostei neţărmurite faţă de marile noastre Înfăptuiri, educaţi In spiri­tul internaţionalismului proletar, militarii români îşi perfecţionează necontenit pregătirea de luptători, fiind capabili să apere cu fermi­tate cuceririle revoluţionare ale po­porului, independenţa şi suverani­tatea patriei, să străjuiască împreu­nă cu ostaşii ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia, ai celor­lalte state frăţeşti, cauza sacră a socialismului şi păcii în lume. Locotenent colonel NICOLAE TARCOMNICU Pentru biblioteca personală • „DOCUMENTE LITERARE“. Apărut in seria de studii şi documente a Edi­turii Minerva, volumul reprezintă debu­tul unei impresionante serii documen­tare. Ediţia, îngrijită de Gh. Cardaş, conţine documente inedite din colecţii particulare, emanînd de la scriitori şi oameni de cultură din secolul nostru. Dintre cei 40 de autori incluşi In pri­mul tom, menţionăm pe F. Aderca, I. Agîrbiceanu, Carol Ardeleanu, Tudor Arghezi, I. A. Bassarabescu, Lucian Bla­­ga, Emanoil Bucuţa. In anexă se dau răspunsurile a numeroşi scriitori la un chestionar şi pentru un lexicon biogra­fic, conţinînd date deosebit de utile. Mărturii inedite • Dedicat semicentenarului partidu­lui, ultimul număr al revistei „MANU­­SCRIPTUM“ (2/1971), editată de Muzeul literaturii române, are un sumar deo­sebit de bogat. Sub titlul „Totul este rezultatul luptei“, apar numeroase măr­turii, pagini de jurnal, scrisori, cu­­vintări şi articole inedite etc. în care se reflectă activitatea pusă în slujba ideilor socialiste şi luptei Împotriva regimului burghez a unor scriitori ca Jean Bart, Anton Bacallr­ şa, Panait Istrati, Tudor Teodorescu-Branişte, N. D. Cocea etc. Alte­ materiale inedite se referă la creaţia sau activitatea lui I. L. Cara­­giale, Titu Maiorescu, Mihail Sadovea­­nu, Mateiu I. Caragiale, Victor Ion Popa, Mihail Dragomirescu ş.a. • „EFIGIILE NATURII“. O primă an­tologie a pastelului românesc (alcă­tuită de Petre Stoica şi Mircea Tomuş, în Editura Minerva) este mai mult de­cit binevenită. De la maeştri recunos­cuţi ai genului — Vasile Alec­­sandri sau G. Coşbuc — pînă la pas­­teliştii moderni — Lucian Blaga, V. Voiculescu, G. Bacovia — sau la unii dintre poeţii actuali, volumul dă o ima­gine amplă asupra uneia dintre direc­ţiile esenţiale ale liricii româneşti. • Publicată în Editura Univers, „Is­toria literaturii spaniole", de Juan Cha­­băs, reprezintă o remarcabilă sinteză critică asupra unei literaturi din care nu lipsesc stelele de primă mărime, în­­cepînd cu naşterea epopeii naţionale spaniole, continuînd cu romanul cava­leresc, cu strălucirile umaniste ale re­naşterii, cartea se opreşte la epoca con­temporană. In addenda apare o privire asupra literaturii spaniole actuale, apar­­ţinînd Doinei-Maria Păcurariu. ACADEMICA • Răsprunzînd invitaţiei Colegiului medical din New York, acad. Arthur Kreindler a plecat în S.U.A. pentru a susţine, timp de treizeci de zile, un program de vizite şi conferinţe de specialitate. • La sesiunea de lucru a Academiei de ştiinţe morale şi politice din Paris va participa acad. Athanase Joja, vicepreşedinte al Academiei. • In cadrul Memorandumului de înţelegere şi colaborare cu Aca­demia de ştiinţe din S.U.A., a sosit, în schimb de experienţă, dr. Neil Heim­an, de la Departamentul de fizică din Williamsburg — statul Vir­ginia. • Este oaspetele Prezidiului Academiei — pentru a susţine un pro­gram de conferinţe în ţara noastră — prof. dr. Klaus Goerl­ler, directo­rul institutului de patologie experimentală al Universităţii din Heidelberg. Urmare din pan­­­ tru elevii a căror limbă maternă este româna şi vor să studieze limba germană­, iar la Liceul ,Ju­lia Haşdeu“ se vor crea două clase speciale cu predare in lim­ba spa­niolă. In anul I, elevii vor beneficia de o programă lărgită pentru stu­d­Concursul de admitere în a­­ceste şcoli se va deosebi de cele­lalte ? — în liceele cu profil de limbi străine, examenul constă din ace­leaşi materii ca la liceele teore­tice. In plu­, se va cere o probă practică de aptitudini pentru lim­bile străine, de verificare a gra­dului de cunoaştere a limbilor străine din programa de învăţă­­mînt a liceului respectiv. Proba de verificare a aptitudinilor se LICEELE SPECIALE, CU PREDARE ÎN LIMBI STRĂINE dierea intensivă a limbii de pre­dare, urmînd ca, din anul II, dis­ciplinele specifice ale liceului de cultură generală să fie predate progresiv în limbile respective. Fiecare liceu cu profil de limbi străine va avea o secţie reală şi una umanistă, studiile făcîndu-se după aceleaşi planuri de invăţă­­mînt ca şi la celelalte licee. Sin­gura deosebire va consta în nu­mărul sporit de ore afectate lim­bii străine in care se va face pre­darea, va desfăşura cu cîteva zile înain­tea concursului propriu-zis şi este eliminatorie. Cei respinşi vor avea posibilitatea să se înscrie la con­­cursul de admitere pentru alt li­ceu. La liceele cu profil de limbi străine vor fi admişi la concurs absolvenţi ai şcolii generale din toată ţara. Pentru tinerii din pro­vincie, reuşiţi la examen, liceele vor asigura internate, dotate co­respunzător în vederea pregătirii lor profesionale. 1 «» ««6» * ­*«*0«44 * 2­2 2 24 *** * 2if ! • ».LASERUL... Interlocutor : dr. ing. ION POPESCU, şef laborator —­ seefia de radiaţii şi plasmă, I.F.A. — Geniul uman triumfă — pentru a cita oară în acest­­final de secol ? — dă­ruind lumii una dintre cele mai senza­ţionale descoperiri ştiinţifice: LASERUL. Datorită căror proprietăţi speciale ra­diaţia laser a trezit un interes atit de puternic, atit pentru cercetarea ştiin­ţifică cit şi pentru tehnică ?­­ Spre deosebire de radiaţia „­ordina­­ră“ din domeniul optic, lumina laser este deosebit de coerentă — nu numai spaţial, dar şi temporal — are o mo­­nocromaticitate superioară şi o intensi­tate extrem de ridicată în gama de frecvenţe în care emite. Apoi, datorită cavităţii rezonante în care este introdus în mediul­­ activ, s-a observat că apare o altă proprietate a luminii ; ..directivi­­tatea“. în sfîrşit, o dată cu dezvoltarea tu­turor tipurilor de laseri, cu optimizarea performanţelor lor, oamenii de ştiin­ţă au reuşit să obţină impulsuri de lumină, cu o durată extrem de redu­să, de ordinul unei pirosecunde. Este evident, deci, pentru ce laserul a devenit în majoritatea domeniilor un instrument tehnologic deosebit de avan­tajos şi uneori chiar de neînlocuit... Ne puteţi oferi cîteva exemple ! — Desigur, în metrologie, de pildă, se utilizează aparatul laser întrucît măsurătorile de timp şi distanţă se fac cu maximum de precizie. In domeniul uzinajului, de asemenea, folosind la­serul, durata operaţilor scade în vre­me ce randamentul creşte Incredibil. Aş aminti, în acest sens, numai prelu­crarea materialului greu fuzibil ! Expe­rienţe Interesante se fac şi în medici­nă, în special în Intervenţiile chirurgica­le delicate, cum sunt cele pe creier. — Cu mari perspective in numeroase ramuri ale ştiinţei, laserul, totuşi... — Intuiesc ce vreţi să spuneţi. In­tr-adevăr, există o arie a ştiinţei unde laserul este aşteptat să aducă o con­tribuţie Inegalabilă şi acest capitol se intitulează producerea plasmei fierbinţi. — Ce importanţă prezintă problema? — Pentru a înţelege perfect ce înseam­nă obţinerea plasmei fierbinţi cu ajuto­rul laserilor mă voi referi, succint, la cîteva chestiuni de ansamblu. .. Este bine cunoscut faptul că, pentru oamenii de ştiinţă, aflarea Unnei surse de energie care să reprezinte o soluţie radicală pentru energetica viitorului constituie o preocupare fundamentală... Combustibilul nuclear , uraniul, plu­­toniul - cu toate atu-urile sale (în ca­zul reacţiilor nucleare, energia elibe­rată este de aproximativ de 500 000 de ori mai mare decît în cazul reacţiilor chimice cu degajare de căldură) nu este decît o rezolvare „de etapă“. Şi asta din două motive: în primul rînd, re­zervele acestor elemente pe Terra sînt limitate — posibilităţile lor de acoperire nedepăşind Intervalul de 100—200 de ani. .. Rezolvarea problemei s-ar afla nu­mai în utilizarea plasmei pentru produ­cerea reacţiilor termonucleare. — De ce ? ' — Raţionamentul este destul de sim­plu. Plasma „fierbinte" (această stare distinctă a materiei, în care atomul este complet­­,despuiat“, „dezagregat“ în nucleu, electroni. . . ]a temperaturi de milioane de grade) poate declanşa o reacţie termonucleară. Apoi, este con­statat că la temperaturi fantastice, deu­­teriul sau tritiul reuşesc să se combine, dînd reacţii de fuziune.1 . Or, deuteriul se găseşte inepuizabil în apele ocea­nului, iar cantitatea de produse ra­dioactive provenite ca reziduuri este minimă. — Lipseşte modalitatea de a ridica temperatura materiei până la ordinul milioanelor de grade­­... — Nu. Dar singura capabilă să în­scrie o astfel de performanţă pe sub­stanţe solide este radiaţia laser. In 1908, în Uniunea Sovietică, garanţii au obţinut, cu o probabilitate de 30 la sută, o astfel de reacţie termonuclea­ră, iar în 1969 oameni de ştiinţă fran­cezi au ridicat probabilitatea la 90 la sută. “ Care este contribuţia noastră la studiul radiaţiei laser ! — In contextul unor condiţii excepţ­­ionale de lucru, puse la dispoziţia cercetătorilor noştri de către stat, o echipă condusă de prof. Ion Agîrbicea­nu, membru corespondent al Academiei, a realizat la I.F.A. primul laser cu gaz la numai un an după succesul a­­mericanilor. Trebuie specificat, de ase­menea, că românii au descoperit, atunci, radiaţii de laser pe noi lungimi de undă, necunoscute încă în lume. Cu trecerea anilor, experienţele au progresat şi azi la I.F.A. se construiesc cele mai importante Tipuri de laseri utilizaţi în lume — laseri atomici, mole­culari, ionici etc. Totodată laserii mo­leculari cu bioxid de carbon sau cu heliu neon au fost oferiţi Industriei na­ţionale... I­ XRoxana ,Costache-Grnelu

Next