Informatia Bucureştiului, mai 1971 (Anul 18, nr. 5500-5524)
1971-05-08 / nr. 5505
ifc Scriitorul— om al cetăţii Trăim un moment Plenar, cînd întreg ansamblul relaţiilor din sinul societăţii noastre implică un spor de răspundere şi o intensă dorinţă de perfecţionare. Schimbul de idei, ca şi confruntarea experienţelor sunt semnul caracteristic al preocupării sociale pentru promovarea noului. In domeniul vieţii scriitoriceşti, fenomenul se traduce prin adîncirea angajării, prin conştiinţa că umanismul socialist înseamnă în primul rînd militantism creator, pledoarie pentru formele de viaţă, experiment în alegerea mijloacelor, dezbatere şi cristalizare de opinii. N-au dispărut total, este drept, polemica înveninată de interese periferice. Dar, in principiu, climatul scriitoricesc este azi ca un ferment activ, stimulator pentru creaţie. Este caracteristic faptul, şi negreşit simptomatic pentru actuala dinamică a vieţii noastre, că scriitorul a coborît în for, este om al cetăţii. Ca artist el nu mai este un izolat, ci o prezenţă fertilă, necesară, un părtaş nemijlocit la primenirile radicale prin care trecem şi pe care scriitorul, printre primii, le trăieşte pentru a te trece apoi în opere. Acest proces are loc la scara întregii ţări. Cindva Mihail Sadoveanu deplingea puţinătatea mijloacelor de care dispuneau scriitorii din^ provincie pentru ase rosti. El, care fusese printre cei puţini în stare să reziste într-un mic orăşel din Moldova vreme de cîţiva ani, se vedea, totuşi, silit să se mute la Iaşi, apoi la Bucureşti, pentru a se putea manifesta. Azi, atit Clujul cit şi Iaşul au edituri de valoare. Multe alte centre dispun de reviste proprii, de teatru şi de studiouri radiofonice. Ceea ce altă dată aparţinea visului este acum o realitate palpabilă, de natură a antrena o bună difuzare a literaturii , şi un spor de calitate a ei. Dacă în trecut de H. ZALIS garanţia viitorului ţinea de bunăvoinţă, este de domeniul evidenţei că azi s-au înmulţit editurile şi publicaţiile şi că lucrarea de artă se bucură de o intensă şi permanentă solicitare. Climatul literar nu mai depinde de hazard, de amabilitatea unui mecena sau de promisiunile vreunui politician. Este o parte din scopul politicii culturale a partidului şi statului, este o prevedere decurgind din cererea şi oferta de cultură. Experienţa a demonstrat că lucrurile se întrepătrund. Entuziasmul şi interesul cu care este urmărită creaţia literară , incită tumultul creator. Arta este misiune, o simte fiecare scriitor, de aceea ea nu acceptă alinierea conformistă şi facilă, monotonia inspiraţiei. Cind scriitorul este ascultat cu respect, cînd este privit ca un vestitor al biruinţelor poporului, munca sa refuză blazarea, placiditatea sau, cum spunea G. Călinescu, „navigaţia pe apele liniştite ale truismelor”. Consumatorul de frumos aspiră spre propria lui desăvîrşire, el vrea s-o atingă cu sprijinul prietenului şi sfetnicului său, artistul. In zilele noastre dimensiunea dezvoltării social-economice a antrenat şi, profilarea unui climat pe potrivă. Sănătatea spiritualităţii noastre — spunea Tudor Vianu — datorează enorm tonusului sufletesc. Acesta, cu toate că are un trecut plin de încercări, este , plin de tinereţe. El salutase fenomenul în termeni iluminaţi : „...Sentimentul tinereţii, al începutului de drum, a fost nedespărţit de conştiinţa de sine a scriitorilor, artiştilor, învăţaţilor români...“. In adevăr, astfel stau lucrurile. Noul climat literar, efervescent, bogat în manifestări, schimburi de idei, este, de fapt, un rezultat firesc al pasiunii şi seriozităţii cu care dezbatem astăzi activitatea din toate domeniile vieţii noastre sociale. Socialismul polarizează şi in sfera artelor toate grupările şi modalităţile. Cum spuneam la început, este un ferment fiindcă patronează afirmarea şi cristalizarea atitor afinităţi valorice. Şi este şi efectul devotamentului, pentru că îngăduie tuturor vocaţiilor să se verifice prin adeziunea la realitate, prin trăirea frenetică a prezentului. (Urmare din pag. I) folclorul plastic românesc, în splendidul decorativism cu care oamenii de la noi şi-au îmbogăţit traiul. Şi nu e de mirare că din sinul nostru s-a păscut cel mai sensibil artist făuritori de flori. Au florile lui Ştefan Luchian suflet sau este sufletul artistului îrn ele ? Au florile acestea o blinda dar irezistibilă capacitate de seducţiune, au calitatea de a exprima în existenţa lor ffitelesuri adinei, ducind către sursele virtuţilor umane, dătătoare de echilibru şi împăcare. Au puterea de a spune, parcă, într-un limbaj de o bogăţie nesfirşită, care pătrunde şi învăluie, că pe lume floarea există pentru oameni şi că orice li s-ar întîmpla le rămîne floarea. Florile lui Luchian au o viaţă încărcată de .............. «■« melancolie, dar calmăîn certitudinea nesfîrşitei lor puteri de-a face bine, îşi rezervă cu discreţie înţeleaptă frumuseţea. Florile lui Luchian nu izbucnesc, ci cheamă, senine, in dezvăluirea unui infinit de frumuseţe, se feresc de ostentaţie, au certitudinea marilor înţelesuri pe care te transmit oamenilor, a regăsirii in spiritualitate, sunt melancolice ca nişte mirese ale cerului şi nesfîrşit dramatice. Născute din frumuseţea naturii ţării sale, exprimă universul bogat, aspiraţia fără limite a artistului de a cuprinde frumosul, conştiinţa menirii sale, întreaga sensibilitate şi măiestrie, o dată cu drama cumplită pe care prin ele a încercat să o ascundă. Altfel, în pictarea florilor, Luchian şi-a înscris capodopera şi nu într-un singur tablou, nu numai în „Anemone“, în minunaţii săi „Trandafiri“ sau in dramaticii „Maci din 1914“, ci în toate florile pe care le-a aflat în natura generoasă a meleagurilor româneşti,in splendida creaţie anonimă şi apoi în sufletul său din care chiar suferinţa a rodit flori. Culorile lui Luchian sînt parcă numai ale sale şi apar netăgăduit fără asemănare în viziunile prin care ne-a lăsat florile, luminate şi luminînd, totodată, existenţe artistice de o nemaiîntîlnită intensitate, exprimînd ceea ce este fluid şi veşnic delicat în floare. Sint hărăzite să-i dăruie fiecăruia bucuria existenţei lor, silit, nemuritoare şi se află in preajma noastră, în muzeele Buiureştiului, către care cheamă şi recheamă. ^ P II %p pp autografe în premiera Iosif Petran: „Moartea a doua“ „Moartea a doua“ ar fi moartea morală, evitabilă, spre deosebire de cea fizică. Să mi se ierte naivitatea de a mai crede că unii dintre contemporani ar putea muri o singură dată. Nu pot promite cititorilor o lectură facilă. Le doresc, în tot cazul, să le fie mai uşor să citească decît mi-a fost mie sâ scriu. Mihai Beniuc ,Etape1 M Etape ? S-ar putea să fie pretenţios. Presupune, indiscutabil, pe cete trecute şi, eventual, pe cete viitoare în drumul meu destul de lung sub drapelul poeziei, în speţă al poeziei militante, comuniste. Volumul acesta nou are o semnificaţie deosebită : a fost in esenţă conceput cu prilejul semicentenarului întemeierii P.C.R. M- S cert.ioc_ Silvia Cinca: „Trenul fără stafii“ Trenulspre steaua împlinirii viselor are viteza ghidului şi nu opreşte niciodată. In noi stă puterea de a-l prinde din mers. Constantin Mateescu: „Fumul bunicului“ Volumul adună gînduri mai vechi şi mai noi despre vîrsta fericită a întrebărilor fără răspuns. îndeobşte, cu cit ne depărtăm mai mult de copilărie, cu atît. prezenţă smintiriL^t e mai, necesară. „Fima bunicului“, ar putea fi aceasta subtilit legătură şatră, care uneşte generaţiile deasupra timpului, sau împotriva timpului, nescrisă lese a firii şi a dăinuirii noastre. . ............. . Desene de NEAGU RĂDULESCU A VI-a BIENALĂ A ARTIŞTILOR AMATORI ■ __ r» Patos creator si diversitate Expoziţia republicană a artiştilor plastici amatori (sala de marmură a Casei Scînteii) se înscrie în manifestările artistice dedicate gloriosului semiceţvienar al IP.C.R. Ca şi expoziţia artiştilor plastici, ea se caracterizează prin diversitatea lucrărilor şi prin patosul creator cu care artiştii îşi propun să zugrăvească fie trecutul nostru de luptă, fie realităţile prezente. Artistul amator este, poate, mai puţin înclinat spre filozofie şi sinteză în spirit modern, el trăieşte intens detaliile intime, pitoreşti şi caracteristice mediului său. Această trăsătură este mai evidentă în actuala expoziţie decît în cele anterioare, îndeosebi prin o prezenţă masivă a ertiştilor naivi. Sinceritatea şi redarea directă a impresiilor trăite se manifestă în imagini ce strălucesc prin trăsăturile personale ale desenului, culorii şi compoziţiei. Există, de asemenea, şi o altă caracteristică a acestei expoziţii: gradul de realizare artistică a unui număr impresionant de sculpturi în lemn, cioplite într-un mod diferit de cele ale profesioniştilor, păstrind un umor al observaţiei, reţinînd linele detalii specifice şi conţinînd o libertate de exprimare lipsită de orice convenţionalism academic. Se aşează astfel sculptura în lemn în făgaşul ei firesc de dezvoltare, în cadrul artei amatoare. Se afirmă artişti ca Ioan Koncz alături de Constantin Vasilescu din Ploieşti, apreciat pentru figurinele şi compoziţiile miniaturale din lemn. Impresionantă este şi lucrarea lui Mihai Gheorghe realizată cu migală şi îndemînare din paie lipite, ca şi cîteva intarsii în lemn de Gh. Mihuţ, din Turnu Severin Cel ce urmăreşte arta artiştilor amatori poate constata o cristalizare a unor personalităţi ca şi a stilurilor lor, apreciabile datorită tocmai originalităţii şi fiorului de autenticitate, îndemînării şipasiunii, evidente în picturile pe lemn ale lui Ion Stan Patraş, în cele semnate de M. Văduva, M. Aştelean, Scripcaru, Ion Niţă Nicodim, Vasile Filip, Ghiţă Mătrăchiţă, Maria Constantin, Ştefan Deb ş.a., dintre care unii s-au bucurat de succese şi în expoziţii personale sau în cadrul unor manifestări internaţionale. Au apărut însă şi nume noi cu remarcabile realizări: amintim pe Gh. Sturzu, electrician din Botoşani, Gh Dumitru din Tîrgovişte, Petre Roşea, profesor, Sava Corneliu, actor din Galaţi, ş.a. O surpriză a acestei expoziţii o constituie şi grupul de artiste din comuna Cîmpeniţa (Mureş), fiecare dintre ele îşi alege şi realizează o temă cu scene din viaţa şi obiceiurile satului natal. Ineditul, surpriza, sinceritatea, naivitatea imaginilor, puritatea sentimentelor, vitalitatea, semnificaţiile sociale ale scenelor zugrăvite şi autenticitatea lor, pasiunea pentru adevăr, încredere în viaţă, ataşamentul faţă de cauza socialismului şi de ţelurile partidului sunt trăsăturile cele mai pregnante, care definesc conţinutul acestei ample manifestări a artiştilor amatori. MIRCEA DEAC Im Ip p 1 i ( ( 1 ippj! In Din foaierul Teatrului „Ion Vasilescu“ se deschide astăzi, ora 18:30, o expoziție de pictură ce cuprinde lucrări ale artistului Petre Dinu. Recent s-a întors în ţară, după un turneu de o lună şi jumătate în S.U.A., Canada, Franţa, Italia şi Austria, formaţia de muzică de cameră contemporană „Mustea Nova“. Cei cinci membri ai ansamblului — pianista Hilda Jerea, conducătoarea grupului, violonistul MirceaOpreanu, violistul Valeriu Fitulac, violoncelistul Cătălin Itea şi clarinetistul Aurelian Octav Popa — au susţinut pe continentul american 22 de concerte în 18 oraşe, programele cuprinzînd o seamă de lucrări de Anatol Vieru, Doru Popovici, Adrian Raţiu, Myriam Marbe, Dan Constantinescu, Ştefan Zorzor, Costin Miereanu, Copland, Ives, Messiaen, Finney, Webern, Berg, Krenek, Lutoslawski, Górecki, Tausinger. Unele dintre concerte, ca de pildă acela de la Universitatea din Arizona, au fost urmate de întîlniri cu studenţii şi profesorii secţiei de muzică, in cursul cărora s-au purtat discuţii pe marginea dezvoltării vieţii muzicale în România. In ultimele zile ale turneului american au fost organizate concerte de gală la Ambasada ţârii noastre din Washington, în prezenţa unor personalităţi marcante ale muzicii americane — compozitori, interpreţi, critici “— la sediul O.N.U. Întorşi in Europa, membrii grupului „Musica Nova“ au luat parte la cel de-al 8-lea Festival international de artă contemporani de la Royan (Franţa) la care şi-au mai dat concursul formaţii de renume, ca ,,Domaine musical“ şi Orchestra simfonică O.R.T.F. din Paris, ansamblul „Musica Viva Pragensis“ din Praga, precum şi solişti şi dirijori de falma mondiali. Tema actualei ediţii a festivalului fiind „Muzica ţărilor din răsărit", formaţia noastră a prezentat un program în care, alături de piese ale compozitorilor români mai înainte amintiţi, au figurat şi lucrări de autori cehi şi polonezi. Cu prilejul Festivalului de la Rogan s-a prezentat in primă audiţie mondială şi o lucrare de Ştefan Niculescu, „Triplum”, in execuţia trio-ului celebrului flautist italian Gazzelloni. In continuare, „Musica Nova“ s-a deplasat in Italia, pentru concerte la Roma (in cadrul Academiei Române din capitala Italiei), Parma şi Perugia, iar apoi in Austria, unde a concertat şi a realizat imprimări la Linz. Presa din toate ţările unde a concertat formaţia românească i-a dedicat acesteia şi lucrărilor prezentate critici entuziaste. „Un ansamblu de fenomenală virtuozitate, care şi-a cîştigat un renume în cercurile muzicale de avangardă europene“ (,,Washington Post“). „Ansamblul are o intonaţie caldă a tunetului, o intensitate a fluxului muzical, o tensiune şi o respiraţie greu de aflat azi chiar în cercurile marilor săli de concerte" („Gazzetta di Parma“); „Lucrarea lui Anatol Vieru „Sita lui Fratostene“ are individualitate, este Vieru Intr-o stare euforică; publicul a adorat-o“ („Washington Star“); „Piesa lui Adrian Raţiu „Concertino per la Musica Nova“ este o evocare lirică cu rădăcini in expresionismul vienez timpuriu; se remarcă o frumoasă împletire intre sunetele corzilor şi clarinetul în registrul grav" („The Sun“, Baltimore); „Doru Popovici este Un compozitor român remarcabil; lucrarea sa „Omagiu lui Ţuculescu“ ne-a impresionat profund" („Washington Star“); „Piesa lui Myriam Marte „Josus secundus" are farmec, antreu, prospeţime, într-un divertisment plin de brio, de bună dispoziţie şi de viaţă“ („Combat“, Paris); „In Variaţiunile de Dan Constantinescu elementele aleatorice sunt prelucrate cu o riguroasă tehnică de compoziţie serială fără a se simţi trecerile: impresia este netă şi proaspătă“. („Linzer Tagblat“). E. E. La întoarcerea din turneu a formaţiei „Musica Nova“ „Un ansamblu de fenomenală virtuozitate“ s 1 I ! * ! 1 § 21 2 ■19 Mai mii de sârtoaie cu dublă şi măreaţă semnificaţie Vibrînd de entuziasmul pe care aniversarea semicentenarului gloriosului nostru partid l-a generat in inima şi conştiinţa fiecărui cetăţean al patriei noastre, poporul nostru sărbătoreşte miine două evenimente de Însemnătate deosebită : ZIUA INDEPENDENŢEI DE STAT A ROMÂNIEI şi ZIUA VICTORIEI ASUPRA GERMANIEI HITLERISTE. Pentru poporul român, îngemănarea acestor două evenimente este firească. Deşi distanţate unul de altul prin aproape şapte decenii, ele constituie momente hotărîtoare în afirmarea şi consfinţirea dreptului neamului nostru de a fi liber şi suveran, de a hotărî singur asupra destinelor şi viitorului său. Asigurarea acestui drept a fost, din totdeauna, năzuinţa cea mai fierbinte a poporului nostru. In numele lui, de-a lungul veacurilor, au dat jertfe de singe, milioane şi milioane de fii ai acestui pămînt. Dar Istoria este uneori vitregă chiar cu cei mai îndreptăţiţi şi viteji. In cazul ţării noastre, asuprirea străină, îndelungata suzeranitate otomană au urmat puternic înaintarea patriei către progres şi emancipare. Un pas important In curmarea acestei stări de fapt l-a constituit proclamarea, la 9 mai 1877, a independenţei de stat a României. In acea memorabilă zi, Parlamentul ţării — dind expresie concretă voinţei Întregului popor — hotăra „ruperea legăturilor noastre cu Poarta“, iar Mihail Kogălniceanu rostea cu emoţie şi înflăcărare cuvintele atât de mult aşteptate, încărcate de speranţa reînnoirilor ! „Suntem o naţiune liberă şi independentă !“ Acest act — favorizat de sprijinul deplin al maselor largi, de situaţia internă a ţării, de conjunctura Internaţională propice creată prin intensificarea luptei popoarelor din această parte a Europei împotriva imperiului otoman — a fost pecetluită apoi, cu arma în mină, pe cîmpurile de bătălie, de ostaşii români. Veniţi „din cîmp de-acasă, de la plug", luptînd cu bărbăţie alâturi de militarii ruşi şi de voluntarii bulgari, ei au săvirşit adevărate minuni de vitejie la Plevna şi Smîrdan, la Rahova şi Vidin. Solidaritatea totală a întregii suflări româneşti, a populaţiei de pe ambele versante ale Carpaţilor cu lupta soldaţilor de pe front, pentru înfăptuirea idealului independenţei, au constituit chezăşia de neclintit a izbinzilor. Independenţa cucerită in 1877 a creat premise însemnate progresului economic al ţării, afirmării României în viaţa politică internaţională, dezvoltării luptei pentru desăvîrşirea procesului de făurire a statului naţional unitar, împrejurările concrete, asupra cărora şi-au pus puternic amprenta caracterul orinduirii sociale a vremii, limitele claselor dominante, pătrunderea capitalului străin în economie, n-au permis însă ca independenţa să rezolve. In măsura aşteptată, problemele esenţiale ale societăţii româneşti. Clasa socială cea mai înaintată, muncitorimea a fost cea care a preluat şi a dus mai departe, cu cinste, stindardul înflăcărat al luptei pentru cucerirea deplinei libertăţi naţionale şi sociale, pentru apărarea intereselor maselor muncitoare. In fruntea acestei lupte, căreia i-a imprimat noi şi uriaşe potenţe, s-a situat dirz, încă de la crearea sa, Partidul Comunist Român care, vreme de o jumătate de veac, s-a dovedit a fi inima, conştiinţa şi raţiunea poporului nostru. El şi-a asumat misiunea de covîrşitoare răspundere de a conduce poporul la victorie pentru eliberarea de orice asuprire şi exploatare, pentru lichidarea dependenţei faţă de puterile imperialiste. Dreptatea acestei cauze, tăria morală şi hotărlrea comuniştilor au constituit flacăra mobilizatoare in juirul căreia — în anii grei ai fascizării ţârii şi Infeudării ci Germaniei hitleriste — s-au unit cele mai largi forţe democratice şi patriotice, toata forţele naţiunii in grandioasa bătălie care a dus la răsturnarea dictaturii militaro-fasciste, la ieşirea României din războiul hitlerist, la înfăptuirea insurecţiei naţionale antifasciste din august 1944 — piatră de hotar în istoria ţării. Izbînda insurecţiei a creat posibilitate poporului nostru ca, la chemarea partidului comunist, să participe cu tot potenţialul său economic, militar şi uman — alături de Uniunea Sovietică, de întreaga coaliţie antifascistă — la lupta Împotriva Germaniei hitleriste, pină la capitularea acesteia, la 9 mai 1945, şi Încheierea victorioasă a războiului in Europa. Greul acestui război • Împotriva maşinii de distrugere naziste l-a dus Armata Roşie. In operaţii militare de o deosebită amploare, ca cele din faţa Moscovei, de la Kursk şi Orel, de pe Nipru sau Oder, armata Uniunii Sovietice a dat lovituri zdrobitoare trupelor hitleriste. Ea s-a acoperit de o glorie nepieritoare la bătălia Berlinului, din primăvara anului 1945, cînd infrlngerea Germaniei naziste a fost definitiv pecetluită. Prin aportul lor hotărîtor la nimicirea celui mai crunt dușman al popoarelor — hitlerismul — prin jertfele pe care le-au dat pentru victoria acestei cauze, Uniunea Sovietică şi vitezele sale armate şi-au atras stima şi recunoştinţa Întregii lumi iubitoare de pace şi libertate. La infringerea fascismului au contribuit, totodată, succesele tuturor trupelor aliate, lupta armată a forţelor patriotice din diferite ţări, în frunte cu comuniştii. In făurirea victoriei de la 9 mai 1945, aportul poporului nostru, al armatei române a fost substanţial : 260 de zile de Încleştări crincene cu inamicul, peste o jumătate de milion de militari angrenaţi în bătălii, din care aproximativ o treime şi-au jertfit viaţa, mai mult de 3 800 de localităţi eliberate pe un Itinerar de lupte ce s-a întins plnă In Austria, pe o distanţă de peste 1 000 km., cheltuieli pentru susţinerea frontului şi pagube provocate de hitlerişti In valoare de peste un milion de dolari la cursul anului 1938. Strălucitele fapte de arme ale ostaşilor noştri, care au luptat cot la cot cu bravii ostaşi sovietici, au fost remarcate în numeroase comunicate de război şi ordine de zi ale Comandamentulu suprem sovietic. Mai mult de 300 000 de luptători români au fost distinşi cu ordine şi medalii româneşti, sovietice, ungare şi cehoslovace. Contribuţia ţârii noastre la infringerea Reichu- lui nazist a fost apreciată unanim pe plan internaţional, tacă din acele zile fierbinţi. De pildă, ziarul francez „Le Parisien libéré“ sublinia că „In istorie România va avea onoarea de a fi dat prima semnalul defecţiunii în Balcani, de a fi grăbit prăbuşirea Germaniei“... iar la sfîrşitul războiului, ziarul sovietic „Grai nou“ menţiona : „Trupele române se întorc în ţară încununate cu laurii victoriei la care şi-au dat şi ele contribuţia prin vitejie, abnegaţie, spirit de bravură şi capacitate de luptă“. Sărbătorind ziua fie 9 mai, poporul român, fiii săi in haină ostăşească îşi îndreaptă gîndurile şi recunoştinţa către toţi aceia care n-au precupeţit nimic pentru înfăptuirea independenţei de stat a României, pentru asigurarea libertăţii naţionale şi sociale a patriei, pentru triumful victoriei asupra duşmanului hitlerist. Lupta şi jertfele lor vor dăinui veşnic în iuima poporului român care, sub conducerea gloriosului nostru partid, înaintează hotărît pe calea făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Atingerii acestui ţel, Întregul popor român se dăruieşte cu entuziasm şi devotament. El sprijină totodată, fără rezerve, politica externă a partidului şi statului nostru, de prietenie şi alianţă cu toate statele socialiste, de colaborare cu toate ţările lumii, pe baza principiilor respectării independenţei şi suveranităţii naţionale, egalităţii depline în drepturi, avantajului reciproc şi neamestecului în treburile Interne. La Înfăptuirea Întregii politici a partidului şi statului participă cu toată fiinţa lor şi militarii forţelor noastre armate. Pe cîmpurile de Instrucţie, în poligoane sau pe şantiere ale economiei naţionale, oriunde este nevoie, ei işi fac datoria in chip exemplar. Uniţi intr-un mănunchi viguros de voinţă şi acţiune, animaţi de sentimentul nobil al patriotismului socialist, al dragostei neţărmurite faţă de marile noastre Înfăptuiri, educaţi In spiritul internaţionalismului proletar, militarii români îşi perfecţionează necontenit pregătirea de luptători, fiind capabili să apere cu fermitate cuceririle revoluţionare ale poporului, independenţa şi suveranitatea patriei, să străjuiască împreună cu ostaşii ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia, ai celorlalte state frăţeşti, cauza sacră a socialismului şi păcii în lume. Locotenent colonel NICOLAE TARCOMNICU Pentru biblioteca personală • „DOCUMENTE LITERARE“. Apărut in seria de studii şi documente a Editurii Minerva, volumul reprezintă debutul unei impresionante serii documentare. Ediţia, îngrijită de Gh. Cardaş, conţine documente inedite din colecţii particulare, emanînd de la scriitori şi oameni de cultură din secolul nostru. Dintre cei 40 de autori incluşi In primul tom, menţionăm pe F. Aderca, I. Agîrbiceanu, Carol Ardeleanu, Tudor Arghezi, I. A. Bassarabescu, Lucian Blaga, Emanoil Bucuţa. In anexă se dau răspunsurile a numeroşi scriitori la un chestionar şi pentru un lexicon biografic, conţinînd date deosebit de utile. Mărturii inedite • Dedicat semicentenarului partidului, ultimul număr al revistei „MANUSCRIPTUM“ (2/1971), editată de Muzeul literaturii române, are un sumar deosebit de bogat. Sub titlul „Totul este rezultatul luptei“, apar numeroase mărturii, pagini de jurnal, scrisori, cuvintări şi articole inedite etc. în care se reflectă activitatea pusă în slujba ideilor socialiste şi luptei Împotriva regimului burghez a unor scriitori ca Jean Bart, Anton Bacallr şa, Panait Istrati, Tudor Teodorescu-Branişte, N. D. Cocea etc. Alte materiale inedite se referă la creaţia sau activitatea lui I. L. Caragiale, Titu Maiorescu, Mihail Sadoveanu, Mateiu I. Caragiale, Victor Ion Popa, Mihail Dragomirescu ş.a. • „EFIGIILE NATURII“. O primă antologie a pastelului românesc (alcătuită de Petre Stoica şi Mircea Tomuş, în Editura Minerva) este mai mult decit binevenită. De la maeştri recunoscuţi ai genului — Vasile Alecsandri sau G. Coşbuc — pînă la pasteliştii moderni — Lucian Blaga, V. Voiculescu, G. Bacovia — sau la unii dintre poeţii actuali, volumul dă o imagine amplă asupra uneia dintre direcţiile esenţiale ale liricii româneşti. • Publicată în Editura Univers, „Istoria literaturii spaniole", de Juan Chabăs, reprezintă o remarcabilă sinteză critică asupra unei literaturi din care nu lipsesc stelele de primă mărime, începînd cu naşterea epopeii naţionale spaniole, continuînd cu romanul cavaleresc, cu strălucirile umaniste ale renaşterii, cartea se opreşte la epoca contemporană. In addenda apare o privire asupra literaturii spaniole actuale, aparţinînd Doinei-Maria Păcurariu. ACADEMICA • Răsprunzînd invitaţiei Colegiului medical din New York, acad. Arthur Kreindler a plecat în S.U.A. pentru a susţine, timp de treizeci de zile, un program de vizite şi conferinţe de specialitate. • La sesiunea de lucru a Academiei de ştiinţe morale şi politice din Paris va participa acad. Athanase Joja, vicepreşedinte al Academiei. • In cadrul Memorandumului de înţelegere şi colaborare cu Academia de ştiinţe din S.U.A., a sosit, în schimb de experienţă, dr. Neil Heiman, de la Departamentul de fizică din Williamsburg — statul Virginia. • Este oaspetele Prezidiului Academiei — pentru a susţine un program de conferinţe în ţara noastră — prof. dr. Klaus Goerller, directorul institutului de patologie experimentală al Universităţii din Heidelberg. Urmare din pan tru elevii a căror limbă maternă este româna şi vor să studieze limba germană, iar la Liceul ,Julia Haşdeu“ se vor crea două clase speciale cu predare in limba spaniolă. In anul I, elevii vor beneficia de o programă lărgită pentru studConcursul de admitere în aceste şcoli se va deosebi de celelalte ? — în liceele cu profil de limbi străine, examenul constă din aceleaşi materii ca la liceele teoretice. In plu, se va cere o probă practică de aptitudini pentru limbile străine, de verificare a gradului de cunoaştere a limbilor străine din programa de învăţămînt a liceului respectiv. Proba de verificare a aptitudinilor se LICEELE SPECIALE, CU PREDARE ÎN LIMBI STRĂINE dierea intensivă a limbii de predare, urmînd ca, din anul II, disciplinele specifice ale liceului de cultură generală să fie predate progresiv în limbile respective. Fiecare liceu cu profil de limbi străine va avea o secţie reală şi una umanistă, studiile făcîndu-se după aceleaşi planuri de invăţămînt ca şi la celelalte licee. Singura deosebire va consta în numărul sporit de ore afectate limbii străine in care se va face predarea, va desfăşura cu cîteva zile înaintea concursului propriu-zis şi este eliminatorie. Cei respinşi vor avea posibilitatea să se înscrie la concursul de admitere pentru alt liceu. La liceele cu profil de limbi străine vor fi admişi la concurs absolvenţi ai şcolii generale din toată ţara. Pentru tinerii din provincie, reuşiţi la examen, liceele vor asigura internate, dotate corespunzător în vederea pregătirii lor profesionale. 1 «» ««6» * *«*0«44 * 22 2 24 *** * 2if ! • ».LASERUL... Interlocutor : dr. ing. ION POPESCU, şef laborator — seefia de radiaţii şi plasmă, I.F.A. — Geniul uman triumfă — pentru a cita oară în acestfinal de secol ? — dăruind lumii una dintre cele mai senzaţionale descoperiri ştiinţifice: LASERUL. Datorită căror proprietăţi speciale radiaţia laser a trezit un interes atit de puternic, atit pentru cercetarea ştiinţifică cit şi pentru tehnică ? Spre deosebire de radiaţia „ordinară“ din domeniul optic, lumina laser este deosebit de coerentă — nu numai spaţial, dar şi temporal — are o monocromaticitate superioară şi o intensitate extrem de ridicată în gama de frecvenţe în care emite. Apoi, datorită cavităţii rezonante în care este introdus în mediul activ, s-a observat că apare o altă proprietate a luminii ; ..directivitatea“. în sfîrşit, o dată cu dezvoltarea tuturor tipurilor de laseri, cu optimizarea performanţelor lor, oamenii de ştiinţă au reuşit să obţină impulsuri de lumină, cu o durată extrem de redusă, de ordinul unei pirosecunde. Este evident, deci, pentru ce laserul a devenit în majoritatea domeniilor un instrument tehnologic deosebit de avantajos şi uneori chiar de neînlocuit... Ne puteţi oferi cîteva exemple ! — Desigur, în metrologie, de pildă, se utilizează aparatul laser întrucît măsurătorile de timp şi distanţă se fac cu maximum de precizie. In domeniul uzinajului, de asemenea, folosind laserul, durata operaţilor scade în vreme ce randamentul creşte Incredibil. Aş aminti, în acest sens, numai prelucrarea materialului greu fuzibil ! Experienţe Interesante se fac şi în medicină, în special în Intervenţiile chirurgicale delicate, cum sunt cele pe creier. — Cu mari perspective in numeroase ramuri ale ştiinţei, laserul, totuşi... — Intuiesc ce vreţi să spuneţi. Intr-adevăr, există o arie a ştiinţei unde laserul este aşteptat să aducă o contribuţie Inegalabilă şi acest capitol se intitulează producerea plasmei fierbinţi. — Ce importanţă prezintă problema? — Pentru a înţelege perfect ce înseamnă obţinerea plasmei fierbinţi cu ajutorul laserilor mă voi referi, succint, la cîteva chestiuni de ansamblu. .. Este bine cunoscut faptul că, pentru oamenii de ştiinţă, aflarea Unnei surse de energie care să reprezinte o soluţie radicală pentru energetica viitorului constituie o preocupare fundamentală... Combustibilul nuclear , uraniul, plutoniul - cu toate atu-urile sale (în cazul reacţiilor nucleare, energia eliberată este de aproximativ de 500 000 de ori mai mare decît în cazul reacţiilor chimice cu degajare de căldură) nu este decît o rezolvare „de etapă“. Şi asta din două motive: în primul rînd, rezervele acestor elemente pe Terra sînt limitate — posibilităţile lor de acoperire nedepăşind Intervalul de 100—200 de ani. .. Rezolvarea problemei s-ar afla numai în utilizarea plasmei pentru producerea reacţiilor termonucleare. — De ce ? ' — Raţionamentul este destul de simplu. Plasma „fierbinte" (această stare distinctă a materiei, în care atomul este complet,despuiat“, „dezagregat“ în nucleu, electroni. . . ]a temperaturi de milioane de grade) poate declanşa o reacţie termonucleară. Apoi, este constatat că la temperaturi fantastice, deuteriul sau tritiul reuşesc să se combine, dînd reacţii de fuziune.1 . Or, deuteriul se găseşte inepuizabil în apele oceanului, iar cantitatea de produse radioactive provenite ca reziduuri este minimă. — Lipseşte modalitatea de a ridica temperatura materiei până la ordinul milioanelor de grade... — Nu. Dar singura capabilă să înscrie o astfel de performanţă pe substanţe solide este radiaţia laser. In 1908, în Uniunea Sovietică, garanţii au obţinut, cu o probabilitate de 30 la sută, o astfel de reacţie termonucleară, iar în 1969 oameni de ştiinţă francezi au ridicat probabilitatea la 90 la sută. “ Care este contribuţia noastră la studiul radiaţiei laser ! — In contextul unor condiţii excepţionale de lucru, puse la dispoziţia cercetătorilor noştri de către stat, o echipă condusă de prof. Ion Agîrbiceanu, membru corespondent al Academiei, a realizat la I.F.A. primul laser cu gaz la numai un an după succesul americanilor. Trebuie specificat, de asemenea, că românii au descoperit, atunci, radiaţii de laser pe noi lungimi de undă, necunoscute încă în lume. Cu trecerea anilor, experienţele au progresat şi azi la I.F.A. se construiesc cele mai importante Tipuri de laseri utilizaţi în lume — laseri atomici, moleculari, ionici etc. Totodată laserii moleculari cu bioxid de carbon sau cu heliu neon au fost oferiţi Industriei naţionale... I XRoxana ,Costache-Grnelu