Jurnalul Sălajului, mai 2003 (Anul 1, nr. 52-71)

2003-05-05 / nr. 52

Ne întoarcem la defilări și la omagii fierbinți? PSM-iștii din Sălaj supărați pe modul în... pagina 2 • Mai bine decât Vâlcea • Silcotub în finala Cupei României • Armătura face spectacol pagina 4 Dialog cultural autentic româno-maghiar la EMKE pagina 8 Starea vremii cer senin Min. 7 ° C |1 ° E|§1 Max. 24 ° C -s Curs valutar USD EURO BK1 gr. aur fgjT­% 33.064 37.179 362.906 mwm mumia mmM& HeH SUCURSALA JUDEȚEANĂ SĂLAJ • Reprezentare în județ: 7 unități operative (Zalău, Jibou, Cehu Silvaniei, Șimleu Silvaniei, Sărmășag, Hida și Crasna). • Peste 12.000 de carduri și 12 ATM-uri NON­STOP la dispoziția clientilor: 7 ATM-uri în Zalău, 2 ATM-uri în Jibou, 1 ATM în Cehu Silvaniei, 1 ATM în Șimleu Silvaniei și 1 ATM în Sărmășag. • Cel mai mare număr de clienti și conturi. Peste 30.000 clienți și peste 65.000 conturi în lei și valută. • Cota de piață la nivelul județului este de cca. 59%. Deci lider de necontestat pe piața bancară Banca Comercială Română „BANCA DE CARE AVEȚI NEVOIE!” Serviciul de Ambulanță Zalău s-a confruntat în ultimele patru zile cu un număr de 170 de solicitări. Dispecerul de servi­ciu, Marcela Talpoș, a declarat că majoritatea solicitărilor au venit din partea persoanelor care suferă de afecțiuni cronice și probleme de hipertensiune și nu ca urmare a unor cazuri de toxiinfecții alimentare și cu alcool așa cum era de așteptat în perioada sărbătorilor. Marcela Talpoș a precizat că problemele au apărut întrucât bolnavii croni­ci nu au reușit să intre în posesia medicamentelor compensate și gratuite, situație în care nu au reușit să urmeze nici trata­mentele de care au nevoie deși au încercat în nenumărate rân­duri să bată pe la porțile farmaci­ilor. Prin urmare, multe din aces­te persoane au ajuns în situații extreme, și au apelat la serviciul de ambulanță, pentru a le acor­da îngrijirile medicale necesare. Marcela Talpoș nu a prezentat exemple elocvente referitoare la motivele pentru care bolnavii cronici și hipertensivii nu au reușit să beneficieze de medica­mente gratuite sau compensate în afară de faptul că problemele au apărut pur și simplu ca urmare a stării în care se află sis­temul sanitar din România. Totuși, reprezentantul Serviciului de Ambulanță a mai spus că bolnavii au cerut ajutor ambu­­lanțierilor, pentru că farmaciile și­­au depășit deja bugetul pentru eliberarea medicamentelor compensate și gratuite, pro­blemă care ține tot de modul haotic în care funcționează sis­temul sanitar românesc. Adrian LUNGU Judele din Iași a tâlhărit o sălăjeancă în Ziua de Paști I­ V, o pensionară în vârstă de 76 de ani, din localitatea Căpâlna, a fost victima unei tâlhării comise chiar în prima zi a Paștelui, în dimineața de 27 aprilie. Făptașul este Mihai Judele, de 26 de ani, din localitatea Cozmești, județul Iași, care a pătruns în locuința femeii și, uzând de violență, a deposedat-o de 3,4 mi­lioane de lei. Tâlharul a fost reclamat de victimă și a fost prins la scurt timp de la comiterea faptei de către polițiștii sălăjeni. El a fost reținut și prezentat Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj cu propunerea de arestare preventivă pentru 30 de zile. (M.A.) Nici măcar cerșetorii nu au avut chef de lucru întrebat fiind despre modul în care au decurs acțiunile de supraveghere a bisericilor și zonelor aglomerate din municipiul Zalău în perioada sărbătorilor, comandantul Corpului Gardienilor Publici Sălaj, col. Mihai Vartic, a declarat nu au fost semnalate probleme deosebite. El a mai spus că gardienii nu au întâmpinat dificultăți și nu au depistat cazuri de tâlhărie, scandaluri sau alte infracțiuni care de obicei i-au amploare în perioada sărbătorilor, în același context, comandantul gardienilor publici a subliniat că nici cerșetorii nu au creat probleme deoasebite, nefiind înregis­trate prea multe cazuri de cerșetorie în apropierea bisericilor, așa cum s-a întâmplat în alți ani. (A.L) rrit­nn* 1 mai chefliu ca altul încă de pe vremea când Traian își înfigea pentru prima dată hârlețul în pământul patriei lui Burebista și Decebal, atât băștinașii cât și noii veniți în spațiul euxino-danubiano­­pontic aveau probleme cu viile și cu durerile de cap de a doua zi. Nu știu la alții cum e, dar la noi, la români, din aceleași considerente de strugure, de prună și din prea mare dragoste de muncă, anul e împărțit de trei întrebări existențiale deter­minate de trei repere tempo­rale pe care le așteptăm cu drag și la care ne raportăm pe rând, mereu, imediat ce trec celelalte: ce faci de Paști și de 1 Mai? unde mergi în concediul de vară? și cum îți petreci Crăciunul și Revelionul? Și dacă practica setei de dimineață și princi­piul „ce poți face azi lasă pe mâine” țin de atâta amar de vreme pe plaiurile Mioriței, musai să se fi transformat în tradiție, iar dacă e tradiție, musai trebuie să fie respec­tată și transmisă mai departe generațiilor viitoare, tot atât de dornice de muncă pre­cum a noastră. Probabil toc­mai întru păstrarea unei tradiții care trebuie să ne facă cinste dacă vine de la daci și de la romani, guver­nul a decretat mai bine de o săptămână de relaș, într-un concediu național care a cuprins Paștele și Ziua oamenilor muncii, sărbători de doctrine incompatibile odinioară, dar care, iată, din mila lui Dumnezeu și cu binecuvântarea lui Adrian Năstase, s-au unit în chip fericit și spre oftica celor de teapa împușcatului. Practica relașului națio­nal nu e o noutate la români, pentru că îmi amintesc cum, de exemplu, chiar în primele zile ale nestatorniciei sale, în decembrie 1996, regimul Constantinescu a pogorât și el peste întreaga țară vreo două săptămâni de repaus total, după ce tocmai ne băgase în cap prostia că tre­buie să muncim pe brânci dacă vrem să ne fie mai bine. De altfel, în șmed­ere­nia noastră tradițională, chiar imediat după revoluție, când­­ ar fi spus unii­, ar fi trebuit să ne luăm treaba mai în serios, am convenit bucuroși să reducem săptămâna de­ lucru la 5 zile, dându-le astfel cu­­lii japonezilor și nemților care, după prăpădul lăsat în țările lor de cel de al doilea război mondial, s-au apucat de lucru ca proștii, câte 7 zile pe săptămână. Dar­­ o vorbă pe care mi-o tot spune tata­, nici nouă nu ne e frică deloc de lucru, ne așezăm cuminți lângă el, și să vedem ce ne-o putea face. P.S. Apropos, unde vă petreceți concediile? Marius AVRAM

Next