Lumina Satelor, 1923 (Anul 1, nr. 1-52)

1922-01-02 / nr. 1

Anul I. Sibiiu, Duminecă 2 Ianuarie 1922. Nr. 1. Foaie sap­taman­ala pentru popor. PREȚUL ABONAMENTULUI: Pe un an..............................................Lei 40­— Pe o jumătate de an................................... 20'— Pe un pătrar de an.................................. 10'— ===== Un număr 1 Leu.­­REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Sibiiu, strada M­­ăcelarilor fir. 45. Redactor responsabil: Preotul Iosif Trifa. ANUNŢURI se primesc la administraţia din strada Măcelarilor 45. PREŢUL ANUNŢELOR: Un şir petit 3 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit ­Binecuvântare arhierească, Inuu t- ^ Lb» O/ ttlj-l'l'Lii’ litu»! tă arhiepi­­sep și mitropolit Nicolae, cu a cărui in­cur­a­­re scoatem gazeta aceasta, ne trimite, la rugămintea noastră, următoarele cuvinte: Cu dragă inimă împărtășim bine­cuvântarea Noastră arhierească ga­zetei «Lumina Satelor», care cu ziua de astăzi porneşte la drum, de lângă scaunul mitropoliei noastre, ca să îm­prăştie lumină, până în cele mai în­depărtate unghiuri ale ţării noastre, pentru sufletul credinciosului nostru popor. Luându-şi lumina din lumina lui Hristos care luminează tuturor, ea va turna în sufletele celor ce o vor ceti cu luare aminte, învăţăturile­ credinţii ulei mântuitoare, poveţele dragostei fără de care nici un lucru trainic nu se poate sălăşlui între oameni, şi nă­dejdea în tot binele pe care, prin munca şi silinţele noastre, suntem da­tori să­­ coborâm in alcătuirile vieţii dintre noi. Sfaturile şi îndrumările acestei gazete se vor potrivi cu trebuinţele zi­lelor noastre, ca să fie spre întărirea bunelor năravuri, spre povăţuire cătră împlinirea datorinţelor cetăţeneşti, spre buna chivernisire a gospodăriei naţio­nale, spre cumpăt şi cruţare în toate, spre călăuzirea tineretului, spre pacea şi buna înţelegere între toţi fii nea­mului nostru românesc. Ea va fi scrisă cu dragoste de popor, de luminarea şi binele lui — şi cu aceiaşi dragoste aşteaptă să fie primită şi cetită. Recomandând- o tuturor iubiţilor noştri creştini, rog pe bunul Dumnezeu să şi coboare darul şi binecuvântarea Sa peste cei ce o vor scrie şi peste toţi aceia cari o vor ceti, ca să slu­­jască spre înălţarea inimilor, spre în­tărirea voinţii în toate cele bune, spre sporirea credinţii în suflete, spre bu­curia bisericii, spre fericirea patria, spre lauda și preamurirea lui Dumnezeu ! Nicolae Bălan arhiepitcop al arhidiecezei ortodoxe române de Alba-Iulia fi Slbite fi mitropolit al românilor ortodocși din Ardeal, Bănat, Crifana fi Maramureș. L *21102 P* Biblioteca Meteana ASTRA „ROMÂNIA MARE“ — unele pricini de ce nu este aşa cum o credeam şi aşteptam. — Sunt multe pricinile pentru cari ţara noastră cea nouă este aşa cum este şi nu cum ar trebui să fie şi cum am dori noi să fie. Unele dintre aceste pricini le voi spune, încep eu una sufletească. Am aflat-o în Biblie, în cărţile lui Moise. Poate şi voi aţi cetit în Biblie sau aţi auzit că Israilienii au stat sute de ani în robia Egiptenilor şi a lui Faraon. Era grea robia şi suspina poporul făcând cărămizi şî pa’mtc pţi aDăi*zii—tul ITa ruvar. Nădejdea însă nu şi-a perdut-o. In sufletul poporului chinuit şi apăsat de jugul robiei trăia cre­dinţa, nădejdea trezită şi vestită de prorocii lor că vor scăpa odată şi vor trece în o ţară mândră şi bogată, în Canaanul făgăduit. Şi a sosit vremea vestită de proroci. Israilienii au scăpat din robie, au trecut Marea roşie şi au plecat spre ţara făgăduită, spre Canaan... Dar aţi cetit sau aţi auzit din Bi­blie câte au păţit şi suferit Isra­ilienii după ce au scăpat din robie până ce au ajuns în Canaan. Odată n’aveau pane, odată n’aveau apă şi întreaga lor cale a fost un lanţ nesfârşit de nesfârşite năcazuri, lipsuri şi suferinţe. Dumnezeu a voit să fie aşa, căci în Biblie cetim că Israilienii după ce au scăpat din robie s’au făcut răi, cârtitori, neascultători. Cei ce răbdaseră ani de zile robia şi lanţurile lui Faraon — la cele dintâi lipsuri şi greutăţi începură a cârti şi a mustra pe Moise şi Aron că „i-au scos din Egipet“, pentru că „acolo era carne destulă“. „Să ne întoarcem în Egipet!“ au strigat unii dintre ei, căci „acolo şedeam lângă oalele cu carne şi mâneam pâne de ne săturam“ , iar alţii şi-au făcut viţel de aur cu jocuri şi tămbălăuri în vremea cea sfântă în care sus pe mun­tele Sinai primia Moise între tu­nete şi fulgere tablele legii. Biblia ne spune că Dumnezeu a pedepsit aceste greşeli ale lui Israil cu o aspră pedeapsă gră­indu-le prin gura lui Moise astfel: „Voi nu veţi intra în pământul făgăduinţii, ci în pustia aceasta vor cădea şi rămânea oasele voa­stre. Numai după ce se vor topi oasele voastre în pustie, vor putea intra fiii voştri în Canaan“. Ş aşa s’a întâmplat. Pentru păca­tele lor toţi au murit pe ’-'m înainte de a ajunge în ţara agă­­duinţii, în ţara cea mândră, bo­gată şi fericită. Iată cum au păţit Israilienii v- -1 - H-l • _,ii • - L’ întreba acum ce legătură au aceste întâmplări vechi din Biblie cu Rom­ânia Mare şi *** /fiole no­ ist v Eîl­­. Că eu e foarte mare le­gătură şi asămănare. Şi noi Românii am avut ro­bia noastră. Ca Israilienii şi noi am avut Egiptenii şi Faraonii noştri adecă străinii cari ne-au stăpânit. Sute de ani a purtat şi neamul nostru pe umeri şi pe su­flet această grea robie. Dar nă­dejdea nici noi n’am perdut-o. In sufletul neamului nostru trăia un vis frumos, trăia ţara vestită de prorocii noştri, de învăţaţii nea­mului nostru. Canaanul nostru, ţara făgăduinţelor şi aşteptărilor noastre de veacuri. Şi iată a so­sit plinirea vremii. Am scăpat şi noi din robia cea lungă. Din ro­bie am scăpat, dar iată n’am ajuns în Canaanul cel plin cu miere şi lapte. Suntem şi noi — ca Israil­ienii — numai în drum spre Ca­naan şi iată şi drumul nostru s’a umplut de întristări şi greutăţi. Am ajuns şi noi în pustia năca­zurilor şi lipsurilor. Dumnezeu vrea aşa, pentru că şi noi după ce am scăpat din robia străinilor prea ne-am stricat năravurile şi pur­tările. In robia noastră de ieri eram un popor în sute de feliuri asuprit, apăsat şi năcăjit. Aveam însă credinţă tare în suflet, mora­vuri sănătoase şi curate în vieaţă şi purtări bune în casă. Aveam în Egiptul nostru de ieri prorocii noştri: Moisii şi Aronii

Next