Lumina Satelor, 1923 (Anul 1, nr. 1-52)

1922-06-11 / nr. 22

Anul I. Sibiiu, Duminecă 11 Iunie 1922. Nr. 22. Foaie săptămânală Un număr 1 Leu. Redactor responsabil: Preotul Iosif Trifa. Un alt petit 3 Lei pentru odată, dacă se publică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit. PREȚUL ABONAMENTULUI: Pe un an..............................................Lei 40'— Pe o jumătate de an................................... 20’— Pe un pătrat de an............................. 10'— REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Sibiiu, strada Mitropoliei (Str. 45. ANUNŢURI se primesc la administraţia din strada Mitropoliei 45. PREŢUL ANUNŢELOR: „Preţuri maximale“. Ani de zile s'au tot rostit mereu aceste vorbe şi s'au lipit mereu pe pă­­reţii oraşelor. Acum se vorbeşte tot mai puţin despre ele şi bine este aşa, pentrucă toată afacerea cu preţurile maximale a fost mai mult un lucru de râs şi de nedreptate decât de ispravă şi dreptate. Dar ţărănimea noastră nici acum n’a scăpat cu totul de pre­ţurile maximale. Precum aminteam în numărul trecut preţul vitelor a scăzut iarăşi din pricina că guvernul a pus condiţie grea cumpărătorilor de vite pen­tru export, să vândă jumătate din ele aici în ţară ca preţ maximal. Se aude că şi cu grâul poate va fi cam aşa. Iată dar că preţurile maximale şi acum taie tot în munca omului de la ţară. Aceasta nu e bine.­ Noi înţelegem că pânea şi carnea e temelia traiului de toate zilele şi guvernul se nizueşte să fie traiul ieftin, dar să nu se uite că cerealele şi vitele sunt aproape sin­gurul izvor de câştig şi de trăit al ţăranului. Când omul de la ţară va observa că i se pun mereu pe deci de valorizare (vindere) a muncii sale, va părăsi această muncă, va scoate tot mai puţină pâne din pământ şi îşi va împuţina tot mai mult vitele spre pa­guba ţării. — Ţăranul nostru nu face uzură (jefuire) pentru că are simţul creştinesc al dreptăţii şi niciodată nu cere mai mult pe munca sa decât ştie că face şi a sperat cu ea. De aceea nu trebue el legat cu preţ maximal, ci altcineva: speculanţii. Să înlăture guvernul ceata celor mulţi... mulţi geşertari prin mâ­­nile şi vămile cărora trece «cu câştig» boul din grajdul ţăranului şi grâul din holda lui până ce ajung şi se fac pâne şi carne pentru cei lipsiţi — şi atunci nu vor mai trebui preţuri ma­ximale. Când vita ţăranului nu va mai trece din mână in mână, şi din «câ­ştig în câştig» până la Bucureşti, iar vagoanele de grâu ale Moţilor şi ale altor flămânzi nu «se vor mai aprinde» pe drum (ca să se «ungă»), când toate lipsurile noastre şi toate bogăţiile noa­stre nu vor mai trece prin atâtea vămi ale speculei, atunci şi numai atunci a făcut guvernul ispravă şi dreptate pen­tru toţi. P. trifa. CASA CULTURALĂ. — Să aibă o bună bibliotecă. — Cel mai potrivit mijloc pentru lumi­narea poporului dela sate este casa cul­turală de care am mai vorbit și pe care o socotim şcoala celor mari. Pentrucă să şi poată îndeplini această chemare, fiecare casă culturală trebue să aibă o bună bibliotecă. Intr’un dulap, — şi când se spo­resc in mai multe chiar — trebuesc adu­nate, cumpărate şi rânduite frumos cele mai bune cărţi ce s’au scris de sufletele alese ale neamului pentru luminarea lui. De aici le poate Împrumuta ori cine pentru ca din slova lor ca dintr’un izvor să scoată apă vie. Unde nu este până acum bibliotecă ea trebue făcută fără amânare. Cum am strâns în­ trecut şi strânigem­ şi acum din mână în mână ca să zidim o biserică lui Dumnezeu şi sufletului nostru, aşa trebue să pornim cu zor să strângem pentru a pune temei bibliotecii. Cum oameni cu tragere de inimă şi cu sufletul drept, mai nainte de a trece din această vieaţă, făceau o fundaţiune la bise­rică să fie de pomenire satului, să o facă de acum pe seama bibliotecii la casa cultu­rală. Părinţii cari şi-au pierdut singurul lor copil, drag ca lumina ochilor, să facă o bibliotecă în amintirea lui. Ori fii recu­noscători cătră părinţii lor vrednici, pentru a le veşnici numele să facă o bibliotecă. Îşi cinstec părinţii, cari vor tresări în mor­mânt mângâiaţi, de câte ori vor rosti cei ce se folosesc de o carte: un Dumnezeu să-i ierte! Când se v­a găsi mâna darnică, ori când din obolul tuturora s’a înfiripat această şcoală a omului mare, să nu lăsaţi apoi ca biblioteca să fie un cimiter mut în care cărţile stau nedesfăcute, ca mormintele una lângă alta. Ci să faceţi din ea o putere vie şi de vieaţă dătătoare. Să se pună şi aici dascăl cel mai pri­ceput, preotul sau învăţătorul, care le cu­noaşte şi ştie cum să umble cu ele. învă­ţătura din carte merge şi ea greu la înce­put, ca şi ori­care lucru când îl porneşti de noi. De aceea va trebui să cetească o vreme unul mai priceput ca să înveţe de la el şi alţii cum se citeşte în carte. Că nu-i de ajuns să şti ceţ­, să cunoşti slovele ca să şi pricepi folositorul din ele, îngri­jitorul bibliotecii va trebui să tâlcuiască cu răbdare şi tragere de inimă cuprinsul câte unei cărţi, în faţa tuturor celor ce se strâng la casa culturală, ca să arate folosul ce­­ poate scoate din ea cel ce are râvna să o cetească. Chiar In curs de cetit dacă omul mai puţin priceput se împiedecă de lu­cruri neînţelese, bibliotecarul, părintele ori domnul învăţător, îi vine într’ajutor în­­dreptându-1. Şi nu-i bine să citeşti deavalma orice. Citeşti ce ţi place intâi şi după ce te-ai mai dedat cauţi ce e mai folositor. Unora le place istorie, altora poveşti. Câte unii ispi­tesc bucuros de cum e pământul cu frum­­seţile lui deasupra şi cu bogăţiile lui de­­desupt, iarăş alţii râvnesc să cunoască ceriul ca nişte cetitori pe stele. Toate sunt bune, după plăcere. Apoi vin cărţile cari te în­vaţă un trai bun, o muncă mai uşoară, o întocmire mai cuminte. Pe cei dela munte cum să crească vite mai de soiu şi să fo­losească lemnul pe care îl au din belşug, pe cei dela şes cum să lucre pământul să dea roduri cât mai bogate, vii cât mai roditoare. Iar mai deasupra grijei de un trai mai tihnit, peste nizuinţa de a strânge şi spori comori pământeşti, omul cuminte pune grija pentru sufletul său. Când ştie să deslege taina ascunsă în slove mărunte înşirate lângă­olaltă, nu va lăsa să treacă zi ca să nu cetească într’o carte care cu­prinde poveţe de îndreptare pentru suflet. Şi mai întâi de toate In Sfânta Scriptură, în Biblia înţelepciunii dumnezeeşti lăsată moştenire scumpă pe seama fiilor oamenilor. Ea insaşi aşa ne povăţueşte: «Şi să nu lipsească cartea legii acesteia din gura ta, ci să cugeti intru dânsa ziua și noaptea, ca să pricepi a face toate cele scrise, că atunci te vei îndrepta, și vei îndrepta căile tale»... M. Crăiveanu. Cum merge împărţirea pământului. — Când va fi gata. — Toate semnele arată ca guvernul de fapt a pornit pe o cale mai grabnică afacerea cu împărţirea pământului. După ce în multe locuri tablourile celor îndreptăţiţi să capete pământ nu erau întocmite, guvernul a dat ordin aspru să se facă şi Înainteze numai decât. Urmarea a fost că s’au înaintat până acum tablourile din 4042 (patru mii şi patruzeci şi două) de comune. Tot aşa şi prezidenţii au primit ordin de sus să le ve­rifice fără mari întârzieri. In urma acestor măsuri mai energice s’au terminat cu totul împărţirea de pământ în 78 de comune. Guvernul vesteşte că cel mai târziu până în primăvara anului ce vine lucrările cu împărţirea pământului vor fi gata.

Next