Lumina Satelor, 1923 (Anul 1, nr. 1-52)

1922-05-14 / nr. 18

Anul I, Sibiiu, Duminecă Î4 Maiu 1922. Nr. 18. Lumina S?41 l?care săptămânală pentru // -PREȚUL ABONAMENTULUI: Pe un an..............................................Lei 40*­Pe o jumătate de an . . . . . . . „ 20'­Pe un pătrat de an . ....................... „ 10‘­===== Un număr 1 Leu.-----­REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Sibiiu, strada­­Sf Mitropoliei 45. Redactor responsabil: Preotul Iosif i’rifa. „ f £4^ l ■■■? 1 ** * *' '' ff / fi. A i4 eU' * ? * (* * ■ ■£■ ■ fo fi / ? ' ' J â * * Şura crâjmelor. In săptămâna trecută s'a făcut socoată la Ministerul de finanţe des­pre câte crăjme sunt în ţară. Ştiţi câte s'au aflat? Luate după numărul oa­menilor, s'au aflat tot la 200 de su­flete — o crâjmă, adecă tot cam la 40 de case un birt. Doară nici o altă ţară din lume nu stă atât de bine de­­ crâjme ca noi Cu adevărat azi mâne ni se va zice ţara crâjmelor. Acum guvernul zice, că s'a hotă­rât să pună capăt acestor stări şi să scadă numărul birturilor, mai ales că aici în Ardeal dela răsboiu încoace s'au dat câteva mii de licenţe nouă, fără a se ţinea seamă de cerinţele legii". Se vor revizui din nou licenţele şi se vor controla amănunţit cele ieşite de la răsboiu încoace. " ^ Noi suntem de părerea să se şteargă toate licenţele şi în fiecare co­mună să rămână un singur birt co­munal, care să fie încuiat de Sâm­bătă seara până Duminecă dimineaţa precum şi în sărbători. Poate că unii vor sări la asta să spună că statul ar perde cu acest lucru dări de câteva milioane de Lei. Este însă de sute de ori mai mare perderea şi stricăciunea ce o fac birturile în sufletul şi în pungile oamenilor, tot ce clădeşte biserica şi şcoala dărâmă şi strică crâjma. Vorbesc din păţite. In satul celui care scrie aceste rânduri sunt 7 birturi şi o singură biserică şi o singură şcoală cu un singur învăţător. Dumineca cele 7 birturi strâng cu cetera şi glaja mai mulţi «credincioşi» ca mine cu clopotul şi toaca. Ba chiar şi pe cei cari îi strâng eu, după ce ies din biserică, îi înghite crâjma ce stă ca un iad cu gura căscată înaintea bisericii şi şcolii. Nu se pot calcula pagubele sufle­teşti şi băneşti ce le fac birturile şi beaturile, — de aceea popoarele cele cuminţi, americanii şi englezii au în­chis birturile pentru vecii vecilor. Ba încă au mers şi mai departe: au oprit cu legi aspre facerea şi vinderea de orice fel de beuturi, ce îmbată şi pro­stesc pe oameni. • Pentru tăria şi întărirea ţării noastre cerem să facă şi statul nostru aşa­­ P. Irina. O mare pacoste pe ţară. — Politica de partid. — • In repeţite rânduri am spus: politica de partid şi luptele de partid nu sunt pentru noi o ţară tineră şi slabă. Roadele şi relele politicei de partid iată se şi arată acum în toate părţile. Noi, cari stăm peste partide şi cearta lor, le vedem şi în tabăra opoziţiei şi în cea a guvernului. Deoparte opoziţia par’că s’a prea înferbântat în lupta de partid şi în această înferbântare folo­seşte de multe ori arme şi lovituri cari taie şi lovesc nu partidul potrivnic, ci ţara însăşi. O parte din opoziţia vechiului Regat prea stă cu faţa spre Moscova, iar’ a noastră de aici din Ardeal nu ţine seama că noi stăm astăzi cu faţa spre Bucureşti nu spre Budapesta, ca în trecut. O pi­dut, grăitoare ge despre unde duce patima şi lupta de partid iată se adeve­reşte acum cu o întâmplare. In zilele acestea a ieşi la Viena o gazetă cu numele «Ar­dealul». E scrisă de străinii şi duşmanii noştri — şi lucru ciudat, scrisul ei se po­triveşte cu scrisul unor ziare de opoziţie dela noi. Deosebirea este numai aceea că ziarele de împotrivire dela noi scriu aşa din ură şi interese de partid, pe când cea dela Viena scrie din ură adevărată. Gaze­tele noastre şi partidele noastre de împo­trivire uită şi nu-şi dau seama că ţăranul n’are ochelari de partid să şi-i pună de câ­­te ori ceteşte gazeta şi aşa în loc de lumi­nare gazeta îl otrăveşte. Tot atât de mari sunt apoi relele po­liticei de partid şi în tabăra celor de la putere. Am fost în săptămâna trecută în o călătorie la ţară. Am văzut lucruri triste. In foarte multe locuri cancelăriile stau cu uşile încuiate şi­ slujbaşii îţi râd în faţă când le ceri seama de greşeli şi abuzuri. De ce? De aceea pentru că slujbaşii au fost târâţi în politica de partid şi acum cei cari «şi au făcut datoria» la alegeri se odihnesc şi nu le mai pasă de nimeni, căci «guvernul îi de ai lor». Cei de la putere sunt oameni de partid şi grija lor cea mai mare este acum să-şi răsplătească «luptătorii», să-şi aşeze neamurile şi să-şi sporească armata «partizanilor». Politica de partid şi pe dracul l’ar chema în tabăra sa, numai să-şi poată spori cătanele mai mult cu unul. De sine înţeles, cei ce intră în armata partidelor trebuesc răsplătiţi cu oase, cu slujbe, cu iertarea şi astuparea păcatelor ce le fac,­­ în vremea ce năcazurile ţării şi a oamenilor sporesc. Până când cei de la putere sunt şi vor fi oameni de partid, cari vor căuta să tragă în politica de partid armata, administraţia, justiţia, biserica şi şcoala — nu va fi drep­tate în ţară, nici muncă adevărată, nici răsplată dreaptă. Un alt rău, şi mai mare al politicei de partid este acela, că aţâţă ură şi ridică prăpăstii şi graniţe sufleteşti între fraţii din ţara cea nouă. Politica de partid n’a ajutat unirea şi unificarea noastră sufletească, ci dimpotrivă o I«târzie mereu, ba chiar o împedecă şi o îndepărtează. Dacă n’am fi avut şi n’am avea politica de partid, unirea noastră sufletească ar fi ajuns cu mult mai departe. Acesta este un mare rău, ba este chiar o primejdie naţională acum după sfatul dela Genova, când trebue să fim cu ochii in patru la toate hotarele. Acu® este vremea ca toată suflarea românească să ceară într-un glas încetarea luptelor şi hărţur­ilor politicei de partid. Să cerem un guvern de concentrare, adecă un aşa guvern în care să intre toţi bărbaţii luminaţi şi pricepuţi ai neamului nostru. Acest guvern l-a cerut şi marele dascăl al neamului N. Iorga în congresul de la Cra­iova. Acest guvern este chemarea şi po­runca vremurilor tulburi ce le trăim. La Genova neamurile au ridicat pă­rerea să se încheie o încetare de răsboaie pe 10 ani de zile, pentru că neamurile şi ţările să-şi poată tămădui ranete şi să se poată înhăma. Să cerem şi noi acest armi­stiţiu politic, această încetare de răsboiu politic măcar pe 10 ani,­­ pentru că ţara să se poată întări şi tămădui de ranete şi năcazurile ce le are.­­.­­. Se începe împărţirea pământului. Ministrul de agricultură a luat măsuri ca lucrările pentru împărţirea pământului să se înceapă numai­decât în întreg Ar­dealul. Se vor împărţi mai întâi moşiile de stat, apoi cele aşa numite de «mână moartă» (adecă ale aşezămintelor) iar pe urmă cele ale particularilor. Pământul se va împărţi mai întâi după comune, adecă fiecare comună îşi va că­păta partea ei, care apoi se va împărţi celor îndreptăţiţi. In acest înţeles Secretarul a­­gricol din Cluj a trimis ordin telegrafic tuturor comisiunilor de ocol ca la 10 Maia sa înceapă îndată lucrările de împărţire. S’au trimis comisiunilor mapele moşiilor de stat. Tablourile celor îndreptăţiţi la pă­mânt — unde nu sunt încă gata — tre­bue încheiate şi verificate fără zăbavă. Odată cu acestea secretarul din Cluj a spus că va pleca personal în zilele acestea prin părţile Devei, Aradului și Timișoarei pentru a supraveghia lucrările.

Next