Lumina Satelor, 1926 (Anul 5, nr. 1-53)

1925-12-27 / nr. 1

Anul V. PREŢUL ABONAMENTULUI: Pe un an —____________Lei 150— Pe o jumătate de an______„ 75’— Pe 3 luni______________„ 40"— Pentru străinătate___________ 300'— Pentru America pe un an Dolar 3’— Gazetă pentru popor Redactor: Preotul IOSIF TRIFA. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Sibiiu, strada Mitropoliei Nr. 30. Preţul unui număr costă Lei 350. Sibiiu, Duminecă 27 Decemvrie 1925. Nr. 1. Schimb Loco I Onor. Rev. «Transilvania, Iir. Mitropoliei 80. •ITELOR, odată, dacă se publici li rabatul cuvenit. Un de mai multt „ . Din cele văzute pe la Ierusalim Canaanul cel pământesc e aici în ţară la noi. 160 de Români, din toate părţile ţării sub conducerea I. P. S. Spre mitropolitul Nicolae am avut astă toamnă fericirea să vedem şi să cercetăm locurile sfinte de pe la Ierusalim. Multe lucruri nouă şi interesante am văzut în această lunga călătorie. Insă ceea ce ne-a izbit mai întâi au fost locurile rele, sterpe, stâncoase şi deşerte pe cari le-am văzut. Palestina e ţara unde a fost odinioară Canaanul din Biblie, cel plin cu miere şi lapte, insă azi în locul acelui Canaan e o lume săracă cu oameni săraci şi năcăjiţi. Grea e viaţa oamenilor de pe aco o şi grea e şi viaţa dobitoacelor. Pe la Ierusalim am văzut apa vârizânduse pe bani, căci o cară oamenii cu U.CgUt.i 14 ș tiu tic Li Uf i'lt i tic rZi.ifit.’C ' tri întregi (e adevărat că şi pe la noi se vinde apă destulă, prin crâşme, numai cât pe aceasta o cară oamenii şi o beau măgarii). Când am văzut mai întâi aceste focuri sterpe şi rele, toţi cei 160 pelerini am esclamat intr’un cuget şi intr’un glas «doamne ce ţară bogatâ-i ţara noastră, România !... ce ţară binecuvântată !. . la noi e Canaanul... noi nu ştim preţui bunătăţile ce sunt in ţara noastră*... Cu adevărat ce ţară binecuvântată-i ţara noastră. Canaanul s’a mutat aici la noi şi noi suntem poporul cel ales despre cere a zis Domnul: *Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v’am scos din robie. Eu am rupt legăturile jugului vostru şi v’am făcut să mergeţi cu capul ridicat (III Moise 26,13). Insă ascultaţi ce zice Domnul mai departe: „Dacă veţi urma legile Mele, dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, vă voia trimite ploi la vreme şi pământul îşi va da roadele sale... voi da pace in ţară... voia umbla în mijlocul vostru. Eu voiu fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul Meu” (II. Moise 26, 1-12). Noi însă am uitat acest legămănt şi nu ştim preţui Canaanul ce ni l’a dat Dumnezeu. Când am sosit dela Ierusalim în Constanţa, era Dumineca şi crâşmele nămol c? ră*r-- ds chîforf, ci petreceri. Doamne iartă-mă că veniam dda Ierusalim, da imi venea să mă reped să scutur uşile şi ferestrile crâşmei strigând: «nesocotiţilorl aşa mulţămifi voi lui Dumnezeu pentru toate bunătăţile de cari e încărcată scumpa noastră ţară //». Un Canaan e ţara noastră, dar tocmai pentru răutăţile noastre, Dumnezeu nu ne-a lăsat să intrăm în el nu ne lasă să simţim binele şi uşurarea, ci ne ţine ca pe Istanteni, prin pustia năcazurilor. Suntem săraci şi lipsiţi în o ţară bogată. Poate numai copii noştri vor intra in Canaanul din ţara noastră. Cum mai sta mişcarea studenţilor? s’a împlinit un an dela pornirea eî. In 10 Decemvrie s’a împlinit un an de când s’a început frumoase şi inimoasa mişcare naţională a studenţilor noştri. Din acest prilej, la Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Timişoara au fost mari manifestaţiuni naţionale. In ziua aniversării, pe tot locul studenţii s’au strâns mai întâi la biserică unde s’au făcut slujbe de mulţumită lui Dumnezeu pentru izbânda mişcării şi rugăciuni ca Domnul să le fie şi mai pe departe în ajutor. A fost şi unele încăerări, mai ales pe unde armata şi poliţia s’au amestecat cu prea mult „zel" în praznicul studenţilor. Aşa spre pildă la Timişoara, studenţii au fost întimpinaţi în faţa bisericii din fabrică cu un pluton de jandarmi cari i-au oprit să între în biserică să se roage lui Dumnezeu (ce ruşine!) Aşişderea şi la Cluj, armata n’a dat voie studenţilor să cânte în faţa statuiei cu lupoaica. Insă cu toate persecuţiile, studenţii nu lasă steagul din mână şi nu slăbesc lupta ce au început pentru biruinţa ideii naţionale şi biruirea primejdiei jidovismului. Soseşte legea cea de mult aşteptată despre raportul dintre confesiuni şi despre trecerile confesionale. Ministrul de culte a depus la Senat spre dezbatere legea cea nouă despre culte şi despre trecerile de la o confesiune la alta. Biserica noastră ortodoxă aşteaptă de mult această lege după ce în trecut i s’a făcut o nedreptate ce stăruie şi acum. După ce la 1700, papistaşii l-au înceluit pe slabul de credinţă vlădica Aftanasie să-şi lase legea strămoşească ortodoxă şi să treacă la uaţie, s’a pornit o prigoană cumplită împotriva Românilor ortodocşi, împărăţia de atunci fiind pe partea papistaşilor, bisericile ortodoxe erau cuprinse cu puterea şi generalul Bucov spărgea mănăstirile cu tunurile. Atunci ni s’au furat cu puterea cele mai multe biserici (cum e spre pildă cea iin Făgăraş, clădită de marele Jvir vitf.'.OX i-Siânc..' veau-.. Insă după ce a trecut resmiriţa papistaşa, Românii cari fuseseră siliţi a trece la uaţie, începură a se întoarce din nou şi cu toţii înapoi le biserica şi legea ortodoxa strămoşească. Atunci, papistaşii unguri, văzând primejdia, făcură legile cele nedrepte de trecere. De atunci a rămas legea nedreaptă că biserica şi averea ei nu poate trece cu credincioşii, chiar dacă toţi credincioşii ei ar trece la altă lege. Cu această lege sau mai bine zis cu această nedreptate, au fost apărate bisericile furate şi luate cu sila de la ortodocşi, şi cu această lege nedreaptă au împedecat străinii pe fraţii noştri unii să se întoarcă înapoi în braţele mamei biserici strămoşeşti. Acum a sosit vremea să se şteargă şi această lege nedreaptă. Despre trecerile religioase, noua lege va cuprinde următoarele orânduieli : 1. Când toţi credincioşii unei biserici trec la altă lege, cu ei împreună trece şi biserica şi toată averea şi agoniseala ce o au. 2. Când mai mulţi de jumătate din credincioşii unei biserici trec la altă lege, împreună cu ei trece şi biserica, iar averea rămâne să se împărţească după dreptate între cei trecuţi şi cei rămaşi. Referitor la eclejia de pământ şi împărţrea ei va decide ministrul de agricultură şi cel de domenii. Biserica şi casa parohială trec şi ele cu majoritatea în cazul când confesia la care se face trecerea nu are biserică şi casă parohială, în caz contrar rămân la cei netrecuţi. In ambele cazuri ceice rămân cu biserică şi casă parohială vor da o despăgubire de bani. Referitor la formalităţile trecerilor, legea cea nouă a uşurat aceste treceri întrucât ceice voeşte a trece, sau ceice voese a trece nu trebue să mai meargă pe la preotul de care s’au ţinut, ci se vor duce numai lot oficiul scării civile, unde se vor fac 2 declaraţiuni despre trecere, trimiţând apoi oficiul stării civile una din declaraţiuni fostului preot al celui trecut, iar cealaltă noului preot la care a trecut După o trecere de 30 zile, trecerea e valabilă. Fiecare individ trecut de 18 ani poate să treacă dela un cult la altul, femeile îndată după ce s’au măritat, chiar dacă n’au împlinit vârsta de 18 ani. Acum a sosit vremea de mult dorită şi aşteptată ca poporul unit să se ridice şi să rupă peceţile cu cari străinii ne-au despărţit în două biserici ca să ne slăbească. Să închidem rana cea mare din care de atâta vreme curge sânge şi venin de neînţelegere între fraţi. Biserica ortodoxă a celor 14 milioane de Români îşi deschide cu drag braţele ei de mamă iubitoare şi pentru cei 1 milion de români uniţi pe cari străinii i au răpit din braţele ei în vreme de restrişte. Legea cea nouă va ajuta şi ea sosirea praznicului celui mare al înfrăţirii noastre religioase, sufleteşti. Ce se mai aude în politică? Acum de sărbători, parlamentul a luat vacanţă şi odată cu vacanţa s’a făcut linişte şi în politică. Cerdeii partidelor politice s’au împrăştiat care încătro şi până după sărbători nu vom avea zgomot mai mare în politică. In două locuri a fost alegere parţială de senator. In Caliara (din Dobrogea) a biruit candidatul partidului ţărănesc iar în Tutova a ieşit candidatul liberal.