Lumina Satelor, 1927 (Anul 6, nr. 1-52)

1927-01-02 / nr. 1

Nr. 1 LUMINA SATELOR „Intraţi prin uşa cea strâmtă, că largă este uşa care duce la pierzare“... L­a­ minunată învăţă­tori a spus Mântuitorul despre uşa cea strâmtă a vieţii şi despre cea largă a perrii. eIntraţi prin uşa cea strâmtă — a zis Domnul — că largă este aţa ţi lată calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cu­ ce intră printr’ânsaCă strâmtă este uşa şi îngustă calea care duce la viaţă şi puţini sunt ut ce o află pe ea* (Mateiu cap. 7 vers 13,15). „Luptafi-vă ca să Inunţi pe uşa cea strâmtă*.. (Luca 13, 24). Oh! Ce Învăţătură adevărată este aceasta. Par*cu nici o tâlcuire nu mai trebue la ea. O ve­dem Îndată ce ne uităm în jur de noi. Iată-o foarte nimerit pusă şi în chipul de alături. Cu huet mare şi u­n g­h­e­­s­u­i­a­l­ă mare aleargă lumea pe calea cea largă a desfătărilor lumeşti şi a păcatelor; dar pe ca­lea cea Îngustă a­ vieţii abia se vede Înaintând o ceată mică de creştini. O cale duce spre cer, alta spre iad .. una spre viaţă veşnică, alta spre peire veşnică.. pe una te chiamă Domnul, pe alta te inşală diavolul... una sue, alta coboară... calea cea strâmtă a vieţii sue sus, spre culmile Ierusalimului sufletesc. «Pentru cel înţelept, calea vieţii duce tot In­sus, ca să se feriască de iadul cel de jos» (Pilde Solo­mon 15, 25). Pentru cel nebun, calea pierzării 11 duce de­ analergul tot in jos spre afunzimile iadului şi peirii sufleteşti. Despre calea cea strâmtă a vieţii, Domnul Isus zice că cei ce vreau să apuce pe ea, trebue «să o afle» Ce in­­seamnă aceasta? înseamnă să L afli pe Isus Mântuitorul căci El a zis: Eu sunt Uşa prin Mine de va intra cineva, se va mântui“ (ev. loan 10, 9). «Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa» (ev. loan 14, 6). Să afli calea vieţii, Înseamnă să-L afli mai Întâi pe Domnul, sâ afli că El te-a izbăvit de la peire şi ţi-a deschis uşa mân­tuirii prin scump sângele Său. Să afli calea vieţii, Înseamnă să afli că Isus este Izbăvitorul tău, To­varăşul tău de călătorie, puterea ta şi scăparea ta. Să afli calea vieţii Înseamnă să-ţi dai seamă clipă de clipă că Domnul trăieşte cu tine şi tu cu El. Ori unde vrei să pleci şi să mergi, să te Întrebi: oare Domnul merge cu mine ori ba ? Să nu mergi decât acolo unde şi Domnul merge cu tine şi să nu faci nimic Înainte de a cere sfat de la El zicând:«căile Tale Doamne arată-mi şi cărările Tale mă învaţă» (psalm 24, 4). Când o astfel de le­gătură ţi ai făcut cu Mântuitorul, atunci să şti, dragă cetitorule, că Înaintezi pe calea vieţii, spre Ieru­salimul cel ceresc. Faţă de această cale a vieţii, calea cealaltă, a morţii, nu trebue «aflată». Ea stă totdeauna larg des­­chisă­ în faţa noastră. Diavolul şi moartea o ţine larg deschisă cu fel de fel de înşelăciuni, de de­sfătări şi patimi lumeşti. Arma cea mai puternică e şi aici alcoholul cu ajutorul căruia diavolul, multe suflete ameţeşte de cap şi le pleacă pe calea cea largă a pieirii sufle­teşti. Cu adevărat largă este calea­­ ce duce la peire. Când apuci odată pe ea te duci ca pe ghiaţă. Aşa se duce beţivul, aşa se duce desfrâ­natul, zgârcitul etc. «Calea spre­­ iad este calea ce duce la păcat şi­­ toţi cei ce apucă pe ea nu se mai întorc înapoi pe cărările vieţii» (Pil­­­­dele Solomon 7, 27). De ziua de Anul nou, pus-am în faţa cetitorilor acestei foi, învă­ţătura Mântuitorului despre cele două uşi şi două căi, pentru ca fie­care să-şi dea seamă pe care din aceste două se ar­ă. Ziua de Anul nou nu trebue să fie zi de Îmbă­tare, ci trebue să fie o zi de dare de seamă sufletească despre cum stăm cu sufletul nostru şi cu viaţa noastră cea sufletească. Oril Ce viclean mare e diavolul. El Îmbată pe om tocmai când trece pragul anului nou ca să nu-şi poată da seama cum stă cu sufletul; el des­chide larg uşa şi calea pierzării tocmai In ziua de Anul nou pen­­truca omul s’apuce pe calea asta încă cu prima zi de anul nou. Vai de cei ce nu se feresc de vicleşugul satanii, ci merg după ispitele diavolului aşa cum merge porcul la belitoare după grăunţele de cucuruz. Dragă suflete ! In faţa ta stă calea vieţii şi calea morţii. Apucă pe calea vieţii. Domnul Însuşi te chiamă să alegi şi să apuci pe ca­lea aceasta. «Aşa zice Domnul: iată Eu am pus înaintea voastră calea vieţii şi calea morţii» (Ier. 21, 8), staţi dar la drumuri şi întrebaţi de că­rările Domnului cele veşnice şi vedeţi care este calea cea bună şi mergeţi pe ea şi veţi afla odihnă sufletelor voastre» (Ier. 6, 16). «Aşa zice Domnul: mărturie să-mi fie astăzi ceriul şi pământul că viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blă­­stămul am pus­ înaintea vieţii tale. Alege viaţa ca să trăeşti» (Cartea V a lui Moise cap. 30, 19, 20). Deşteaptă-te, creştine...­ Deşteaptă-te, creştine, din somnul cel de moarte, In cart te-a dus traiul, cu totul de Digăn! Acuma este timpul, sa arătăm în lume Cd’n aste inimi bate un suflet de creştin. • Acum, ori nici­odată, să dăm exemplu'n lume De-o viaţă mai curată lipsită de păcat ! Acum, când mii de patimi voesc să ne sugrume, Când diavolul se pare că lumea a vânat. * Lăsaţi calea pierzării, fugiţi din drumul crâşmei, Lâsaţi-voi de focuri, de chef şi lăutari; Căci timpul trece iute sfârşitul nu-i de p­artel Ca mâine sună ceasul când trebuie s'apari­­m In faţa judecăţii, ce tuturor împarte Răsplata pentru cele ce'n viaţă au făcut, Când Domnul te întreaba de toate-a tale fante, Putea-vei tu răspunde, sau vei tăcea ca mut?... Vasile M. Drăgănescu, secretar, ______________ Schiţa Goleşti, Muscel.­­ Imitaţie după cântecul naţional .Deşteaptă-te Române» pe a cărei melodie se poate și cânta. Oastea noastră creşte... Onorate Domnule părinte, cetesc cu ma re drag foaia dumneavoastră şi tare mă bucur de Învăţăturile cele sufleteşti, şi de călătoria ce a­ţi făcut dvoastră la Ierusalim de a­ţi văzut cu ochii intradevăr pe unde au învăţat bunul nostru­­ ului­tor. Doresc să ne învrednicească bu­nul Dumnezeu ca toţi sa vedem cetatea cea mare, berulatimul cel frumos, cel ce­resc. Făgăduiesc că mă voiu lăsa de toate relele de care ne vatămă sufletul. Vă rog să mă primiţi şi pe mine în oastea lui. Văduva Maria Oand­a, co­muna Tălmăcel, jud. Sibiiu. Venerabile părinte, de un timp Încoace am avut ocazia să citesc unele foi a «Luminei Satelor» privitor celor în­scrişi in Oastea Domnului, şi văzând în­semnătatea acestei foi religioase, m’am gândit să mă Înscria­­i eu în Oastea Dom­­nului. Deci cu onoare vă rog să bine­voiţi a mă înscrie şi pe mine în Oastea Domnului. George Checheriţi, agent revizor. Adâncata, Bucovina jud Storojineţ. Vă rog prea sfinţite părinte sufle­tesc. Căci eu cetind Lumina Satelor de doi ani încoace şi procurând şi călindare şi cărţile şi evangheliile şi tâlcuirile lor, m’am hotărât să mă primiţi şi pe mine in Oastea Domnului, incepind de azi făgăduind că nu voiu mai mere in crâj­­mele jidanilor, m’oi feri ca de foc de azi înainte. Teodor Alb, a Oh. cantor ostaş la Oastea Domnului, Buciumi, p. v. Şomcuta-mare (jud. Sătmar). Pag. 3 *V.

Next