Lumina Satelor, 1928 (Anul 7, nr. 1-52)

1928-01-01 / nr. 1

Nr. 1 LUMINA SATELOR Pag. 3 „Că precum a fost în zilele lui Noe aşa, va fi şi la venirea Fiului Omului“ „Noe, întră în corabie tu şi toată casa ta!“... In continuare din numărul fre­cat, dăm mai departe istoria cu Noe şi potopul. Când cor­abia a fost gata, Noe a ascultat cuvântul Domnului ce i­esesee: «Şi iată voiu aduce potop de apă pe pământ, dar cu tine voiu face legământ. Intră in cora­bie tu şi feciorii tăi şi nevasta ta şi nurorile tale. Şi din toate dobi­toacele şi din toate fiarele şi din toate paserile şi din toate vietăţile ce se târăsc pe pământ câte două să iei in c­orabie, parte bărbătească şi parte femeiască să fie... şi a făcut Noe toate câte i-au poruncit lui Domnul Dumnezeu» (Facere cap­­ vers 17—22). O, ce inteles adânc este in a­­ceastă istorie despre intrarea lui Noe în corabie. Am amintit mai înainte (in numărul 51) că corabia lui Noe a preinchipuit pe Isus Mântuitorul şi Jertfa Lui cea sfântă. O, ce dar mare este nouă Jertfa Mântuitorului. Ea este «corabia» de care s’au izbit şi se izbesc toate valurile urgiei şi pedepsei lui Dum­nezeu pentru păcatele noastre. Ea este corabia mântuirii noastre su­fleteşti. Dar această «corabie» pen­tru noi nu valorează nimic dacă nu intrăm in ea, dacă nu ne folo­sim de ea. Corabia lui Noe n’ar fi valorat nimic pentru el, dacă ■­ ar fi intrat in ea. Noe intră in corabie tu şi toată casa tal... acesta a fost cu­vântul de mântuire şi chemarea de mântuire ce i s’a dat lui Noe. Aceasta este şi azi chemarea ■oastră de mântuire. Evangheliile sunt pline de cei chemaţi să intre la mântuire. O evanghelie ne spune de cei chemaţi să intre la cina cea mare (Luca 10, 20). O alta ne spune de 10 fecioare chemate să intre cu mirele la ospăţ (Mateiu 10, 20). Sunt şi aceste tot atâtea chemări după cari s’a inchis uşa» ca la cora­bia lui Noe. O, binecuvântată Carte a lui Dumnezeu, care e şi Biblia sf. Scrip­tură! Cum se potrivesc Învăţăturile tale! Cele scrise în cartea ta despre timpul potopului cu mii de ani Înainte de venirea lui Hristos iată sunt o oglindă a evangheliei. Noel intră In corabie tu şi toată casa ta»... este aceasta o stri­gare ce a strigat nu numia pe Noe, ei ea ne strigă şi pe noi, pe mine şi pe tine, dragă cetitorule. Domnul ne chiamă să intrăm in corabia mântuirii sufleteşti pe care ne-a câştigat-o cu scump sângele său. Domnul ne chiamă să-L primim pe El şi jertfa Lui cea sfântă. Uşa acestei «corăbii» este Isus Mân­tuitorul căci El a zis: «Eu sunt Uşa prin mine de va intra cineva de va mântui» (Ioan 10, 0). Aceasta este Uşa — aceasta este singura uşă — prin care putem scăpa şi Intra inlăuntru in corabia mântuirii. Lumea aceasta este plină de va­lurile ispitelor... este plină de pă­cate şi de plata păcatului care este moartea (Romani 8,10)... este plină de stricăciune şi de peire sufle­tească. O uşă de scăpare stă larg deschisă in faţa acestui potop de peire sufletească. E uşa mântuirii noastre prin Domnul şi Mântuito­rului nostru Isus Hristos. Intră, dragă cetitorule, prin această Uşă în corabia mântuirii sufleteşti. Intră tu şi toată casa ta. Mântueşte-te pe tine şi pe alţii. Intră indată in corabia mântuirii sufleteşti... intră chiar azi căci ca mâine poate va fi prea târziu. Uşa se va inchide fără de veste şi tu vei rămânea afară in potopul peirii sufleteşti. Eu te întreb, dragă suflete, eşti tu acum in corabie, s’au afară de co­rabie? Dacă eşti afară de ce nu intri? De cel? O, ce lucru fioros s'a întâm­plat pe timpul lui Noe. Animalele au intrat în corabia mântuitoare, dar oamenii n’au vrut să intre. Ani­malele au presimţit primejdia, dar oamenii ba. Şi încă ceva. Anima­lele intrate in corabia mântuirii s’au îmblânzit... şi-au perdut firea cea sălbatică de a se muşca şi sfâşia unele pe alteie. Asta e o­­ icoană ce închipue schimbarea­­ omului care a intrat în corabia mântuirii sufleteşti. Dintr’un om rău, Îndărătnic, zavistuitor, gata de ceartă şi sfadă, devine deodată un miel paşnic, blând şi iertător. Paşnica împreună petrecere a animalelor din corabia lui Noe inchipue pa­cea, dragostea şi frăţietatea ce a adus-o evanghelia între popoarele şi neamurile din lume... închipue creştinismul viitorului când se va plini profeţia de la Isaia prorocul: «atunci lupul va paşte împreună cu mielul şi pardosul se va culca Împreună cu iedul şi viţelul cu leul şi taurul Împreună vor paşte şi un Prunc mic li va paşte pe el, şi pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului» (Isaia 8, 6—7). Popoarele de azi nu sunt In această icoană. Popoarele de azi­­ nu sunt In corabia mântuiri sufle­teşti căci dacă ar fi in corabie nu s’ar duşmăni, nu s’ar muşca şi nu s’a omori unele pe altele cu răz­boaie. Omenirea e afară de corabia mântuirii. Numai oameni singura­tici, numai puţini, puţini sunt în­­lăuntru in corabie. la seama, dragă cetitorule, că poate nici tu nu eşti inlăuntru. Căcij dacă ai fi inlăuntru, în cora­bie, atunci dobitoceştile patimi n’ar avea putere asupra ta. Câtă vreme eşti plin de ură, de mânie, de în­şelăciune, de patimi, de păcate şi de răutate să şti că nu eşti in co­rabie. Când intri cu adevărat in corabie, dintr’un dobitoc necurat te faci un mieluşel nevinovat, dintro fiară sălbatică, te faci o oaie blândă. 160 de ani a lucrat Noe la corabie. 160 de ani a strigat pe oameni in fiecare zi: «oameni buni, vine potopul... lăsaţi-vă de răutăţi...» Când norii prevestitori de primej­die au Început a se grămădi, Noe a intrat In corabie. Păcătoşii nici atunci n’au înţeles primejdia. Co­rabia era deschisă, dar n’au intrat. Aşa e şi in zilele noastre. Pămân­tul s’a umplut de stricăciune. Tot omul s’a abătut dela calea sa. Ce­riul sufletesc al omenirii e Încărcat de norii cei negri ai urgiei lui Dum­nezeu. O revărsare a măriei lui Dumnezeu a Început să picure din aceşti nori. Trăim vremuri pline de urgie­, pline de fel de fel de arătări şi semne cereşti. Trăim vre­muri in cari parică ceriul de sus ne strigă: «oameni buni­­ vine pră­pădul... vine ziua cea marea a Ju­decăţii... lăsaţi-vă de răutăţi... intraţi in corabia mântuirii sufleteştii»... Dar oamenii işi văd Înainte de păcate şi fărădelegi. Numai cei credincioşi se spăimântă. Numai credinţa vede norii urgiei lui Dum­nezeu grămădindu-se. Numai cre­dincioşii simţesc primejdia şi se grăbesc să intre în corabia mân­tuirii sufleteşti. Pleacă îndată, dragă suflete şi intră In corabia mântuirii. Intră indată, intră înainte de a se in­chide uşa. Eu te întreb: eşti tu in corabie, sau afară de corabie. Dacă eşti afară, de ce nu voieşti să intri? de ce ? (Continuare în numărul viitor). latâ uşa corăbiei. Toţi cei din Oastea Domnului pot avea în cărţile Oglinda inimii omului şi Din pildele Mân­tuitorului un mare ajutor pentru întărirea lor cea sufletească şi pentru aducerea sufletelor la Mântuitorul. Fiecare ostaş să aibă aceste cărţi pentru el şi pentru alţii. Cu ajutorul acestor cărţi, fiecare ostaş să încerce a pescui suflete din adâncul fărădelegilor. Toţi cei din Oastea Domnului să ceară aceste cărţi spre desfacere şi răspândire. Oastea noastră creşte. Prea Cucernice Părinte ! Auzind cele cetite de fii noştri Lorinţ şi soţia Clara din preafrumoasa gazetă «Lumina Satelor» cât şi din cărţile religioase scoase de Sf. Voastră, am aflat cât de frumoase sunt învăţăturile Domnului. De aceea ne-am hotărât ca de acum înainte să intrăm în Oastea Dom­nului, dorind să ducem o viaţă cu mult mai fericita lăpădând toată grija cea lu­mească. Nicoară Hăriu cu soţia luditta corn. Peştişul­ mic (jud. Hunedoara). Onor. Domnule Redactor şi părinte sufletesc, Eu sunt neştiitoare de carte un etate de 70 ani, dar auzind cum ce­tesc ostaşii dela noi despre beţie şi tutun în cartea despre Oaste ce fioroase sunt fărădelegile acestea cum strică şi corpul şi sufletul omului, deci m’am hotărât să las toate fărădelegile şi se urmez lui Isus, şi vă rog să mă primiţi şi pe mine în Oastea Domnului, văd. Iovan Salomlea comuna Pestișul­ mic jud. Hunedoara.

Next