Lumina Satelor, 1931 (Anul 10, nr. 1-52)

1931-01-01 / nr. 1

f Vintilă Brătianu. Bunul Român şi bunul creştin. A murit Marţi naintea Crăciunului răpus de o moarte năpraznică. A fost aşezat în sicriu cu capul pe pernă lucrată de pânză ţărănească, coperit cu pânzătură ţărănească şi înfăşurat în tricolorul adus lui de un ţăran. Pe pept cu o iconiţă sfântă.. Marţi (23 Dec) înaintea Crăciunului seara, s'a răspândit cu repeziciune mare în ţară ştirea că Irntilă Brătianu, preşedintele Partidului naţional liberal, a încetat din viaţă pe neaşteptate, la moşia sa din Mihăeşti, răpus de două atacuri de apoplexie cu vărsare de sânge pe creer. Plecase din Bucureşti Duminecă dimineaţa în voie bună, fără cel mai mic semn de boală. Marţi spre scară sa dus să se plimbe prin parcul din jurul casei sale din Mihăeşti, când deodată, adânc în parc, pe o cărare, o lovitură ca de cuţit în creer şi ameţi şi doborâ la pământ! O arteră (vână) din creer, pleznise şi sângele scurs din ea pe creer, la întunecat, şi trupul ameţit s'a prăbuşit la pământ. Şi a stat acolo jos poate mai mult de jumătate de cias, până ce a trecut pe acolo din întâmplare conducătorul moşiei, care a văzut, plin de groază, ce nenorocire a dat peste stăpânul său! Cum acesta nu murise, l'au ridicat cu grijă, au adus în goană Doctori din apropiere, dar peste alte 2 ciasuri, pe la 9 seara, o nouă lovitură a sângelui, care nu-şi mai afla cursul uşor şi firesc, a spart altă arteră şi s’a răvărsat mai mult pe creer, şi acum cel da nou lovit şi-a dat obştescul sfârşit. Iacă in acea seară, dar mai ales a doua zi, toată ţara a aflat dessăpraznica moarte a Preşedintelui partidului liberal M niştrii su ţinut stat şi au hotărât să facă îngropăciune cu pompa cea mai mare ce se face marilor bărbaţi slujitori ai statului, luând parte la înmormântare armata şi dând salve asupra mormântului lui. Adunarea Derutaţilor ca şi a Senatorilor, şi-au deschis şedinţele lor cu jetirea răposatului bărbat de stat. Inimile s-au deschis, cutremurate de năprazna întâmplării, şi toţi copii partidelor politice, ca şi Preşedintele Adunării Deputaţilor şi Intâiul- Ministru, au rostit cuvinte pline de părere de rău după cei răposat şi recunosc mariu-i marea lui vrednicie ca bărbat politic, conlucrător la înălţarea ţării! — (Vezi spicuiri din acele vorbiri în „Foaia Interesantă", adausă la acest număr). Aci încă un cuvânt, pentru bunii şi adeseori prea uşor crezătorii cetitori de foi din popor. Voi, bunilor fraţi cu mai puţină carte, aţi auzit şi aţi cetit prin foile de partid, atâta rău despre liberal şi despre conducătorii lor, încât mulţi veţi fi crezut, că într’adevar Vintilă Brătianu, căpetenia lor, trebue să fie un om vrednic a fi bătut cu petri, o stafie, un strgoiu, de care si ţi fugă copiii! — Ei, bine, dragi şi prea uşor crezătorilor ţărani, târâţi şi voi în „lupte politice", aşa cum la noi se dau ele între partide, — cetiţi, vă rugăm, acum, ce au spus capii celorlalte partide politice, potrivnice lui, la moartea lui Vintilă Brătianu despre el!.. Veţi vedea că par că n’au destul de mari cuvinte cu cari să-l tămâieze, să-l slăvească pe el! In «.Foaia Interesantă“ dăm azi unele, iar îa nimeni viitori vom da aici altei?, căci e bine să le cunoască şi cetitorii din popor, ca să ştie, că în luptele de partid mulţi multe spun, în car® nici ei nu cred. Şi că avem drept să ne chiar bucurăm că a dat Dumnezeu neamului nostru bărbaţi conducători, aşa cum a fost mult hstitul, iar azi atât de slăvitul Vintilă Brătianu.. El a fost un mare iubitor de neam de ţară, de popor şi de biserică Sa văzut asta aşa de viu la moartea lui. Solii peste solii de ţărani din ţinutul acela, au alergat la sicriul lui. Unii i-au adus un mare tricolor şi pe acela l-au pus peste sicriul lui, în semn că ei ştiu ce bun Român a fost răposatul; în acel tricolor a şi fost înmormântat. — Sub capis’ap'ss perină din pânză ţărănească, peste el pânzătură ţărănească, şi pe vept o iconiţă sfântă, ca unui bun creştin ortodox ce a fost. De Marţi până Vineri a stat în Mihăeşti, iar Sâmbătă au plecat cu el spre Fiorica, unde e îngropat tatăl său Ion Brătianu, cel care a fost conducător de ţară în vremea rǎzboiului cu Turcii, când s’a zsmls neatârnarea ţării, şi fratele său Ion I C Brătianu, care la conducătorutl ţări, în războiul şi mai mare, acesta de întregire, de liberare a tuturor Românilor din ţările vecine! Lângă aceia îşi va dormi somnul de veci şi fiul unuia, fratele celuialalt, Vintilă Brătianu... Tatii cel cu nume mare, cu cei doi mari fi ai săi... A slujit la înmormântare, la Fiorica, însuşi Patriarhul, rostind o mişcătoare cuvântare. Dumnezeu să-l odihnească cu bunii Români şi bunii creştini, printre cari om ales a fost! LUMINA SA i îi LOR Ce spune Mussolini? despre năcazurile zilelor noastre? întâi se află în toate ţările. Iar semnul că pricina acestor stări năcăjite, apasă toate ţările, e, că negoţul lumii întregi e în scădere. Nu se mai poate vinde; neputându se vinde ca mai nainte, nu se mai poate lucra, de aci numărul pare de muncitori fără lucru: la America 5—6 milioane, în Germania 4 milioane, în Anglia 2l/a milioane*; 500.000, în Italia, câte 400 000, în Austria şi Polonia. Şi numărul va mai creşte! Statele silindu-se să ajute pe aceşti muncitori fără lucru, se înfundă ele în perderi: Statele Unite ale Amtericei, bogatele State Unit®, închee asul 1930 cu un deficit (mai puţine venite decât cheltuelii de câteva sute de milioane de dolari; Anglia cu 45 milioane lire sterline 11 Liră 800 Lei). Germania la fel. Chiar Elveţia se luptă cu perdere la buget. In faţa acestei greutăţi, care, fireşte, loveşte şi pe Italia, Mussolini cere cruţări şi cruţări! Intre altele a scăzut şi el plăţile slujbaşilor statului, cu 10% (zece din sută, dar nu cu 15 — 20—22 ca la noi!), — şi îndeamnă pe toţi Italienii, ca în toată gospodăria lor, să se pună pe cruţare, să se îndestulească cu mai puţin decât azi! Căci aşa cum se face azi, nu se mai poate: să ai câştig puţin, dar de trăit să trăeşti tot aşa de gras, de în belşug, ca în vremile bune! „Din norocire, spuse Mussolini, poporul nostru (italian] nu e obişnuit să mânce de multe ori pe zi, se mulţumeşte cu puţin şi de aceea mei nu simte aşa de tare încă strâmtorările acestor zile. Dar păturile de sus [orăşenii ce ajunseseră la oarecare stare] sunt grozav de poftitoare. egoist© [dorind de toate pentru sine), şi când văd că va trebui să ţină în loc de 3 automobile numai 1, li se pare că lumea e pe punctul să se prăbuşească!“ Aşa, drept şi cuminte, îşi bate Mussolini joc de lăcomia celor ce nu vor să se deprindă a trăi şi mai după medru, măcar până ţin aceste vremuri grele. Şi ocara lui Mussolini, eu priveşte numai pe Italienii săi, ci şi pe mulţi din noi, — cam, în felul său, nici noi nu prea vrem a ne mulţumi cu mai puţin decât în trecut. Fie de învăţătură, la mari şi la mici, aceste vorbe Fiecare să-şi mai strângă piciorul, căci s'a mai scurtat ţolul, — şi atunci nu va mai fi atâta vaiet şi desnădejde câtă e azi în lume şi 'n ţară ! De unde nu, va fi tot mai multă scrâşnirea dinţilor. Voi, buni cetitori ai acestor foi, cari vă întorceţi cu faţa spre Domnul, spre învăţăturile lui, de vă veţi potrivi acetor învăţături, veţi trece cu pace şi fără prea multă mâhnire peste aceste zile grele. Ier cele bune, cari vor veni şi ele dela Dumnezeu, după ce noi vom fi trecut prin această Şcoală a lăpădării de sine şi a suferinţelor, cari fac pe om mai bun, nu mai râu, — vă vor sfia cu atât mai puţin zdrobiţi şi amărâţi. Farmaciile... Sunt întreprinderi de stat negoţ pe care mi-l poate face fiecine, căci atârnă de a el bunăstarea sănătăţii locuitorilor. Nu se ca da a încredinţa sănătatea poporului românesc, nici medicului de circumscripţie jidan, care nu-l iubeşte şi nu doare de boalele ce ar fi bântuind în acest popor, dar nici farmacistului străin, care tot aşa, puţin îi pasă că-i dă Românului un leac aievea bun, sau o apă chioară. De aceea suntem de părere, că în ţinuturi româneşti, să nu se primească, să nu se numească, medici străini, în deosebi nu jidani, — dar nici farmacişti de alt neam, decât numai Români. De acest lucru însă, guvernele ţării noastre ţin prea puţin seama. Iaca şi acum în Decemvrie acesta trecut, s'a ţinut la Bucureşti examen de Farmac„tŞti, pentru noi deschideri de farmacii în ţară, — şi dintre 149 de inşi cari s'au supus la examen, au reuşit 105 inşi, cari acum au drept a şi deschide farmacii noi (sau a lua dela alţii pe unele vechi). Ei bine şi între aceşti 105 mei, sunt 33 de străini, şi numai 72 români. Adecă ,at al 3-lea farmacist un străin, ca Nachbuch Moise, Spirer Alexandrina, Neurche Iosef, Grünberg Markus, Grünberg Stralcriedmann Joan, Rottman Sura Larnici Debora, Smilovici Mihu Rutmann Gharş, Gaal Anton, Martonfyiaszlo, şi alţii. Cei mai mulţi din aceşti struli se aşează în ţinuturi româneşti! Vai de capul românului care se încrede îa leacul dat de ei. Las că farmacia e şi un fâegot bine răsplătitor, care duce la frumoasă bunăstare. De ce acest izvor de bunăstare îl dăm noi străinilor şi nu l'am da Românior, să mai prindă şi ei putere ? v ,^a,c® ce au se gândesc ca destulă durere de neam conducătorii noştri de ţară! N’ar fi jenat să se dee din 100 de farmacii mai mult de 4-5 la neromâni, asume în locuri de tot straiae, dar în ţinuturi româneşti nici de sămânţă să nu fie! Ciudăţenii... — Sau mai bine zis tâmpenii. — In partea din judeţul Torontal, câtă ţine de Românie, statul nostru susţine 2 Gimnazii germene, pentru Şvabii de acolo, în Jimbolia şi Periam, şi numai 1 Gimnaziu românesc, în Sânnicolaul-raare. Şi doar cel din Periam nici nare drept la viaţă, că are abia 50 de elevi şi 10 profesori, cheltuindu-se cu el 10 milioane Lei pe an. Ar fi aşa de firesc, ca unul din acelea să se desfiinţeze. Dar de şcolile străine, nu se ating guvernele noastre, ci te pomeneşti că-l desfiinţează pe cel românesc... Oare tot aşa cuminţi vom fi şi în noul an? Nr. ) Tot nu ne putem lăpăda de săculeţele cu grăunţe. Se ştie că anumite Ministere (mai ales căi de Interne şi Externe, cari au de plătit agenţi de siguranţă şi pe cari lumea nu-i poate şti, că atunci aceia nu şi-ar putea îndeplini slujba lor făcută în taină), au la îndemână aşazise „fonduri secrete“ bani de cari n'au să dea sama, ci îi folosesc după sufletul şi omenia lor. Preşedintele Sfatului de Miniştri, avea în trecut un fond mic, ori deloc, nimic, pentru cheltuelile cu primirile solilor străini, şi alte trebuinţe ale Preşednţiei. — Guvernul de acum, a luat în buget ca fond de acest fel anul trecut, pentru Președintele guvernului, 26 milioane, pe care întâiul Ministru le poate folosi la ce vrea, fără a da nimănui sumă de acei bani!