Lumina Satelor, 1943 (Anul 22, nr. 1-53)

1943-01-03 / nr. 1-2

Anul 22 Nr. 1—2 LUMINA SATELOR Pag. 3 Sunt sigur că te miri, iu­bite cetitor, văzând numai acest titlu, noi care am văzut minu­nea ne-am umplut de uimire şi de cutremur. Cine n’a dorit şi nu do­reşte să vadă o minune ? Cre­dincioşii doresc să vadă minuni ca să se întărească în credinţă, iar necredincioşii ca să creadă. Minuni s’au făcut şi se fac mereu, dar noi nu băgăm de seamă, sau pretindem prea multe dela Dumnezeu; vrem ca Dum­nezeu să răstoarne firea numai pentru ca să vedem o minune. Nerăbdătorii au şi strigat: «Mi­nuni în zilele noastre nu se mai fac». Uită-te cu atenţie, omule, la apa sfir­ţită la Bobotează! Pune alături de sticluţa cu apă sfinţită de la icoană o altă Sticluţă cu apă nesfinţită şi vei vedea după puţine săptămâni că apa nesfinţită se strică, pe când apa sfinţită rămâne lim­pede şi mirositoare câţi ani vrei s’o păstrezi. Nu este aceasta o minune ? Nu este aceasta o minune a barului coborît asupra apei prin rugăciunile preotului ? Mulţi mi-au spus că s-au vindecat de dureri de cap sau şi-au câşti­gat pacea sufletească gustând şi stropindu-se cu apă sfinţită. Pentru prima dată, însă, mi­ se înfăţişează ochilor un caz, când ranele unui bolnav sunt vinde­cate de harul apei sfinţite. Dar să istorisesc faptul acesta mai în amănunt. In parohia mea din Bucu­reşti, Calea Rahovei Nr. 353, locuieşte familia creştinului or­todox Mihail Petcu, care e de meserie mecanic şi lucrează la Poşta Centrală a Capitalei. Dumnezeu l-a binecuvân­tat pe el şi pe soţia lui Ana, până acum, cu doi copii: Con­stantin şi Andrei. Muncesc din greu cei doi soţi: unul la ser­viciu ca să plătească chiria şi cele de nevoie pentru familie şi altul îngrijind de copii şi ale casei, dar cu bucurie că au pentru cine munci. Bucuria lor a fost umbrită de durere acum zece luni, când cel mai mic dintre copii, An­drei, numai de un an şi opt luni s-a îmbolnăvit. Nişte bube i-au cuprins capul şi faţa în întregime, formând o coaje gal­benă de puroi-coptură ce­­ strân­gea în dureri groaznice. In scurt timp bubele au intrat şi în ochi şi l-au orbit. Este obiceiul la noi ca o­­dată pe lună preotul să cerce­teze pe enoriaşi la ei acasă. Când am intrat în casa lui Petcu, acum zece luni în urmă, am găsit pe micuţul Andrei cu mâ­nuţele la ochi ţipând pe peri­nuţa lui, fără ca părinţii să-l poată ajuta cu ceva. Am îndemnat pe mamă să-l ducă la spitalul Colţea, unde este o clinică pentru boli de piele şi consultaţiile sunt gratuite. Au trecut nouă luni în care timp mama a dus pe copil la spitalul Colţea, la Brâncovenesc, Filantropia, ba l-a şi internat zece zile la spitalul Colentina. Toţi medicii îi dau doc­torii şi alifii, dar bubele nu se vindecau. La Vatra Luminoasă medicul n’a îndrăznit să-l tra­teze pe copil la ochi fiind prea mic şi deci în neputinţă de a suferi durerile. Au fost cerce­tate şi descântătoarele, dar de­geaba, căci copilului îi era din ce în ce mai rău­■ o vecină, căci în aceeaşi curte mai locuiesc încă cinci familii, se ducea în acest timp la biserică cu pomelnice pentru sănătatea lui Andrei. Vecina a­­ceasta numită Ilinca Păun este o aprinsă credincioasă, atât ea cât şi soţul ei Ilie, pensionar al poliţiei. Ea îi aducea copilului mic de la maslu şi stăruia de mamă să spele pe copil cu apă sfin­ţită, căci harul lui Dumnezeu din ea îl va vindeca. Mama a amânat spălarea nouă luni. Poate se gândea: cum să vindece apa sfinţită o rană aşa de întinsă? Intr’o noapte a visat că un preot ne­cunoscut i­ s’a arătat şi i-a spus să spele pe copil cu apă sfin­ţită, căci se va vindeca de bube, exema, şi va căpăta vederea. Dimineaţa, după ce s’a rugat lui Dumnezeu, a spălat pe copil. înainte de prânz co­pilul a început să meargă ve­sel prin casă. Vedea. Câteva zile mai târziu bubele de pe cap şi de pe faţă s'au uscat şi au căzut jos ca nişte solzi lăsând doar semnele suferinţei. Când am intrat în ziua de 1 Dec. 1942, în casa fa­miliei Petcu, am găsit pe mi­cul Andrei jucându-se cu fra­tele lui. Vâzându-l complect vindecat am întrebat pe mamă cu ce l-a uns. Atât ea cât şi cele 5 familii din curte, care fusera martore 9 luni la su­ferinţa copilului şi la vindeca­rea lui minunată, mi-au măr­turisit cele scrise mai sus. Ce zici, iubite frate în Domnul, nu este aceasta o minune a lui Dumnezeu în zilele noastre ? Cei necredin­cioşi să vie să vadă pentru ca să se încredinţeze, că şi ei trebuie să mărească cu noi pe Dumnezeu cel atotputernic zi­când: «Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale» . Preot GH. PASCH­A O vindecare minunată cu apă sfinţită Un copil s’a vindecat de bube şi şi-a recâştigat vederea prin spălarea cu apă sfinţită Bătălia abonamentelor O gazată bună în casa creştinului este ca o lumină pusă în sfeşnic care luminează toată casa. Răspândiţi „Lu­mina Satelor“, una din cele mai bune gazete pentru popor. De 21 de ani această foaie de zidire sufletească face şcoală în lumea satelor noastre. Este o foaie bisericească scrisă cu credinţă şi poartă binecuvântarea I. P. S. Sale Mitropolitului NICOLAE al Ardealului, însemnăm mai jos pe cei cari şi-au dobândit vredni­cii în ofensiva abonamentelor. Preot Z. Racăreanu din Axente Sever a făcut 9 abo­namente noui. I. Munteanu-Bacău 3 ab. noui. Alex. Oprea-Holban, jud. Braşov 1 ab. nou. I. Lăutaru- Câmpulung-Muscel, 1 ab. nou. I. Mihăescu-Schitul Goleşti, Muscel 1 ab. nou. Gh. Crihălmeanu-Perşani, Făgăraş 1 ab. nou. Preot C­imp Rasu din Sita-Buzău 51 ab. Plut.-major. Stan Dobrin-Focşani, Putna 25 abonaţi noui plătiţi. Preot loan Tomşa, com Boian, j. Tr.­Mică 7 ab. noui. Ioniţă B­ir­dohos, com. Breaza j. Câmpulung Bucovina încă 5 ab. nou, avut 6, total 11 ab. Preot Ghindea, com­. Coronini, j. Caraş 7 ab. noui. Latiş Gheorghe, Sadova, jud. Câmpulung Bucovina 16 ab. noui. Preot Ion Sabău (are spre desfacere 50 ex.a făcut în Bucovina 15 ale noui. La Odesî, (in Transnistria) tânărul Zadarog­­ât Anatol de 17 ani a omorât pe prietena lui a­­nume Pohareva Antonina, tot de 17 ani numai pentru că fata aflase de un furt făcut de el. Apoi ia luat hainele şi le a vândut. Îm­preună cu alţi tovarăşi de petre­ceri şi toată noaptea după crimă au chefuit şi au povestit între ei cum a omorit pe Antonina. Iată copii crescuţi în şcoala bolşevică fără Dumnezeu şi fără milă, ca animalele sălbatice. Au omorât o fată şi apoi şi au făcut râs de moartea ei ca de a nimica. Fe­­reşte-ne Doamne de astfel de mişci.

Next