Lumina Satelor, 1945 (Anul 24, nr. 1-52)
1945-01-01 / nr. 1-2
Pag. 2 ertarea greşelilor de Dr. Mircea SuciuSibianu, ostaş-Braşov Dacă pentru păcatele şi greşelile tale te rogi lui Dumnezeu cu lacrimi de căinţă, nu exista păcat pe care Atotputernicul să nu ţi-l ierte. Să privim numai fiecare la viaţa noastră, să vedem câte păcate ne-a ertat Dumnezeu, dacă am avut mustrări de conştiinţă pentru ele şi am luat hotărârea să mergem pe calea moralei creştine. Numai dacă stărui în păcatele tale, fără nici o căinţa, fără nici un dor de îndreptare, în totală nesimţire se aplică cuvântul din Cartea Sfântă : plata păcatului este moartea. Dacă înainte de a veni legea statului să te pedepsească, tu ai sta de vorbă cu Domnul, te-ai ruga să te lumineze, nici nu ai mai face greşala sau chiar dacă ai face-o şi te pedepseşti tu însuşi cu nopţi nedormite cerând ajutorul Tatălui ceresc, Dumnezeu îţi vede sufletul tău pocăit şi te scapă de sub urmărirea legilor de stat, că nu doreşte moartea păcătosului, ci numai îndreptarea lui. Cu un cuvânt, prin adâncă pocăinţă, prin hotărâre statornică de îndreptare în taina cămărei tale, Biserica găseşte că orice greşală se poate ispăşi bineînţeles afară de crimele mari, cari vin în judecarea legilor ţării. Şi pentru aceştia chiar, în statele creştine este suprimată pedeapsa cu moarte, căci după concepţia creştină totdeauna există şi la cel mai josnic criminal, speranţa de îndreptare prin întoarcerea lui la căinţă şi la Dumnezeu. Ştiinţa deasemenea iartă greşelile făcute în numele ei. Cine se mai gândeşte cu răutate şi dor de răzbunare pe cei ce au condamnat la mulţi ani de puşcărie pe Gaulleo Gallilei, că a arătat adevărul, pământul se învârte în jurul soarelui, la cei ce mereu puneau beţe în roata lui Cristofor Columb de a pleca să descopere America, făcându-i să aştepte 14 ani în Portugalia şi Spania, căci susţineau ei, sfârşindu-se suprafaţa mării şi a pământului se va rostogoli în prăpastie, la cei ce au acuzat de înşelătorie pe un Pasteur, când a făcut epoca la descoperire a microbilor, sau la medicii Angliei cari înainte de a se pune primul tren în mişcare au dat avizul , creerul omenesc nu poate suporta o viteză de 30 klm. pe oră şi omul va înceta din viaţă prin încetarea bătăilor inimei. Numai acum câteva zile un avion canadian tip Mosquito, a traversat Atlanticul, de 4000 km. între America şi Anglia în 6 ore şi 8 minute, deci mai bine de 600 km. pe oră fără nici o înrâurire dăunătoare asupra sburătorilor. De ce atunci numai greşelile politice să nu fie ertate ? Doar propaganda nazo-fascistă era aşa puternică, că numai puţini oameni în 1940, 1941, în Europa întreagă ar fi putut spune : Eu mă las împuşcat dacă in 1945 Naţiunile unite nu vor câştiga războiul şi Italia şi Germania nu vor fi complect şi definitiv înfrânte ? Era aşa de grozavă pregătirea pentru război a puterilor Axei şi aşa de sensaţional de dureroase pentru noi succesele lor de la început încât şi după ciuntirea Ardealului nostru, numai oameni bine informaţi şi larg văzători puteau vedea bine sfârşitul îndepărtat. Noi nu vorbim aici de oameni mari, de miniştrii şi de conducătorii de state, cari îşi vor lua pedeapsa oricât le luam noi apărarea ori nu. Dar vorbim de miile de slujbaşi mai mici, cam odată ce statul nostru dictatorial a intrat în război alături de Germania, ar fi fost acuzaţi de trădare de neam şi ţară să nu execute ordinele. Intr’un spirit superior creştinesc rezolvă această problemă dl General Cambrea, comandantul diviziei noastre din Rusia numită divizia Tudor Vladimirescu, într’un interview recent acordat ziarelor : „Eu în divizia mea de Panduri am ofiţeri şi soldaţi, cari au fost legionari, dar intraţi în Divizie, au luptat, s’au jertfit şi au murit pentru democraţie şi pretinie cu Sovietele“. Şi în ţară sunt desigur mulţi, cari îşi dau seama, că au greşit, aceştia nu trebue excluşi ci verificaţi în lupta democraţiei ce a început Deci să nu uităm, că dacă morala creştină cartă atâtea şi atâtea păcate pe cari ţi le-ai recunoscut, cu atât mai mult trebuesc ertate aceste greşeli politice, căci prin ertare mai curând încadrezi în marea comunitate de simţire românească pe elementele cari au crezut altfel, decât prin pedepse mult mai mari decât vina, cari duc mai curând la încăpăţânare, la dor de răzbunare şi la împotrivire, decât la transformarea lor în părtaşi ai democraţiei, care la noi nu poate fi decât o democraţie naţională şi creştină. LUMINA SATELOR Un mic răvaş de Anul Nou A trecut şi anul 1944 şi cu el atâtea şi atâtea întâmplări de tot felul. Pentru neamul nostru a fost un an de grele încercări şi de prefaceri fundamentale. Focul războiului s-a abătut peste noi şi ne-a făcut să-i simţim toată usturimea. Foc de pe pământ şi foc din cer ne-a pârjolit satele şi oraşele. După înfrângerile suferite la începutul anului alăturea de nemţi, la 4 Aprilie s’au început bombardamentele împotriva ţârii noastre, cari s’au ţinut lanţ până când s’a ajuns la desfacerea noastră de germani. Oraşele : Bucureşti, Ploeşti, Constanţa, Braşov, T.Severin, Craiova, Timişoara, Arad şi pe rând aproape toate oraşele ţării au avut de suferit năruiri groaznice cum nu s’a mai pomenit de când e lumea. Mii şi mii de morţi şi schilozi pe lângă nespus de marile pagube materiale. Apoi milioanele de oameni mişcaţi din casele lor şi aruncaţi în refugiu şi pe drumuri cu copiii dupa ei. Acest uragan ne-a clătinat toate aşezările şi ne-a dat de gândit la toţi. Câţiva bărbaţi de seamă în frunte cu dl Iuliu Maniu s’au sfătuit împreună şi apoi s’au dus la M. Sa Regele arătându-i că nu se mai poate merge pe calea aceasta spre o totală pustiire, ci trebue să cerem sprijinul Naţiunilor Ifnite cari ne-au fost întotdeauna chezaşele unităţii noastre naţionale. După două luni de chibzuinţă, la 23 August 1944, M. Sa Regele Mihaiu I a săvârşit neuitatul act istoric prin care a scos România din alianţa cu Germania şi a trecut-o de partea Naţiunilor Unite, care şi- au dat cuvântul lor de onoare Anul 24 Nr. 1—2 Scurţimea vieţii „Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut“ (Pst. 90, 4). Acum când pe răbojul vieţii, un soroc de timp ia sfârşit şi altul începe, întorcându ne privirile în urmă, vom vedea cum s'au desprins de pe ghemul vieţii noastre, ca nişte fire de aur, zilele şi anii copilăriei , ce au trecut. Vom vedea cu durere, cum tot timpul ce s'a scurs, chiar dacă anii noştri au fost 70 sau 80 ba chiar 100, ni se vor părea că au fost doar o clipă, un vis Vom constata apoi cu multă durere că, cei mai mulţi din aceşti ani, la mulţi dintre noi, au fost în adevăr nişte ani sterpi, lipsiţi de roada Duhului, pe care o cere Domnul de la noi creştinii. Vom vedea apoi dacă nu vom fi de loc părtinitori cu noi înşine, că aceşti ani ce au trecut până acuma, în loc să ne fi fost timp în care ne puteam pregăti pentru dobândirea bunurilor nepieritoare, a fost un timp pe care, l-am petrecut în necunoaştere faţă de Dumnezeu şi de calea cea binecuvântată a pocăinţei care duce la EL De multe ori şi la cei mai mulţi dintre noi, trec aceşti ani scumpi ai vieţii, aşa cum trece pasărea în văzduh sau cum trece corabia pe luciul mării, fără a lăsa nici o urmă fără a lăsa urme de lumină, dar în schimb lasă urme de întuneric şi de necredinţă, pentru care lucru, avem de dat socoteală în faţa Domnului. Un sfânt părinte zice că: „Timpul este atât de preţios ca şi Dumnezeu, căci dacă am ştiut să preţuim şi să folosim bine timpul îl putem câştiga pe Dumnezeu iar dacă nu am ştiut folosi bine timpul pierdem pe Dumnezeu şi viaţa vecinică“. La începutul acestui soroc de timp, fratele meu drag, când ne stă în faţă anul ce vine cu necunoscutul, pe care numai Domnul îl ştie Poate acest an ce urmează ne va fi cel din urmă an al vieţii pământeşti. Poate va fi cel din urmă an în care mai putem auzi glasul de chemare al Domnului şi poate tocmai în acest an va trebui să stăm în faţa Domnului să ne dăm socoteala despre talanţii ce ni s'au încredinţat, este bine a ne face o hotărâre statornică de a folosi bine timpul ce ne mai rămâne de trăit, de a-l pune cu totul în slujba binelui. Să ne rugăm acum la început de an cu psalmistul ce zice : „Invaţă-ne Doamne să ne numărăm lineziele ca să căpătăm o inimă înţeleaptă“ (Ps. 90, 12). Să ne întrebăm cu toată sinceritatea şi să răspundem cinstit ce am fâcut noi fiecare în parte, în anul ce a trecut pentru Domnul şi ce a făcut El pentru noi “, Domnul ne-a revărsat cu înbelşugare din darurile Sale bogate în anul ce a trecut Ne-a dat belşug în toate încât am avut să dăm şi altora. Necazul ce s'a abătut asupra noastră anul ce a trecut, nu-l putem socoti ca pedeapsă ci ca o lecţie pentru răutăţile noastre, dar să mulţumim că această lecţie ne-a dat-o în timpul verii şi nu iarna cum păţesc alţii căci atunci era cu mult mai greu Toate acestea le-a trimis din dragoste părintească asupra noastră, cu gândul de a ne întoarce la El. Să începem chiar de astăzi a-i da Domnului tot restul vieţii noastre, iar cel mai ales dar ce-I putem aduce Domnului este inima noastră şi viaţa noastră întreagă să fie depuse la picioarele Lui, să-L lăsăm pe El să troneze în inima noastră şi de acolo să cârmuiască paşii vieţii noastre, ca nu cumva tot amânând întoarcerea noastră, să fie odată prea târziu. Fratele Ioanchie Dar de Anul Nou Ce-ţi doresc azi duhul meu, Scaiu cu dor de curcubeu ? Crini, ca îngerii din raiu Printre spinii ăstui traiu. Trandafiri de dragoste Prin hăţiş de pacoste. Viorele cu ochii blânzi, Lângă drum de lupi flămânzi. Şi pe scara harului Duhul meu, să sui, să sui Spre tărâm de curcubeu, Spre senin, spre Dumnezeu... A. N. Târnăveanul că ne vor ajuta să ne desrobim Ardealul de Nord. Armistiţiul s-a încheiat şi la 12 Septemvrie a fost semnat la Moscova de reprezentanţii noştri şi ai Naţiunilor Unite. Am pornit atunci — potrivit cu înţelegerea din convenţia de armistiţiu — un nou războiu împotriva Ungariei şi a Germaniei pentru desrobirea Ardealului şi ne-am jertfit şi pe acest front aproape o sută de mii de ostaşi viteji alăturia de încă pe atâţia din viteaza armată sovietică. Acestea sunt întâmplările mai de seamă ale anului trecut şi aşa ne găseşte Anul Nou 1945 , în luptă pentru drepturile noastre sfinte. Cetiţi şi răspândiţi foile „Lumina Satelor“ şi „Oastea Domnului“