Lupta Moldovei, aprilie-iunie 1946 (Anul 2, nr. 122-134)
1946-04-02 / nr. 122
\K WHB-Nr. 122 Pane a noastră cea de toate zilele äff Una din cemt le mai gre- Jtfeljile ierni din istoria Iu •ropei s’i ter IUITIIFV B. minat, iar* e ternă grea, nu din punct de vedere „meteorologic ci grea prin complexul de împrejurări economice În moșteniri nefaste care s’au ngrămădit pentru a tortura existența mizeră a cetățeanului abia eșit din război. La bilanul pe care și-l fac la acest sfârșit de perioadă, toate popoarele lumii, noi n’am rămas de rușine. Strângând cureaua și dinții, unul simplu al României a reușit să ajungă la limanul primăverii. Catastrofele întunecate pe care le-au povestit profeții mincinoși ai cluburilor istorice nu s’au Întâmplat. Guvernul țării sprijinit de întreg poporul și ajutat de Uniunea Sovietică, a muncit mai mult și mai bine și iarna a fost Înfrântă. Niciodată nu vom putea aprecia la justa ei valoare cifra uriașelor eforturi realizate pentru ca să fim ferițt de situația altor țări. Și acum în pragul primăverii o altă sforțare ne așteaptă. Pânea noastră cep de toate zilele, trebue s’o smulgem pământului care anul trecut ne-a fost atât de potrivnic. Pe tot întinsul jârii ogoarele au început să fieăscolite de plugurile truditorilor gliei. In alte condiții—mai bune—decât abul trecut cu reforma agrară aproape peste tot definitivată, cu sremințe și tractoare mai multe. Cu un ajutor sovietic mai mare, cu un plan de lucru mai din timpui mai bine pregăti, marea bă HORIA SERGESCU — Continuam in pag. 5-a — 6 PAGINI: 200 LEI Bătălia pârtii Conu Ghiță Iacobovici în..., plimbare la Darabani Vorbește Ion Moșneguță din Hudești CIOCOII ȘI-AU TRAIT TRAIUL De cum s’a terminat cu războiul și până a căzut omătul din iarna asta, pe șoseaua Dorohoi-Rădăuți, rareori au mai avut țăranii ocazia să mai vadă gonind cu iuțeala vântului vreun automobil care să aducă boierii la moșie ori să-i ducă îndărăt la târg. Mai trecea, nu-i vorbă, astă vară, câte un camion hodorogit înspre Darabani sau chiar la iarmaroc la Rădăuți, dar lucrul acesta se îmtâmpla odată in lună. Căruțele sătenilor puteau fi văzute astfel mergând liniștite la Dorohoi, fără ca acestora să le mai piese nici de colbul mașinilor ce vânturau drumul și nici de Înjurăturile celor trântiți In pernele cu arcuri ale automobilelor pe chestiunea că nu țineau dreapta de la o poștă. Au ieșit semănătorii minciunilor odată cu desprimuvărarea însă într'o Duminică în care plugarii din satul Smârdan se strânseseră la cooperativă să cetească și ei niște comunicate ale Camerei Agricole și prefecturii de județ privitoare la pregătirile pe care guvernul dr. Petru Groza le face pentru începerea arăturilor și semănăturilor, mare a fost mirarea tuturora când din deal de la biserică, se ivi un automobil și se opri drept în fața adunării de oameni. — Cine ar fi prinseră a se întreba cu toții strângând din umeri. Răspunsul le veni deîndată, căci șoferul mașinii se coborî dela volan, deschise caroseria și înșfăca un braț de manifeste pe care le svârli pe zona șoselii apoi se urcă la loc și-și luă tălpășița. Câțiva oameni care prinseseră despre ce era vorba mai avură vreme să apuce câteva pietre pe care le aruncaseră în urma celor ce-o puseseră pe fugă, alții mai nedumeriți se apropiară pe maldărul de manifeste și începură a le ceti. — Riștea, oameni buni, sun codăii lui Maniu și Brătianu se dumiri moș Gheorghe Pintie. — Și ce zice înfrânsele ? începură a curge întrebările celor mai tineri. — Apăi, iaca, spun că Reforma Agrară nu-i bună și că ei ar face-o moi cu chibzuială. Ce-au făcut plugarii — Dacă-i așa, să le arătăm noi lor. Iaca, eu zîc că să le dăm foc la fătu hârteia ce ne-au lăsat-o aici, ori să le îngropăm. Aiasta-i ii otrava, oameni buni. Otravă care otrăvește mintea celui cari cetește. Și cât ai clipi din ochi cineva scăpără un chibrit și pachetul de manifeste fu înghițit de flăcări. — Bade Lisandru, ia dă la mine v’o 3-4 bucăți că drept să-ți spun n’au cu ce învăli băieții mei caietele la Continuare un pag. 4-a — și și-au mâncat masaiul reportaj de ADRIAN ROBU Așa grăit>a... Romniceanu Din când in cănd ziarul „Liberalul” ne servește câte o pilulă de doctrină, mai puțin cu scopul de a ne informa despre adevărurile programatice ale liberalismului, cât mai ales in vederea creerii unor ocazii de critică negativă a concepției socialiste. In fond nu ne-ar fi supărat nici acest lucru, dacă cel puțin critica pe care ar aduce-o s'ar sprijini pi o serioasă argumentare, dacă ea ar fi capabilă să deschidă o discuție principială și suficientă asupra acestei concepții. Dar nergând pe drumul superficialității și a relei credințe ea exclude de la bun început orice imp plantă reală penri dispută și nu rămâne decăt o simplă ocazie de divertisment ușor pentru ani care au frământat câtuși de puțin problemele politice și sociale. In acest sens rămâne de interpretat și fragmentul publicat an „Liberului" din discursul L-lui Romniceanu. Pentru noi acei care am fiert tn cazanul disputelor despre concepțiile sociale ale ultimilor o sută de ani, chestiunea nu reprezintă vreo serioasă ocazie de controversă, însă, gândindu-ne la acel care fără nici un fel de informație ar ceti acesta rânduri ne apucă neliniștea, dată fiind lipsa de informație a multora in problemele de economie politică și dispoziția pe care multi o au de ae lăsa greșit informați de cătrei care manipulează cu priceere reaua credință. Căci cum altfel putem să privim noi și toți acei care au o totuși de sumară informație, teoriile pe care le desvoltă d. Romniceanu. Fără indoială că D. Romniceanu cunosc elementele de bază ale economiei politice, așa cum se prezintă ele astăzi în fața noastră. Nu putem și nu vrem să-l bălcuim pe d. Romniceanu că n’ar ști ce-i aceea capital, ce-i aceea muncă și care este raportul ce se stabilește între ele in societatea noastră capitalistă. Totuși li s’a părut peste măsură de ridicol, șirul de argumente desfășurat in acel fragment din „Liberal“ la care se caută a se dovedi să neexitănd frosibiltatea de desvoltare a unei vieți industriale fără capital, înseamnă că și statele socialiste trebue să fie state capitaliste (adică să mânuiască un capital) și atunci se a.treabă (sau mai bine zis, lansează d. Romniceanu tulburătoarea întrebare pentru cetitorii (?) D-sale) ce mi-e diferența între un stat și altul și dacă nu ar fi mai bine să nu ne mai batem capul de pomană și să lăsăm lucrurile așa cum sunt ? Repetăm. Nu senm aceste rânduri pentru cei Informați In oricât de mică măsură. Pentru aceștia ridicolul unor astfel de afirmații este mai mult decât evident. Dacă ne ostenim să dăm un răspuns, este pentru acei lipsiți de orice element informativ și care având totuși pretenția deameni de idei, ar fi gata să primească o argumentație fals logică numai pe baza afinității lor politice cu expnentul partidului C. Brătianu. Fără indoială, orice producție presupune un capital dacă prin capital înțelegem loialitatea elementelor necesare pentru a putea porni la o acțiune de producție (cum ar fi mașini, unelte, materie primă etc.) Dar oare asta să însemne capital ? Tot ce s’ar putea acorda ca numire tuturor celor enumerate mai sus ar fi că ele sunt valori de schimb, mărfuri. Dar întrebarea ce se pune este dacă orice sumă de valori de schimb, orice sumă de mărfuri este capital ? Aici trebue categoric să răspundem că nu. O sumă de valori de schimb, de mărfuri, rămâne o valoare de schimb și nimic altceva. Pentru ca ea să devie capital trebue să intervie factori noi. Trebue să intervie ca această sumă de mărfuri să se conserve și să se înmulțească schimbându-se pe putere de muncă, directă și vie. Aceasta este condiția ca o sumă de valori de schimb să devie capital și îndeplinirea acestei condiții cere existenta unei mulțimi de indivizi care să reprezinte elementul capabil ,să furnizeze acta putere de muncă directă și vie. ISistă mulțimb cefre dându-și puterea de muncă legi Jtimează ca existent capitalul, este clasa muncitoare. Capitalul nu este deci un termen care să se poată defini cu ușurință el este expresia unui raport In anumite momente date și funcționând in conditiuni speciale. Capitalul este deci o relație sociala de producție și nu una oarecare ci cu deosebire o relație de producție burgheză, o relație de producție a societății burgheze. (K. Marx). Să încercăm să fim și mai limpezi. Ceea ce caracterizează capitalul nu este faptul ca prin munca acumulată adică prin suma de valori de schimb ce-i stă la baze (mașini, unelte, materii prime) acestea servește forței oii ca un mijloc de producție nouă. Ceea ce definește capitalul, relație, socială tipic burgheză, este că munca vie servește muncii acumulate ca mijloc de a-și conserva și inmulti valoarea de schimb. (K. Marx), in lumina acestor câtorva preciziuni de economie politică elementară căt de superficială și ridicolă apare teza D. Romniceanu. Oscilând in jurul înțelesului vulgar și neînarmat pe care o ignorantă mulțime ii dă capitalului și pornind de la acest cuvânt „capitalismul“, D. Romniceanu nu vrea să scape ocazia de a ataca structura statului socialist despre care Domnia nu mai înșiră acolo verzi și uscate baliverne. Am spus dela bun început că superficialitatea și incompetenta clasă cu care sunt tratate problemele tn acel celebru „discurs de doctrină" nu ne îmbie la o dipulă. Ceea ce am făcut aici este numai ilustrarea intr'o măsură limitată a neseriosității unei singure afirmații (și multe de astea mai sunt acolo!) a d-lui Romniceanu pentru a putea vedea cei ce au ochi să vadă, adânca competență a marelui „doctrinar“. Dar să nu ne mire. Nici măcar n’a fost in Intenția lui să spue adevăruri. Trebuia atacat statul socialist. Aceasta s’a făcut ? Desigur. Insă cum ? Asta-i altă socoteală și un oarecare măsurii ați văzut-o și Du. M. QH1MPV mm Marți 2 Aprilie 1946 Proletari din toate țările uniți-vă! In corpul ziarului Citiți In pag. Il-a Cine poartă răspunderea ? de M. Albu-Orășanu Filozofia disperării și războiului de Constant Ionescu .W Scrisoare către simplu Peste fără suflă vântul prevestitor de alegeri și omul simplu este din nou in centrul atenției tuturor. A tuturor și mai ales a acelora care pe nSeri uitaseră c'ar putea să existe vre-o legătură de rudenie intre ei și omul simplu. De dincolo de straturile de osânză oftaturile devin tot mai dureroase pentru suferințele fără de sfârșit ale cetățeanului anonim. Conu G... care mai înainte nici nu răspundea la saluturile „mârlanilor” scrie astăzi la gazetă despre greutățile economielor, despre lipsa mălaiului și despre scumperea Încălțărilor. Tânărul T—, floarea malasambirilor bulevardieri se Înduioșează cu lacrimi de crocodil cu privire la situația tineretului muncitor și intelectual iar domnul L~ fost chestor d.o poliție de tristă memorie, combate pentru libertate și respectul demnității individuale. ...Omul simplu nu poate să fie decât măgulit de grija mărinimoasă cu care este Înconjurat. Că de pe urma acestei griji nici cartofii nu se leitenesc și nici pânea nu devine mai mare, aceasta e altă poveste. Ceea ce Interesează e gestul de apreciere, chiar interesat și chiar da natură numai momentan... Așa cred „ei”. Dar omul simplu se întreabă: pentru ce? Pentru ce i se dau astăzi mititel cu 2 lei bucata și vin cu 14 lei litru, pentru ce boerii se încălzesc așa pentru nevoile lui, pentru ce este chemat să protesteze și să se revolte. Înțelepciunea bătrânească le spune că nu există serviciu fără plată și omul simplu vrea să știe ce va trebui să dea mfine In schimb, pentru mititeii și zâmbetele de astăzi. Ca săi-i lămurim aceste neliniștii scriem astăzi omului simplu. Și omul simplu nu nu are decât să privească In jurul său. Printre frazele mieroase, printre Îndemnurile HENRI DONA Continuare în pag. 6a omul Pentru desfascizarea vieții studențești se cer măsuri concrete Agitațiile în jurul „cazului Iacovlov“ s’au potolit. Toată lumea își dă seama că întreaga „afacere“ a fost de fapt un bluff manist. Până și acei, care în primul moment s’au lăsat antrenați de „indignarea“ maniștilor și-au dat seamă că au greșit. Adevărul a învins și astăzi opinia publică așteaptă în liniște rezultatele anchetei. Numai glasul strident al „Strâmbătății“ încearcă de undeva din București să reagite valurile politice, insă niciun cetățean conștient nu mai ia în serios insinuările și minciunile „Strâmbătății“. S’ar părea deci că lucrurile s’ar putea opri aici, dacă am putea considera agitațiile fasciste în jurul morții studentului Iacovlev ca un caz izolat și întâmplător. Ori realitatea este alta și tocmai această realitate este deosebit de îngrijorătoare. La Universitatea și Politehnica din Iași se duce o propagandă fascistă sistematică și puternic susținută. Izbucnirea din săptămâna trecută nu a constituit decât o verigă din lanțul acestei propagande. Meschină și veninoasă ea se țese ca un păianjen lipicios în mijlocul tineretului prin șoapte, inscripții provocătoare „manfeste“ anonime, zvonuri și diversiuni Crucile încârligate au început să împodobească din nou băncile și zidurile, ura șovină se revarsă în lozinci pe care am dori să le cunoaștem definitiv îngropate. Provocatorii devin pe zi ce trece mai nerușinați; de la aluzii cu dublu senz ei au trecut la atacuri directe împotriva a tot ce are poporul român mai prețios și mai sporit. Zilele trecut au fost descoperite la amfiteatrul I de la Politehnica lozinci antisovietice de o deosebită gravitate. Unde vom ajunge în felul acesta ! Ce se urmărește prin această josnică agitație. Ce se urmărește nu e greu de descoperit. Maniștii și fasciștii din Iași urmează consecvent linia de totdeauna a șefilor lor „istorici“. Se caută a se crea cât mai multe dificultăți studenților și profesorilor. Să se provoace nemulțumiri, pe care ei speră că vor reuși să-i canalizeze împotriva poporului. Obiectivul curent ce-l urmăresc fasciștii este închiderea Universității, iar pe plan mai general sabotarea întregei opere a guvernului și în special îndeplinirea visului de totdeauna a lui Maniu și Brătianu . Subminarea prieteniei între poporul român și popoarele sovietice. In fața acestei situații credem că nu e suficient a constata că acei ce „s’au agitat“ în jurul morții lui Iacovlev n’au avut dreptate. Esențialul e să se ia măsuri pentru ca asemenea agitații să nu se mai poată repeta, pentru ca în general propaganda fascistă să înceteze. Ori suntem nevoiți a repeta încă o dată că asemenea măsuri nu s-au simțit până acum. Ziarul „Moldova liberă" a relatat despre o adunare legionară cu ușile închise care a avut loc la Facultatea de Medicină. Rectoratul a răspuns că n’a autorizat ținerea unei asemenea întruniri. Foarte bine ! Dar atunci cine a autorizat-o? Iar dacă n’a autorizat-o nimeni, atunci ce măsuri s’au luat împotriva studenților ce au călcat disciplina universitară ? In general ce măsuri se iau împotriva agenților provocatori ? Ce măsuri ’s’au luat împotriva cunoscutului legionar Manea de la Politecnică care a venit special să agite studenții de la Medicină în ziua de 20 Martie ? Ce măsuri s’au luat împotriva autorilor lozincilor antisovietice de la Politehnică, împotriva agitațiilor rasiste de la Agronomie, de la aceeași agronomie care în 1944—45 au făcut la Orăștie agitații huliganice pentru a nu se întoarce în lașul „comunist“ și a încercat să camufleze bunurile sovietice ? In ziua de 20 Martie, înaboratorul unui profesor de la Facultatea de Mediană s’a ținut o „consfăture“ la care au participat mai mulți studenți legionari, fruntași ai „Tineretului Universitar Național-Țărănesc“. In cadrul acestei consfătuiri s’a constatat că T. NINESCU — Continuare în pag. 6-a — I Intrebăm : De ce otel mnai dintre atudenții care au fost cu Sergiu Iacovl Iov in noaptea de 19 spre 20 Martie, nu se prezintă la Cabinetul d-lui Procuror pentru a face declarații ? Ce ascund el ? • Cine este asasinul lui Sergiu Iacovlev ? Este el necunoscut asa cum declara, sub semnătură, «Iaff G. Zane și Tr. Gheoragiu conducătorii P. N. Ț din Iast, sau este el cunoscut de întreg oraiul, așa cum aflrod «<Dreptatea*. * Cei care l-au ucis sunt ei „progresiști** așa cum scrie „Dreptatea" din 29 Martie In pag. 1 ? sau „Nu se poate vorbi despre un asasinat politic** așa cum afirmă tot „Dreptatea•* din 29 Martie in pag. 3 al bl. Procuror Caton Comanescu despre care se spune In pag. 3 din Nr. 4S din ..Preplarea că a „salvat o tânără studentă care era sa fie zdrobită de comuniști" este una și aceiași persoană cu procurorul a cărui anchetare se reduce la „diversiunile sinistre ele unor halucinați", cum se exprimă aceeași .Dreptate. Nr. 68 fu pag. l-a. S Inerii stări . »Trădătorul“] Sadoveanu. £ Epitetul acesta ii aparține ► de vreo 15 ani încoace fără . nici o întrerupere. Mi-aducem aminte de caricaturile hidoasei [ publicate in Porunca Vremii i ] in care autorul „Hanului Ani rcu fii" era batjocorit fără ru- 1 lșine, articolele In care cell mai mare stilist a literaturii 1 noastre era pus la zid de J y agramați, acuzat de „franc < > masonerie* și nimicit. Mai di târziu curțile sale care închid Jubformule inefabile viata 1 > țăranului român și geologia grandioasă a peisagiului tării | noastre au fost strânse de admiratorii in cămașă verde a „primitivității" țăranului șiurse demonstrativ in piața publică. < ’ Valoarea operei sadovene < ■ști nu conta, autorul „trădase’, i ; alăturându-se democrației* f S'apoi ce interesa viața fă » Cranului, grijile și greutățile lui, verzii ii exaltau sălbătătcia pentru ca să-l poată trimite mai ușor la moarte. < * Am auzit acum câteva zile • ’ un dialog nu lipsit de interes. • ' O duduită elegantă și parfu ' S mută excesiv interpela enervată pe un domn care ținea , la subsuoară „Anii de ucenicie“: . — Ce, mai citești cărțile > ăstuia ? Are talent, dar de ■ > când s’a dat cu bolșevicii nu • > mai citesc nimic de el. De alt rfel nici la București nu-l mai ] l citește nimeni. înțelegi oricât ar feri de bine... un trădător , , de neam... c’est degoütant! < . Ziarul „Dreptatea“ ii dedică , și el un articol „trădătorului’ , prea puțin deosebit de cele' ’ care apăreau pe vremuri tn ' ’ „Porunca Vremii". Filiația nu ‘ poate, de altfel, surprinde pe , nimeni. . . Semnificativ este că tocmai J ► așa zisele pături cultivatei . „snobii", amanții valorilor im pure de cultură, dovedesc ca I ■ fanatismul politic poate terifeli cele mai evidente și gransdioase opere de artă. E sem ] [nificație și revelatoriu pentru că diversul acestora de, , Sadoveanu ne arată că mesagiul acestuia n’a ajuns niciodată până la ei ca și orice . • alt mare mesagiu românesc. • In ceea ce privește „trădarea*" se întâmplă că odată cu vechiul „trădător* Sadoveanu a ] trădat întregul popor român , care și-a dat seama de acte, vârâtul său destin și de interesele sale veritabilei < M. a<