Lupta Sibiului, iunie 1952 (Anul 9, nr. 2154-2178)

1952-06-01 / nr. 2154

ceainării SIBIU *1 Ziua Internaţionala a Copilului Astăzi, în lumea întreagă se săr­ copii. In capitala primei Ţări a Sa­­bătoreşte sub semnul intensificării cialismului victorios, în minunata Ca­­luptei pentru pace, Ziua Internaţiona­­lă a pionierilor, Comitetul Central al Jă pentru apărarea copilului, hotărîtă Comsomolului. Uniunea Scriitorilor Sa­pentru data de 1 Iunie a fiecărui an, încă din Noembrie 1949, de către sesiunea Consiliului Federa­ţiei Democrate Internaţionale a Fe­meilor. Mişcarea pentru apărarea copilului a luat amploare deosebită cu prile­jul pregătirii şi desfăşurării Confe­rinţei Internaţionale pentru apărarea copilului şi a conferinţelor naţionale, Wide s’a arătat în faţa lumii întregi viaţa grea a copiilor din ţările capita­liste, coloniale şi dependente, situa­ţie care se înrăutăţeşte tot mai mult în urma politicii războinice a impe­rialismului american. La conferinţă au fost adoptate în unanimitate rezoluţii asupra proble­melor ridicate, după amplele rela­tări ale participanţilor, asupra stă­rii îngrijorătoare şi chiar catastro­fale ale tinerei generaţii din ţările ca­pitaliste şi din ţările in care se poar­tă război, şi pe de altă parte, asupra situaţiei fericite a copiilor din URSS şi din democraţiile populare. In urma politicii criminale agresive a imperialismului american şi a gu­vernelor capitaliste din alte ţări, in urma folosirii de fonduri uriaşe pen­tru cultivarea microbilor de către SUA, în loc de a le folosi pentru lupta împotriva bolilor, existenţa a multor milioane de copii este în pri­mejdie, situaţia materială şi morală a multor milioane de copii este de­zastruoasă. La Viena, bărbaţi şi femei din diverse ţări, cu diverse concepţii po­litice şi religioase au fost de comun acord să pornească la luptă hotă­­rită pentru a feri copiii de spectrul foamei şi al războiului. In Apelul adresat de Conferinţă bărbaţilor şi femeilor din întreaga lume, se ara­tă că pe continentele întregi ale Africei, Asiei, în America Latină, continente cu ţări bogate în comori naturale, sunt milioane de copii fără cămin şi fără pâine. In SUA din patru familii una trăeşte într’o lo­cuinţă insalubră, în Italia 4.000.000 copii îşi duc existenţa nenorocită in cocioabe şi peşteri. Şi aceasta, in timp ce Statele Uni­te, sub drapelul ONU, folosesc ar­ma bacteriologică, armă ce aduce be­neficii enorme Wal-Streetului şi se­ceră vieţi nevinovate de copii coreeni. Guvernul SUA, guvern al monopoliş­­tilor fabricanţi de molime, nici pâ­nă azi nu a ratificat protocolul inter­naţional de la Geneva din 1925, care interzice folosirea acestei arme bestiale. Apelul Conferinţei Internaţionale pentru apărarea copilului, cheamă po­poarele să-şi unească forţele pen­tru a asigura dreptul la viaţă al co­piilor, pentru a sili guvernele să chel­tuiască mai mult pentru nevoi so­ciale şi culturale, pentru încetarea războaielor din Coreea, Vietnam şi Malaya, pentru reducerea bugetelor militare, interzicerea armelor atomi­că şi bacteriologică şi semnarea şi respectarea protocolului de la Geneva. Bărbaţii şi femeile din întreaga lu­me sunt chemaţi să demaşte pro­paganda rasismului, violenţei, războ­iului, dusă prin presă, cărţile şi fil­mele canibalilor imperialişti, să pro­clame dreptul tuturor popoarelor co­loniale de a se elibera de „jugul care înăbuşe şi le sileşte să-şi sa­crifice copiii”. O ştire din Moscova, o ştire ca­re exprimă întru totul principiul u­­man al politicii Partidului Bolşevic faţă de speranţa viitorului — copilul, anunţa nu de mult consfătuirea con­sacrată problemelor literaturii pentru vietici şi Ministerul învăţământului din RSFSR au convocat peste 300 delegaţi din republicile unionale şi autonome, din ţinuturile şi regiunile ţării, pentru a discuta despre literatura sovietică pentru copii şi sarcinile acesteia. Spre copiii fericiţi din Uniunea So­vietică, spre cei din democraţiile populare, care datorită eliberării de către Arm­ata Sovietică cunosc azi­­duiumul spre fericire, se îndreaptă de Ziua Internaţională pentru apă­rarea copilului speranţa mamelor chi­nuite din ţările capitaliste, care îşi văd copiii murind de boli şi foame, muncind pentru patron, flămânzind şi sgriburind de frig sub vreo strea­şină găurită, sortită lor de exploa­tator. Ele îşi îndreaptă speranţa spre toate forţele progresiste, se încadrea­ză activ în frontul mondial al parti­zanilor păcii, pentru că ele ştiu că: „pământul este destul de bogat pen­tru a da putinţa să trăiască tuturor copiilor din lume. Ştiinţa şi tehnica sunt în măsură să asigure o viaţă fericită pentru toţi copiii. Există ţări în care, în ciuda faptului că ele au suferit crunt în cursul ultimului răz­boi mondial, copiii trăiesc fără gri­ji şi cresc plini de încredere în vii­torul lor”.­­din Apelul Conferinţei In­­­ternaţionale pentru apărarea copilu­lui). In ţara noastră — cu toate că au trecut doar câţiva ani de când clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea muncitoare conduce destinele ţării —­­copiii, înconjuraţi de grijă şi drago­ste, duc o viaţă fericită şi luminoa­să. Numai în 1950 a crescut numărul creşelor în ţară cu 153 o/o, al cămi­nelor de zi cu 2580/0, faţă de 1948. In vara anului 1951 au mers în co­lonii, excursii, tabere pionereşti, pes­te 50.000 copii. Mortalitatea infan­tilă a scăzut în unele regiuni la 4°/o, în unele locuri dispărând de tot. Pes­te 206.000 tineri şi copii învaţă ca bursieri şi 10°/6 din copiii primelor clase primesc gratuit rechizite şco­lare. Au apărut o serie de opere de creaţie artistică pentru copii ca cele ale lui A. Toma, Hilda Jerea, Marcel Breslaşu, A. G. Vaida şi alţii. In ultimii doi ani au fost create în mediul rural al regiunii noastre 66 internate ciclul II, 11 internate de şcoli medii. Zeci de mii de copii ro­mâni şi aparţinând minorităţilor naţio­nale învaţă în sute de şcoli elementare. In întreaga r­egiune avem unităţi pre­şcolare, cămine de întreprinderi, gră­diniţe, cămine de cartier. In cinstea zilei de 1 iunie au fost deschise peste 100 grădiniţe sezoniere unde 4.000 copii vor primi educaţia şi în­grijirea cea mai bună în timp ce pă­rinţii lor, ţărani muncitori, muncesc pe ogoare pentru obţinerea unei re­colte bogate patriei dragi. Căminele pentru orfani, spita­lele de copii, centrul de lapte ma­tern, staţionarele rurale, coloniile şi taberele de vară, teatrul de păpuşi şi atâtea alte realizări din regiunea noastră, grăiesc despre grija neîn­cetată a partidului, şi a regimului de democraţie populară din patria noastră, faţă de copii. Ziua de 1 Iunie, Ziua Interna­ţională pentru apărarea copilului, se desfăşoară în acest an ca o de­monstraţie puternică pentru pace, pentru prietenie şi încredere între popoare, a tuturor oamenilor cinstiţi care sunt hotărîţi să împiedice im­perialismul american de a scrie isto­ria contemporaneităţii cu sângele co­piilor, hotărâți să ia în propriile lor mâini cauza apărării copilului. SSI PROLETARI DIN TOATE TARILE. UNITI-VAI ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL PMR SIBIU SI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL Anul IX — MNr. 2154­­ Duminică, 1 Iunie 1952 1­4 pagini — 20 bani In interiorul ziarului, Ziua Internaţională a Copilului (pag. 2-a), încep examenele de sfârşit de an şcolar (Pag. 2-a). Să stimulăm inovatorii şi raţio­­nalizatorii (pag. 3-a). Chemarea la întrecere lansată, de organizaţia de bază UTM din gos­podăria colectivă .Drumul lui Lenin" Alţina" către toate organizaţiile de bază UTM de la sate în vederea aplicării minimelor agrotehnice (pag. 3-a)­Scrisori din comune şi sate Pe teme economice (pag. 3-a)­Comentar extern (pag. 4-a)­Protestul energic al Poporului so­vietic împotriva barbariilor ameri­cane din Coreea (pag. 4-a). Pentru o Germanie liberă (pag. 4-a). Declaraţia guvernului R. D. Ger­mane în legătură cu nota guvernu­­lui sovietic (pag. 4-a). ii—11 imnn« ii ■iiînmiiniiiiii inimwiii iiiiiiniin rv Libertate lui Jacques Duclos! PARIS, 31 (Agerpres). — In Pa­risul rezistenţei, în Parisul insurecţiei armate victorioase împotriva ocupanţi­lor nazişti, poliţia lui Pinay a arestat tâlhăreşte pe marele patriot şi luptă­tor francez pentru libertate şi pace, Jacques Duclos, secretar al Partidului Comunist Francez, tovarăş de luptă devotat al lui Maurice Thorez, secre­tar general al Partidului Comunist Francez, şeful grupului parlamentar francez, unul din conducătorii rezi­stenţei şi unul din purtătorii de cuvânt cei mai activi şi avântaţi ai forţelor democratice ale poporului francez. Parisul marii Revoluţii şi al Co­munei a suferit astfel un nou şi teribil ultragiu din partea celor pe care forţa tot mai mare a împotrivirii populare, indignarea şi mânia crescândă a mas­­selor îi îngrozeşte tot mai mult şi-i fac să-şi piardă orice măsură. Şi ura lor s’a năpustit în primul rând asupra aceluia care demască cu mai multă vigoare adevăratele scopuri ale ocupaţiei americane, care ştie să ridice prin cuvântul său înflăcărat massele cele mai largi ale popoare­lor la lupta împotriva politicii de tră­dare a guvernelor marshallizate ale Franţei, împotriva dezastrului spre care ele împing din nou Franţa. L-au arestat pe Jacques­ Duclos care în 1940 a semnat, alături de Maurice Thorez, apelul la rezistenţă al Parti­dului Comunist Francez, în care se spunea: „Franţa încă sângerândă vrea să tră­iască liberă şi independentă. Niciodată un popor mare ca al nostru nu va fi un popor de sclavi. Franţa nu va permite să fie considerată ca o ţară colonizată. Franţa, cu trecutul ei atât de glorios, nu va îngenunchia în faţa unei echipe de lachei, gata la orice. Numai în popor sălăşluesc marile spe­ranţe de eliberare naţională şi socială. Şi numai în jurul clasei muncitoare, generoasă, plină de încredere şi curaj, se poate constitui frontul libertăţii, independenţei şi renaşterii Franţei“. Echipa de lachei din Franţa ocupată de azi nu a uitat şi nu i-a iertat lui Duclos aceste cuvinte. Şi nu­­ le pu­teau ierta nici ocupanţii de astăzi ai Franţei, imperialiştii americani. Prin metode fasciste care amintesc proce­deele sălbatice ale hitleriştilor, ei vor să înăbuşe glasul marelui tribun al onoarei şi demnităţii Franţei, care în Adunarea Naţională franceză sau în faţa masselor largi populare arată neobosit primejdia care ameninţă Fran­ţa, demască neobosit intenţiile mârşa­ve ale ocupanţilor ei. „Ocupanţii americani, spunea Duclos în Noembrie 1951, la întrunirea ţără­nimii muncitoare de la Perigueux, pre­tind că vin pentru a ne „salva“, dar noi nu suntem ameninţaţi de nimeni, decât doar de cei care vin să ne ocupe. Dealtminteri a fost un timp când americanii nu erau atât de grăbiţi să vină să ne „salveze“. Ei nu au venit în 1943 când Gesta­poul tortura pe ostatecii noştri, îi asa­sina şi când zeci de mii de tovarăşi de ai noștri munceau în lagărele de deportare. Ar fi venit ei oare in 1944 fără înaintarea formidabilă a armatelor lui Stalin înspre Vest? Debarcând în 1944 ei o făceau nu pentru a veni în ajutorul popoarelor martirizate, cât pentru a sbura spre victoria care flutura în faldurile dra­pelelor Armatei Sovietice. Iată de ce, când ocupanţii ameri­cani se dau drept „salvatori“, ei nu reuşesc să facă să fie luaţi în serios. Ceea ce e sigur, e că ei aservesc Franţa, vor să o transforme în bază militară, vor să ne facă să ducem războiul în locul lor“. Ocupanţii americani şi lacheii lor l-au arestat tâlhăreşte pe Jacques Du­clos, nu numai pentru că el dă în vileag ca nimeni altul, planurile şi intenţiile lor criminale, dar şi pentru că el ştie ca nimeni altul să insufle po­porului încrederea în forţele sale. „Poate că ei (americanii — N. R.) cumpără, cu ce preţ nu se ştie, con­ştiinţa unora, dar conştiinţa poporului nu e de vânzare“, spunea Duclos in aceeaş cuvântare. Iar într’o altă mare cuvântare, rosti­tă în ianuarie a. c., Jacques Duclos spunea, apreciind corect importanţa momentului politic, dar pătruns de aceeaşi convingere nestrămutată în victoria forţelor progresului îşi ale păcii: „In lupta de importanţă istorică dintre forţele trecutului şi ale viitoru­lui, între forţele războiului şi forţele păcii, ultimul cuvânt nu-l vor avea aţâţătorii la război. Nu, orice ar spune şi ar face, victoria va fi a poporului. Ne îndreptăm fără îndoială spre mari lupte care pun în joc existenţa Franţei ca naţiune liberă şi indepen­dentă, viaţa şi viitorul masselor popu­lare, dar spiritul de sacrificiu, bravura şi curajul popoarelor vor triumfa asu­pra forţelor regresului social şi ale reacţiunii politice“. Să fie eliberat Jacques Duclos Valul de proteste care a cuprins lumea întreagă la vestea arestării lui Jacques Duclos, secretar al CC al PC Francez, exprimă revolta tuturor oa­menilor cinstiţi care văd în politica servilă a guvernului francez faţă de planurile războinice ale imperialiştilor americani, o politică de trădare na­ţională. Măsura fascistă a guvernului Pinay de a aresta pe fruntaşul co­munist şi patriot Jacques Duclos este legată de venirea în Franţa a gene­ralului american Ridgway, care so­seşte pentru a desfăşura pe teritoriul Franţei, pregătiri de război, pe care poporul francez, iubitor de pace, nu le doreşte. Arestarea samavolnică a lui Jacques Duclos nu poate decât să stârnească revolta oamenilor cinstiţi din întreaga lume, la al căror protest mă alătur şi eu, cerând eliberarea imediată a lui Jacques Duclos precum şi a lui André Stil, redactorul şef al ziarului „L’Hu­­manité“, luptători pentru apăsarea păcii şi a progresului. Dr. IULIANA MOGA medic primar la Spitalul unificat de copii — Sibiu Sărbătorirea Zilei Internaţionale a Copilului în oraşul Sibiu In sala Teatrului de Stat din Si­biu, în prezenţa a sute de munci­tori, mame şi copii, a avut loc o adunare festivă închinată Zilei In­ternaţionale a Copilului. In prezidiul adunării au fost aleşi: Marta Alexandru, membră în Comi­tetul executiv UFDR, Teofil Mun­­teanu, din partea Comitetului regio­nal PMR, Elena Mitrea, secretara Comitetului regional UEDR, dr. Au­gustin Manu, membru în Comitetul Naţional pentru apărarea copilului, Doru Berea, fruntaş în producţie, ta­tă a 7 copii, Elisabeta Cloţan, ţă­rancă muncitoar­e, mamă a 9 copii, decorată cu Medalia maternităţii şi premiată de două ori, Maria Avram, colectivistă din Turnişor, mamă a şase copii, precum şi fruntaşi ai producţie şi activişti voluntari de pe lângă comitetele de sprijin. In cuvântarea pe care a rostit-o, tov. Marta Alexandru a arătat că de Ziua Internaţională a Copilului, mi­lioane de oameni cinstiţi, muncitori, ţărani muncitori şi oameni ai ştiin­ţei din ţara noastră îşi măresc efor­turile pentru a face copiilor o viaţă mai fericită, a le apăra viaţa ame­ninţată de imperialiştii americani, ca­re caută să extindă în Întreaga lu­me pârjolul războiului deslănţuit în Coreea. In continuare, tov. Maria Alexan­dru a arătat cât de grea este viaţa copiilor din ţările capitaliste, cru­zimile săvârşite împotriva mamei şi copilului de către imperialişti în Co­reea şi viaţa fericită a copiilor din Uniunea Sovietică şi din ţările de democraţie populară. In încheiere vorbitoarea a arătat că pentru apărarea vieţii copiilor, luptă toţi oamenii cinstiţi din lumea întreagă şi în fruntea acestei lup­te se află cel mai bun prieten al copiilor, tovarăşul Stalin. O delegaţie de pionieri şi-a făcut apariţia pe scenă. Cu un buchet de flori în braţe pioniera Doina Dop, de la unitatea de pionieri Nr. 13, a adus căldurosul salut al pionierilor Zilei Internaţionale a Copilului, zi închinată luptei pentru drepturile co­piilor, pentru apărarea sănătăţii şi vieţii lor, pentru educarea lor în spiritul frăţiei între popoare. In patria noastră — a spus pio­niera Doina Dop — datorită grijei pline de dragoste a partidului, via­ţa copiilor a pornit pe un drum­ tot mai luminos. Datorită organiza­ţiei de pionieri, condusă de Uniunea Tineretului Muncitor, sub îndrumarea Partidului, educaţia tinerelor vlă­stare ale patriei noastre se face în spiritul celei mai înalte ştiinţe, ştiin­ţa marxist-leninistă. In felul aces­ta ei înrădăcinează în şcoală o nouă atitudine faţă de învăţătură, el în­suşi fiind printre elevii fruntaşi­ Pio­nierii sunt educaţi în spiritul patrio­tismului, al dragostei faţă de muncă, al luptei hotârîte pentru pace. In­­urletul pionierilor creşte puternică şi luminoasă dragostea faţă de marea Ţară a Socialismului şi pen­tru iubitul lor prieten, tovarăşul Stalin. Cu totul alta este situaţia copiilor în ţările capitaliste şi colonii. Acolo munca copiilor este exploatată în mod sălbatec, copiii duc o viaţă de nea­gră mizerie, primesc o educaţie ra­sistă, cu scopul de a fi transformaţi în robi sup­uşi ai negustorilor de moarte, imperialiştii americani. Vă­zând această crudă diferenţă între viaţa copiilor din ţara noastră şi ţările capitaliste, glasul nostru se alătură cu hotărâre graiului milioa­nelor de copii din lumea întreagă şi cerem să înceteze odioasele ma­sacre din Coreea. In încheierea acestei festivităţi, e­­chipa artistică a fabricii „Steaua Ro­şie”, împreună cu echipa artistică de copii a Casei Armatei, a pre­zentat un frumos program artistic. INFORMATIA Primind noi sarcini în calitate de vicepreşedinte al Consiliului de Mi­niştri şi de membru în Biroul Politic al CC al PMR. tov. Chivu Stoica a fost eliberat din funcţia de ministru al Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice, prin Decretul Nr. 112 din 30 Mai 1952, al Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Prin Decretul Nr. 113 din 30 Mai 1952, al Prezidiului Marii Adunări Na­ţionale, tov. Loncear Carol a fost eli­berat din funcţia de prim adjunct al ministrului Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice şi a fost numit ministru al Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice. Prin Decretul Nr. 114 din 30 Mai 1952, al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, tov. Cristali Gheorghe a fost eliberat din funcţia de ministru adjunct la Ministerul Industriei Me­talurgice şi Industriei Chimice şi a fost numit prim adjunct al ministrului Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice. (Agerpres). A apărut în limbile: rusă, română, franceză, germană, engleză şi spaniolă „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară“ Bucureşti. Organ al Biroului infor­mativ al Partidelor comuniste şi mun­citoreşti, Nr. 22 (186). Cuprinde: Articol de fond: Pentru un tratat de pace cu Germania, pentru o pace trainică în Europa. Protestul puternic al poporului fran­cez nu va putea fi înăbușit! Edward Ochab: Patriotismul masselor populare — puternică pârghie pen­tru desvoltarea Republicii Populare Polone. M. Bakker: Partidul Comunist din Olanda în luptă pentru pace. Gheorghe Hossu: Construcţiile socia­lismului în Republica Populară Ro­mână. René Andrieu: Demascarea planurilor americane de abrutizare ideologică a masselor. Jan Marek: Note politice. — Informaţii.

Next