Lupta Sibiului, iunie 1952 (Anul 9, nr. 2154-2178)
1952-06-01 / nr. 2154
ceainării SIBIU *1 Ziua Internaţionala a Copilului Astăzi, în lumea întreagă se săr copii. In capitala primei Ţări a Sabătoreşte sub semnul intensificării cialismului victorios, în minunata Caluptei pentru pace, Ziua Internaţională a pionierilor, Comitetul Central al Jă pentru apărarea copilului, hotărîtă Comsomolului. Uniunea Scriitorilor Sapentru data de 1 Iunie a fiecărui an, încă din Noembrie 1949, de către sesiunea Consiliului Federaţiei Democrate Internaţionale a Femeilor. Mişcarea pentru apărarea copilului a luat amploare deosebită cu prilejul pregătirii şi desfăşurării Conferinţei Internaţionale pentru apărarea copilului şi a conferinţelor naţionale, Wide s’a arătat în faţa lumii întregi viaţa grea a copiilor din ţările capitaliste, coloniale şi dependente, situaţie care se înrăutăţeşte tot mai mult în urma politicii războinice a imperialismului american. La conferinţă au fost adoptate în unanimitate rezoluţii asupra problemelor ridicate, după amplele relatări ale participanţilor, asupra stării îngrijorătoare şi chiar catastrofale ale tinerei generaţii din ţările capitaliste şi din ţările in care se poartă război, şi pe de altă parte, asupra situaţiei fericite a copiilor din URSS şi din democraţiile populare. In urma politicii criminale agresive a imperialismului american şi a guvernelor capitaliste din alte ţări, in urma folosirii de fonduri uriaşe pentru cultivarea microbilor de către SUA, în loc de a le folosi pentru lupta împotriva bolilor, existenţa a multor milioane de copii este în primejdie, situaţia materială şi morală a multor milioane de copii este dezastruoasă. La Viena, bărbaţi şi femei din diverse ţări, cu diverse concepţii politice şi religioase au fost de comun acord să pornească la luptă hotărită pentru a feri copiii de spectrul foamei şi al războiului. In Apelul adresat de Conferinţă bărbaţilor şi femeilor din întreaga lume, se arată că pe continentele întregi ale Africei, Asiei, în America Latină, continente cu ţări bogate în comori naturale, sunt milioane de copii fără cămin şi fără pâine. In SUA din patru familii una trăeşte într’o locuinţă insalubră, în Italia 4.000.000 copii îşi duc existenţa nenorocită in cocioabe şi peşteri. Şi aceasta, in timp ce Statele Unite, sub drapelul ONU, folosesc arma bacteriologică, armă ce aduce beneficii enorme Wal-Streetului şi seceră vieţi nevinovate de copii coreeni. Guvernul SUA, guvern al monopoliştilor fabricanţi de molime, nici până azi nu a ratificat protocolul internaţional de la Geneva din 1925, care interzice folosirea acestei arme bestiale. Apelul Conferinţei Internaţionale pentru apărarea copilului, cheamă popoarele să-şi unească forţele pentru a asigura dreptul la viaţă al copiilor, pentru a sili guvernele să cheltuiască mai mult pentru nevoi sociale şi culturale, pentru încetarea războaielor din Coreea, Vietnam şi Malaya, pentru reducerea bugetelor militare, interzicerea armelor atomică şi bacteriologică şi semnarea şi respectarea protocolului de la Geneva. Bărbaţii şi femeile din întreaga lume sunt chemaţi să demaşte propaganda rasismului, violenţei, războiului, dusă prin presă, cărţile şi filmele canibalilor imperialişti, să proclame dreptul tuturor popoarelor coloniale de a se elibera de „jugul care înăbuşe şi le sileşte să-şi sacrifice copiii”. O ştire din Moscova, o ştire care exprimă întru totul principiul uman al politicii Partidului Bolşevic faţă de speranţa viitorului — copilul, anunţa nu de mult consfătuirea consacrată problemelor literaturii pentru vietici şi Ministerul învăţământului din RSFSR au convocat peste 300 delegaţi din republicile unionale şi autonome, din ţinuturile şi regiunile ţării, pentru a discuta despre literatura sovietică pentru copii şi sarcinile acesteia. Spre copiii fericiţi din Uniunea Sovietică, spre cei din democraţiile populare, care datorită eliberării de către Armata Sovietică cunosc aziduiumul spre fericire, se îndreaptă de Ziua Internaţională pentru apărarea copilului speranţa mamelor chinuite din ţările capitaliste, care îşi văd copiii murind de boli şi foame, muncind pentru patron, flămânzind şi sgriburind de frig sub vreo streaşină găurită, sortită lor de exploatator. Ele îşi îndreaptă speranţa spre toate forţele progresiste, se încadrează activ în frontul mondial al partizanilor păcii, pentru că ele ştiu că: „pământul este destul de bogat pentru a da putinţa să trăiască tuturor copiilor din lume. Ştiinţa şi tehnica sunt în măsură să asigure o viaţă fericită pentru toţi copiii. Există ţări în care, în ciuda faptului că ele au suferit crunt în cursul ultimului război mondial, copiii trăiesc fără griji şi cresc plini de încredere în viitorul lor”.din Apelul Conferinţei Internaţionale pentru apărarea copilului). In ţara noastră — cu toate că au trecut doar câţiva ani de când clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea muncitoare conduce destinele ţării —copiii, înconjuraţi de grijă şi dragoste, duc o viaţă fericită şi luminoasă. Numai în 1950 a crescut numărul creşelor în ţară cu 153 o/o, al căminelor de zi cu 2580/0, faţă de 1948. In vara anului 1951 au mers în colonii, excursii, tabere pionereşti, peste 50.000 copii. Mortalitatea infantilă a scăzut în unele regiuni la 4°/o, în unele locuri dispărând de tot. Peste 206.000 tineri şi copii învaţă ca bursieri şi 10°/6 din copiii primelor clase primesc gratuit rechizite şcolare. Au apărut o serie de opere de creaţie artistică pentru copii ca cele ale lui A. Toma, Hilda Jerea, Marcel Breslaşu, A. G. Vaida şi alţii. In ultimii doi ani au fost create în mediul rural al regiunii noastre 66 internate ciclul II, 11 internate de şcoli medii. Zeci de mii de copii români şi aparţinând minorităţilor naţionale învaţă în sute de şcoli elementare. In întreaga regiune avem unităţi preşcolare, cămine de întreprinderi, grădiniţe, cămine de cartier. In cinstea zilei de 1 iunie au fost deschise peste 100 grădiniţe sezoniere unde 4.000 copii vor primi educaţia şi îngrijirea cea mai bună în timp ce părinţii lor, ţărani muncitori, muncesc pe ogoare pentru obţinerea unei recolte bogate patriei dragi. Căminele pentru orfani, spitalele de copii, centrul de lapte matern, staţionarele rurale, coloniile şi taberele de vară, teatrul de păpuşi şi atâtea alte realizări din regiunea noastră, grăiesc despre grija neîncetată a partidului, şi a regimului de democraţie populară din patria noastră, faţă de copii. Ziua de 1 Iunie, Ziua Internaţională pentru apărarea copilului, se desfăşoară în acest an ca o demonstraţie puternică pentru pace, pentru prietenie şi încredere între popoare, a tuturor oamenilor cinstiţi care sunt hotărîţi să împiedice imperialismul american de a scrie istoria contemporaneităţii cu sângele copiilor, hotărâți să ia în propriile lor mâini cauza apărării copilului. SSI PROLETARI DIN TOATE TARILE. UNITI-VAI ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL PMR SIBIU SI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL Anul IX — MNr. 2154 Duminică, 1 Iunie 1952 14 pagini — 20 bani In interiorul ziarului, Ziua Internaţională a Copilului (pag. 2-a), încep examenele de sfârşit de an şcolar (Pag. 2-a). Să stimulăm inovatorii şi raţionalizatorii (pag. 3-a). Chemarea la întrecere lansată, de organizaţia de bază UTM din gospodăria colectivă .Drumul lui Lenin" Alţina" către toate organizaţiile de bază UTM de la sate în vederea aplicării minimelor agrotehnice (pag. 3-a)Scrisori din comune şi sate Pe teme economice (pag. 3-a)Comentar extern (pag. 4-a)Protestul energic al Poporului sovietic împotriva barbariilor americane din Coreea (pag. 4-a). Pentru o Germanie liberă (pag. 4-a). Declaraţia guvernului R. D. Germane în legătură cu nota guvernului sovietic (pag. 4-a). ii—11 imnn« ii ■iiînmiiniiiiii inimwiii iiiiiiniin rv Libertate lui Jacques Duclos! PARIS, 31 (Agerpres). — In Parisul rezistenţei, în Parisul insurecţiei armate victorioase împotriva ocupanţilor nazişti, poliţia lui Pinay a arestat tâlhăreşte pe marele patriot şi luptător francez pentru libertate şi pace, Jacques Duclos, secretar al Partidului Comunist Francez, tovarăş de luptă devotat al lui Maurice Thorez, secretar general al Partidului Comunist Francez, şeful grupului parlamentar francez, unul din conducătorii rezistenţei şi unul din purtătorii de cuvânt cei mai activi şi avântaţi ai forţelor democratice ale poporului francez. Parisul marii Revoluţii şi al Comunei a suferit astfel un nou şi teribil ultragiu din partea celor pe care forţa tot mai mare a împotrivirii populare, indignarea şi mânia crescândă a masselor îi îngrozeşte tot mai mult şi-i fac să-şi piardă orice măsură. Şi ura lor s’a năpustit în primul rând asupra aceluia care demască cu mai multă vigoare adevăratele scopuri ale ocupaţiei americane, care ştie să ridice prin cuvântul său înflăcărat massele cele mai largi ale popoarelor la lupta împotriva politicii de trădare a guvernelor marshallizate ale Franţei, împotriva dezastrului spre care ele împing din nou Franţa. L-au arestat pe Jacques Duclos care în 1940 a semnat, alături de Maurice Thorez, apelul la rezistenţă al Partidului Comunist Francez, în care se spunea: „Franţa încă sângerândă vrea să trăiască liberă şi independentă. Niciodată un popor mare ca al nostru nu va fi un popor de sclavi. Franţa nu va permite să fie considerată ca o ţară colonizată. Franţa, cu trecutul ei atât de glorios, nu va îngenunchia în faţa unei echipe de lachei, gata la orice. Numai în popor sălăşluesc marile speranţe de eliberare naţională şi socială. Şi numai în jurul clasei muncitoare, generoasă, plină de încredere şi curaj, se poate constitui frontul libertăţii, independenţei şi renaşterii Franţei“. Echipa de lachei din Franţa ocupată de azi nu a uitat şi nu i-a iertat lui Duclos aceste cuvinte. Şi nu le puteau ierta nici ocupanţii de astăzi ai Franţei, imperialiştii americani. Prin metode fasciste care amintesc procedeele sălbatice ale hitleriştilor, ei vor să înăbuşe glasul marelui tribun al onoarei şi demnităţii Franţei, care în Adunarea Naţională franceză sau în faţa masselor largi populare arată neobosit primejdia care ameninţă Franţa, demască neobosit intenţiile mârşave ale ocupanţilor ei. „Ocupanţii americani, spunea Duclos în Noembrie 1951, la întrunirea ţărănimii muncitoare de la Perigueux, pretind că vin pentru a ne „salva“, dar noi nu suntem ameninţaţi de nimeni, decât doar de cei care vin să ne ocupe. Dealtminteri a fost un timp când americanii nu erau atât de grăbiţi să vină să ne „salveze“. Ei nu au venit în 1943 când Gestapoul tortura pe ostatecii noştri, îi asasina şi când zeci de mii de tovarăşi de ai noștri munceau în lagărele de deportare. Ar fi venit ei oare in 1944 fără înaintarea formidabilă a armatelor lui Stalin înspre Vest? Debarcând în 1944 ei o făceau nu pentru a veni în ajutorul popoarelor martirizate, cât pentru a sbura spre victoria care flutura în faldurile drapelelor Armatei Sovietice. Iată de ce, când ocupanţii americani se dau drept „salvatori“, ei nu reuşesc să facă să fie luaţi în serios. Ceea ce e sigur, e că ei aservesc Franţa, vor să o transforme în bază militară, vor să ne facă să ducem războiul în locul lor“. Ocupanţii americani şi lacheii lor l-au arestat tâlhăreşte pe Jacques Duclos, nu numai pentru că el dă în vileag ca nimeni altul, planurile şi intenţiile lor criminale, dar şi pentru că el ştie ca nimeni altul să insufle poporului încrederea în forţele sale. „Poate că ei (americanii — N. R.) cumpără, cu ce preţ nu se ştie, conştiinţa unora, dar conştiinţa poporului nu e de vânzare“, spunea Duclos in aceeaş cuvântare. Iar într’o altă mare cuvântare, rostită în ianuarie a. c., Jacques Duclos spunea, apreciind corect importanţa momentului politic, dar pătruns de aceeaşi convingere nestrămutată în victoria forţelor progresului îşi ale păcii: „In lupta de importanţă istorică dintre forţele trecutului şi ale viitorului, între forţele războiului şi forţele păcii, ultimul cuvânt nu-l vor avea aţâţătorii la război. Nu, orice ar spune şi ar face, victoria va fi a poporului. Ne îndreptăm fără îndoială spre mari lupte care pun în joc existenţa Franţei ca naţiune liberă şi independentă, viaţa şi viitorul masselor populare, dar spiritul de sacrificiu, bravura şi curajul popoarelor vor triumfa asupra forţelor regresului social şi ale reacţiunii politice“. Să fie eliberat Jacques Duclos Valul de proteste care a cuprins lumea întreagă la vestea arestării lui Jacques Duclos, secretar al CC al PC Francez, exprimă revolta tuturor oamenilor cinstiţi care văd în politica servilă a guvernului francez faţă de planurile războinice ale imperialiştilor americani, o politică de trădare naţională. Măsura fascistă a guvernului Pinay de a aresta pe fruntaşul comunist şi patriot Jacques Duclos este legată de venirea în Franţa a generalului american Ridgway, care soseşte pentru a desfăşura pe teritoriul Franţei, pregătiri de război, pe care poporul francez, iubitor de pace, nu le doreşte. Arestarea samavolnică a lui Jacques Duclos nu poate decât să stârnească revolta oamenilor cinstiţi din întreaga lume, la al căror protest mă alătur şi eu, cerând eliberarea imediată a lui Jacques Duclos precum şi a lui André Stil, redactorul şef al ziarului „L’Humanité“, luptători pentru apăsarea păcii şi a progresului. Dr. IULIANA MOGA medic primar la Spitalul unificat de copii — Sibiu Sărbătorirea Zilei Internaţionale a Copilului în oraşul Sibiu In sala Teatrului de Stat din Sibiu, în prezenţa a sute de muncitori, mame şi copii, a avut loc o adunare festivă închinată Zilei Internaţionale a Copilului. In prezidiul adunării au fost aleşi: Marta Alexandru, membră în Comitetul executiv UFDR, Teofil Munteanu, din partea Comitetului regional PMR, Elena Mitrea, secretara Comitetului regional UEDR, dr. Augustin Manu, membru în Comitetul Naţional pentru apărarea copilului, Doru Berea, fruntaş în producţie, tată a 7 copii, Elisabeta Cloţan, ţărancă muncitoare, mamă a 9 copii, decorată cu Medalia maternităţii şi premiată de două ori, Maria Avram, colectivistă din Turnişor, mamă a şase copii, precum şi fruntaşi ai producţie şi activişti voluntari de pe lângă comitetele de sprijin. In cuvântarea pe care a rostit-o, tov. Marta Alexandru a arătat că de Ziua Internaţională a Copilului, milioane de oameni cinstiţi, muncitori, ţărani muncitori şi oameni ai ştiinţei din ţara noastră îşi măresc eforturile pentru a face copiilor o viaţă mai fericită, a le apăra viaţa ameninţată de imperialiştii americani, care caută să extindă în Întreaga lume pârjolul războiului deslănţuit în Coreea. In continuare, tov. Maria Alexandru a arătat cât de grea este viaţa copiilor din ţările capitaliste, cruzimile săvârşite împotriva mamei şi copilului de către imperialişti în Coreea şi viaţa fericită a copiilor din Uniunea Sovietică şi din ţările de democraţie populară. In încheiere vorbitoarea a arătat că pentru apărarea vieţii copiilor, luptă toţi oamenii cinstiţi din lumea întreagă şi în fruntea acestei lupte se află cel mai bun prieten al copiilor, tovarăşul Stalin. O delegaţie de pionieri şi-a făcut apariţia pe scenă. Cu un buchet de flori în braţe pioniera Doina Dop, de la unitatea de pionieri Nr. 13, a adus căldurosul salut al pionierilor Zilei Internaţionale a Copilului, zi închinată luptei pentru drepturile copiilor, pentru apărarea sănătăţii şi vieţii lor, pentru educarea lor în spiritul frăţiei între popoare. In patria noastră — a spus pioniera Doina Dop — datorită grijei pline de dragoste a partidului, viaţa copiilor a pornit pe un drum tot mai luminos. Datorită organizaţiei de pionieri, condusă de Uniunea Tineretului Muncitor, sub îndrumarea Partidului, educaţia tinerelor vlăstare ale patriei noastre se face în spiritul celei mai înalte ştiinţe, ştiinţa marxist-leninistă. In felul acesta ei înrădăcinează în şcoală o nouă atitudine faţă de învăţătură, el însuşi fiind printre elevii fruntaşi Pionierii sunt educaţi în spiritul patriotismului, al dragostei faţă de muncă, al luptei hotârîte pentru pace. Inurletul pionierilor creşte puternică şi luminoasă dragostea faţă de marea Ţară a Socialismului şi pentru iubitul lor prieten, tovarăşul Stalin. Cu totul alta este situaţia copiilor în ţările capitaliste şi colonii. Acolo munca copiilor este exploatată în mod sălbatec, copiii duc o viaţă de neagră mizerie, primesc o educaţie rasistă, cu scopul de a fi transformaţi în robi supuşi ai negustorilor de moarte, imperialiştii americani. Văzând această crudă diferenţă între viaţa copiilor din ţara noastră şi ţările capitaliste, glasul nostru se alătură cu hotărâre graiului milioanelor de copii din lumea întreagă şi cerem să înceteze odioasele masacre din Coreea. In încheierea acestei festivităţi, echipa artistică a fabricii „Steaua Roşie”, împreună cu echipa artistică de copii a Casei Armatei, a prezentat un frumos program artistic. INFORMATIA Primind noi sarcini în calitate de vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi de membru în Biroul Politic al CC al PMR. tov. Chivu Stoica a fost eliberat din funcţia de ministru al Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice, prin Decretul Nr. 112 din 30 Mai 1952, al Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Prin Decretul Nr. 113 din 30 Mai 1952, al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, tov. Loncear Carol a fost eliberat din funcţia de prim adjunct al ministrului Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice şi a fost numit ministru al Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice. Prin Decretul Nr. 114 din 30 Mai 1952, al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, tov. Cristali Gheorghe a fost eliberat din funcţia de ministru adjunct la Ministerul Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice şi a fost numit prim adjunct al ministrului Industriei Metalurgice şi Industriei Chimice. (Agerpres). A apărut în limbile: rusă, română, franceză, germană, engleză şi spaniolă „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară“ Bucureşti. Organ al Biroului informativ al Partidelor comuniste şi muncitoreşti, Nr. 22 (186). Cuprinde: Articol de fond: Pentru un tratat de pace cu Germania, pentru o pace trainică în Europa. Protestul puternic al poporului francez nu va putea fi înăbușit! Edward Ochab: Patriotismul masselor populare — puternică pârghie pentru desvoltarea Republicii Populare Polone. M. Bakker: Partidul Comunist din Olanda în luptă pentru pace. Gheorghe Hossu: Construcţiile socialismului în Republica Populară Română. René Andrieu: Demascarea planurilor americane de abrutizare ideologică a masselor. Jan Marek: Note politice. — Informaţii.