Lupta, iunie 1886 (Anul 3, nr. 58-69)

1886-06-11 / nr. 62

Acest motiv puternic a făcut pe comite­­­tul Iaşan ca să împingă lucrurile la extrem.­­ Dar acest omagiu adus oportunităţei este ul­­timul. Noi ceştia din Iaşi am voit să ară­tăm prin atitudinea noastră, două lucruri : intăi că avem o voinţă in plan politic şi mij- | loace anume de întrebuinţat in luptă. Al­­ doilea că spiritul de solidaritate cu restul oposiţiei este incă destul de vivace cu noi, pentru a ne abţinea de la o manifestare cu caracterul ce credem că trebue să aibă ma­­nifestările opoziţiei. Nimeni vise nu poate pretinde de la o­­poziţia din Iaşi o rabdare fără margine şi un spirit de concesiune la nesfârşit. Comi­tetul din Bucureşti să se mulţămească cu a­­­ceastă concesiune şi să nu mai spereze că vor mai capata şi altele. Este timp clar ca şi membrii acelui comitet să se pună de a­­cord intre ei, după cum ne am pus de acord noi toţi şi să înceteze de a mai prezenta tristul spectacol a unei disensiuni in sinul lui prin existenţă a două curente, un curent care împărtăşeşte aceleaşi idei, ca şi noi car celalt un fel de curent şovăitori timid şi ca­­maralist. DIN STRĂINĂTATE. ANGLIA. Şefii de partide işi iau posiţiunele lor unul după altul pentru lupta electorală. După d-nii Chamberlain, Gladstone şi Trevelyan, lordul Hartigton a adresat manifestul seu că­­tră alegătorii sei. Manifestul se ocupă in mare parte cu o critică serioasă abilului res­pins de parlament. Lordul Hartigton arată apoi in trăsături generale soluţiunea ce el ar dori să se dea ch­estiunei irlandeze şi pe care o resumă in principiele următoare : Parlamentul imperial trebuie să continue a representa intregul regat unit; el nu poate delega adunărilor locale de căt puteri bine definite; el trebue se conserve, prin inter­mediul unei autorităţi responsabile, adminis­­traţiunea justiţiei. Lordul Hartigton conchide declarând că politica ce o represintă ie po­litica tradiţională a partidului liberal. — Camera comunelor a adoptat birul re­lativ la taxele de importaţiune asupra vi­nului. Se vor aranja ast­fel lucrurile ca ordinea zilei din camera comunelor să fie epuisată mercurea viitoare, pentru ca parlamentul să poate fi disolvat a doua zi. — Uniunea anuală a Asociaţiunei liberale din Midlothian a aprobat prin 52 voturi con­tra 14 politica irlandeză a d. Gladstone. Du­pă campania sa din Midlothian, domnul Glad­stone va lua cuvîntul la meetinguri ce se se vor organisa la Liverpool, Manchester şi alte localităţi din nordul Angleterei. FRANCIA Poarta a dat deja ordine comandanţilor diferitelor corpuri de armată privitoare la demobilisare, de altă parte tot mai sosesc Redifi din diferite provincie şi tot se mai continuă cu echiparea marinei de resboiu.— Cu privire la Bulgaria in cercurile Porţi dom­neşte o dispoziţie foarte conciliantă, se spe­­­­ră, că Sobrania va aproba aranjamentul tur- I­co-bulgar apoi va resolva chestiunile pendente­­ pentru tributul bulgar și rumeliot. In privin­­ț­ţa acestor afaceri, precum pentru activarea terminărei liniei ferate Zam­brod-Vacarel Poar­ta a adresat note diplomtice guvernului bul­gară. GERMANIA Dispoziţiunea nefavorabilă contra Franţei creşte. Precum deunăzi „Nord. Alig. Zei­tung,“ vine acum „Kreuz­zeitung spre a a­­vertiza pe călătorii germani să se ferească de pericolele legi franceze de spionaj. Că­­tră „Kölnische Zeitung“ se telegrafiază din Berlin . Dispoziţiunea Germanie contra Fran­ţei se pune tot mai mult in concordanţă cu dispoziţia Franţei contra Germaniei. Faţă cu expulsarea prinţilor, Germania e indife­rentă, mai ales că Orleani se întrec cu aşa - numita ligă patriotică franceză in privinţa urei contra Germanilor. Din Ţară Consiliul de miniştri în şedinţa sa de ieri a revocat decretul de expulzare a d-lui Dioc-Bănciulescu. „Epoca“ află, că în aceeaş şedin­ţă s’a propus şi revocarea decretelor de ex­pulzare a d-lor Ciurcu tatăl şi fiul, dar s’a respins în urma declarăreî d-luî Sturza, care a ameninţat că’şi va da dimisia. D. Moruz, prefectul poliţiei, a păţit o groa­­snică păcăleală, spune „Epoca". Mai mu­lţi glumeţi au găsit de cuviinţă in­­tr’una din zilele trecute, ca se comunice co­misarului poliţienesc Varlam, cum că d. ad­vocat Victor Atanasiu, a inchirieat o casă pe strada Colţea, alăturea de casa unde locueş­­te d. Ion Brăteanu, numai in scop dea’i mi­na casa şi a’l arunca in aer. Comisarul nostru rămâne foarte înspăi­mântat. Ori pe la ceasurile 9 dimineaţa d. Atana­siu se pomeneşte acasă cu d. Moruzi, ‘care ’i propune se’i dea un proces pentru a l sus­ţine. Ori cine poate judeca, care a trebuit se fie surprinderea d-lui Atanasiu, in faţa acestei vizite şi a unei aseminea oferte, mai ales când intre d-sa şi d. Moruzi nu ecsis­tă nici un fel de relaţiuni. D. Prefect stete vre­o zece minute in ca­sa d-lui Atanasiu şi in tot timpul nu făcu­­ alt­ceva de­cât se examineze zidurile şi se le pipăe. Aşa prefect mai rar! Suntem autorizaţi a afirma zice „Epoca“ că se va procede la o a doua tragere a lo­teriei Ath­eneului. Pe lângă lotul cel mare de 75.000 sau mai găsit intre biletele ne­vândute incă unul de 1000 şi cinci de câte 100 lei, tragerea acestor câştiguri s’a repartisat in 126 câştiguri, adică : 1 de 25,000 lei; 30 de 1,000; 30 de 500; 65 de 100. Azi s'a cerut autorizarea ministerului de interne. Mai mulţi confraţi zice „Epoca“ dintre ca­re chiar unul oficios au anunsat demisiunea d-lui A. Stolojan. F­OILETON CLEOPATRA 71 Ochii ei se umplură de lacrimi căci ea recunoscuse darul lui Nestor. Ce atenţiune mai delicată ar fi putut arata amiciţia lui cea neadormită ! Plecăndi-se asupra florilor, ia bagă de samă că ele formau ca o ţesetură de­asupra unui obiect patrat ce sta în fundul coşuleţului; ea le dădu de­oparte şi văzu o icoană a Fecioarei, admirabil lucrată în aur şi cu petre preţioase. Un şir de mărgăritare necomparabile terminau cadrul. — A! găndi Cleopatra, el a găsit mijlocul de a mă forţa să le primesc. Erau bijutăriele familiei cu care Neutot îm­podobise presentul său de nuntă, neputăndu-se retuza o imagină sântă știu că Cleopatra va primi diamantele oferite sub acest chip. — Ce vra să zică asta ? întreabă Ulric în­crețind sprincenele. — Este generalul Neutor care îmi urează fericirea, răspunse Cleopatra citind o cartă pe care erau scrise în adevăr aceste simple cu­vinte. Ea alese câteva flori dintre cele mai fru­moasă, le legă cu acorde și le trimese înda­tă generalului. Asta fu tot răspunsul său. In acest apartament banal ei nu puteau nimic să-și spuie; de aceia se grăbiau și ei de a-1 părăsi. Trăsura lor de drum era înain­tea uşei; ei să suiră in ea şi in curînd fu­ră pe drumul Finlandei. Aceasta era intăia dată cînd ei se reve­­deau după o lungă dispărţire. Ceremoniele căsătoriei le produsese un efect bizar, adică îi făcu mai străini unul de altul. Sosiţi in parte fie­care la biserică, simţind asupra lor privirile curioase, aproape indiscrete a cîtor­­va guri-cascate veniţi pentru, a vedea, ei aveau conştiinţa că Îndeplinesc publicaminte un act intru cît­va inconvenabil sau pentru care uşele închise ar fi fost mai preferabile. Acum singuri, legănaţi prin mişcarea ca­denţată a trăsurei de voiaj, ei regăsiră in fine impresiile lor de altă dată. Ceriul era albastru ; veselia melancolică a unei zile fru­moase de toamnă, strălucea in frunzişul gal­­bin şi in florile de grădină strălucitoare şi fără parfum. Odoarea tuberoaselor îi urmăria cu toate acestea, căci Cleopatra voise să-și ele cu dînsa florile ei. Prețioasa imagină închisă in caseta ei, era de’nainte pe scăunaș. Ast­fel incunj­urată de impresii dulci și salutarii, tînăra femeie putu să se impresioneze de realitatea fericirei sale. — In fine, îi zise Ulric apăsând’o de piep­tul lui, in fine tu eşti a mea; nu mai sîn­­tem de­cît unul pentru toată viaţa şi putem să ne iubim fără păcat! Avem să fim foarte

Next