Lupta, iunie 1886 (Anul 3, nr. 58-69)

1886-06-11 / nr. 62

ANUL III. No. 62 ABONAMENTE Un an........................ia fr 'A an......................7 „ Pentru streinul'­re Un an........................‘20 ir 14 an........................71 „ .4„Iini nstrațin in Hr. Po­dul-Yftiiiii Casele Papad­opol. Un număr 10 bani MERCUR! 11 IUNIE 1886 * APAR E M E­R­S­U R­I, VIN E R­I ȘI Director politic: G. PANU. I­ U .TI I N I C Ă !*!““ F. wy A-)­o, numai* "techin 25 b. IAŞI, 10 10.MII 1886. PROCES-VERBAL Sub­semnaţii membrii a­i comitetului Opo­­siţiunei din Iaşi, intrunindu-ne in saloanele caselor d-lui Alex. Cantacuzin Paşcanu­, spre a delibera asupra chestiunelor privitoare la organisarea intrunirei ce comitetul Central din Bucureşti h­otărîse se aibă loc aice,— şi Avănd in vedere că de­şi membrii oposi­­ţiunei din Iaşi au aderat la sistemul de dis­­cuţiune adoptat de Comitetul Central, sistem după care s a discutat pănă astă­zi curat nu­mai partea Constituţiunei ce priveşte pe mi­niştri şi faptele lor — aceasta s’a făcut nu pentru c’ar fi o necuviinţă discuţiunea intre­­gei Constituţiuni, ci fiind că in conştiinţa noastră a tuturor a fost sub înţeles că atât era suficient pentru limpezirea lucrurilor. Considerând, insă, că situaţiunea ţărei in loc să se inbunătăţească, s’a agravat mai mult, prin abuzurile crescânde şi neţărmuritele violenţi a­le guvernanţilor — şi că de un timp încoace s’a desfăşurat, fără sfială şi o doctrină constituţională, care, cu titlul de a fi regulătoare a ceea ce guvernanţii au nu­mit „Era nouă“ nu tinde la nimic mai puţin de­cit a nimici Constituţiunea din 1866, in litera şi spiritul ei, atribuind Capului Statu­lui puteri ce Tar face se primeze totul in stat, — legi şi suveranitate Naţională — transformând pe ne­simţite dinastia ce ne-am ales in dinastia de drept divin. Considerând că aseminea idei streine ţărei noastre sunt cu totul contrazicătoare stă­­rei de lucruri înfiinţată de marea adunare I Constituantă —­ in sinul căria erau represen-­­ tate toate clasele, toate interesele şi toate o- J pinim­ele ţărei — şi că ele ar resturna din­ fundament dreptul nostru constituţional, con-1 sfinţit prin pactul nostru politic din 1866, pe care a jurat de a’l păzi şi esecuta cu lea­litate principele străin adus pe tronul Ro- J măniei. Şi că, dacă Divanurile ad hoc au proclamat necesitatea unei dinastii streine, a fost spre a se da ţărei o siguranţă mai mult de ordine şi stabilitate pentru menţi-­­ nerea integrală a drepturilor ce ni-am câş­tigat — iar nu spre a statornici in folosul persoanei domnitoare o domnie de drept di­vin ;— căci dacă ar fi aşa, naţiunea n’ar fi câştigat absolut nimica din toate luptele­­ trecute. Considerând că s'a voit ca acest domnitor, departe de a avea puteri absolute, se fie un arbitru politic suprem, conştiincios şi nepăr­tinitor, care se aplice constituţiunea cu sin­ceritate şi se nu lase să se asuprească par-­ titele prin omnipotenţa guvernamentală , ci se oprească violenţile puterei, să prote­guiască minorităţele ; in fine, să fie desinte­­resat intre partide şi echitabil pentru toţi cetăţenii, fără a avea „agreaţi şi neagreaţi“ , povăţuindu-se, in toată acţiunea sa poli­tică, numai de impulsiunele opiniunei publi­ce luminate. Considerând că doctrina guvernanţilor pe care o denunţăm, tinde să facă contrariul şi să statornicească in principiu că numai fa­voriţii pot parveni la guvernul ţărei , iar­­ toţi bărbaţii politici independenţi ce ar com­bate pe aceşti favoriţi să fie consideraţi ca duşmani personali chiar a­i Şefului Statului, impărţindu-se in două tabere: dinastici şi anti-dinastici, adică asupritori şi asupriţi. Considerând că dacă prin constituţiunea s'a­­ acordat Capului Statului prerogativa irespon­­-­sabililităţei şi a înviolabilităţei, i s’a făcut un omagiu personal, ca să se deosăbească de toţi cetăţenii şi de toţi cei­l’alţi funcţio­nari — tocmai pentru ca el să poată exer­­cita cu mai mare prestigiu şi mai multă au­toritate şi libertate de spirit, inalta sa misiune de arbitru suprem; — dar, prin aceasta, le­giuitorul constituant n’a gândit să’i acorde numai drepturi fără a-i impune şi datorii că­­tră ţară, sau că naţiunea s’ar fi desbracat hotărîtor, in favoarea sa, de toate drepturile ei inalienabile şi inprescriptibile . Considerând că dacă doctrina aceasta, ca- I re­admite ca puterea unui domnitor emană din sferi mai inalte de cât „dreptul omenesc“, ar fi cea adevarată şi legală, şi acea ce tre­buie de acum 'nainte sa­ aibă autoritate in ţară —atunci, pe noi toţi câţi ne credem in cea mai strictă legalitate, combătând regimul­­ corupt, violent şi nelegiuit ce ne guvernează,­­ prin o intevertire de roluri, organele guver­nului ar avea cuvînt să ne acuze—cum ne acuză chiar — că suntem anarchici şi resvră­­titori, de oare­ce atunci legalitatea formală n’ar mai fi de partea noastră; şi ar găsi li­nii poate o aparenţă de justificare pănă şi in monstruoasele declaraţiuni făcute in plina Cameră zilele trecute, de Ministrul Justiţiei , cănd a zis: dacă oposiţiunea nu­ se liniş­teşte, nu va mai avea dreptul la ocro­tirea legilor...... In vederea tuturor acestor împrejurări, noi membrii comitetului oposiţiunei din Iaşi, fi­ind de părere că nu este bine să lăsăm să se propage fără contrazicere , de cătră gu­vern, curtesani şi îmbunători —■ asemine doc­trine anarhice şi periculoase, care ar altera adevarata legalitate constituţională şi ar tul­bura pacea publică, am crezut c’a sosit mo­mentul, cănd chiar ad­versaţii noştri ne impun obligaţiunea de a lumina conştiinţa naţională asupra adevăratelor datorii a­le Capului Sta-­­ tului şi asupra prerogativelor ce i s’a acor- j dat in interesul unui bun şi onest guverna-­ ment al ţării. Şi fiind-că întrunirea de la­­ Iaşi­­— după tradiţiunea constantă, iau parte toţi delegaţii judeţelor din întreaga Moldo -­ vă — am trimes in Bucureşci o delegaţiune­­ dintre noi, spre a se inţelege asupra tuturor acestor grave chestiuni cu comitetul central — dar din relaţiunea ce ni-au făcut delegaţii noştri resultă că mai mulţi membri din co­mitetul central nu împărtăşesc in totul mo­dul nostru de-a privi situaţiunea, şi unii nu găsesc acest mod nici chiar oportun. Noi, fiind­că pe de o parte nu voim să facem nimic care ar arata că am fi in vre-o deosebire de principii cu colegii noştri din comitetul central, sau care ar altera in­tru ceva autoritatea sau libertatea lor de acţiune politică in ţară, iar de altă parte ferin­­du-ne şi noi de a ne pune in contra­zicere cu convicţiunea noastră că acum avem da­toria de a spune ţării tot adevărul aşa cum il înţelegem că resultă din imprejură­rile politice create de guvernanţi — am luat in unanimitate hotărîrea de a amina ori­ce întrunire politică in Iaşi, pănă ce prin mai intinse discuţi­uni, cu onorabilii noştri con­fraţi a­i comitetului central din Bucureşti, vom ajunge la o comună şi perfectă inţelegere. Drept care am incheiet acest prescript­­verbal ce se va comunica comitetului central şi ziarelor oposiţiunei.—Făcut şi subscris in Iaşi, astă­zi 7 Iunie 1886. Al. C. Mavrocordat, Iancu Prăjescu, Co­lonel Emandi, Principele Alecsandru G. Ghy­­ka, N. Ceaur Aslan, N. Casimir, D. Boldun Kostake, Georges Balş, Alecsandru Balş, Vo­­goride, Dim. A. Greceanu, E. N. Ghyka-Bu­­dești, Alex Livaditi, Maior Teodor Petrov, I. Catar­gi, George Andriopulo, Andri Millo, Grigore Kogălniceanu, Petru Papadopulo, Emile A. Mavrocordat, M. Tzony, Grigori N. Macry, N. G. Pustia, C. Corjescu, A. D. Heiban, G. Mârzescu, A. Cantacuzino-Paş­­canu, G. Panu, D. Grigorovici, Gh. Anas­­tasiu, Gh. M. Şiendrea, C. M. D. Miclescu, Scarlat Şişcanu, Dimitrie Alexandrescu. Am publicat mai sus procesul-verbal al co­mitetului opoziţiei laşane de toate nuanţele. Acest act este de o mare insămnătate, el pre­­ţueşte cât zece întruniri de felul celor obici­nuite pănă acum.­­ Mai mult, el este insămnat şi din altă pri- I vinţă. El este semnalul părăsirei mijloa­celor anodine şi a declaraţielor ipocrite şi intrarea in adevăr. Nu e numai atît Actul incheet in unani­mitate de toata suflarea oposiţionistă din Iaşi, mai are şi altă insămnătate. El dovedeşte convingeri adinei la cei ce l’au subscris şi energic de a nu renunţa macar cu aparenţă la ele, chiar cînd puternice motive de opor­tunitate au fost aduse. De­sigur, după cum observă şi voinicii noştri confraţi de la „Voacea Botoşanilor“ ar fi fost mult mai bine, dacă comitetul din Iaşi ar fi făcut un pas mai mult şi ar fi decis a ţinea întrunirea fără participarea membrilor comitetului din Bucureşti. Această atitudine intransigentă ar fi avut natural un imens efect in ţară, ar fi tras o linie de demarcaţie preciză intre spiritele indoelnice, sau cele preocupate de o tactică pulverizantă şi intre oamenii de energie şi de luptă. Hotărîrea aceasta avea inse un in­convenient grav, cari ar fi produs o ruptură in sinul oposiției, ea ar fi desbinat-o și poa­te pentru tot­dea­una.

Next