Lupta, iunie 1886 (Anul 3, nr. 58-69)
1886-06-11 / nr. 62
ANUL III. No. 62 ABONAMENTE Un an........................ia fr 'A an......................7 „ Pentru streinul're Un an........................‘20 ir 14 an........................71 „ .4„Iini nstrațin in Hr. Podul-Yftiiiii Casele Papadopol. Un număr 10 bani MERCUR! 11 IUNIE 1886 * APAR E M ERSU RI, VIN E RI ȘI Director politic: G. PANU. I U .TI I N I C Ă !*!““ F. wy A-)o, numai* "techin 25 b. IAŞI, 10 10.MII 1886. PROCES-VERBAL Subsemnaţii membrii ai comitetului Oposiţiunei din Iaşi, intrunindu-ne in saloanele caselor d-lui Alex. Cantacuzin Paşcanu, spre a delibera asupra chestiunelor privitoare la organisarea intrunirei ce comitetul Central din Bucureşti hotărîse se aibă loc aice,— şi Avănd in vedere că deşi membrii oposiţiunei din Iaşi au aderat la sistemul de discuţiune adoptat de Comitetul Central, sistem după care s a discutat pănă astăzi curat numai partea Constituţiunei ce priveşte pe miniştri şi faptele lor — aceasta s’a făcut nu pentru c’ar fi o necuviinţă discuţiunea intregei Constituţiuni, ci fiind că in conştiinţa noastră a tuturor a fost sub înţeles că atât era suficient pentru limpezirea lucrurilor. Considerând, insă, că situaţiunea ţărei in loc să se inbunătăţească, s’a agravat mai mult, prin abuzurile crescânde şi neţărmuritele violenţi ale guvernanţilor — şi că de un timp încoace s’a desfăşurat, fără sfială şi o doctrină constituţională, care, cu titlul de a fi regulătoare a ceea ce guvernanţii au numit „Era nouă“ nu tinde la nimic mai puţin decit a nimici Constituţiunea din 1866, in litera şi spiritul ei, atribuind Capului Statului puteri ce Tar face se primeze totul in stat, — legi şi suveranitate Naţională — transformând pe nesimţite dinastia ce ne-am ales in dinastia de drept divin. Considerând că aseminea idei streine ţărei noastre sunt cu totul contrazicătoare stărei de lucruri înfiinţată de marea adunare I Constituantă — in sinul căria erau represen- tate toate clasele, toate interesele şi toate o- J pinimele ţărei — şi că ele ar resturna din fundament dreptul nostru constituţional, con-1 sfinţit prin pactul nostru politic din 1866, pe care a jurat de a’l păzi şi esecuta cu lealitate principele străin adus pe tronul Ro- J măniei. Şi că, dacă Divanurile ad hoc au proclamat necesitatea unei dinastii streine, a fost spre a se da ţărei o siguranţă mai mult de ordine şi stabilitate pentru menţi- nerea integrală a drepturilor ce ni-am câştigat — iar nu spre a statornici in folosul persoanei domnitoare o domnie de drept divin ;— căci dacă ar fi aşa, naţiunea n’ar fi câştigat absolut nimica din toate luptele trecute. Considerând că s'a voit ca acest domnitor, departe de a avea puteri absolute, se fie un arbitru politic suprem, conştiincios şi nepărtinitor, care se aplice constituţiunea cu sinceritate şi se nu lase să se asuprească par- titele prin omnipotenţa guvernamentală , ci se oprească violenţile puterei, să proteguiască minorităţele ; in fine, să fie desinteresat intre partide şi echitabil pentru toţi cetăţenii, fără a avea „agreaţi şi neagreaţi“ , povăţuindu-se, in toată acţiunea sa politică, numai de impulsiunele opiniunei publice luminate. Considerând că doctrina guvernanţilor pe care o denunţăm, tinde să facă contrariul şi să statornicească in principiu că numai favoriţii pot parveni la guvernul ţărei , iar toţi bărbaţii politici independenţi ce ar combate pe aceşti favoriţi să fie consideraţi ca duşmani personali chiar ai Şefului Statului, impărţindu-se in două tabere: dinastici şi anti-dinastici, adică asupritori şi asupriţi. Considerând că dacă prin constituţiunea s'a acordat Capului Statului prerogativa irespon-sabililităţei şi a înviolabilităţei, i s’a făcut un omagiu personal, ca să se deosăbească de toţi cetăţenii şi de toţi ceil’alţi funcţionari — tocmai pentru ca el să poată exercita cu mai mare prestigiu şi mai multă autoritate şi libertate de spirit, inalta sa misiune de arbitru suprem; — dar, prin aceasta, legiuitorul constituant n’a gândit să’i acorde numai drepturi fără a-i impune şi datorii cătră ţară, sau că naţiunea s’ar fi desbracat hotărîtor, in favoarea sa, de toate drepturile ei inalienabile şi inprescriptibile . Considerând că dacă doctrina aceasta, ca- I readmite ca puterea unui domnitor emană din sferi mai inalte de cât „dreptul omenesc“, ar fi cea adevarată şi legală, şi acea ce trebuie de acum 'nainte sa aibă autoritate in ţară —atunci, pe noi toţi câţi ne credem in cea mai strictă legalitate, combătând regimul corupt, violent şi nelegiuit ce ne guvernează, prin o intevertire de roluri, organele guvernului ar avea cuvînt să ne acuze—cum ne acuză chiar — că suntem anarchici şi resvrătitori, de oarece atunci legalitatea formală n’ar mai fi de partea noastră; şi ar găsi linii poate o aparenţă de justificare pănă şi in monstruoasele declaraţiuni făcute in plina Cameră zilele trecute, de Ministrul Justiţiei , cănd a zis: dacă oposiţiunea nu se linişteşte, nu va mai avea dreptul la ocrotirea legilor...... In vederea tuturor acestor împrejurări, noi membrii comitetului oposiţiunei din Iaşi, fiind de părere că nu este bine să lăsăm să se propage fără contrazicere , de cătră guvern, curtesani şi îmbunători —■ asemine doctrine anarhice şi periculoase, care ar altera adevarata legalitate constituţională şi ar tulbura pacea publică, am crezut c’a sosit momentul, cănd chiar adversaţii noştri ne impun obligaţiunea de a lumina conştiinţa naţională asupra adevăratelor datorii ale Capului Sta- tului şi asupra prerogativelor ce i s’a acor- j dat in interesul unui bun şi onest guverna- ment al ţării. Şi fiind-că întrunirea de la Iaşi— după tradiţiunea constantă, iau parte toţi delegaţii judeţelor din întreaga Moldo - vă — am trimes in Bucureşci o delegaţiune dintre noi, spre a se inţelege asupra tuturor acestor grave chestiuni cu comitetul central — dar din relaţiunea ce ni-au făcut delegaţii noştri resultă că mai mulţi membri din comitetul central nu împărtăşesc in totul modul nostru de-a privi situaţiunea, şi unii nu găsesc acest mod nici chiar oportun. Noi, fiindcă pe de o parte nu voim să facem nimic care ar arata că am fi in vre-o deosebire de principii cu colegii noştri din comitetul central, sau care ar altera intru ceva autoritatea sau libertatea lor de acţiune politică in ţară, iar de altă parte ferindu-ne şi noi de a ne pune in contrazicere cu convicţiunea noastră că acum avem datoria de a spune ţării tot adevărul aşa cum il înţelegem că resultă din imprejurările politice create de guvernanţi — am luat in unanimitate hotărîrea de a amina orice întrunire politică in Iaşi, pănă ce prin mai intinse discuţiuni, cu onorabilii noştri confraţi ai comitetului central din Bucureşti, vom ajunge la o comună şi perfectă inţelegere. Drept care am incheiet acest prescriptverbal ce se va comunica comitetului central şi ziarelor oposiţiunei.—Făcut şi subscris in Iaşi, astăzi 7 Iunie 1886. Al. C. Mavrocordat, Iancu Prăjescu, Colonel Emandi, Principele Alecsandru G. Ghyka, N. Ceaur Aslan, N. Casimir, D. Boldun Kostake, Georges Balş, Alecsandru Balş, Vogoride, Dim. A. Greceanu, E. N. Ghyka-Budești, Alex Livaditi, Maior Teodor Petrov, I. Catargi, George Andriopulo, Andri Millo, Grigore Kogălniceanu, Petru Papadopulo, Emile A. Mavrocordat, M. Tzony, Grigori N. Macry, N. G. Pustia, C. Corjescu, A. D. Heiban, G. Mârzescu, A. Cantacuzino-Paşcanu, G. Panu, D. Grigorovici, Gh. Anastasiu, Gh. M. Şiendrea, C. M. D. Miclescu, Scarlat Şişcanu, Dimitrie Alexandrescu. Am publicat mai sus procesul-verbal al comitetului opoziţiei laşane de toate nuanţele. Acest act este de o mare insămnătate, el preţueşte cât zece întruniri de felul celor obicinuite pănă acum. Mai mult, el este insămnat şi din altă pri- I vinţă. El este semnalul părăsirei mijloacelor anodine şi a declaraţielor ipocrite şi intrarea in adevăr. Nu e numai atît Actul incheet in unanimitate de toata suflarea oposiţionistă din Iaşi, mai are şi altă insămnătate. El dovedeşte convingeri adinei la cei ce l’au subscris şi energic de a nu renunţa macar cu aparenţă la ele, chiar cînd puternice motive de oportunitate au fost aduse. Desigur, după cum observă şi voinicii noştri confraţi de la „Voacea Botoşanilor“ ar fi fost mult mai bine, dacă comitetul din Iaşi ar fi făcut un pas mai mult şi ar fi decis a ţinea întrunirea fără participarea membrilor comitetului din Bucureşti. Această atitudine intransigentă ar fi avut natural un imens efect in ţară, ar fi tras o linie de demarcaţie preciză intre spiritele indoelnice, sau cele preocupate de o tactică pulverizantă şi intre oamenii de energie şi de luptă. Hotărîrea aceasta avea inse un inconvenient grav, cari ar fi produs o ruptură in sinul oposiției, ea ar fi desbinat-o și poate pentru totdeauna.