Lupta, ianuarie 1887 (Anul 4, nr. 149-169)

1887-01-24 / nr. 164

ANUL IV No. 164 ABONAMENTE în țară Un an 30lei Va an . ........................................... 15n 3 luni. In străinătate Un Un an 40lei Va an . 20 r.1 3 luni. 10 Bani Numerar REDACȚIA Galea Victoriei, 35. .Piaţa Teatrului 10» EDIŢIA ANTEIA BUCURESCI, SÂMBĂTĂ 24 IANUARIE 1887 ANUNCIURI Anunciuri pe pagina III . . 1 leu linia „ „ „ IV . . 25 bani „ A SE ADRESA In România la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria, şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dam­e des Victoi­­res, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCT Constantinopol ADMINISTRAŢIA Mod. Gr. Luis, Str. Academici, 24: Mişte ambiţioşi puşi la rezon­entm­ule opoziţiei parlamentare întrunirea parlamentară de ori seară CE AU FĂCUT ? Cronica parlamentară TEATRU ism­ il­ajisi la rem­ presa opoziţionistă precum şi o­pinia publică, desgustate până la su­flet de servilismul membrilor parla­mentului, au încurajat defecţiunile care s’au­ făcut In sinul majorităţei , precum şi trecerea la o opoziţie ceva mai serioasă a unui grup de câţi­va oameni care au fost şi au trăit din guvernul colectivist până acum, vorbim de câţi­va tineri şi de ju­nimişti. Pe această cale am mers mai de­parte, am adresat elogiuri acestor timbre de opoziţie, le-am publicat discursurile, am făcut larmă în ju­rul persoanei şi discursurilor lor, i-am pus în evidenţă. In acelaşi timp, pentru aceleeaşi motive, am lăsat în umbră partea cea rea a acestor opozanţi. Am cău­tat să uităm cum s-au ales ei, nu ne-am mai amintit discursurile lor servile în favoarea guvernului pe care astă­zi îl combat, am aruncat un val de pudoare asupra trecutului. D. Carp a fost tratat de presă ca d. Pallade, d. Djuvara ca d. Nico­­rescu şi aşa mai departe. Ce s’a întâmplat însă? Aceşti noi opozanţi vezând că presa şi opinia publică îi primesc cu favoare au în­ceput a căpăta fumuri de glorie, ve­leităţi de mărire, aspiraţii de pu­tere. De vreme ce,­­şi-au­ zis ei, noi sun­tem singurii opozanţi în parlament pentru ce nu ne-am da de singurii opozanţi din ţară, pentru ce nu am pretinde să ajungem, să luăm puterea? Ş J Şi iată nişte oameni care fac de două­­ luni opoziţie că să erijează de­odată în opoziţie serioasă, în opo­ziţie singură, dându-şi aere de oa­meni de stat, de viitori compunători de cabinete ministeriale. In ţară există de ani întregi o­­­­poziţie serioasă, opoziţia cea adevărată, aceea care se compune din elemente liberale şi conservatoare. Dacă ea nu este în Parlament representată de­cât prin câte­va persoane cauza este că o parte s’a abţinut de la alegeri, iar alta a căzut sub presiuni ne mai auzite încă. Aceasta fiind situaţia, d-nii opo­zanţi din Cameră ’şi-a zis: de vreme ce noi suntem în parlament iar cei l’alţi afară, oare nu ar fi bine să profităm de această situaţie anormală ca să ne agăţăm pe planul Intuiu? Pen­tru aceasta, au adaugat ei, noi tre­bue să nu ne unim cu opoziţia din afară, noi trebue să avem aerul că nici nu o recunoaştem, noi să o în­vinovăţim chiar şi să -i aruncăm piatra. Rezultatul va fi zic d-lor, că noi vom lua succesiunea d-lui Bră­tianu. Este întrebarea: cine sunt aceşti domni cu asemenea aspiraţii ? Trebue să le spunem numele pen­tru ca ţara să scoată un hohot de rîs. Sunt doua categorii de aceşti opo­zanţi: Intuia este vestitul partid de cauciuc compus din d-nii Carp, Ma­­iorescu, Marghiloman, Melik, Pogor Ianov etc. Al doilea sunt defecţioniştii precum d-nii T. Ionescu, Djuvara, Arion etc. Care sunt acum drepturile acestor domni, cum să justifică pretenţiile lor? Să vorbim intuiu de junimişti. Aceştia au făcut parte din parti­dul conservator cât acesta a fost la putere. După ce conservatorii au că­zut de la putere, văzînd că pentru mo­ment nu sunt şanse de a reveni, ei ’i-au părăsit, s’au format în grup şi au trăit pe spetele partidului liberal de la putere. Cât timp colectivitatea a fost tare, junimiştii au fost sprijinitorii ei; a­­cum când guvernul începe a slăbi, ei s’au aruncat în opoziţie. Cu alte cuvinte, după cum au pă­răsit pe conservatori acum ei­ pără­sesc şi pe liberali. Deosebirea este că pe cei întâi i-au părăsit după ce au căzut, pe când pe aceştia de as­­tă­zi îi părăsesc când sunt sau cred că sunt aproape de a cădea. Cum s’au ales în toate timpurile a­ceşti oameni ? Sub conservatori poli­ţia ’i-au ales, sub colectivişti tot poliţia ’i-au ales. In materie electorală ei nu cunosc de cât poliţia. Să trecem la ceilalţi opozanţi. Acum doi ani d. Brătianu ca să’şi reînoiască pielea cea sbîrcită, a dat ordin poliţiei ţarei să aleagă un nu­măr de tineri, între aceste producte e­­lectorale poliţieneşti au fost şi d-nii T. Ionescu, Djuvara,16,Arion etc. Fie­care îşi aduce aminte discur­surile linguşitoare ale acestora la a­­dresa d-lui Brătianu. Aceşti tineri să întreceau în a părea mai devotaţi gu­vernului. Din diferite împrejurări aceşti domni s’au aruncat în opoziţie ca şi junimiştii, de vre-o 3 luni. Să vedem cum fac opoziţie, de ce sentimente sunt însufleţiţi şi în pro­fitul cui fac opoziţie. De cât­va timp s’a emis ideia că în interesul unei lupte mai serioase şi mai sistematice, opoziţia din par­lament ar trebui să-şi dea mâna cu cea din afară. Cine credeţi că să opun la această idee ? Cine credeţi că au pretenţia de a cârtaui ţara? Cine credeţi că vorbesc cu dispreţ şi nu voesc să recunoască opoziţia cea mare din ţară ? Poate d-nii N. Ionescu, Paladi, Ni­­corescu, Butculescu, adică singurii a­leşi independent şi singurii opozanţi serioşi din Cameră? Poate d. Dinu Brătianu, C. Boerescu, Mârzescu, Iz­­voranu singurii aleşi din Senat? De loc. Ambiţioşii, îngâmfaţii, pretenţioşii la guvern sunt aleşii poliţiei d-lui Brătianu; sunt d-nii Carp, Maiorescu, Djuvara, Marghiloman, Melic etc. Este d. Voinov ales la Teleorman de Kiriţescu!... Aceştia fac pe dezgustaţii faţă cu opoziţia din ţară, aceştia nu voesc a o recunoaşte, ei afişează pretenţii de conducători, de şefi etc., ei aspiră a lua situaţia!... Auzi! Aleşii poliţiei d-lui Brătianu să ia cu titlu de opozanţi, succesiu­nea d-lui Brătianu ! Auzi! Oamenii cari au servit de instrument regimu­lui actual să pozeze în îndreptătorii greşalelor regimului, în oamenii viito­rului guvernământ!... Dar aceasta este ridicul! înţelegem ca cine­va să fi fost ră­tăcit, să fi­e comis greşeli, înţelegem să intre mai târziu pe calea cea dreap­­ta şi atunci să i se erte trecutul. Dar cel cu greşala pe frunte, cei compromişi, să facă pe pretenţioşii, pe ambiţioşii şi să meargă cu cute­zanţa pînă a înfrunta pe cei fideli şi corecţi, aceasta întrece ori­ce mar­gine ! Toate se pot în ţara aceasta, to­tuşi sunt câte­va lucruri cari sunt imposibile. Nişte oameni absolut fără nici o popularitate cum sunt d. Carp etc. nişte tineri fără nici un trecut, să aibă curagiul ca să pozeze în oa­meni de stat, în viitori miniştrii cu excluderea partidelor serioase opozi­ţioniste din ţară, aceasta este archi­­ridicul. A trebuit ca regimul colectivist să răstoarne toate normele şi să în­curce toate căile de a parveni, pen­tru ca un număr de domni trezindu­­se, graţie poliţiei, la suprafaţa unei Cameri iiţiate, să se ia la serios, să vorbească ca oamenii-.de stat şi să a­­fişeze pretenţii de matadori! De aceea este bine să punem pe fie­care la rezon şi să le limpezim noi situaţia, de vreme ce sunt aşa de orbi în­cât nu o văd ei singuri. Să ştie deci că dacă, când d-nia lor vorbesc în Cameră ne ocupăm de discursurile ce ţin şi facem lar­mă în jurul lor, cu aceasta să nu-şi închipue că -l luăm la serios şi că credem că e mare lucru ceea ce el fac. Ocupându-ne de ceea ce să face în parlament ne servim de cele petre­cute acolo ca de un mijloc mai mult de a combate guvernul. Când însă este vorba de a ne gândi la o schimbare de situaţie, să fie bi­ne încredinţaţi d-nii amintiţi mai sus că nimenea nu -l ia la seri­os, şi că toate sforţările unei am­biţii copilăreşti rămân simple încer­­cări zadarnice. Conchidem zicând: Noi cerem de la aceşti opozanţi de eri ca să intre cu docilitate şi supunere— dacă sunt sinceri—în gironul opoziţiei, sa recu­noască că direcţia trebue să fie în mâna celor ce nu au şovăit, iar nu în mâna evoluţioniştilor politici. Dacă d-nia lor nu primesc această propunere, atunci este de datoria d-lor Palade, Nicorescu, Butculescu, Oro­­veanu etc., ca să se separe de d-nia lor. A continua să lucreze înainte este a face nu jocul unor ambiţioşi căci jocul lor este copilăresc, ci a în­­curagja relele patimi şi ambiţiele nesănătoase în nişte oameni care nu sunt toţi incorigibili ca d. Carp ; unii din ei, cu un tratament mai se­rios, să pot lecui de boala de care sufăr, este atribuită mai cu seamă măsurii lu­ate de guvernul rusesc, în privinţa in­­terdicţiunii exportului de cai, precum şi temerilor ce face să nască situaţiunea generală a politicei europene şi a bur­selor streine, cari toate au fost în scă­dere astă­zi dimineaţă. Roma, 3 Februarie.—Astă­zi s’a în­ceput discuţiunea creditului extraordinar destinat trupelor din Abisinia. împrej­muirile Camerii sunt ocupate de o mul­ţime considerabilă care e menţinută de un cordon de trupe. Tribunele sunt pline. O mare animaţie domneşte în sala şe­dinţelor. D. Mussi, deputat radical, declară că va vota creditele dar atacă în acelaşi timp foarte viu­ ministerul. Belgrad, 3 Februarie— Se dezminte ştirea după care regele Milan ar fi scris lui Patchitch pentru a -l autoriza să in­tre în Serbia. Berlin, 3 Februarie.— Ştirea răspân­dită cum că mai mulţi generali, cari co­mandă în Alsacia Lorena ar fi fost che­maţi la Berlin nu e de loc acreditată. Berlin, 4 Februarie.— Se priveşte ca iminent un împrumut de 300 milioane de mărci. St. Petersburg, 3­­Februarie. — Se zice în cercurile diplomatice că Şakir Paşa ambasadorul Turciei ar fi cerut d-lui de Giers să depărteze dificultăţile secundare cari se opun la o grabnică so­­luţiune a cestiunii bulgăreşti, adaogând că Poarta voieşte cu ori­ce preţ să a­­jungă la o soluţiune pacifică, pentru că vî­de într’un conflict eventual între Aus­tria şi Rusia un pericol pentru propriele sale interese. Atena, 3 Februare. — Astă­zi s’a deschis parlamentul. Mesagiul regal con­stată că relaţiunile cu toate puterile sunt excelente, că finanţele cer toată solici­tudinea Camerei pentru ca Grecia să-şi poată îndipleni destinele sale naţionale şi să ridice prestigiul sau, care acum mai mult ca ori­când e necesar elenis­mului. Paris, 3 Februare. — D. Degrand, vice-consul al Franciei la Ruseiuk, e nu­mit în aceiaşi calitate la Creta. Paris, 3 Februarie. — Ziarul Les Débats, vorbind de înfrângerile succesive suferite de trupele italiene în Abisinia, zice că politica colonială pricinuește Italiei mai mult ne­ajunsuri de­cât îi procură satisfaceri. Paris, 3 Februarie.— Ziarul La République frangaise publică un articol al d-lui Emile Castellar care este foarte apreciat. Eminentul orator spaniol zice că un con­flict grav amenință popoarele din Europa. SERVICIUL TELEGRAFIC AGENŢIA HAVAS Paris, 3 Februarie. — O scădere ge­nerală s’a produs și astâ­zi la Bursă. Ea AGENŢIA libera Constantinopol, 3 Februarie. — Sir Drum­mond Wolff va fi primit mâine Vineri în au­dienţă de către Sultanul­ Roma, 3 Februarie.— Oposiţiunea din Ca­meră a decis să voteze creditele extraordi­nare cerute de Cabinet, stabilind însă că a­­cest vot nu va însemna că oposiţiunea are încredere în politica cabinetului Paris, 3 Februarie. — Cornițele de Munster, ambasadorul Germaniei, care trebuia să pe­treacă toată iarna la Cannes și care venise Vinerea trecută la Paris numai ca să asiste la prânzul diplomatic ce s’a dat la ministe­rul afacerilor străine, a hotărât să nu se mai ducă la Cannes şi să rămână la Paris pentru ca absinţa sa să nu dea loc la nici un comentarii­. Berna, 3 Februarie.—Guvernul federal a notificat Franciei şi Germaniei că în cas de rezbel el este în stare să garanteze neutra­litatea materială a Elveţiei. Berlin, 3 Februarie.—Se asigură că d. Iler­­bethe, ambasadorul Franciei, a dat în nu­mele cabinetului francez, asigurările cele mai formale­­guvernului german, că gu­vernul său este animat de intenţiunile cele mai pacifice. Berlin, 3 Februarie.—Comisiunea militară presidată de generalul Blume, a decis Intro­ducerea unui sistem de echipament ușor în infanterie. Berlin, 3 Februare. — Pe când organele străine semnalează o potolire a spiritelor în Francia, ziarul Kreuzzeitung de azi este in­format de către corespondentul său din Pa­ris că știrile alarmante care se ră­spândesc de cât­va timp au pricinuit îngrjiri serioa­se in cercurile guvernamentale franceze în ce priveşte menţinerea păcei Die Kreuzzeitung dă o expunere istorică a exceselor comise în Prusia de câtre fran­cezi de la 1806 până la 1813. Ea declară că Germania nu are nimic de câştigat dintr’un nou resbel, dar că’ în cazul când ar fi si­lită a’l face, ea va trebui să caute a reduce Francia In mod definitiv la neputinţă, ni­micind focarul unde de secole se făuresc arme şi se aţâţa intrige cari turbură liniştea Germaniei şi ameninţă pacea Europei. întrunirea opoziţiei parlamentare Mercur­ seara a avut loc o întrunire la d. I. Marghiloman a elementelor o­­poz­nte din Parlament. Chestiunea de discutat era: unirea o­­poziţiei din Cameră şi din Senat cu o­­poziţia din ţară. Pentru a-şi face cine­va idee ce va­loare are opoziţia parlamentară şi de ce idei este dominată, vom face o mică dare de seamă de părerile susţinute. De la Început d. Carp—celebrul gran­doman — a declarat că este contra ori­cărei uniri cu opoziţia din ţară. — D-lor, a zis în substanţă d. Carp, noi suntem singurii opoziţia legală; o­­poziţia cea­l­altă din ţară este o opozi­ţie afară din lege, noi nu ne putem uni cu ea; guvernul, situaţia politică nu pot să o ia el nici trebue să o ia, fiind­că noi facem discursuri în Cameră. Ei tre­­buesc lăsaţi de o parte să se pocăiască de greşalele comise. Eu admit numai un lucru, anume, ca să ne unim cu d. Dim. Brătianu din Senat şi să luăm împreună puterea cu excluziunea ori­căror altora. La aceste cuvinte, d. Voinov fostul ministru colectivist, cel eşit din minis­ter în condiţie­ ştiute, a adăugat urmă­toarele : —Da aşa este, are dreptate d. Carp, noi nu ne putem uni cu nişte conspiratori, căci din asemenea oameni să compune opoziţia unită.... La care vorbe d. Dinu. Brătianu in­dignat s’a sculat şi a zis : — D-le Voinov, d-ta vorbeşti ca un procuror, ceea ce faci nu este corect. Afară de părerea d-lor Carp şi Voi­nov, părere extremă, d. Maiorescu a luat cuvântul şi s’a exprimat cam în urmă­torul sens : — D-lor, eu nu sunt absolut contra unei uniri cu opoziţia din afară de par­lament, însă pun condiţiuni. întâia con­diţie este ca ea să ne recunoască de conducătorii ei, ca ea să recunoască[ că este bine reprezentată prin noi şi prin urmare să ne adopte liniea politică (!!). Aşa, a continuat d. Maiorescu, d.Ver­­nescu şi ceî­l’alţi liberali să recunoască că d. Dim. Brătianu ÎI reprezintă , d-nii Catargiu, Manu, Lahovary etc. să recu­noască în noi pe reprezentanţii şi diri­guitorii lor. Cu alte cuvinte să se ad­mită că toate nuanţele din ţară sunt reprezentate şi bine reprezetate şi că acti­vitatea parlamentară este cea principală. .. La care vorbe d. Mârzescu s’a mul­ţumit a întrerupe cu următoarele cuvinte: — Cum voiţi să vă recunoască de re­prezentaţi al lor când nu ei ci guvernul v'au ales ? După d. Maiorescu, d. Giani a luat cuvântul şi s’a unit cu d. Maiorescu, zicând că numai Romanii­ a luat la se­rios şi a recunoscut opoziţia din parla­ment. D-nii Djuvara, Arion, Marghiloman etc. toţi aceştia s’au raliat unii la părerea d-lui Carp, alţii la acea a d-lui Maiorescu; toţi aceştia nu recunosc ca opoziţie se­rioasă de­cât pe cea din parlament, a­­dăugând că ei şi numai ei sunt în drept să ia situaţia

Next