Lupta, august 1887 (Anul 4, nr. 314-337)

1887-08-05 / nr. 317

2 DIN AFARA Cum s’a născut canditatura prinţului de Coburg. Un bărbat politic, care stă în relaţii cu casa Coburg, relatează urcătoarele asupra preliminarielor canditaturei prinţului Ferdi­nand . Locul natal al canditaturei a fost în re­alitate Cannes. Aici, în cercul unchilor­­şi verilor familiei orleaniste, cu care prinţu­l unit de­­mulţi ani prin legăturile cele mai intime, s’a pregătit proectul. Ş’apoi lu­crul a fost favorizat şi de prezenţa unor mari duci şi ducese ruse. Rolurile se îm­părţiseră cu atâta noroc, în cât se părea a se putea conta sigur şi pe însuşi Ţaru. Prinţu Fedinand spera să triumfeze asu­pra politicei ministeriale pe calea nu toc­mai neobişnuită a favoarea damelor şi — de cum­va nu ne înşelăm—această cale n’a rămas fără succes. Dacă prinţu ’şî-a în­treprins călătoria în linişte relativă şi fără ca să isbucnească furtuna temută de la nord spre est, apoi aceasta poate trece deja drept un succes într’un înţeles oare­care. Căci se poate admite ca un ce sigur, că la ivirea canditaturei coburgiane dispo­ziţiile hotărâtoare au fost precamce şi ame­ninţătoare. Nimeni nu vrea să audă des­pre o nouă instalare a unui prinţ german în Bulgaria. Dar într’acestea s’a operat o schimbare mare în aceste combinaţiuni printr’o îm­prejurare cu totul neaşteptată. Se întâm­plă, la ce nu se aştepta nimeni, candida­tura Coburg nu numai că nu fu aprobată în Anglia, ci fu chiar a blamată amar. Era pe timpul festivităţilor jubileului, când se făcu reginei comunicarea neaşteptată despre perspective foarte serioase ale nepotului ei. Se zice că regina s’ar fi supărat foc. Poate că tocmai această împrejurare a ridicat, în cea­l’altâ parte a continentului, balanţa ceva în favoarea prinţului. De­sigur că a­­lesul poporului bulgar nu­­şi-a exprimat, înaintea Europei, antipatia contra Batten­­bergului fără o intenţie mai adâncă, spre a da o probă, că dânsul cu planurile şi spe­ranţele sale nu e de aceiaşi origine cu a­­cela. Ceea ce a ajutat de sigur până acum prinţului Coburg este convingerea, că nu e bine văzut în Anglia ca prinţ al Bulga­riei. Acum rămâne să se vadă, dacă el va fi bine-venit pentru bulgari, când aceştia vor vedea, că consulii englezi îşi pun mâi­­nele în buzunare şi dau din sgp.______ rele notiţe cari dovedesc o dată mai mult ce sculă de om era Silviu Costinescu, fostul director al şcoalei de agricultură din Roman. Iată isprăvile sale, ce ni se trimet nu­merotate : 1) Un om, anume Vasiliu Barcan, din comuna Cotu-Vameşu, şchiop de un pi­cior şi chior, începuse a ara un ogor, pentru care luase plată de la un altul ce cumpărase de la Costinescu pe moşia şcoaleî, dar numitul Costinescu trimise servitorii lui de’l chiamă la dânsul şi fără a’l întraba al cui ogor­ară, a început a’l lovi cu un par, atât de sălbatic, în cât ’i-a rupt şi o coastă, de care şi as­­tă­zi pătimeşte în cât nu se poate hrăni în lume. II) Un locuitor cu căruţa cu doi cai, merge pe şoseaua Naţională, unde se în­tâlni cu sălbatecul Costinescu care mer­gea ca fulgerul cu calul numai spume, omul voind a da la o parte, caii nu au putut lua mai repede fiind cu povară grea şi puţin la deal; atunci zbirul să­rind asupra lui a început a’l bate a­­tât de ne­omeneşte până ’l-a lăsat scăl­dat în sângile ce’i curgea din gură şi din nas. La această scenă s’a întâmplat a fi martor şi un architect de la Roman. III) Un evreu fierar, care este anga­jat cu 200 fr. anual pentru repararea plu­gurilor, grăpilor şi altor unelte ale şcoalei agricole, pentru cari Costinescu primeşte 60 lunar de la stat, în această tocmeală potcoveşte şi caii lui Costinescu. In una din zile ducându-se Costinescu la casa fierarului din Roman, a început a’l bate cu un baston ce purta în mână, până­­l-a rupt bucăţi, apoi cu fală a început a se jelui la oamenii săi că a rupt bas­tonul, ce’l costa 20 fr., pe spinarea fie­rarului sau. IV. In budgetul şcoalei este pus un salar de 40 franci lunar pentru un por­tar, dar de doi ani de cănd este înfiin­ţată şcoala, acest salar îl primeşte vi­zitiul lui Costinescu. Afară de această sumă luată din bugetul statului, caii lui se hrăneau cu orz, ovăz, fân şi pac, ce poate fi mai bun de pe moşia şcoalei. .. Un neguţător evreu, de la ţară, mergând cu trăsura prin Roman şi m­­tâlnindu-se cu sălbaticul om Costinescu, acesta de­odată sărind jos din trăsura sa, a început a bate pe jidov în cap, până ’i-a lăsat ameţit, sub cuvânt că fejg­ikk îacs4ata^taaî-f8­ 4»fatte.­­Această scenă s’a petrecut înaintea ca­selor d-nei Elena Dimitriu, strada Ocolu- Vechiu din Roman. VI. Sunt mai mulţi de 30 oameni cari cumpărând iarbă de pe moşia şcoaleî, cu lu­oiala sa răspunzâ banii la ridica­rea fânuluî, Costinescu cum a văzut fâ­nul cosit şi clădit de către cumpără­tori, dânsul ’l-a şi vândut la artilerie. Oamenii cumpărători, ne­ştiind de cele petrecute, se duse cu banii să plătească şi să ridice fânul când, nu mai găsesc nimica. Făcând întrebare lui Costinescu, dânsul, după obiceiu, a sărit sa ’i bată, zicând că nu au ce fân sa mai caute şi că el nu are teamă de nimeni, pentru care unul din acei locuitori anume Va­sile Voicu din comuna­­Elisabeta, jude­ţul Roman, a şi reclamat d-luî ministru al domenielor, cerând despăgubire 1200 franci costul fânului. Iată omul. Luptele în Irlanda La Belfort s’a întâmplat o luptă între orangişti şi naţionalişti; au fost numeroşi morţi şi răniţi. Trebue să adăogăm că guvernul n’a su­pus la regimul legei de coerciţiune această parte a Irlandei unde orangiştii sunt mai numeroşi de­cât aiurea. Aceştia sunt liberi de a provoca toate dezordinile ca pe timpul când lordul Ran­dolph Churchill predica războiul civil în contra Irlandezilor naționaliști. Ştiri din ţară (De la corespondenţii noştrii speciali) Isprăvile unui zbir Roman.— Din Roman primim următoar LAPTA * * * Un primar turbat Romanap. — Primim de la d. Costea Stoianovici din Romanaţi o denunţare în contra primarului comunei Piatra, din care extragem următoarele: Numitul primar, anume G­heorghe Ma­­nolescu, în calitate de primar a vândut şi esploatat petrişa din cariera comunei la antreprenorul Zebra al liniei cons­truită din nou, Corabia-Caracăl-Râmnicu, precum şi inginerilor constructori, şi suma de 3504 fr., ce să cuvenea comu­nei, a tras-o la stânga zicând că i se cuvine lui şi celor­alţi pentru că au ser­vit ţara. Iară controlorii, inspectorii financiari, fiscali, comunali şi judeţeani nu se pot ocupa de asemenea fleacuri. Invoc întru constatare pe d. antreprenor şi ingine­rii constructori cu conturile lor. Tot acest primar, astă primăvară a bătut şi jefuit doi ciobani ungureni (păs­tori de oi) cărora le-au luat trei miei şi zece franci, pe care miei ’i-a tăiat la cârciuma sa şi T-a vândut. Pentru a­­cest fapt a fost denunţat d-luî Procu­ror. S’au citat martori şi constatat fap­tul, dar nu să ştie ce s’a făcut că e tot Primar. Zilele trecute a luat de acasă pe Ni­­colae Ivăncescu la miezul nopţeî cu garda, T-a dus la el la cârciumă, ’i-a bătut şi insultat bine frumos şi pe urmă s-a fă­cut scăpat. Şi acest fapt s’a denunţat parchetului dar dacă ştiţi d-v. ce s’a făcut ştim şi noi. Zilele trecute, Duminică, la 26 curent, pe la orele două după amiazî sub­sem­­natul mergând la cârciuma d-sale pen­tru că e şi primar şi cârciumar, lucru ne­permis de lege şi după ce am băut ceva rachiu amestecat cu vitriol, mi-am reproşat, că de ce amestecă rachiul, iar d-sa crezându-se apostrofat a lăsat jos pe cârciumarul şi a făcut pe primarul şi a îndeplinit cu mine un fel de proce­dură după Constituţia cea nouă. Astăzi fac parte dintre bolnavii spita­lului din Caracal de unde vă adresez aceasta. Acest primar este dat de trei ori în judecată pentru jafuri şi băi­ăi, dar nu se ştie nimic, fiind­că procesele se pun la dosar spre ştiinţă (să crede a avea talisman). Dânsul este pus şi susţinut de sub prefectul local în capul comunei ilegal, de vreme ce e şi cârciumar, vin­­zân­d în persoană băuturi spirtoase în acelaşi local în care şade. Frustrează co­muna, introducând băuturi spirtoase în cârciumă fără plata acsizului, şi ştiţi pentru ce, pentru că a chibzuit ca ve­niturile comunale să se caute în regie de d-sa şi prin d-sa. Proverbul Românu­lui, mai aproape dinţii de­cât părinţii. „Ce mai face lumea diplomatică şi pa­triotică.“ Mai la vale în acea scrisoare, vorbind de un om luat de dânsul la ţară, pentru ca să nu mai bată pavelele oraşului fără esistenţă, zicea ast­fel: „Că fratele H. Calcantraur are toate ca­lităţile de a fi ministru, căci îndată ce m'au pus la mână, nici că­­l-am mai văzut. Patriot şi prevăzător, regretatul Leca tot­d’a­una, cu inteligenţa cu care era dotat, definea bine situaţiunile. Regretatul Enachi Leca, vorbind de o­­mul ce-l pusese la mână, „că are toate calităţile de a fi ministru “ a definit bine pe d. Ion Brătianu, care după ce a înşelat pe toţi ca să adere la urcarea sa la putere, apoi ajuns acolo ,şi-a bă­tut joc de toate princiipiile în numele cărora a amăgit lumea ca să ajungă la putere. De aceea Enachi Leca, despreţuia tot d’a-una pe Ion Brătianu; de aceea avea tot d’a-una oroare de miniştrii, de aceea concludea că „cel ce înşală lumea au ca­lităţi de a fi miniştrii,“ de aceea defunc­tul nu s’a unit nici odată, nici lucra în politică, cu d. D. Leca (acum general) fratele sǎu cel mai mic. * * * Sinucidere din disperare Din Râmnicu-Sărat se comunică Uni­că un fapt foarte grav.­ Se zice că un domn căpitan P... din regimentul de dorobanţi, care se află cu compania într’o comună din judeţ, pre­­umblându-se prin comună cu cabrioleta şi având cu sine un câine, acesta fu lo­vit de un locuitor pentru că se repezise să muşte o viţea a lui. Căpitanul se înfuriă şi alergă după să­­tean, care de frică dispare; o gardă se aşează la locuinţa săteanului în cestiune pentru ca la întoarcerea lui să o a­­ducă la cazarma companiei; soţia locu­itorului fu chiar bătută şi maltratată de garda căpitanului ca să spue unde’i este ascuns soţul. Acesta nu se mai reîn­toarse acasă. Faptul s’a petrecut la 18 Iulie şi la 28 Iulie s’a găsit nenorocitul locuitor spânzurat într’o pădure din apropiere. Nenorocitul lasă în urmă o soţie şi o copilă de 15 ani. Aflăm că ministerul de rezbel a fost .Sfiân­tâT-Sise,această­ gravă afacere. Din parte-ne, dacă e aşa faptul, cerem o pe­deapsă cât se va putea mai aspră pen­tru căpitanul care­­şi-a îngăduit a face aceasta. E moarte de om la mijloc. Vom reveni. * * * Calităţile unui ministru Bacau. — Extragem dintr’un articol, iscălit C. D. Avram, din Renaşterea Ba­căului, următoarele rânduri în privinţa opiniunei ce avea repausatul Enachi Leca despre miniştrii : Regretatul Enachi Leca pe la anul 1861, Noembre 1, într’o scrisoare adre­sată de la moșie, unui amic al sǎu din Bacǎu, întreba în stilul său vesel pe a­­cel amic : DE PRETUTINDENI Luptele în Irlanda. — Aplicarea legei de coerciţi­une în Irlanda, întâmpina mari dificultăţi. Zilele trecute la Knobrows, pen­tru a se da afară din casă nişte arendaşi a trebuit să facă un asediu In regulă. Casa erea apărată de nişte oameni înarmaţi cu turci, pe când femeile aruncau cu pietre şi cu apă fiartă în asaltatori; aceştia, după ce au făcut o gaură în zid au dat asalt cu baioneta la puşcă dar au fost respinşi şi ofiţerul care’i comanda au fost străpuns în obraz cu un cuţit. Numai după stăruinţele unui preot asediaţii s’a predat. Patru bărbaţi şi o femee au fost ares­tați. O eclipsă de soare. —La 7 August co­­reat va fi o eclipsă totală de soare. începutul eclipsei centrale va fi la ora 4 şi 20 dimineaţa. Linia centrală a fenomenului va trece prin Berlin, îndreptându-se spre nord-est pentru a trece Rusia şi de acolo în Ja­ponia. In Rusia zona eclipsei va atinge cea mai mare lărgime a ei (220 chilometre), iar fe­nomenul va putea fi mai bine observat pe marginea Siberiei. Durata acestui fenomen astronomic, care va fi foarte însemnat, va fi la Perm, în Siberia, de 173 secunde şi toţi astronomii în acest oraş au să vie pentru a-l observa. Populaţia Parisului. — După cea din urmă statistică Parisul are actualmente 2,344,550 locuitori, iar alegătorii acestui oraş, înscrişi în cele din urmă liste sunt în număr de 451,449. Contra Ligei patriotice. — In cele din urmă vremuri, mai ales în urma ma­nifestaţiilor pentru Boulanger, o mulţime de persoane ’şi au dat demisiunea din Ligă. Acum în urmă a demisionat şi generalul Feldherbe, mare cancelar al Legiune! de onoare şi senator. Din Alsacia.—Tribunalul corecţional din Strasburg a osândit la trei luni de închi­soare şi 16 franci amendă, pe un tânăr neguţător, pentru strigăte sediţioase. Pe un tânăr lucrător ,l-a condamnat la şease luni de închisoare şi 32 mărci a- a­mendă fiind­că a cântat de mai multe ori Marsiliesa şi a strigat: „Trăiască Franţa!“ Tulburări copilăreşti.—De multe ori Francezii fac manifestaţii pentru nimic. Aşa, la Tarbes populaţia s’a sculat, a fă­cut gălăgie, şi a cerut demisionarea con­siliului comunal fiind­că credea lumea că brigada de artilerie va fi mutată din acel oraş. Mulţimea striga într’una: „Trăiască ar­mata! până a venit poliţia. In urmă s’a constatat că artileria făcea numai pregătiri pentru manevre. Igiena socială.— Jurnalul englez Med. Press, and Circular publică propunerea următoare a unui sociologist foarte zelos, care sprijinindu-se pe părerea, în general admisă după el, că tendințele criminale sunt ereditare, preconisează ca un mijloc excelent de a întrerupe această transmisi­une, castraţiunea tuturor criminalilor, a căror crime ar fi demonstrate. Autorul acestei profilaxii criminale, speră că după un timp oare­care ar fi o amelioraţiune în moravurile generate prin destrucţiunea progresivă a rasi cimkurse- Acest mod de represiune implică— abolirea pedepsei cu moarte. (Spitalul) INFORMAŢIUNI Iată încă o dovadă la ce slujeşte poliţia la noi, şi în ce chip sunt ur­măriţi şefii şi oamenii mai însem­naţi din opoziţie. Până şi cele mai neînsemnate cu­­vinte le sunt spionate şi raportate. Dovada stă în această depeşe, pe care am găsit-o şi o punem sub ochii cititorilor: Oficiul Telegrafic Poliţia, Prezintată la oficiul gara de Nord, în ziua de 25 (6) ora 10 dimineaţa, ff. urgentă. D-lul Prefect, Cu trenul de Galaţi ,ora 8 şi 50 au­ plecat Gh. Vernescu şi advocat Pa­­ladi pentru Brăila şi Lascar Cisturgiu FOIŢA ZIARULUI „LUPTA“ Scandalurile PARISULUI S­ERIA X PARTEA II XIV (53) — Ea vine de la ziarul meu, zise Linsae văzând scrisoarea. Vrei să mi-o citeşti? Regina o deschise şi citi cele ce urmează: „Nu mai avem nici un rând de manus­cris pentru mi­ne. „Ne trebue numai­de­cât. Sfârşitul, iute sfârşitul cu orice preț.“ Serge se sculase pe patul săli. Lăsă apoi să-i cadă iarăşi capul pe pernuță, strigând cu amărăciune: — Haide fugi, jidove rătăcitor! — Lasă, amicul meu, reluă Regina, aibi puţin curagiu. Vrei să scriu eu și d-ta să dictezi? Te va osteni oare de a-mi dicta? — Ştiu eu... Capul mi se duce. — încearcă, prietene, te rog. Dacă nu poţi, ne vom opri. Linsae se sprijini pe genunchi. Punând mâna la frunte, el se sili să-şi adune ideile şi începu în sfârşit să dicteze. Regina umplea pagină cu pagină. Era sfârşitul romanului Cele şase etăgii ale Pa­risului. Regina, eroina romanului, căruia Îi dă­duse numele scump al femeei sale, era pe punctul de a se sinucide. Serge dictă: „Tăbliţa pentru foc se aprinsese. Feres­trele şi uşile erau hermetic închise. Bietul pat, unde virginitatea îi căzuse, nu fără nevinovăţie, o aştepta ca pe victimele din tragediile antice. „Regina sărută cu evlavie un mănuchiu de păr de la tatăl sau, portretul mamei sale, atârnat la căpătâiul sau, lângă icoana maicei domnului. Ea ascunse mai înainte în corsetul ei o floare de mult veștejită, o scrisoare ce păstra încă urmele lacrimelor sale,— cea din urmă scrisoare de la Mau­rice d’Apremont, de la despărţirea lor. „Ea îşi unse părul, îşi aşeză bine rochia de Duminecă, pe care şi-o pregătise pentru a se prezenta morţel, comodă şi frumoasă cu toată eleganţa ce o cunoscuse în timpul vieţei sale. „Apoi, aşezându-se dinaintea micei sale mese, ea luă o foae de hârtie și făcu ur­mătoarea scrisoare:“ Linsae se opri. — Scumpa mea, zise el, vrei să-mi dai un pahar de ceai? — Cu plăcere, răspunse Regina sculân­­du-se. Dar știi că istoria asta e minunată și grozavă ? Nici­odată n’ai avut atâta vervă. Amice, eşti î­n adevăr inspirat. Exaltaţie febrilă, zise contele. Mai la urmă, ce e inspiraţiunea de­cât nişte fri­guri cerebrale?... Şi eu, în acest moment, am două feluri de friguri, la cap şi la inimă. Regina făcu un pas spre dânsul ispitită da odată de a se arunca în braţele sale şi a-i spune: - Judecă-mă. Iată greșalele mele!“ Dar ea se opri, crezând că surprinde în ochii bărbatului ei niște lumini posomorâte o flacără sinistră. Ea Îi întoarse spatele în tăcere și plecă încet să-i gătească ceaiul. Serge o urmă cu ochii, s’ar fi putut citi la trăsăturile sale dorința de a o rechema. Dar ezită. In loc de a ceda acestei impul­­siuni, el întinse brațul și apucă caetul pe care scrisese Regina. Ea reapăru îndată cu ceaiul. Linsae puse ceaşca pe mescioară, lângă patul sau. Apoi se puse să citească pagi­­nele scrise de femeia sa, neoprindu-se din când în când de cât pentru a sorbi din băutura parfumată. — Să continuăm, zise el în sfârșit. — Atunci dă-mî caetul, răspunse ea. — Ia-ți un altu, zise el, fără a’și ridica ochii de pe manuscript. — Dar n’am de­cât hârtie de scrisori. — Ei, hârtie de scrisori, nu-î tot hârtie ! strigă contele cu nerăbdare. Regina luă o foae și așteptă, cu conde­iul în mână, ca bărbatul ei să înceapă. Serge dictă iarăși: „Prea târziu, prietene. După ce m’ai lo­vit cu disprețul tau, m’ai părăsit. Calomnia m’a rănit. Singură de acum înainte, sunt incapabilă de a lupta. „Dacă m’ai fi crezut, aş fi rezistat, şi poate aş fi dovedit lumei că el se înşela. Te-ai pus în rândul insultătorilor mei. Vi­­sasem fericirea cu tine, şi am gustat-o o dată. Fiind­că acum totul se posomoreşte, părăsesc patria şi mă retrag iertând pe toţi. „Dacă nu las nimic în urma mea, nici măcar regrete, fii sigur, prietene, că duc un lucru bine: amintirea unui amor pe care furtuna l-a trăsnit, dar pe care D-zeu n’a încetat un moment de a’l binecuvânta, as­tăzi aparenţele sunt împotriva mea. Mă rezemnez să fiu fărâmată de dânsele... şi mor. „E crud cu toate astea de a renunţa Ta -' Y" viaţă la două­zeci de ani! Dar trebue. Adio dar. Nu voia să fslăbesc nici să caut milă... Adio, prietene. D-zeu să te ajute să uiţi fiind­ca ai deja ertarea femeei care te-a iubit şi te iubeşte încă.“ „Regina.“ — Regina! repetă contesa lăsând să­­cadă condeiul din mână. Lasă, prietene, ’mi vine să plâng...Soarta acestei sărmane fete e atât de tristă! — Atunci să ne oprim aici pentru astă­­zi, zise Linsae. Și mie ’mi e inima plină. Da, să ne oprim. Asta n’ajunge pentru un foileton, dar voi așteptal până mâine. Dă-mi foaia asta și gătește-mi un alt ceain. Nu voia prânzi astă seară. Regina Îi remise scrisoare şi eşi cu ochi Înecaţi în lacrimi. Va urma

Next