Lupta, august 1887 (Anul 4, nr. 314-337)
1887-08-05 / nr. 317
2 DIN AFARA Cum s’a născut canditatura prinţului de Coburg. Un bărbat politic, care stă în relaţii cu casa Coburg, relatează urcătoarele asupra preliminarielor canditaturei prinţului Ferdinand . Locul natal al canditaturei a fost în realitate Cannes. Aici, în cercul unchilorşi verilor familiei orleaniste, cu care prinţul unit demulţi ani prin legăturile cele mai intime, s’a pregătit proectul. Ş’apoi lucrul a fost favorizat şi de prezenţa unor mari duci şi ducese ruse. Rolurile se împărţiseră cu atâta noroc, în cât se părea a se putea conta sigur şi pe însuşi Ţaru. Prinţu Fedinand spera să triumfeze asupra politicei ministeriale pe calea nu tocmai neobişnuită a favoarea damelor şi — de cumva nu ne înşelăm—această cale n’a rămas fără succes. Dacă prinţu ’şî-a întreprins călătoria în linişte relativă şi fără ca să isbucnească furtuna temută de la nord spre est, apoi aceasta poate trece deja drept un succes într’un înţeles oarecare. Căci se poate admite ca un ce sigur, că la ivirea canditaturei coburgiane dispoziţiile hotărâtoare au fost precamce şi ameninţătoare. Nimeni nu vrea să audă despre o nouă instalare a unui prinţ german în Bulgaria. Dar într’acestea s’a operat o schimbare mare în aceste combinaţiuni printr’o împrejurare cu totul neaşteptată. Se întâmplă, la ce nu se aştepta nimeni, candidatura Coburg nu numai că nu fu aprobată în Anglia, ci fu chiar a blamată amar. Era pe timpul festivităţilor jubileului, când se făcu reginei comunicarea neaşteptată despre perspective foarte serioase ale nepotului ei. Se zice că regina s’ar fi supărat foc. Poate că tocmai această împrejurare a ridicat, în ceal’altâ parte a continentului, balanţa ceva în favoarea prinţului. Desigur că alesul poporului bulgar nuşi-a exprimat, înaintea Europei, antipatia contra Battenbergului fără o intenţie mai adâncă, spre a da o probă, că dânsul cu planurile şi speranţele sale nu e de aceiaşi origine cu acela. Ceea ce a ajutat de sigur până acum prinţului Coburg este convingerea, că nu e bine văzut în Anglia ca prinţ al Bulgariei. Acum rămâne să se vadă, dacă el va fi bine-venit pentru bulgari, când aceştia vor vedea, că consulii englezi îşi pun mâinele în buzunare şi dau din sgp.______ rele notiţe cari dovedesc o dată mai mult ce sculă de om era Silviu Costinescu, fostul director al şcoalei de agricultură din Roman. Iată isprăvile sale, ce ni se trimet numerotate : 1) Un om, anume Vasiliu Barcan, din comuna Cotu-Vameşu, şchiop de un picior şi chior, începuse a ara un ogor, pentru care luase plată de la un altul ce cumpărase de la Costinescu pe moşia şcoaleî, dar numitul Costinescu trimise servitorii lui de’l chiamă la dânsul şi fără a’l întraba al cui ogorară, a început a’l lovi cu un par, atât de sălbatic, în cât ’i-a rupt şi o coastă, de care şi astăzi pătimeşte în cât nu se poate hrăni în lume. II) Un locuitor cu căruţa cu doi cai, merge pe şoseaua Naţională, unde se întâlni cu sălbatecul Costinescu care mergea ca fulgerul cu calul numai spume, omul voind a da la o parte, caii nu au putut lua mai repede fiind cu povară grea şi puţin la deal; atunci zbirul sărind asupra lui a început a’l bate atât de neomeneşte până ’l-a lăsat scăldat în sângile ce’i curgea din gură şi din nas. La această scenă s’a întâmplat a fi martor şi un architect de la Roman. III) Un evreu fierar, care este angajat cu 200 fr. anual pentru repararea plugurilor, grăpilor şi altor unelte ale şcoalei agricole, pentru cari Costinescu primeşte 60 lunar de la stat, în această tocmeală potcoveşte şi caii lui Costinescu. In una din zile ducându-se Costinescu la casa fierarului din Roman, a început a’l bate cu un baston ce purta în mână, pânăl-a rupt bucăţi, apoi cu fală a început a se jelui la oamenii săi că a rupt bastonul, ce’l costa 20 fr., pe spinarea fierarului sau. IV. In budgetul şcoalei este pus un salar de 40 franci lunar pentru un portar, dar de doi ani de cănd este înfiinţată şcoala, acest salar îl primeşte vizitiul lui Costinescu. Afară de această sumă luată din bugetul statului, caii lui se hrăneau cu orz, ovăz, fân şi pac, ce poate fi mai bun de pe moşia şcoalei. .. Un neguţător evreu, de la ţară, mergând cu trăsura prin Roman şi mtâlnindu-se cu sălbaticul om Costinescu, acesta deodată sărind jos din trăsura sa, a început a bate pe jidov în cap, până ’i-a lăsat ameţit, sub cuvânt că fejgikk îacs4ata^taaî-f8 4»fatte.Această scenă s’a petrecut înaintea caselor d-nei Elena Dimitriu, strada Ocolu- Vechiu din Roman. VI. Sunt mai mulţi de 30 oameni cari cumpărând iarbă de pe moşia şcoaleî, cu luoiala sa răspunzâ banii la ridicarea fânuluî, Costinescu cum a văzut fânul cosit şi clădit de către cumpărători, dânsul ’l-a şi vândut la artilerie. Oamenii cumpărători, neştiind de cele petrecute, se duse cu banii să plătească şi să ridice fânul când, nu mai găsesc nimica. Făcând întrebare lui Costinescu, dânsul, după obiceiu, a sărit sa ’i bată, zicând că nu au ce fân sa mai caute şi că el nu are teamă de nimeni, pentru care unul din acei locuitori anume Vasile Voicu din comunaElisabeta, judeţul Roman, a şi reclamat d-luî ministru al domenielor, cerând despăgubire 1200 franci costul fânului. Iată omul. Luptele în Irlanda La Belfort s’a întâmplat o luptă între orangişti şi naţionalişti; au fost numeroşi morţi şi răniţi. Trebue să adăogăm că guvernul n’a supus la regimul legei de coerciţiune această parte a Irlandei unde orangiştii sunt mai numeroşi decât aiurea. Aceştia sunt liberi de a provoca toate dezordinile ca pe timpul când lordul Randolph Churchill predica războiul civil în contra Irlandezilor naționaliști. Ştiri din ţară (De la corespondenţii noştrii speciali) Isprăvile unui zbir Roman.— Din Roman primim următoar LAPTA * * * Un primar turbat Romanap. — Primim de la d. Costea Stoianovici din Romanaţi o denunţare în contra primarului comunei Piatra, din care extragem următoarele: Numitul primar, anume Gheorghe Manolescu, în calitate de primar a vândut şi esploatat petrişa din cariera comunei la antreprenorul Zebra al liniei construită din nou, Corabia-Caracăl-Râmnicu, precum şi inginerilor constructori, şi suma de 3504 fr., ce să cuvenea comunei, a tras-o la stânga zicând că i se cuvine lui şi celoralţi pentru că au servit ţara. Iară controlorii, inspectorii financiari, fiscali, comunali şi judeţeani nu se pot ocupa de asemenea fleacuri. Invoc întru constatare pe d. antreprenor şi inginerii constructori cu conturile lor. Tot acest primar, astă primăvară a bătut şi jefuit doi ciobani ungureni (păstori de oi) cărora le-au luat trei miei şi zece franci, pe care miei ’i-a tăiat la cârciuma sa şi T-a vândut. Pentru acest fapt a fost denunţat d-luî Procuror. S’au citat martori şi constatat faptul, dar nu să ştie ce s’a făcut că e tot Primar. Zilele trecute a luat de acasă pe Nicolae Ivăncescu la miezul nopţeî cu garda, T-a dus la el la cârciumă, ’i-a bătut şi insultat bine frumos şi pe urmă s-a făcut scăpat. Şi acest fapt s’a denunţat parchetului dar dacă ştiţi d-v. ce s’a făcut ştim şi noi. Zilele trecute, Duminică, la 26 curent, pe la orele două după amiazî subsemnatul mergând la cârciuma d-sale pentru că e şi primar şi cârciumar, lucru nepermis de lege şi după ce am băut ceva rachiu amestecat cu vitriol, mi-am reproşat, că de ce amestecă rachiul, iar d-sa crezându-se apostrofat a lăsat jos pe cârciumarul şi a făcut pe primarul şi a îndeplinit cu mine un fel de procedură după Constituţia cea nouă. Astăzi fac parte dintre bolnavii spitalului din Caracal de unde vă adresez aceasta. Acest primar este dat de trei ori în judecată pentru jafuri şi băiăi, dar nu se ştie nimic, fiindcă procesele se pun la dosar spre ştiinţă (să crede a avea talisman). Dânsul este pus şi susţinut de sub prefectul local în capul comunei ilegal, de vreme ce e şi cârciumar, vinzând în persoană băuturi spirtoase în acelaşi local în care şade. Frustrează comuna, introducând băuturi spirtoase în cârciumă fără plata acsizului, şi ştiţi pentru ce, pentru că a chibzuit ca veniturile comunale să se caute în regie de d-sa şi prin d-sa. Proverbul Românului, mai aproape dinţii decât părinţii. „Ce mai face lumea diplomatică şi patriotică.“ Mai la vale în acea scrisoare, vorbind de un om luat de dânsul la ţară, pentru ca să nu mai bată pavelele oraşului fără esistenţă, zicea astfel: „Că fratele H. Calcantraur are toate calităţile de a fi ministru, căci îndată ce m'au pus la mână, nici căl-am mai văzut. Patriot şi prevăzător, regretatul Leca totd’auna, cu inteligenţa cu care era dotat, definea bine situaţiunile. Regretatul Enachi Leca, vorbind de omul ce-l pusese la mână, „că are toate calităţile de a fi ministru “ a definit bine pe d. Ion Brătianu, care după ce a înşelat pe toţi ca să adere la urcarea sa la putere, apoi ajuns acolo ,şi-a bătut joc de toate princiipiile în numele cărora a amăgit lumea ca să ajungă la putere. De aceea Enachi Leca, despreţuia tot d’a-una pe Ion Brătianu; de aceea avea tot d’a-una oroare de miniştrii, de aceea concludea că „cel ce înşală lumea au calităţi de a fi miniştrii,“ de aceea defunctul nu s’a unit nici odată, nici lucra în politică, cu d. D. Leca (acum general) fratele sǎu cel mai mic. * * * Sinucidere din disperare Din Râmnicu-Sărat se comunică Unică un fapt foarte grav. Se zice că un domn căpitan P... din regimentul de dorobanţi, care se află cu compania într’o comună din judeţ, preumblându-se prin comună cu cabrioleta şi având cu sine un câine, acesta fu lovit de un locuitor pentru că se repezise să muşte o viţea a lui. Căpitanul se înfuriă şi alergă după sătean, care de frică dispare; o gardă se aşează la locuinţa săteanului în cestiune pentru ca la întoarcerea lui să o aducă la cazarma companiei; soţia locuitorului fu chiar bătută şi maltratată de garda căpitanului ca să spue unde’i este ascuns soţul. Acesta nu se mai reîntoarse acasă. Faptul s’a petrecut la 18 Iulie şi la 28 Iulie s’a găsit nenorocitul locuitor spânzurat într’o pădure din apropiere. Nenorocitul lasă în urmă o soţie şi o copilă de 15 ani. Aflăm că ministerul de rezbel a fost .SfiântâT-Sise,această gravă afacere. Din parte-ne, dacă e aşa faptul, cerem o pedeapsă cât se va putea mai aspră pentru căpitanul careşi-a îngăduit a face aceasta. E moarte de om la mijloc. Vom reveni. * * * Calităţile unui ministru Bacau. — Extragem dintr’un articol, iscălit C. D. Avram, din Renaşterea Bacăului, următoarele rânduri în privinţa opiniunei ce avea repausatul Enachi Leca despre miniştrii : Regretatul Enachi Leca pe la anul 1861, Noembre 1, într’o scrisoare adresată de la moșie, unui amic al sǎu din Bacǎu, întreba în stilul său vesel pe acel amic : DE PRETUTINDENI Luptele în Irlanda. — Aplicarea legei de coerciţiune în Irlanda, întâmpina mari dificultăţi. Zilele trecute la Knobrows, pentru a se da afară din casă nişte arendaşi a trebuit să facă un asediu In regulă. Casa erea apărată de nişte oameni înarmaţi cu turci, pe când femeile aruncau cu pietre şi cu apă fiartă în asaltatori; aceştia, după ce au făcut o gaură în zid au dat asalt cu baioneta la puşcă dar au fost respinşi şi ofiţerul care’i comanda au fost străpuns în obraz cu un cuţit. Numai după stăruinţele unui preot asediaţii s’a predat. Patru bărbaţi şi o femee au fost arestați. O eclipsă de soare. —La 7 August coreat va fi o eclipsă totală de soare. începutul eclipsei centrale va fi la ora 4 şi 20 dimineaţa. Linia centrală a fenomenului va trece prin Berlin, îndreptându-se spre nord-est pentru a trece Rusia şi de acolo în Japonia. In Rusia zona eclipsei va atinge cea mai mare lărgime a ei (220 chilometre), iar fenomenul va putea fi mai bine observat pe marginea Siberiei. Durata acestui fenomen astronomic, care va fi foarte însemnat, va fi la Perm, în Siberia, de 173 secunde şi toţi astronomii în acest oraş au să vie pentru a-l observa. Populaţia Parisului. — După cea din urmă statistică Parisul are actualmente 2,344,550 locuitori, iar alegătorii acestui oraş, înscrişi în cele din urmă liste sunt în număr de 451,449. Contra Ligei patriotice. — In cele din urmă vremuri, mai ales în urma manifestaţiilor pentru Boulanger, o mulţime de persoane ’şi au dat demisiunea din Ligă. Acum în urmă a demisionat şi generalul Feldherbe, mare cancelar al Legiune! de onoare şi senator. Din Alsacia.—Tribunalul corecţional din Strasburg a osândit la trei luni de închisoare şi 16 franci amendă, pe un tânăr neguţător, pentru strigăte sediţioase. Pe un tânăr lucrător ,l-a condamnat la şease luni de închisoare şi 32 mărci a- amendă fiindcă a cântat de mai multe ori Marsiliesa şi a strigat: „Trăiască Franţa!“ Tulburări copilăreşti.—De multe ori Francezii fac manifestaţii pentru nimic. Aşa, la Tarbes populaţia s’a sculat, a făcut gălăgie, şi a cerut demisionarea consiliului comunal fiindcă credea lumea că brigada de artilerie va fi mutată din acel oraş. Mulţimea striga într’una: „Trăiască armata! până a venit poliţia. In urmă s’a constatat că artileria făcea numai pregătiri pentru manevre. Igiena socială.— Jurnalul englez Med. Press, and Circular publică propunerea următoare a unui sociologist foarte zelos, care sprijinindu-se pe părerea, în general admisă după el, că tendințele criminale sunt ereditare, preconisează ca un mijloc excelent de a întrerupe această transmisiune, castraţiunea tuturor criminalilor, a căror crime ar fi demonstrate. Autorul acestei profilaxii criminale, speră că după un timp oarecare ar fi o amelioraţiune în moravurile generate prin destrucţiunea progresivă a rasi cimkurse- Acest mod de represiune implică— abolirea pedepsei cu moarte. (Spitalul) INFORMAŢIUNI Iată încă o dovadă la ce slujeşte poliţia la noi, şi în ce chip sunt urmăriţi şefii şi oamenii mai însemnaţi din opoziţie. Până şi cele mai neînsemnate cuvinte le sunt spionate şi raportate. Dovada stă în această depeşe, pe care am găsit-o şi o punem sub ochii cititorilor: Oficiul Telegrafic Poliţia, Prezintată la oficiul gara de Nord, în ziua de 25 (6) ora 10 dimineaţa, ff. urgentă. D-lul Prefect, Cu trenul de Galaţi ,ora 8 şi 50 au plecat Gh. Vernescu şi advocat Paladi pentru Brăila şi Lascar Cisturgiu FOIŢA ZIARULUI „LUPTA“ Scandalurile PARISULUI SERIA X PARTEA II XIV (53) — Ea vine de la ziarul meu, zise Linsae văzând scrisoarea. Vrei să mi-o citeşti? Regina o deschise şi citi cele ce urmează: „Nu mai avem nici un rând de manuscris pentru mine. „Ne trebue numaidecât. Sfârşitul, iute sfârşitul cu orice preț.“ Serge se sculase pe patul săli. Lăsă apoi să-i cadă iarăşi capul pe pernuță, strigând cu amărăciune: — Haide fugi, jidove rătăcitor! — Lasă, amicul meu, reluă Regina, aibi puţin curagiu. Vrei să scriu eu și d-ta să dictezi? Te va osteni oare de a-mi dicta? — Ştiu eu... Capul mi se duce. — încearcă, prietene, te rog. Dacă nu poţi, ne vom opri. Linsae se sprijini pe genunchi. Punând mâna la frunte, el se sili să-şi adune ideile şi începu în sfârşit să dicteze. Regina umplea pagină cu pagină. Era sfârşitul romanului Cele şase etăgii ale Parisului. Regina, eroina romanului, căruia Îi dăduse numele scump al femeei sale, era pe punctul de a se sinucide. Serge dictă: „Tăbliţa pentru foc se aprinsese. Ferestrele şi uşile erau hermetic închise. Bietul pat, unde virginitatea îi căzuse, nu fără nevinovăţie, o aştepta ca pe victimele din tragediile antice. „Regina sărută cu evlavie un mănuchiu de păr de la tatăl sau, portretul mamei sale, atârnat la căpătâiul sau, lângă icoana maicei domnului. Ea ascunse mai înainte în corsetul ei o floare de mult veștejită, o scrisoare ce păstra încă urmele lacrimelor sale,— cea din urmă scrisoare de la Maurice d’Apremont, de la despărţirea lor. „Ea îşi unse părul, îşi aşeză bine rochia de Duminecă, pe care şi-o pregătise pentru a se prezenta morţel, comodă şi frumoasă cu toată eleganţa ce o cunoscuse în timpul vieţei sale. „Apoi, aşezându-se dinaintea micei sale mese, ea luă o foae de hârtie și făcu următoarea scrisoare:“ Linsae se opri. — Scumpa mea, zise el, vrei să-mi dai un pahar de ceai? — Cu plăcere, răspunse Regina sculându-se. Dar știi că istoria asta e minunată și grozavă ? Niciodată n’ai avut atâta vervă. Amice, eşti în adevăr inspirat. Exaltaţie febrilă, zise contele. Mai la urmă, ce e inspiraţiunea decât nişte friguri cerebrale?... Şi eu, în acest moment, am două feluri de friguri, la cap şi la inimă. Regina făcu un pas spre dânsul ispitită da odată de a se arunca în braţele sale şi a-i spune: - Judecă-mă. Iată greșalele mele!“ Dar ea se opri, crezând că surprinde în ochii bărbatului ei niște lumini posomorâte o flacără sinistră. Ea Îi întoarse spatele în tăcere și plecă încet să-i gătească ceaiul. Serge o urmă cu ochii, s’ar fi putut citi la trăsăturile sale dorința de a o rechema. Dar ezită. In loc de a ceda acestei impulsiuni, el întinse brațul și apucă caetul pe care scrisese Regina. Ea reapăru îndată cu ceaiul. Linsae puse ceaşca pe mescioară, lângă patul sau. Apoi se puse să citească paginele scrise de femeia sa, neoprindu-se din când în când de cât pentru a sorbi din băutura parfumată. — Să continuăm, zise el în sfârșit. — Atunci dă-mî caetul, răspunse ea. — Ia-ți un altu, zise el, fără a’și ridica ochii de pe manuscript. — Dar n’am decât hârtie de scrisori. — Ei, hârtie de scrisori, nu-î tot hârtie ! strigă contele cu nerăbdare. Regina luă o foae și așteptă, cu condeiul în mână, ca bărbatul ei să înceapă. Serge dictă iarăși: „Prea târziu, prietene. După ce m’ai lovit cu disprețul tau, m’ai părăsit. Calomnia m’a rănit. Singură de acum înainte, sunt incapabilă de a lupta. „Dacă m’ai fi crezut, aş fi rezistat, şi poate aş fi dovedit lumei că el se înşela. Te-ai pus în rândul insultătorilor mei. Visasem fericirea cu tine, şi am gustat-o o dată. Fiindcă acum totul se posomoreşte, părăsesc patria şi mă retrag iertând pe toţi. „Dacă nu las nimic în urma mea, nici măcar regrete, fii sigur, prietene, că duc un lucru bine: amintirea unui amor pe care furtuna l-a trăsnit, dar pe care D-zeu n’a încetat un moment de a’l binecuvânta, astăzi aparenţele sunt împotriva mea. Mă rezemnez să fiu fărâmată de dânsele... şi mor. „E crud cu toate astea de a renunţa Ta -' Y" viaţă la douăzeci de ani! Dar trebue. Adio dar. Nu voia să fslăbesc nici să caut milă... Adio, prietene. D-zeu să te ajute să uiţi fiindca ai deja ertarea femeei care te-a iubit şi te iubeşte încă.“ „Regina.“ — Regina! repetă contesa lăsând săcadă condeiul din mână. Lasă, prietene, ’mi vine să plâng...Soarta acestei sărmane fete e atât de tristă! — Atunci să ne oprim aici pentru astăzi, zise Linsae. Și mie ’mi e inima plină. Da, să ne oprim. Asta n’ajunge pentru un foileton, dar voi așteptal până mâine. Dă-mi foaia asta și gătește-mi un alt ceain. Nu voia prânzi astă seară. Regina Îi remise scrisoare şi eşi cu ochi Înecaţi în lacrimi. Va urma