Lupta, august 1887 (Anul 4, nr. 314-337)

1887-08-05 / nr. 317

) ANUL TV.—No. 317 ABONAMENTE In țară . 40 lei V* an . 20 , 3 luni Iu ntreinatate . 10 , Un aa . 50 lei V* an . 25 , 3 luni 15 Banî Numeral REDACȚIA Strada Știrbei-Vodă, Un a» 19, . 16 , BUCURESCI, MERCURI 5 AUGUST 1887, e­diția Awe:i4 mmtmuamm­mwwmmi 1 leu linia 25 bani . Director­ politic, G. PANU Anunciuri pe pagina III ■ .­­ IV A. SE ADRESA In Romania, la administrata ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria si Anglia la AGENTIA LIBERA, rue Notre Dams des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol ADMINISTRAŢIA Bucureşti. —Strada Nouă No. 5.—București Dfl CB CfllflCtitlStii SB Inputs? INTR’UN CIAS REU JOACA URSUL PRIN VECINI O mână spală pe alta... Scandalurile Parisului ^ De ce GDlectivistii sB furmta? Necontestat că partea financiară este cea mai rea şi mai dăunătoare din Întregul regim detestabil colec­­tivist. Şi cu toate acestea, pănă ce guvernul actual nu va cădea de la putere nu este nici un mijloc de a opri răul ca să nu devină tot mai mare. Mulţi îşi Inchipuiau, acum câţi­va ani, că guvernul actual va cădea din cauza situaţiei financiare. Evident că aceasta Închipuire are baze serioase şi este confirmată de exemple isto­rice. Toate guvernele rele au căzut din cauze financiare; toate revolu­ţiile mari au fost împinse de mizerie şi de crize economice. Revoluţia fran­ceză nu are altă cauză predominantă. Este logic dar ca cine­va să tragă consecinţe şi să le aplice şi la noi. Mărturisesc că şi eu unul am avut această credinţă. Astă­zi Insă nu o mai am, astă­zi sunt­ convins că co­lectiviştii nu vor­^i^ea pe chestia financiipFă^"după cum nu vor cădea nici vro cea politică și că alte Im­­i~1^-^r#jurori, străine și de una și de alta, străine chiar de opintelile opo­ziției, li vor face când­va să cadă. y Ce mă face să înlătur chestia fi­nanciară, dintre factorii ce vor de­termina căderea guvernului actual ? Trebue de observat că o mare schimbare s’a făcut in pieţele finan­ciare europene de vre-o 20 de ani, şi o mare, ne mai auzită facilitate să prezintă pentru ori­ce ţară, ju­deţ sau oraş, care ar voi să împru­mute bani. Dacă observă cine­va cota diferi­telor burse şi cifra la care să măn­­ţin hârtiele ţârilor împrumutatoare din întreaga lume, şi compareazâ această stare de lucruri cu cea de acum 20 de ani, atunci constată o mare deosebire.­­ Acum 20, 30 de ani era foarte­­ greu ca­ un stat mic şi sărac să se­­ împrumute, în tot cazul când se împrumuta nu găsea de­cât cu con­d I­diţii foarte grele. I Acum 20 sau 30 de ani numai I hârtiele a două sau trei ţări slă- I teau bine, inspirau încredere, precum I ale Angliei, Franţei, Belgiei etc. " Astă­zî lucrurile s’au schimbat, I astă­zi ţâri mici înglodate în datorii, [ ţări sărace să mănţin la cota la care I cu 30 de ani în urmă nu să puteau I mănţine de cât hârtiele de ordinea I întâi. I Astă­zî hârtii de ordinea a doua I şi a treia, în privinţa siguranţei şi a I creditului, să negociază al pari, cel I, puţin aproape de pari. Şi nu numai K ^ ale unul stat sau două ci ale mai tu- I turor statelor, ba chiar ale comunelor I şi ale judeţelor. I­­Mi aduc aminte că acum un an I colectiviştii ne mai ştiind ce argu- I mente să aducă pentru a înşela pu- I blicul asupra situaţiei financiare, sus- I ţineau­ că dovada că situaţia noastră I financiară este bună este că hârtiele I noastre să negociază al pari sau I aproape. I Acest argument lasă că nu are I valoare pentru cei cunoscători, dar I ^vAn tot cazul el ar fi fost bun cu 20 I de ani In urmă când faptul era în I adever rar. Dar astăzi, când toate republicele şi oraşele din America de sud, toate ţerile orientale, toate comunele din Australia au în piaţa Europei hârtii care stau bine, dacă nu foarte bine, argumentul nu are nici o valoare. Dacă hârtiele noastre relativ stau bine, este că, în genere şi luând în mijlociu lucrul, o mulţime de hâr­tii emanând de la state foarte în­datorate, să mănţin în piaţă. Iată unul din motivele cursului hârtielor noastre. Care este cauza acestei situaţii fi­nanciare? Este că imense capitaluri sunt aruncate în circulaţie, este că speculaţia asupra acţiunelor, hârtii­lor statelor, oraşelor, întreprinderi­lor deosebite, drumuri de fier, ca­­naluri etc. a luat o desvoltare pro­digioasă. Capitalurile, negăsind o remune­raţie productivă cum o caută, să a­­runcă asupra tuturor hârtielor cari nu sunt încă discreditate prin un crach încă, ele riscă, ele înfruntă ne­siguranţa, numai şi numai dacă gă­sesc dobânde bune sau interese fruc­tuoase. Această colosală oferire de credit, această uşurinţă de a găsi bani cu împrumut este una din cauzele prin­cipale că toate, mai toate statele să îndatorez, să împrumută necontenit. Fiind lucrurile ast­fel, este evident că ori­ce guvern, fie cel mai rău şi mai discreditat, va găsi să se împrumu­te în străinătate; prin urmare, colecti­viştii nici­odată sau poate târziul să vor vedea refuzaţi pe pieţele străine unde nimenea sau aproape niminea nu este­­ refuzat. Şi tocmai această perspectivă îi face pe colectivişti ca să se ţină a­­găţaţi de putere ca disperaţii şi să se împrumute şi iarăşî să se împrumute. In toată lumea sunt numai vre-o trei patru ţări cari au căzut în dis­credit financiar, este Egiptul, Tur­cia şi încă vre-o două. Dacă Insă observă cine­va că a­­ceste ţâri împrumută de 30, 40 de ani necontenit şi câte nebunii finan­ciare au comis până au ajuns de a perde creditul, atunci numai îşi va putea face o idee până la ce grad este pacienţa şi încrederea capitalu­rilor. Şi dacă ne gândim la colectivişti trebue sâ admitem că pentru a a­­junge pe Ismael Paşa şi pe Turci le mai trebue Încă oare­care timp. De altminterea colectiviştii sunt pe acea cale Turcii s’au ruinat plă­tind sute de milioane pe vase cui­­rasate şi pe iachturi împărăteşti. E­­giptenii s’au ruinat construind tea­­truri şi montând piese ca Aida. Noi ne ruinăm, între altele, asvâr­­lind milioane pentru fortificaţiile Bu­cureştilor. Colectivişti au pus ţara pe o cale bună. Nu are ea de­căt să se ţină bine. G. PANU SIMFIC­IUL TELMEINIC AGENŢIA HAVAS Varna, 15 August. — Azi la 11 ore, s’a cântat un Te deum solemn. Armata şi autorităţile civile au pres­tat jurământul de credinţă prinţului Ferdinand. Târnova, 15 August — Prinţul Ferd­nand s’a dus e­l şi azi la lagăr aproape de Târnova unde fu aclamat de trupe. Comandanţii garnizoanei Bulgariei de Nord, adică ai Vidinului, Rusciu­­kului, Şumlel, Varnel, Târnovel, etc., precum şi comandantul Sofiei au încredinţat pe noul prinţ de devotamentul şi fidelitatea lor. Comandanţii celor­l­alte garnizoane trimet adrese sau să pre­gătesc să primească pe prinţul pe drum de aci la Sofia Dispoziţiunile călătoriei sunt modificate . Mâi­ne prinţul se va opri la Gabrova, Mercuri la Kazanlîk, Joi la Filipopoli. AGENŢIA LIBERA Târnova, 15 August.— Sobrania a ţi­nut şedinţă Principele Ferdinand a venit şi a rostit câte­va cuvinte, apoi adunarea a votat mulţumiri principi­lui şi Regenţei. Principele s-a dus apoi la lagăr unde a fost primit cu acrimaţune de către ofiţeri care au oferit un de­jun alteţei sale. Târnova. 15 August. — Principele a poftit la masă pe membrii biroului adu­­nărei. Seara, în sala şeedinţelor Sobranei, bal mare dat de primăria oraşului Târnova. Principele Ferdinand a promis că va asista la bal. Târnova, 15 August. — Mâine dimi­neaţă, la orele 5, principele şi miniştrii vor pleca cu o escortă numeroasă la Fili­­popol prin Gobrova, Kazanlîk şi Kalofer. INTR’UN CEAS RĂU Par’că am vorbit intr’un ceas rău­ când am prevestit d-lui Gheorghian că o sâ’i se facă zile fripte la ministerul domeniilor, din pricina curagiului ce a avut de a destitui pe doi profesori sălbatici. Mai bine nu pre­vesteam nimic. N’a trecut două zile de când cu prooro­­cia noastră, făcută aşa Intr’o doară, şi iată că s’a răspândit deja vorba cum că unii guvernamentali îl caută deja pricină pentru aceste două destituiri, pentru destituirea directorului Silviu Costinescu și a d-luîPa­­velescu. Trebue să se fi convinsei d. Gheorghian acuma cât este de greu ca să râmâi fi om onest în colectivitate, trebue să fi văzut şi d-sa că nu de surda criticăm noi acest par­tid putred şi incapabil de a face ceva bun pentru ţară. Dacă inimiciţiile vor lua un caracter cava­mal pronunţat, şi dacă îşi va ai­ parmite dacă două acte de dreptate, nu mai mult, apoi este sfirşit, poate să ’şi ia adio de la minister. Şi chiar dacă d. Brătianu ar ţine la d-sa tot de­geaba va fi, căci, la urma urmelor, preşedintele consiliului are destulă bătae de cap ca să ducă în spinare pe d. Sturza şi, ori cât de omnipotent este, nu -i cre­­d n de talie ca să apere, în contra ma­­mei voitor sei, mai mult de un ministru ne­agreat. Cu colectiviştii se întâmplă în­tot­d’a­una ast­fel şi nu trebue să fie cine­va pro­fet pentru ca să spue ce soartă va avea cutare sau cutare ministru. Colectivitatel­e place miniştrii ca Radu M­­aiu ; aceştia sunt oamenii cari ’i convin. Căci Radu Mi­­h­au are o cultură cu totul nulă, este un om care o dă în­tot­d’a­una în ordinar şi în vulgar, şi, prin urmare, se află la nive­­lul inteligenţei şi deprinderilor colectivi­­tăţei. Fie­care colectivist, când se află faţă cu d. Radu Mihaiu, se trflă ca la el acasă, glu­meşte, ride, spune pornografii, se bate pe burtă. Vorba grecului: Ena mou ehe ena sou. Afară de aceasta d. Radu M­haiu este un om familiar peste mesură şi tot atât de îndatoritor: te ia de mână, te bate pe umăr, te strânge în braţe, te ciupeşte de guşă, nu -ţi refuză nici un serviciu, face ori­ce porcărie ca să te îndatoreze, îţi zice nenişorule şi onorabile, în sfirşit colectivis­tul se umflă în pene când se vede pe pi­cior de egalitate cu domnu ministru... Nu, de­geaba, zilele d-lui Gheorghian sunt numărate. Or cât de slăbănogi suntem noi în a­­ceastă privinţă, şi or cât de toleranţi suntem cu acest soiu de hoţi de oraşe, cari se joacă cu averea publică ca cu averea lor proprie, totuşi s'ar putea foarte bine întâmpla ca exemplul de la Ba­grad să fie molipsitor. Inchipuiască’şi orî-cine, ce scandal, ce revoluţiune ar fi în ţară când s'ar ur­mări, fără glumă, toate averile căzute ca din senin în pozunarele colectivişti­lor, dacă s'ar trage la răspundere toţi acei cari au risipit averea ţărei fără so­coteală şi fără control. Ce panică ar fi, ce vaiete îngrozitoare s’ar ridica la cer! Dar şi ce act de drep­tate nu s’ar face! O ţară furată atâta amar­ de vreme, ju­mulită de dimineaţă până’n sără, are drep­tul la atâta reparaţie măcar, ca la câţi­va ani o dată să aibă dreptul a apuca de piept pe cei cari au jefuit’o şi să’i ceară socoteală. Cazul care se petrece actualmente în Serbia este foarte semnificativ, fiind­că arată până unde poate merge neruşina­rea unor guvernanţi, până unde împing dânşii lipsa de onestitate. Dacă, după căderea colectiviştilor, s’ar face o anchetă serioasă, suntem încre­dinţaţi că s’ar descoperi lucruri monstru­oase pe socoteala lor, atât au lucrat dânşii fără nici o sfială şi cu siguranţă că n’au să mai fie răsturnaţi de la pu­tere, întrebaţi pe un bătrân gârbov ce im­presie îi face un mort când trece spre cimitir şi veţi vedea că, în­tot­d’a­una bătrânul se gândeşte că curând, foarte curând ,i se poate întâmpla acelaşi lucru. Tocmai aşa se întâmplă şi cu guver­nanţii noştrii: când aud ,pomenindu-se de căderea"altor"minîstere, de Valifju­­decat­ă, de secuestrarî de averi, de sigur că trebue să simtă un fel de răceală foarte neplăcută pe şira spinării, şi să li se zbârlească părul pe cap, căci dânşii înţeleg destul de bine cum că, dacă ur­sul joacă astă­zi prin vecini mâine va juca de sigur şi pe la noi, lo ţara noastră, mai pre­sus de toate, trebuesc date nişte exemple puternice, trebuesc aplicate remedii eroice, este ne­voie de chirurgie, căci ceea­ ce încura­jează mai ales deosebitele guv­rne de a fi necorecte, de a călca legile in picioare Şi aşi bate joc de o ţiră întreaga, e că nici o dată până astă­zi n’au fost traşi la răspundere în mod serios şi n’au plă­tit în mod serios păcatele lor, miniştrii ăcătoşi şi dispreţuitori de legi. La noi un ministru, dacă e bun, dacă e onest, dacă e om, este că vrea să fie, dar nimenea nu ’1 obdigă la aceasta. B­i de multe ori acela care mai are un dram de scrupule şi de corectitudine, este tra­tat drept om fără calităţi politice şi drept un ramolit. In asemenea condiţiuni şi cu o ase­menea morală publică unde putem a­­junge ? De­şi n’ar trebui ca să tocmim pielea vulpeî înainte de a o vâna, totuşi nu este cu desăvârşire neoportun de a a­­râta ţărei că numai printr’o rigoare ex­tremă faţă cu miniştrii vinovaţi, se va putea împiedica ca şi pe viitor alte guverne să cadă, a doua zi după ve­nirea lor la putere, tot în păcatele celui actual. Intr’o ţară în care oamenii publici n’au atâta simţ în cât să nu facă răul de ru­şine şi din spirit de dreptate, trebue, cel puţin, să nu’l facă de frică. Dacă oame­nii aceştia îşi bat joc de opinia publică, care e neputincioasă, cel puţin să ştie că pot să aibă de a face cu puşcăria care nu glumeşte. Dar aşa, cum tratăm noi toate lu­crurile cu uşurinţă şi cu cinizm, ne luând nimic în serios şi lăsând pe cei mai dibaci şi mai nescrupuloşi ca să ni se urce în spinare, o s’o ducem multă vreme în halul în care ne găsim şi multă vreme n’o să putem avea gu­verne mai cum se cade. O să ţipăm şi o să răbdăm. O MÂNA SPALĂ PE ALTA... Este cunoscut că acest guvern e pro­tectorul crimelor şi asasinatelor. Dacă n’ar fi declarat aceasta însăşi Primul ministru, totuşi faptele ar confirma a­­cest adevăr. Acum de curând două acte oribile au fost comise de funcţionari de ai statului, voim să înţelegem crima de la Hărpă­­şeşti­­judeţul Iaşi) şi başibuzuciele co­mise de administraţie şi de justiţie la Galaţi. Sub colectivişti însă aceste lucruri sunt nimicuri, ele nu merită să preocupe măcar un moment atenţia lor. Mai cu seamă când făptuitorii, criminalii sunt buni agenţi electorali, atunci nici poate fi vorba de urmărire !... Căci poţi urmări, fiind colectivist, un om aşa de preţios ca Sărăţeanu ? Poate Sărăţeanu să comită cele mai mari crime cum a şi comis chiar, Sărăţeanu este in­violabil, el e păstrat pentru perioada e­­lectorală, pentru comandat bandele de bătăuşi. D’apoi Vasiliu, cel cu schingiuirile de la Hărpăşeşti! Acest onorabil funcţionar să pare că este unul din cei mai buni agenţi electorali din judeţul Iaşi, el aduce pe ţărani la vot ca pe turme, cum să nu-l ocroteşti? Cum să te despărţi de acest Sărăţeanu rural? S’ar părea că ori­ce guvern, fie reac­ţionar, fie liberal, fie ori şi ce, are inte­res ca funcţionarii săi să fie modele de onestitate şi de legalitate. Căci un gu­vern să recomandă mai cu seamă prin func­ţionarii săii, în ţară, prin localităţi. După calitatea acelora, cei mai mulţi îşi fac, cu drept cuvânt, o idee despre bunăta­­ritatea­imui guvern.__ S'ar părea de asemenea că dacă un guvern este dator să urmărească cri­mele şi delictele când sunt comise de simplii particulari, cu atât mai mult are o datorie imperioasă de a le urmări când sunt făptuite de funcţionari. Ei bine, contrariul are loc la colecti­vişti. Ei scornesc crime şi delic­te pen­tru particularii râu vâzuţi de ei, dar în a­himb ascund sau neagă cu mare pute­re crimele şi delictele în adevăr comise de funcţionari. Şi acum să vede, nu este chestie nu­mai de funcţionari înalţi sau favoriţi ai guvernului Acest guvern nu protegiază numai nelegiuirile lui Sărăţeanu. Nu, la dânsul ocrotirea funcţionarilor neoneşti şi abuzivi este un sistem. Va­siliu are drept la aceiaşi protecţie mon­struoasă ca şi Sărăţeanu, ca ori­ce infim colectivist. Picătură cu picătură face oca, zice un proverb , protegiând pe toţi funcţionarii lui, ori cât ar fi ei de mici, guvernul ’şî-a întocmit armata electorală de care dispune. Cantităţi negogeabile nu există pentru colectivişti, când e vo­rba de a’şî păstra utilagiul de presiune şi de corup­ţie electorală. Şi drept vorbind, un Vasiliu, un Să­­râţeanu bătând, schingiuind, uzează de o libertate care o merită mai la urmă faţă cu guvernul. Căci un funcţionar care bate, care co­rupe, care intimidează la alegeri, un funcţionar care comite acte abuzive pen­tru reuşita guvernului, acel funcţionar, evident că­­şi-a călcat îndatoriele sale, a eşit din sfera legală. Cine însă s-a îm­pins la aceasta? Guvernul. Apoi, dacă este aşa, nu e în drept a­­cel funcţionar ca să bată, să schingiu­­ească şi pe socoteala lui proprie, în in­teresul său ? Cum? Toate abuzurile să le comită el în folosul guvernului ? Adică nu are dreptul pe ici pe colea să uzeze şi pen­tru mulţumirea sufletului lui? Acest lucru îl înţelege perfect guver­nul actual. Iată de ce el închide ochii asupra abuzurilor funcţionarilor chiar când nu au un scop electoral, politic. O mână spală pe cea­l­altă și amân­­două obrazul. JOACA URSUL PRIN VECINI Am publicat Sâmbăta trecută o tele­gramă din Belgrad, prin care se arată că în sarcina fostului minister s’au des­coperit o mulţime de abuzuri şi de tâl­hării, şi că averea ministrului de fi­nance din cabinetul precedent, a fost se­­cuestrată. Ce ţară ciudată trebue să fie şi a­­ceastă Serbie, unde miniştrii cei vino­vaţi sunt traşi în mod serios la răspun­dere, şi unde dânşii răspund cu averile lor pentru reaua administrare a averea Statului.

Next