Lupta, noiembrie 1887 (Anul 4, nr. 386-410)

1887-11-25 / nr. 406

ANUL Y. SERIA II—No. 406 In țară Un an...................................................40 lei la an...................................................20 „ 8 luul.................................... . . 10 „ In străinătate Un an...................................................50 lei la an....................................................25 „ 3 luni...................................................15 „ 15 Bani Numărul REDACȚIA Calea Victoriei 34 și strada Academiei 18, în curte LUPTA Jk.W­JF-fIXAL BUCUREȘTI, MERCUR! 25 NOEMBRIE 1887 Anunciuri pe pagi.­lea linia bani „ A SE" In Romania, la administraţia, In Franţa, Italia, Austr&a 4tt A Iricia si Anglia la AGENTIA LIBERA, me Notre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol ADMINISTRAŢIA Calea Victoriei 34 și strada Academiei 18, în curte O ETATENII In sfârşit a câzut masca! Primul-ministru al escrochiior şi jefuitorilor, lacheul regelui Carol şi patronul celor cari tâlhăresc de 12 an ţara, s’a arătat aceea ce este, aceea ce a fost in tot-d’a­ una: UM OM NECINSTIT. Vineri, în Cameră, dânsul a refuzat categoric ca să dea dosarele de la ministerul de războiu şi de la fortificaţii. Pretutindeni se fură şi pretutindeni pe hoţi îl protege primul-ministru! La fortificaţii s’a furat! Ministrul de război a furat! Brătianu fură! Carada fură! De sus şi până jos colectiviştii nu fac alta de­cât să scoată din buzunarele ţârei şi să bage în buzunarele lor. Să ştie ţara, se ştie alegătorii că primul-ministru Ion C. Brătianu a refuzat dosarele, fiind­că s’ar fi dovedit că toţi colectiviştii au fu­rat cu nemiluita. Până şi REGELE e amestecat. Cetăţeni, să ştiţi dar, ce aveţi de făcut la alegeri. Deschideţi-vă ochii şi fie-vă milă de ţară! CHESTIA IMPOZITELOR 1PROPRIETATEA URBANA II Pentru a regula proprietatea ur­bană într’un fel ast­fel în­cât să co­respundă necesităţilor generale ale so­­cietăţei, eu nu văd de cât două mij­loace, unul având caracterul îndul­cit şi ţinând seamă maî mult de starea actuală de lucruri şi altul maî radical şi maî conform cu o soluţie decisivă şi ştiinţifică. Cam­ sunt a­­cele două mijloace? Iată-le: 1) . Sau aplicarea şi la acest fel de proprietate, a principiilor şi im­pozitelor stabilite în studiele de faţă. 2) Sau răsumpărarea de stat sau de comună a întregeî proprietăţi ur­bane, pământ şi clădiri, cu alte cu­vinte a socializării acestora. Să zic câte­va cuvinte relativ la aceste două mijloace. In ceea ce priveşte cel intuit : Este ştiut că dacă renta fondată produce unde­va efectele ei dezas­truoase pe cât timp ea intră în bu­­zunarile proprietarilor, apoi de­si­gur acest fapt să întâmplă mai cu seamă în ceea ce priveşte proprie­tatea imobiliară la oraşe. De­sigur, după cum am arătat, e­­fectul rentei fondate este o cauză de acumulaţie nemeritată de averi şi cu privire la proprietatea rurală ; această cauză însă devine de sute de ori mai mare la oraşe. In adevăr, este ştiut cum pămân­tul din întinderea unui oraş devine tot mai mult de o scumpete gro­zavă şi cum renta tinde­a să cen­­tualifica în un curs oare­care de timp. Este ştiut de asemenea cum cine­va posedând o întindere de pă­mânt în un oraş îşi poate crea ve­nituri enorme fără ca să dea măcar din mâini. Este cunoscută tendinţa speculatorilor de a acapara pămân­turile din oraşe pentru a trage pro­fituri enorme cu specula lor. Acelaşi lucru zic şi despre clădi­­rele, construcţiile ridicate în întinde­rea oraşelor. Toată lumea cunoaşte ce trafic şi speculă enormă să fac cu clădirele şi ridicarea lor şi cum tot felul de societăţi fonciare, de con­strucţii, de asigurare, de diverse în­treprinderi s’au înjghebat şi să în­­treabă peste tot locul, toate cu sco­pul de a specula maî cu seamă asu­pra pământului şi clădirilor oraşelor. Am dat în Nou trecut­ exemplul cum a­­ceastă speculă există la noi, cum ea este ştiută de toată lumea, cum tă­râmurile de pe Boulevardul Elisa­­beta sunt o dovadă. Nu insist mai mult. Consecinţa este că toată acea speculă să răstoarnă pe spetele con­sumatorilor, ale chiriaşilor, că a­­ceştia din urmă în definitiv sunt a­­cei ce plătesc, cu munca lor, acest trafic neruşinat şi ilicit. O reformă deci care ar avea de scop a uşura situaţia claselor sărace, şi a celor expuşi a fi chiriaşi, tre­ime să aibă ca scop a suprima iz­vorul speculei, a tăia răul de la ră­dăcină. Ei bine, impozitul asupra rentei fonciare, în ceea ce priveşte pămân­tul, şi acela asupra capitalului, în ceea ce priveşte construcţiile, s’ar părea că este un mijloc bun şi eficace. Şi aşa şi este. De cât acestui mijloc ’i se poate face o obiecţie foarte serioasă şi fun­dată. Iat’o: Dacă pământul şi construcţiele o­­răşene ar servi numai proprietarilor şi nu ar fi în acelaşi timp obiecte de speculă, atunci impozitele de maî sus ar avea un efect irezistibil, pro­prietarii ar fi nevoiţi să le suporteze eî; eî nu ar putea ca să le arunce pe spetele altora, cum să face astă­zi cu mai toate impozitele. Dacă aceste impozite au o va­loare reală când este vorba de a le aplica la proprietatea rurală, este că, după principiele admise, acel fel de proprietate va servi numai deţi­nătorilor ei, că nu va fi nici poate fi un obiect de speculă. La oraşe este cu totul alt­ceva. Pământul şi clădirile de pe el nu servesc nici vor servi numai pro­prietarilor, ele vor putea fi vîndute; ele vor fi locuite de chiriaşi, de cei ce sunt nevoiţi a se adresa la pro­prietarii imobililor. Şi atunci ştiţi ce să poate întâm­pla ? Se va întâmpla de sigur că pro­prietarii vor arunca plata atât a ren­tei cât şi a capitalului asupra chi­riaşilor. Efectul va fi deci aproape sigur că cu stabilirea unei rente fonciare şi a unui impozit asupra capitalului, chiriaşii vor plăti acele impozite. Chiria caselor se va ridica în proporţie ! Reforma nu-şî va a­­tinge scopul. Această temere, cum am zis, este foarte fundată. De aceea faţă cu a­­ceastă dificultate nu rămâne de cât aplicarea celuî­ l’alt mijloc maî radi­cal, anume răscumpărarea întregeî proprietăţi urbane (pământ, locuri deşerte, clădiri etc. a tot ce serveşte de locuinţă sau de speculă, de în­chiriere etc.) de către Stat sau Co­mună sau de către amândouă. In acest caz este evident că peri­colele semnalate mai sus sunt înlă­turate. Statul sau Comuna nu va a­­vea nevoe de a face speciile infame, el sau ea să va mulţumi a închiria cu preţuri fixe şi moderate clădi­rele, etc. ceea ce nu’l va împedica ca să’şî creeze în acelaşi timp un venit simţitor care va servi pentru binele tuturor cetăţenilor. Nu este locul de a mă întinde în desvoltărî, este destul pentru mo­ment de a enunţa principiul. Această reformă este ea oare re­voluţionară, străină de starea actuală de lucruri ? Nu, de loc. Şi iată de ce : Mai întâi, principiul pe care să bazează această reformă este admis în legislaţia noastră şi este aplicat mai în fie­care zi. In adevăr expro­prierea pentru caz de utilitate pu­blică există. Şi să poate un caz mai vădit de utilitate publică de­cât când este vorba nu de o stradă, nu de un drum de fer, nu de deschis o piaţă, ci când e vorba de locuinţă, de condiţiile de igienă, de uşurarea ma­rii majorităţi a populaţiilor urbane ? Ceea­ ce propun este aşa de pu­ţin revoluţionar în­cât economişti moderaţi, pot zice reacţionari cum e P. Leroy Beaulieu, recunosc incon­venientele regimului actual al pro­­prietăţei urbane. Ba, chiar merg mai departe. Leroy Beaulieu propune cu timiditate ca Statul sau Comuna să exproprieze măcar locurile deşarte din întinderea oraşelor pentru ca nu ele să servească de trafic clasei de spe­culatori ! Trebue deci ca răul să fie foarte evident şi spoliarea prea mare pen­tru ca însăşi apărătorii fanatici ai re­gimului actual să fie în principiu de această părere. *' Am sfârşit cu chestia impozitelor. Mâine voi­ încheia cu câte­va con­siderații generale finale. G. Panu. in­FidiuL mhmmwm AGENŢIA HAVAS Paris, 5 Decembre—Se asigură, în di­feritele grupuri parlamentare, că d. Sădi- Carnot ’şi propune să consulte azi pe d-nii Le Royer, Floquet, de Frey­einet, Jules Ferry, Clemenceau, Ribot şi mai multe alte personagii politice. Preşedintele Republicei ar dori să pro­voace între şefii grupurilor parlamentare o înţelegere care să permită constituirea u­­nui minister care ar­­fi acceptat de toate fracţiunile republicane. Paris, 5 Decembre.—10, So seara. In ul­tima oră, se consideră ca probabilă formarea unui cabinet ce ar presida d. Goblet, și din care ar face parte d. Rouvier și Flou­­rens. Paris, 5 Decembre.—Președintele Repu­­blicii va adresa joi un mesagiu oame­­rilor. Londra, 5 Decembre.—Lord Lyons, fost ambasador dl Engliterella Paris, a murit. AGENŢIA LIBERA Constantinopol 5 Decembrie.— D. de Nelihoff, ambasadorul Rusiei, cere Porţii să plătească ratele întârziate ale despăgu­­bir­ii da rezbel datorite Rusiei chiar de la 1878. Constantinopole, 5 Decembrie.—Baronul de Hirsch a avut ori cu m rele Vizir o conferinţă care a ţinut trei ore. Sofia, 5 Decembrie.­­ Discuţiunea proectuluî de lege asupra consilielor generale prin care se măreşte impozitele cu 4 milioane a fost în­treruptă. In Sobranie deputaţii ’şi părăsesc băncile. Pesta, 5 Decembrie. —Pester Lloyd intr’un ar­ticol de sorginte oficioasă constată că, con­tra ordinului dat de către Ţar în privinţa Ger­maniei, presa rusă urmează a ataca Austria şi a cere să se concentreze trupe pe fruntariele Austro-Ungare. ,Pester Lloyd“ conchide că situaţiunea e gravă. Sat­-Ucmo, 5 Decembre. — Starea sănătăţi principelui imperial nu s’a îmbunăţit, vocea ’i se întunecă din ce în ce mai mult. — Regele Humbert ’şi-a amânat sosirea sa la San-Remo. Paris, 5 Decembre. —Generalul Boulanger a adresat d-luî Sadi-Carnot, noul preşedinte al republicei, o scrisoare de felicitare. Berlin, 5 Decembre. — „Gazeta Crucii“ anunţă o nouă sporire a trupelor ruseşti cari sunt grămădite pe fruntariile ger­mane. Ziua parlamentară Şedinţa de ori a Camerei a fost un tri­umf pentru opoziţiune şi o şedinţă nenoro­­rocit­ă pentru colectivişti. Discursul rostit de către d-l deputat A­­lexandru Djuvara a fost un rechizitorii­ dintre cele mai puternice în contra actua­lului regim, a fost o lovitură uriaşă îndrep­tată în potriva putregaiului de la cârmă. Afară de talentul sau netăgăduit, afară de cunoştinţele sale generale, afară de pre­gătirea conştiincioasă a cuvântărei, tânărul deputat al Brăilei, a pus atâta convingere, atâta căldură în fie­care frază, în­cât pe prieteni îl fascinase, pe adversari ÎI îndo­bitocise. Stăteau nu mai rânjea, ca după obiceiu, Nacu nu mai râdea cu aerul său de com­pătimire, Radu Mihaiu se făcuse tot atât de verde ca şi ministrul justiţiei, iar Mi­­tiţă Sturza, masacrând între ghiarele sale gazeta nemţească, era gata să se urce pe un stâlp al Camerei, luându-l drept un Co­co­tier. Dl. Djuvara a fost atât de bine, în­cât bietul domn Disescu a făcut cea mai proastă figură cât a stat la tribună. Deputatul lui Simulescu a spus atâtea banalităţi, atâtea prostii, în­cât plictisise chiar pe ilustrul şi inteligentul Ghiţă Ni­col­au. Pentru a nu rămâne mai pe jos de­cât stăpânul său, verdele Stătescu, acest mi­crob colectivist se năpusteşte cu insultele cele mai murdare asupra presei şi o bat­jocoreşte ca la uşa cortului. Bietul Disescu, îşi închipue că presa are să’i dea atenţie şi are să’i facă re­clamă ! Ziua a fost însemnată printr’un incident dezgustător, provocat de către dezgustăto­rul Eugenie Stătescu. Acest ministru turnat din venin,­­şi-a permis, odată mai mult, a insulta în chipul cel mai nedemn pe deputatul Oroveanu, pe omul care a suferit în chipul cel mai odios persecuţiile acestui regim. D. Oroveanu, a fost în mai multe rân­duri apostrofat în acest chip mizerabil de către nedemnul ministru al justiţiei. De mai multe ori călâul respingător a acuzat pe d. Oroveanu în plin parlament că ar fi asasin, cu toate că juriul a dat un verdict de neculpabilitate, de mai multe ori această inzolenţă a rămas nerelevată. E­l însă d. Oroveanu a răspuns reptilei, aşa precum i se cuvenea, şi și-a azvârlit în faţă calificaţia pe care o merită. Stătescu e un adevărat asasin ! Atunci am fi buni de legat şi nimic mai mult. Ei bine, o nouă ocazie de discuţie li­niştită (?) ni se prezintă. In şedinţa de eră a Camerei ministrul justiţiei a îndrăz­nit să ceară depărtarea din Cameră a deputatului Oroveanu. Dar acest obraznic a întrecut toate marginele! Acest om nu mai poate fi tratat cu cuvinte, or cât de aspre ar fi ele, acest nedemn personagiu nu mai poate fi întreţinut de­cât cu palme peste grosul său obraz, precum odinioară un Bibănescu şi cu scuipături, precum­­l-a tratat d. Petre Grădişteanu. Dar cine e d-l Stătescu ca să ceară excluderea unui deputat din Cameră? De unde­­şi ia ciocoiul aceasta înfu­muratul, toată nesfîrşita lui îndrăzneală ? De astă dată, însă, a păţit’o cât de bună, căci, până şi Camera lui cea ser­vilă, n’a îndrăznit să făptuiască o atât de cutezătoare arbitraritate. Eugeniu Stătescu a rămas cu buzele umflate. Ceea­ ce însă e şi maî revoltător în purtarea acestui nenorocit, e că-şi per­mite, el ministrul justiţiei, să nesoco­tească verdictul unei Curţi cu juraţi şi să califice de asasin pe un om dovedit de către justiţie ca nevinovat. Eri ministrul Stătescu, strigă de la tribună, că opoziţia a pierdut dreptul la protecţia legilor. Astă­zî ministrul Stătescu să pune deasupra legilor şi le nesocoteşte. Oare indolenţă acestui om nu va lua sfârşit ?... --------------------------iflfr — -«O*-------------------— Ce îndrăzneală ?!!... E lucru hotărît că aceşti mizerabili de colectivişti au întrecut toate marginile răbdărei omeneşti. Auziţi colo : Toţi colectiviştii fură de zvîntă pământul, se îmbogăţesc şi se o­­brăznicesc pe văzutele şi tot dânşii ţipă în contra opoziţiei şi tot dânşii critică gazetele opoziţioniste că de ce nu le vorbeşte frumos şi delicat. Bine, dar sunt de legat oamenii aceştia. Să vorbeşti frumos cu Andronic, care e un escroch şi cu Horuzi care 'I e to­varăş şi cu magistraţii cari ’i protege! Să vorbeşti delicat cu generalul An­­ghelescu care ’şi-a virat ghiarele în casa Statului, ori cu Carada care­­l-a întrecut, ori cu Brătianu care îl protege ! Să discuţi liniştit cu Stătescu care ţine doi ani în prevenţie pe nişte acu­zaţi politici, ori cu generalul Radu Mi­haiu care pungăşeşte şi terorisează, ori cu majorităţile parlamentului cari sunt mai slugarnice de­cât Mitiţă Sturza şi mai proaste de­cât talpa cizmei! Ce lipsesc partidelor noastre Cititorii noştrii au luat cunoştinţă de manifestul opoziţiei­ unite. Observat s au însă un lucru ? Manifestul pune cu multă vigoare în evidenţă in­fami­ile regimului, el face act de eman­cipare chiar, când în fine subscriitorii lui să hotărăsc a arunca răspunderea asu­pra adevăratului vinovat, asupra lui Ca­rol I colectivistul. De­cât aici să opresc meritele mani­festului. Căci în ceea ce privește ches­tia socială-economică manifestul rămâne mut, sau aproape mut. Tărâmul pur po­litic, de politică militantă între partizi, iată tărâmul manifestului, încolo, în a­­fară de critica regimului actual şi de încriminările politice naturale diferiţilor competitori de putere, încă odată, tăcere adâncă!... Dar bine, nu vor înţelege odată pen­tru tot­dea­una partidele de la noi că pe chestia pur politică nu să poate clădi mare lucru ? Nu vor începe să înţeleagă că până când ele nu vor interesa mas­­sele, până când nu vor înscrie în pro­gramul lor soluţiuni economice, până atunci ele (partidele) nu vor fi de­cât co­terii, fără bază, fără viitor, simple aglo­meraţii de interese înguste, simple mij­loace de a realiza proverbul „scoală-te tu ca să mă pun eu?“ Căci întrebăm: care este soluţia pe care opoziţia­ unită o dă chestiei agrare şi a celei ţărăneşti? Cam­ sunt vederile ei în privinţa chestiei industriale ? Manifestul ne vorbeşte de greutatea

Next