Lupta, mai 1888 (Anul 5, nr. 537-561)

1888-05-01 / nr. 537

ANUL V. gISRIA II.—No. 537. Un an . 7­ an 3 luni Un an . V* an 3 luni , IRONAIOESITE In țară 15 Bani Numărul It E D A C T I A Bulevardul JEJlisabeta 1ST p. 8 (Casa Bempart). In utreri&tate 40 Iei 20 , 10 , 50 lei 25 „ 15 „ HSB Reformele pe ari grupei famili LE PROPUNE IN CHESTIA AGRARA 1) Suprimarea arendei pe dijmă şi înlocuirea eî pe Ibilu­l, fixându-se maximum preţului arendei unui pogon. Banii să nu să respunză de ţeran de cât o lună după ridicarea recoltei de pe câmp. 2) La caz când arenda pe baza dijmei ar remînea . Determinarea maximului dijmei la unu din şease. Efectuarea dijmuireî de către comisiuni comunale la date potrivite. 3) Suprimarea tuturor celor­l­alte angarale agricole. 4) Fixarea preţului minimal al orei de muncă agricolă cu braţele, cu câ­nd. Fixarea prețului minimal pen­tru munca cu bucata. 5) . Fixarea maximului orelor de lucru dintr'o zi, pentru tot felil de mun­că la câmp, la pădure, în sat etc. 6) . Obligaţia din partea proprieta­rilor şi a arendaşilor de a da, din pă­mântul arabil, numărul de pogoane ne­cesare tuturor ţăranilor cari nu au pă­mânt sau­ au­ păm­înt insuficient. Prin urmare, fixarea unui maximum de cul­tivare de păm­înt în interesul comun, din partea proprietarilor şi a arendaşilor. 7­ . îndatorirea arendaşilor şi a pro­prietarilor de a rezerva pentru islaz un nun­ăr de pogoane în proporţie cu familiile locuitoare. Fixarea porţiuneî minimale de islaz absolut trebuitoare pentru păşunatul unei vite. Fixarea maximului de vite păşunabile pe isla­zul proprietăţei, de fie­care familie. 8) Revizuirea legei de la 1864 şi 1882, cum şi a tuturor legilor privi­toare la vînzarea în loturi a moşiilor statului în modul următor: Darea de pământ tuturor ţăranilor ajunşi la majoritate. Pentru acest scop, cedarea pe un preţ moderat şi în con­diţii prielnice a tuturor moşiilor sta­tului,­precum şi punerea în aplicare a legei votate acum trei ani, în pute­rea căria statul este autorizat a cum­păra moşii particulare. Aceasta în mod provizoriu­, până când un alt sistem mai complect ar putea funcţiona în per­manenţă, în scop de a îndestula cu pă­­mânt clasele rurale. In toate cazurile, plata ratelor nu se va face înainte. 9) Darea de instrumente agricole şi tot ce este necesar, pentru instalarea li­nei exploataţii rurale, ţăranilor nevoiaşi. Sumele necesare să facă parte din a­­celeaşi anuităţi ca şi cele privitoare la pământul cedat. 10) Revizuirea, de către comisiuni anume întocmite, a tuturor datoriilor con­tractate de ţărani până astăzi, darea de răgaz pentru achitarea acelor ce se vor constata că sunt întemeiate şi drepte. Punerea de stavilă a dobânzilor în natură. 11) Obligarea arendaşilor şi a pro­prietarilor de a ţine registre comer­ciale şi a înainta guvernului, în fie­care an, copii legalizate după contrac­tele agricole respective. Publicarea tu­turor acelor contracte. 12) Instrucţia rurală integrală şi gratuită, dându-se copiilor săraci cărţi, hrană şi îmbrăcăminte. Acest program nu e limitativ. —-----——------------­ EDIȚIA ANTEIA BUCUREȘTI, DUMINICĂ 1 MAI, 1888. î lefi linia 25 bani anunciuri Anunciurî pe pagina Rî . . . . * IV . . . In România, la administrația ziarului.' , ItaMa- Austro-TJnjjraria și Ang-Ua Sa Â.QE-NŢiA LIBERA rne Noire-Dame das Victoires, 5» (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constanţi nopol. ADMINISTRAŢIA Bulevardul Blisabeta No. 8 (Casa Lempart). Să ne oprim Spectacolul ce ni-l dau partidele şi pressa de cât­va timp, mai ales de la apariţia unui organ colectivist de publicitate, este menit a dezgusta de politică pe toţi oamenii cari nu au o doză puternica de sânge rece şi de stăpânire de sine. Acuzaţiile cari ’şi le aruncă unii altora sunt: răscoala satelor, înţele­gere cu Rusia şi primirea, de ruble pentru a vinde ţara, încercarea de a asasina pe rege etc. Cum să vede acuzaţiele sunt cu­rate bagatele. După cum întâlnindu-te cu cine­va e foarte simplu lucru a ’i zice: bună ziua, tot aşa pentru o parte din pressă şi pentru unele par­tide e foarte natural de a zice ad­versarilor : sunteţi vânduţi Ruşilor. De asemenea a spune cui­va : eşti un asasin, eşti un răsculător al ţăra­nilor, e lucru cel mai natural din lume, este aşa de natural în­cât cei ce să servesc cu ast­fel de expresii sa miră când văd că să supără a­­cei cărora ei le adresează, încă ceva, instrucţia afacere­ de trădare, de luare de ruble, de asa­sinat ete., precum şi actul de acu­zare să fac în câte­va minute de partea interesată. Aşa, se găseşte d­­e­ câte­va exemplare din o gazetă, din Lupta, în unele localităţi răscu­late, concluzia indubitabilă care să trage este că Lupta a provocat răs­coala , să găseşte la un păcătos a­­meţit de băuturi şi care trage fo­curi în fer­eştrile palatului, să gă­seşte zic iarăşi Lupta, imediat con­cluzia este că nebunul a fost împins la actul sau tot de acest ziar. Este destul ca un arendaş paraponisit sau un ofiţer din cei ce a torturat pe ţărani să declare că Lupta să îm­părţea gratis pe la ţară, pentru ca iarăşi îndată directorului ziarului să -i să insinueze că trebue să fi pri­mit bani de la Ruşi, de vreme ce poate face distribuire gratuită de gazetă ! Un exemplu proaspăt este şi mai izbitor. Cred că niminea nu mă va bănui că am simpatie pentru un om care mie mi se pare cel mai igno­bil din ţară, pentru D. Sturza. Ei bine, acest dormi a fost formal de­nunţat ca autorul intelectual al ten­tativei de la Palat printr’o scrisoare publicată la două gazete şi subsem­nată de cel ce a scris-o. Judecătorul de instrucţie a fost îndemnat prin acea scrisoare ca să cheme la cabi­netul său pe Sturza. Şi ştiţi pe ce să baza denunţarea ? Pe faptul că acum 14 ani Sturza ar fi făcut apologia asasinatelor politice ! Acest caz zugrăveşte perfect situaţia psichologică a pâturei care face poli­tică, este o stare de tulburare ne­mai auzită ! Şi notaţi că acel care se hotărăşte a acuza de o faptă pe un om sau pe un partid, tot­d’a­una va găsi că împrejurările se potrivesc minunat cu acuzarea. Aşa să mai citez exemple : Există o legendă care consistă în a să crede că dacă regele a ţinut aşa de lung timp pe colectivişti la putere, este din cauză că aceştia în opoziţie sunt foarte periculoşi, că ei sunt în stare a rescula ţara, a complota, a asasina chiar pe rege. De acea, legenda adaugă, regele pre­feră să aibă pe colectivişti la putere iar nu în opoziţie. Ei bine, ultimele evenimente dau în aparenţă perfect dreptate acestei legende. In adevăr, câte­va zile după căderea colectiviştilor, cea mai teri­bilă răşcoală izbucneşte în trei ju­deţe, o lună după aceea un atentat să comite asupra palatului regelui. Ei !... ce ziceţi d-lor colectivişti de această potriveală? Aşa că lu­crurile par a se esplica mai natural de cât cu banii ruseşti şi cu propa­ganda Luptei ? S’au găsit oameni şi ziare cari să ia in serios aceste apropieri de e­­venimente, de curată întâmplare după mine, şi să formuleze acuzări cate­gorice în contra colectiviştilor. E !... ce mai zice­ţi d-lor colecti­vişti ? Vă place acest fel de argu­mentare şi de învinovăţire? Noi însă cei de la Lupta, cari chiar sub un limbagiu violent nu pierdem din vedere bunul simţ, dreapta apreciere a evenimentelor, fe­lul serios de a le explica, noi să în­ţelege că nu împărtăşim acest mod de a vedea lucrurile. Şi d­acă voiţi ca să vă spun pă­rerea mea întimă in aceste chestii, iat-o: Eu cred că luptele noastre violente, gradul culminant de exas­perare şi de animozitate politică dez­voltat în ultimii ani şi de o parte şi de alta, nu au fost fără influenţă a­­supra intimelor evenimente. Şi când observă cine­va că judeţele din jurul Capitalei să răscoală şi că atentatul să face asupra palatului care a ju­cat un rol însemnat în funele din urmă, atunci părerea mai sus ex­primată la un caracter de mare pro­babilitate. Sărăcia, nemulţumirile adânci au gă­it, pentru a să manifesta, un sti­mulent puternic în luptele noastre politice, în actele de violenţă pe care guvernul colebrrist le-a pro­vocat prin atitudinea cea mai neru­şinată. Ar fi bine să ne oprim pe aceas­tă cale de acuzări şi de insinuări. Cu atât mai mult cu cât dacă fie­care din noi ar voi să se servească de asemenea mijloace de polemizare apoi nimic nu este mai uşor. Mâine dacă aşi voi, mâine aşi începe a formula acuzări de trădare, de co­rupţie in contra cutărui partid şi cutăror oameni politici. Şi nu ştifi­zaui dacă insinuările mele nu ar prin­de de o mie de ori mai uşor, de­cât cele ce mi să aruncă mie şi altora. De cât eu mă respect prea mult, iubesc prea mult influenţa curată a presei, pentru a aluneca vre­o dată pe această mârşavă care, încă odată, este timpul să ne oprim. (i. Pasin. Redacția şi administraţia Lup­tei s aul mutat pe bulevardul E­­lisabeta No. 8 (Casa Lem­part). SERVICIUL TELEGRAFIC ÄGUSMTXA HAYAS Berlin, 11 Mai.—9 ore 45 seară.—Îm­păratul a petrecut o zi bună. El a stat până la 8 ore și jumătate în cabinetul său de lucru. E probabil că mâine nu se va publica buletin. Paris, 11 Mai.—Generalul Boulanger a început călătoria sa în Nord. El a fost foarte mult aclamat la Dunkerque. Rio-de-Janeiro, 11 Main. — Camera a votat abolirea mediată a sclaviei, fără con­­diţiuni. Sofia, 11 Main.—Emigraţii şi briganzii, veniţi din Serbia prin Tirn, au avut o luptă în timpul sărbătorilor, cu un deta­şament de gendarmerie. Mai mulţi d’in­­tr­enşii au fost răniţi ; cei­l­alţi au fugit, părăsind un om ucis şi 2 prisonie­. Res­tul bandei compunându-se din vreo 20 de indivizi, este înconjurat în districtul Küs­ten­dU. O altă bandă, din aceaşi composiţie, este semnalată pe graniţa sârbească spre Timn. Alegerea de ieri Ziarele conservatoare jubilează pentru alegerea d-lui general Maxiu la colegiul Ilfov şi publică cu litere mari că d. Pană Buescu a fost susţinut şi de Lupta. O desluşire este trebuincioasă . Mai întâiu Lupta şi prietenii ei, pre­cum nici cei­ l’al­ţi liberali, n’au lucrat de loc pentru această alegere şi ziarul nos­tru n’a făcut de cât să anunţe într’o in­formaţie că d. Pană Buescu este candi­dat liberal. Al douilea, alegerea d-lui general Mariu nu se datoreşte principiilor d-sale con­servatoare, ci valoarea d-sale personale şi onestităţei sale personale. Dovadă e că ziarele conservatoare cari ’l-au susţinut, nu ’l-au recomandat alegătorilor ca con­servator, ci ca Gheorghe Manu. Deci n’a fost o biruinţă de idei. Un alt motiv al reuşitei d-lui general, care are simpatii în Bucureşti, este că pentru candidatura d-sale, partidul libe­ral-conservator a lucrat pe capete de a­­proape o lună de zile, iar cu două zile înainte de alegere s’a urmat chiar o cam­panie de acuzaţii şi de calomnii în po­triva d-lui Pană Buescu, pentru a nu -l da vreme ca să răspunză. Lucru în po­triva căruia am protestat şi atâta tot. Un alt motiv al reuşitei d-lui Manu, e că mai toţi liberalii şi mai toate grupu­rile liber­ale autorizate s’au abţinut. Ast­fel n’au luat parte la luptă grupul Dimi­­trie Brătianu, N. Fleva, Rosetiştii şi chiar partidul colectivist, iar pentru d. Manu au votat o mulţime de liberali şi întreg grupul G. Vernescu, care are mulţi ade­renţi în colegiul I de Ilfov. De alt­fel Lupta nici n’a pretins că are mari simpatii printre marii proprietari. când vor veni alegerile, generale, şi când lupta va fi pusă între liberalizm şi conservatism, atuncea ne vom încerca şi noi să dovedim dacă avem sau nu trecere în colegiile 2 şi 3 din ţară. Noi ştiam bine că d. general Manu va izbuti cu o mare majoritate, când mai ales chiar agenţii electorali ai colectivi­­tăţei, ca Lipieru, simpatizat­ cu d-sa şi şi-au dat votul, şi când membrii din co­mitetul electoral colectivist, ca d. Socec, a mers de a votat cu d-sa, dar aceasta nu ne putea împiedica de a recomanda alegătorilor în treacăt şi fără nici un fel de insistenţă din parte-ne, ca să nu stea acasă. In tot cazul, alegerea de eră nu dove­deşte simpatii pentru conservatori, ci un curent momentan stabilit, fără nici o bază serioasă şi trainică, precum şi o victorie personală. Iată adevărul­ , fi junimişti, vor începe a porni pe calea largă a discuţiilor serioase şi că vor in­tra pe drumul cercetărilor roditoare. A fost însă un vis, o părere. In tocmai ca omul, care într’un mo­ment de durere î­i făgădueşte că se va îngriji de sănătăte şi va duce viaţă re­gulată, — guvernul, spăimântat de ulti­mele răscoale ţărăneşti, s’a laudat că va face cercetări serioase, că se va ocupa de soarta populaţiei rurale. Frigurile însă au trecut şi guvernul d-lui Carp, în convalescenţă, a dat cu totul uitărei făgăduielile făcute şi nici reforme, nici anchete nu se văd. Acum aflăm, că nici măcar nu visează reacţionarii de la cârmă, ca să facă vre­o anchetă, ci aşteaptă să consulte Camera, care nu se ştie când va fi convocată. E timpul să spunem, că ne aşteptam la aceasta.. Totuşi nu vom înceta un moment de a tulbura somnul dulce al ocârmuitorilor repetând cererile noastre şi atât mai rău pentru aceia cari nu vor anchetă. ---------------------------------­ Nu vor anchetă Dacă este vre-o chestie, care să fie mai «la ordinea zilei» astăzi, apoi e­ ches­­tia ţăranului. Nevoile pe cari clasa ţărănească le duce în spinare, mizeria care ’l covâr­şeşte şi care în cele din urmă ’­ a des­­nădăjduit făcănâu’l să ’şi caute dreptate afară din lege, ar trebui să pună odată pe gânduri ocârmuirea. Ar trebui ca să se caute a se mai în­dulci soarta marei majorităţi a poporului românesc. Nu doar că cerem guvernului junimist să facă reformele cele mari, menite a face fericirea claselor produ­cătoare , asemenea reforme nu vor fi fă­cute cât lumea de junimişti; cerem însă ca, cel puţin, să se facă o anchetă se­rioasă în privinţa stăreî săteanului. Lucrul acesta nu’l cere Lupta de astăzi, nici de elî : sunt ani de când spunem că ar trebui să mai lăsăm bizantinismul în politică şi să ne îndeletnicim cu studia­­rea serioasă a nevoilor claselor asuprite. S’a părut un moment, că junimiștii, de ISPRĂVI JUNIMISTE De unde le-am lua, dacă nu din Ro­mânia liberă ? Junimista domiciliată în Pasagiu ne aduce vestea că d. Populeanu, vesti­tul procuror general, devenit celebru prin afacerea Oroveanu, a fost înaintat mem­bru de şedinţă. Aceea ce e car­acteristic, e faptul, că toate cele­l­alte înaintări România liberă le justifică, pe a d-luî Populeanu se abţine de-a o califica. Apoi întrebăm pe ministrul justiţiei : este bine, este drept, ca să înaintaţi pe Populeanu? Cum ? Omul devenit celebru numai prin acte de servilism dus pân’ la călcarea datoriei de magistrat, omul care vecinie a fost guvernamental şi a slujit în acelaşi chip nedemn pe toţi, merită o înaintare­­? Trebuie să mărturisim că ne aşteptam la destituirea acestui om, nu la favoruri! Acum însă, în urma multor numiri de soiul acesta în alte ramuri, nu mai pu­tem de­cât să ne scârbim. Apoi ce încre­dere vor putea avea, acei pe cari neno­rocirea îi va aduce la Curte, în judecă­torul Populeanu! Excesele de zel pe cari le-a făcut sub colectiviști, ca să i se ierte cele ce făcuse sub conservatori, le va repeta sub junimiști, ca să n i se uite ce a făcut sub guvernul căzut! Nu putem de­cât să deplângem o ase­menea purtare din partea ministrului de justiţie... Dar ilu’l nimic, mergeţi înainte, ca să lunecaţi mai repede ! *­­X * Alta. Tot România Liberă ne spune, că Ma­nea Iosef, bănuitorul de complicitate cu Preda Fânânaru, a fost liberat negăsin­­du-se nici o probă în potriva lui , dar că «a fost pus la carceră de d. prefect al poliţiei ca pedeapsă disciplinară şi ca eg­­xemplu, înainte de a-l destitui» . Cum ? Prefectul de poliţie are dreptul să pună oameni, fie el chiar ipistaţi, la carceră ? De unde acest drept ? Ce este prefectul de poliţie ? Nu spunem că prefectul de poliţie a revenit asupra hotărîrei judecătoreşti, pen­tru că motivul încarcerăm poate fi că agentul s’a ţinut de beţie in loc să se ţie de slujbă. De cât, alte mijloace n’are d. prefect? N’are de cât să destitue pe slujbaşii ce nu’i convin, dar carceră de unde ? Pe­depse disciplinare se dau la cazarmă sol­daţilor, dar nu la poliţie. Aceasta nu’i regretabil ? Sau poate cuvîntul acesta se spune numai când cine­va ie în opoziţie ? -o®»­*—

Next