Lupta, mai 1888 (Anul 5, nr. 537-561)
1888-05-01 / nr. 537
ANUL V. gISRIA II.—No. 537. Un an . 7 an 3 luni Un an . V* an 3 luni , IRONAIOESITE In țară 15 Bani Numărul It E D A C T I A Bulevardul JEJlisabeta 1ST p. 8 (Casa Bempart). In utreri&tate 40 Iei 20 , 10 , 50 lei 25 „ 15 „ HSB Reformele pe ari grupei famili LE PROPUNE IN CHESTIA AGRARA 1) Suprimarea arendei pe dijmă şi înlocuirea eî pe Ibilul, fixându-se maximum preţului arendei unui pogon. Banii să nu să respunză de ţeran de cât o lună după ridicarea recoltei de pe câmp. 2) La caz când arenda pe baza dijmei ar remînea . Determinarea maximului dijmei la unu din şease. Efectuarea dijmuireî de către comisiuni comunale la date potrivite. 3) Suprimarea tuturor celorlalte angarale agricole. 4) Fixarea preţului minimal al orei de muncă agricolă cu braţele, cu când. Fixarea prețului minimal pentru munca cu bucata. 5) . Fixarea maximului orelor de lucru dintr'o zi, pentru tot felil de muncă la câmp, la pădure, în sat etc. 6) . Obligaţia din partea proprietarilor şi a arendaşilor de a da, din pământul arabil, numărul de pogoane necesare tuturor ţăranilor cari nu au pământ sau au pămînt insuficient. Prin urmare, fixarea unui maximum de cultivare de pămînt în interesul comun, din partea proprietarilor şi a arendaşilor. 7 . îndatorirea arendaşilor şi a proprietarilor de a rezerva pentru islaz un nunăr de pogoane în proporţie cu familiile locuitoare. Fixarea porţiuneî minimale de islaz absolut trebuitoare pentru păşunatul unei vite. Fixarea maximului de vite păşunabile pe islazul proprietăţei, de fiecare familie. 8) Revizuirea legei de la 1864 şi 1882, cum şi a tuturor legilor privitoare la vînzarea în loturi a moşiilor statului în modul următor: Darea de pământ tuturor ţăranilor ajunşi la majoritate. Pentru acest scop, cedarea pe un preţ moderat şi în condiţii prielnice a tuturor moşiilor statului,precum şi punerea în aplicare a legei votate acum trei ani, în puterea căria statul este autorizat a cumpăra moşii particulare. Aceasta în mod provizoriu, până când un alt sistem mai complect ar putea funcţiona în permanenţă, în scop de a îndestula cu pământ clasele rurale. In toate cazurile, plata ratelor nu se va face înainte. 9) Darea de instrumente agricole şi tot ce este necesar, pentru instalarea linei exploataţii rurale, ţăranilor nevoiaşi. Sumele necesare să facă parte din aceleaşi anuităţi ca şi cele privitoare la pământul cedat. 10) Revizuirea, de către comisiuni anume întocmite, a tuturor datoriilor contractate de ţărani până astăzi, darea de răgaz pentru achitarea acelor ce se vor constata că sunt întemeiate şi drepte. Punerea de stavilă a dobânzilor în natură. 11) Obligarea arendaşilor şi a proprietarilor de a ţine registre comerciale şi a înainta guvernului, în fiecare an, copii legalizate după contractele agricole respective. Publicarea tuturor acelor contracte. 12) Instrucţia rurală integrală şi gratuită, dându-se copiilor săraci cărţi, hrană şi îmbrăcăminte. Acest program nu e limitativ. —-----——------------ EDIȚIA ANTEIA BUCUREȘTI, DUMINICĂ 1 MAI, 1888. î lefi linia 25 bani anunciuri Anunciurî pe pagina Rî . . . . * IV . . . In România, la administrația ziarului.' , ItaMa- Austro-TJnjjraria și Ang-Ua Sa Â.QE-NŢiA LIBERA rne Noire-Dame das Victoires, 5» (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constanţi nopol. ADMINISTRAŢIA Bulevardul Blisabeta No. 8 (Casa Lempart). Să ne oprim Spectacolul ce ni-l dau partidele şi pressa de câtva timp, mai ales de la apariţia unui organ colectivist de publicitate, este menit a dezgusta de politică pe toţi oamenii cari nu au o doză puternica de sânge rece şi de stăpânire de sine. Acuzaţiile cari ’şi le aruncă unii altora sunt: răscoala satelor, înţelegere cu Rusia şi primirea, de ruble pentru a vinde ţara, încercarea de a asasina pe rege etc. Cum să vede acuzaţiele sunt curate bagatele. După cum întâlnindu-te cu cineva e foarte simplu lucru a ’i zice: bună ziua, tot aşa pentru o parte din pressă şi pentru unele partide e foarte natural de a zice adversarilor : sunteţi vânduţi Ruşilor. De asemenea a spune cuiva : eşti un asasin, eşti un răsculător al ţăranilor, e lucru cel mai natural din lume, este aşa de natural încât cei ce să servesc cu astfel de expresii sa miră când văd că să supără acei cărora ei le adresează, încă ceva, instrucţia afacere de trădare, de luare de ruble, de asasinat ete., precum şi actul de acuzare să fac în câteva minute de partea interesată. Aşa, se găseşte de câteva exemplare din o gazetă, din Lupta, în unele localităţi răsculate, concluzia indubitabilă care să trage este că Lupta a provocat răscoala , să găseşte la un păcătos ameţit de băuturi şi care trage focuri în fereştrile palatului, să găseşte zic iarăşi Lupta, imediat concluzia este că nebunul a fost împins la actul sau tot de acest ziar. Este destul ca un arendaş paraponisit sau un ofiţer din cei ce a torturat pe ţărani să declare că Lupta să împărţea gratis pe la ţară, pentru ca iarăşi îndată directorului ziarului să -i să insinueze că trebue să fi primit bani de la Ruşi, de vreme ce poate face distribuire gratuită de gazetă ! Un exemplu proaspăt este şi mai izbitor. Cred că niminea nu mă va bănui că am simpatie pentru un om care mie mi se pare cel mai ignobil din ţară, pentru D. Sturza. Ei bine, acest dormi a fost formal denunţat ca autorul intelectual al tentativei de la Palat printr’o scrisoare publicată la două gazete şi subsemnată de cel ce a scris-o. Judecătorul de instrucţie a fost îndemnat prin acea scrisoare ca să cheme la cabinetul său pe Sturza. Şi ştiţi pe ce să baza denunţarea ? Pe faptul că acum 14 ani Sturza ar fi făcut apologia asasinatelor politice ! Acest caz zugrăveşte perfect situaţia psichologică a pâturei care face politică, este o stare de tulburare nemai auzită ! Şi notaţi că acel care se hotărăşte a acuza de o faptă pe un om sau pe un partid, totd’auna va găsi că împrejurările se potrivesc minunat cu acuzarea. Aşa să mai citez exemple : Există o legendă care consistă în a să crede că dacă regele a ţinut aşa de lung timp pe colectivişti la putere, este din cauză că aceştia în opoziţie sunt foarte periculoşi, că ei sunt în stare a rescula ţara, a complota, a asasina chiar pe rege. De acea, legenda adaugă, regele preferă să aibă pe colectivişti la putere iar nu în opoziţie. Ei bine, ultimele evenimente dau în aparenţă perfect dreptate acestei legende. In adevăr, câteva zile după căderea colectiviştilor, cea mai teribilă răşcoală izbucneşte în trei judeţe, o lună după aceea un atentat să comite asupra palatului regelui. Ei !... ce ziceţi d-lor colectivişti de această potriveală? Aşa că lucrurile par a se esplica mai natural de cât cu banii ruseşti şi cu propaganda Luptei ? S’au găsit oameni şi ziare cari să ia in serios aceste apropieri de evenimente, de curată întâmplare după mine, şi să formuleze acuzări categorice în contra colectiviştilor. E !... ce mai ziceţi d-lor colectivişti ? Vă place acest fel de argumentare şi de învinovăţire? Noi însă cei de la Lupta, cari chiar sub un limbagiu violent nu pierdem din vedere bunul simţ, dreapta apreciere a evenimentelor, felul serios de a le explica, noi să înţelege că nu împărtăşim acest mod de a vedea lucrurile. Şi dacă voiţi ca să vă spun părerea mea întimă in aceste chestii, iat-o: Eu cred că luptele noastre violente, gradul culminant de exasperare şi de animozitate politică dezvoltat în ultimii ani şi de o parte şi de alta, nu au fost fără influenţă asupra intimelor evenimente. Şi când observă cineva că judeţele din jurul Capitalei să răscoală şi că atentatul să face asupra palatului care a jucat un rol însemnat în funele din urmă, atunci părerea mai sus exprimată la un caracter de mare probabilitate. Sărăcia, nemulţumirile adânci au găit, pentru a să manifesta, un stimulent puternic în luptele noastre politice, în actele de violenţă pe care guvernul colebrrist le-a provocat prin atitudinea cea mai neruşinată. Ar fi bine să ne oprim pe această cale de acuzări şi de insinuări. Cu atât mai mult cu cât dacă fiecare din noi ar voi să se servească de asemenea mijloace de polemizare apoi nimic nu este mai uşor. Mâine dacă aşi voi, mâine aşi începe a formula acuzări de trădare, de corupţie in contra cutărui partid şi cutăror oameni politici. Şi nu ştifizaui dacă insinuările mele nu ar prinde de o mie de ori mai uşor, decât cele ce mi să aruncă mie şi altora. De cât eu mă respect prea mult, iubesc prea mult influenţa curată a presei, pentru a aluneca vreo dată pe această mârşavă care, încă odată, este timpul să ne oprim. (i. Pasin. Redacția şi administraţia Luptei s aul mutat pe bulevardul Elisabeta No. 8 (Casa Lempart). SERVICIUL TELEGRAFIC ÄGUSMTXA HAYAS Berlin, 11 Mai.—9 ore 45 seară.—Împăratul a petrecut o zi bună. El a stat până la 8 ore și jumătate în cabinetul său de lucru. E probabil că mâine nu se va publica buletin. Paris, 11 Mai.—Generalul Boulanger a început călătoria sa în Nord. El a fost foarte mult aclamat la Dunkerque. Rio-de-Janeiro, 11 Main. — Camera a votat abolirea mediată a sclaviei, fără condiţiuni. Sofia, 11 Main.—Emigraţii şi briganzii, veniţi din Serbia prin Tirn, au avut o luptă în timpul sărbătorilor, cu un detaşament de gendarmerie. Mai mulţi d’intrenşii au fost răniţi ; ceilalţi au fugit, părăsind un om ucis şi 2 prisonie. Restul bandei compunându-se din vreo 20 de indivizi, este înconjurat în districtul KüstendU. O altă bandă, din aceaşi composiţie, este semnalată pe graniţa sârbească spre Timn. Alegerea de ieri Ziarele conservatoare jubilează pentru alegerea d-lui general Maxiu la colegiul Ilfov şi publică cu litere mari că d. Pană Buescu a fost susţinut şi de Lupta. O desluşire este trebuincioasă . Mai întâiu Lupta şi prietenii ei, precum nici cei l’alţi liberali, n’au lucrat de loc pentru această alegere şi ziarul nostru n’a făcut de cât să anunţe într’o informaţie că d. Pană Buescu este candidat liberal. Al douilea, alegerea d-lui general Mariu nu se datoreşte principiilor d-sale conservatoare, ci valoarea d-sale personale şi onestităţei sale personale. Dovadă e că ziarele conservatoare cari ’l-au susţinut, nu ’l-au recomandat alegătorilor ca conservator, ci ca Gheorghe Manu. Deci n’a fost o biruinţă de idei. Un alt motiv al reuşitei d-lui general, care are simpatii în Bucureşti, este că pentru candidatura d-sale, partidul liberal-conservator a lucrat pe capete de aproape o lună de zile, iar cu două zile înainte de alegere s’a urmat chiar o campanie de acuzaţii şi de calomnii în potriva d-lui Pană Buescu, pentru a nu -l da vreme ca să răspunză. Lucru în potriva căruia am protestat şi atâta tot. Un alt motiv al reuşitei d-lui Manu, e că mai toţi liberalii şi mai toate grupurile liberale autorizate s’au abţinut. Astfel n’au luat parte la luptă grupul Dimitrie Brătianu, N. Fleva, Rosetiştii şi chiar partidul colectivist, iar pentru d. Manu au votat o mulţime de liberali şi întreg grupul G. Vernescu, care are mulţi aderenţi în colegiul I de Ilfov. De altfel Lupta nici n’a pretins că are mari simpatii printre marii proprietari. când vor veni alegerile, generale, şi când lupta va fi pusă între liberalizm şi conservatism, atuncea ne vom încerca şi noi să dovedim dacă avem sau nu trecere în colegiile 2 şi 3 din ţară. Noi ştiam bine că d. general Manu va izbuti cu o mare majoritate, când mai ales chiar agenţii electorali ai colectivităţei, ca Lipieru, simpatizat cu d-sa şi şi-au dat votul, şi când membrii din comitetul electoral colectivist, ca d. Socec, a mers de a votat cu d-sa, dar aceasta nu ne putea împiedica de a recomanda alegătorilor în treacăt şi fără nici un fel de insistenţă din parte-ne, ca să nu stea acasă. In tot cazul, alegerea de eră nu dovedeşte simpatii pentru conservatori, ci un curent momentan stabilit, fără nici o bază serioasă şi trainică, precum şi o victorie personală. Iată adevărul , fi junimişti, vor începe a porni pe calea largă a discuţiilor serioase şi că vor intra pe drumul cercetărilor roditoare. A fost însă un vis, o părere. In tocmai ca omul, care într’un moment de durere îi făgădueşte că se va îngriji de sănătăte şi va duce viaţă regulată, — guvernul, spăimântat de ultimele răscoale ţărăneşti, s’a laudat că va face cercetări serioase, că se va ocupa de soarta populaţiei rurale. Frigurile însă au trecut şi guvernul d-lui Carp, în convalescenţă, a dat cu totul uitărei făgăduielile făcute şi nici reforme, nici anchete nu se văd. Acum aflăm, că nici măcar nu visează reacţionarii de la cârmă, ca să facă vreo anchetă, ci aşteaptă să consulte Camera, care nu se ştie când va fi convocată. E timpul să spunem, că ne aşteptam la aceasta.. Totuşi nu vom înceta un moment de a tulbura somnul dulce al ocârmuitorilor repetând cererile noastre şi atât mai rău pentru aceia cari nu vor anchetă. --------------------------------- Nu vor anchetă Dacă este vre-o chestie, care să fie mai «la ordinea zilei» astăzi, apoi e chestia ţăranului. Nevoile pe cari clasa ţărănească le duce în spinare, mizeria care ’l covârşeşte şi care în cele din urmă ’ a desnădăjduit făcănâu’l să ’şi caute dreptate afară din lege, ar trebui să pună odată pe gânduri ocârmuirea. Ar trebui ca să se caute a se mai îndulci soarta marei majorităţi a poporului românesc. Nu doar că cerem guvernului junimist să facă reformele cele mari, menite a face fericirea claselor producătoare , asemenea reforme nu vor fi făcute cât lumea de junimişti; cerem însă ca, cel puţin, să se facă o anchetă serioasă în privinţa stăreî săteanului. Lucrul acesta nu’l cere Lupta de astăzi, nici de elî : sunt ani de când spunem că ar trebui să mai lăsăm bizantinismul în politică şi să ne îndeletnicim cu studiarea serioasă a nevoilor claselor asuprite. S’a părut un moment, că junimiștii, de ISPRĂVI JUNIMISTE De unde le-am lua, dacă nu din România liberă ? Junimista domiciliată în Pasagiu ne aduce vestea că d. Populeanu, vestitul procuror general, devenit celebru prin afacerea Oroveanu, a fost înaintat membru de şedinţă. Aceea ce e caracteristic, e faptul, că toate celelalte înaintări România liberă le justifică, pe a d-luî Populeanu se abţine de-a o califica. Apoi întrebăm pe ministrul justiţiei : este bine, este drept, ca să înaintaţi pe Populeanu? Cum ? Omul devenit celebru numai prin acte de servilism dus pân’ la călcarea datoriei de magistrat, omul care vecinie a fost guvernamental şi a slujit în acelaşi chip nedemn pe toţi, merită o înaintare? Trebuie să mărturisim că ne aşteptam la destituirea acestui om, nu la favoruri! Acum însă, în urma multor numiri de soiul acesta în alte ramuri, nu mai putem decât să ne scârbim. Apoi ce încredere vor putea avea, acei pe cari nenorocirea îi va aduce la Curte, în judecătorul Populeanu! Excesele de zel pe cari le-a făcut sub colectiviști, ca să i se ierte cele ce făcuse sub conservatori, le va repeta sub junimiști, ca să n i se uite ce a făcut sub guvernul căzut! Nu putem decât să deplângem o asemenea purtare din partea ministrului de justiţie... Dar ilu’l nimic, mergeţi înainte, ca să lunecaţi mai repede ! *X * Alta. Tot România Liberă ne spune, că Manea Iosef, bănuitorul de complicitate cu Preda Fânânaru, a fost liberat negăsindu-se nici o probă în potriva lui , dar că «a fost pus la carceră de d. prefect al poliţiei ca pedeapsă disciplinară şi ca egxemplu, înainte de a-l destitui» . Cum ? Prefectul de poliţie are dreptul să pună oameni, fie el chiar ipistaţi, la carceră ? De unde acest drept ? Ce este prefectul de poliţie ? Nu spunem că prefectul de poliţie a revenit asupra hotărîrei judecătoreşti, pentru că motivul încarcerăm poate fi că agentul s’a ţinut de beţie in loc să se ţie de slujbă. De cât, alte mijloace n’are d. prefect? N’are de cât să destitue pe slujbaşii ce nu’i convin, dar carceră de unde ? Pedepse disciplinare se dau la cazarmă soldaţilor, dar nu la poliţie. Aceasta nu’i regretabil ? Sau poate cuvîntul acesta se spune numai când cineva ie în opoziţie ? -o®»*—