Lupta, iulie 1888 (Anul 5, nr. 584-606)

1888-07-22 / nr. 598

ANUL VI SERIA II. No. 598 ABONAMENTE In țară Un an............................................. an •••••••••• 3 luni............................................ In străinătate Un an........................................ . an *­•(•■•••• 3 luni............................................ 15 Bani Numărul REDACŢIA Bulevardul Elisabeta Wo. 8 (Casa Lexnpart). Director­ politic, G. PANU ADMINISTRAŢIA 40 Iei 20 , 10 „ 50 lei 25 „ 15 a EDIŢIA ANTAIA BUCUREŞTI, JOI ŞI VINERI 22 IULIE 1888. AM UNGI ORI Anunciurî pe pagina III ... . 1 len linie , % „ IV .... 25 banî , A SE ADUERA In Romania, la administrata liaraM. In Franta, Italia, Austro-Ungraria si Anglia la AQ­BINTIA LIBERA une Notre-Dame des fictoires, &C (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AfISNCY Constantinopol. Bulevardul Elisabeta Wo. 8 {Casa Eempart) PIEDICI DE ÎNVINS HOŢIILE DE LA EFORIE INSTITUTUL BOTANIC O BARBARIE O comrtica cu generalii Horvatovici PIEDICI DE ÎNVINS Ziarele oficioase au­ afirmat că ac­tualul guvern va face reforme mai cu seamă în chestia agrară şi Epoca a şi publicat un proect de lege a­­supra vinderei in loturi a moşielor Statului, proect pe care îl atribue d-lui Carp. In curând vom­ analiza acest pro­ect, de­o­cam­dată voim să arătăm cauzele cari ar putea împedica rea­lizarea unor serioase reforme econo­mice, pentru ca cei hotărîţi a le face să se gândească şi asupra lor, cum de sigur trebue să fi reflectat şi a­­supra reformelor ce au să propue. E ştiut că pe când clasa noastră muncitoare se sbuciumă în suferinţă, clasa diligentă nu se leapadă de pre­­judiţiele dictate de interesele ei şi e departe de a înţelege importanţa şi absoluta trebuinţă a reformelor. Avem, ce e drept, jurisconsulţi, medici, ingineri, veterinari etc. în clasa dirigentă, foarte culţi în spe­cialitatea lor, dar cari nu s’au gân­dit nici odată, n’au studiat nimic a­­supra nevoilor sociale şi asupra mo­dului de a le înlătura. Chiar în guvernul actual, suntem convinşi că alt­fel înţelege aceste ces­­tiuni d-nii Carp sau Rosetti şi alt­fel sfetnicul dibaciu al visteriei sau înde­mânaticul logofăt al dreptăţei. Chiar d. Maior­escu, cu toată dialectica sa atât de colorată, cu toată cultura sa atât de generalizata, poate să nu înţeleagă ca d-nii Carp şi Rosetti cestiunea refor­melor de făcut. Să presupunem însă că ar exista o perfectă armonie între miniştrii în toate cestiunile de îmbunătăţiri so­ciale, că cabinetul e în deplin acord şi că nimic nu este exact din ceea ce am presupus până aici, totuşi di­ficultăţile în realizarea reformelor nu sunt înlăturate. In adevăr, cum se vor îndeplini reformele proectate ? Printr’o lovitură de Stat, prin darea la o parte a Con­stituţiunei, printr’un regim autoritar «■» şi fără parlament? Dar atunci ar ţipa chiar aceia în favoarea cărora s’ar încerca reforma, dar atunci toată ţara s’ar ridica ca un singur om în contra unui ast­fel de atentat. Nu ! nu credem că poate intra o aseme­nea ideie funestă în capul guvernului actual. Rămâne clar o reformă încercată prin filiera naturală a parlamenta­rismului. Ei bine, cum sunt azi organizat-­ colegiele electorale, reprezintând în proporţiune de două la trei proprie­tatea mare şi mijlocie, toate intere­sele claselor noastre sociale nu sunt reprezintate în proporţiuni egale. Din potrivă, clasa interesată a men­ţine lucrurile în starea în care se află astăzi, covârşeşte cu mult, în regimul nostru reprezentativ, pe cea­l’altă clasă, cea mai numeroasă. Un fals regim liberal, căruia îi convenea acest lucru, a menţinut cu îndârjire privilegiile electorale de cari vorbirăm mai sus; mai mult încă, din reprezentanţii aleşi,— ştim în ce condiţiuni morale,—ei au făcut nişte simplii votatori mecanici, dându-le în mână sau funcţiuni, sau moşii. Pentru a mai cerea astăzi o re­formă în folosul claselor nedreptă­ţite, care să aibă şansa de a reuşi, în urma acestor nedreptăţi cari du­rează de ani, ar trebui o mişcare spontanee, benevolă, o pornire dezin­teresată din partea clasei dirigente. Ei bine, această posibilitate noi nu o vedem, noi nu credem că clasa dirigentă să fi înţeles cât de utilă, cât de oportună, cât de profitabilă ei chiar îi este, o preschimbare în re­­laţiile economice actuale d­intre clase. Acest lucru constituind unul din cele mai puternice obstacole în rea­lizarea reformelor, cei ce sincer le doresc trebue să ţină seamă de el, trebue să se gândească la mijloacele prin cari s’ar putea înlătura. Mijlocul sigur e acela propus de directorul nostru ca guvernul şi cele­­alte partide să ’şi publice progra­mele de reforme din vreme, să se facă propagandă asupra lor pentru deplina luminare a cetăţenilor, ca ast­fel în perioadă electorală candidaţii să fie aleşi numai din punctul de ve­dere al ideilor şi al reformelor ce susţin, iar nu din punctul de vedere al consideraţiilor meschine de până acum. Atunci parlamentele având în sinul lor bărbaţi luminaţi, nestrămutaţi în principiile lor şi hotărâţi pentru muncă, interesele înguste de clasă nu vor mai putea împedica îndepli­nirea reformelor serioase pe care ţara le reclamă, impuse străinilor din Masuah. Aceste taxe au fost abrogate înainte de capitula­­ţiune. Petersburg, 31 Iulie.— „Novoie Vre­­ mia» zice că momentul ar fi bine ales pen­tru Poartă de a lua măsuri serioase în privinţai Bulgariei. Ocuparea liniei Belovo­­i ar servi de pretext.­­Novostia crede că soluţiunea cestiunii bulga­re stă mai puţin în acţiunea Turciei de­cât într'o schimbare a politicei Austriei, dar nu se poate spera aceasta. Viena, 31 Iulie.— Se anunţă din Cons­tantinopol « Corespondenţă Politice» că se pregăteşte o remaniere a cabinetului şi că de la sosirea lui Sir White, se constată o apropiere între Turcia şi Englitera. Hamburg, 31 Iulie.— Se aşteaptă so­sirea împăratului la Friedrichsruhe unde se fac mari pregătiri de recepţiune. Belgrad, 31 Iulie.— Cu ocazia serbării naşterei sale, prinţul regal va fi numit locotenent. Sofia, 31 Iulie.— D. Cuggia, ataşat mi­litar al Italiei la Sofia, a fost ales de cor­pul diplomatic de acord cu guvernul bul­gar şi cel italian, pentru a încerca să li­bereze pe prizonieri. Sofia, 31 Iulie.— Principele Ferdinand a plecat azi dimineaţă la Taribrod şi s-a întors la trei ore după amiazi. Munich, 31 Iulie.— In timpul procesiu­nii solemne ce s’a făcut cu ocazia serbării centenarului lui Ludovic „­1, trei elefanţi înspăimântaţi se asvârliră printre mulţime şi produseră o panică. Vre-o 20 de per­soane am­ fost grav rănite. Câte­va tribune s’au­ surpat, rănind pe rml mulți inspec­tori. SERVICIUL TELEGRAFIC­ ­ Agenţia Havas Paris, 31 iulie.— Telegramele pe care ziarele englezeşti şi germane le primesc din Roma se prefac că cred că Francia are planuri de agresiune cu scopul de a lua Tripoli. Aceste sgomote sunt absurde. Ele au­ pro­babil scopul de a ascunde proiectele Italiei ale cărei înaintări au Tripolit ca ţintă reală. Zara, 31 Iulie.— Principele Munte­ne­­grului a sosit seara cu prinţul moştenitor venind de la Ancona. El a plecat îndată la Antivari. Roma, 31 Iulie.— Principele de Nea­­pole a plecat la Zurich. Roma, 31 Iulie.— O scrisoare a căpi­tanului Casaţi, cu data de 5 Decembrie 1887, zice că n'are ştiri în privinţa lui Stanley care, chiar în condiţiuni favora­bile, n’ar putea să sosească înainte de Martie. Paris, 31 Iulie.— D. Goblet pregăteşte o notă ce o va trimite puterilor în privinţa Masuahuluî. Atena, 31 Iulie.— Grecia refuză de a recunoaște legalitatea taxelor municipale Hoţiile de la­ Marie Afacerea hoţiilor de la Eforie e pe cale de a lua o nouă formă. In urma unei denunţări formale făcută contra d-lor A. Fotino şi Schi­­felers, architectul Eforiei, prin care se constată că aceşti domni au­ mituit su­me cam groase cu ocazia clădirei Spi­talului de copii, ancheta a luat măsuri de cercetare. Ast­fel au­ fost chemaţi ca martori d-na arhitect Socolescu şi Cristache Bălan, unul din antrepenorii spitalu­lui. Depoziţiunile sunt zdrobitoare pentru d-nii Fotino şi Schifelers. Modul de a fura al acestor d-ni consistând în a lua bani de la antre­prenori şi apoi a încărca la socoteală pe Eforie, trebue ca parchetul să ’şi alăture o comisiune de 2-3 architecţî şi ingineri, cari, sub prestare de jură­mânt, se examineze devizele şi situaţi­­ele şi să stabilească ce sume s’au furat. Judecătorii de instrucţie nu sunt oameni technici, deci trebue să fie se­condaţi de oameni technici, căci nu e suficient să se controleze dacă manda­tele au fost făcute în regulă pe baza unor situaţii, dar trebue să se vadă dacă acele situaţii — punctul de plecare — nu erau acte false, căci o situaţie fal­se, este o escrocherie sui generis, fi­ind un mijloc de a înşela pe baza u­­nui calcul întocmit fals cu intenţie. Aci nu poate fi vorba de mici ero­ri de calcid, ci de zeci de mii de lei f­uraţi pe astă cale. Dacă instrucţia se desistă de a pro­ceda la o cercetare a situaţiilor, atunci se acoperă în mod neîndoios nişte a­­buzuri, a căror bază este denunţată. Ştim bine că din astă cercetare are să se descopere lucruri surprinzătoare şi poate nenorocite pentru mulţi până wmwtMiKtMiimmuM2i!a Bmmîi!g!^^ azi ne daţi la lumină, dar lumina complectă trebue să se facă. Voim ca instrucţia să -şi urmeze cursul său conştiincios şi regulat ca şi până acuma, de aceea nu mergem mai departe, pentru azi. -------------aaaOLMJQQQiywn»—----------­ INSTITUTUL BOTANIC Ş1 Sturza-Duca-Blanc Pe când se discuta la Cameră cestia clădirilor şcolare şi se proba că se fură statul în mod neruşinat dându-se peşcheş 800.000 lei d-lul Duca, a apărut o broşură oficioasă, întitulată „Chestia Clădirilor şco­lare“. Această broşură a fost pu­blicată de d-na Spiru Haret, atunci secretar al ministrului Sturza, şi s’a distribuit prin toate cârciumile şi băcăniile, pentru a face pe lume să creadă că coţcării pot fi oa­meni cinstiţi. In astă broşură, pe lângă un pamflet semnat «Spectator® s’a publicat şi o serie de referate şi adrese privitoare la afacere. Din aceste referate, acte oficiale, vom releva o parte, spre a arăta publicului cum se jefuia ţara de foştii satrapi. Era în 1886. Corpurile legiuitoa­re votase o lege (în 18 Aug.) prin care se regula să se facă 42 clă­diri şcolare în valoare de 21, 107, 892 lei. Printre aceste clădiri, se prevedea Institutul Botanic din Bucureşti cu, suma de lei 600.000. Ministerul angajase facerea di­verselor proecte cu architecţî, fie din Berlin, fie din ţară ; pentru In­stitutul Botanic însă, însărcinase pe d-na Dr. Brînză ca să facă un vo­­iagiu la Liege să studieze institu­tele de acolo — ce sunt bine chib­zuite, se zice ■— şi să reguleze chiar facerea planurilor de către archi­­tecţii Fuchs şi Bernimolin, autorii planurilor institutului din Liége. D. Dr. Brînză merse la Liége, şi propuse d-lor Fuchs şi Bernimo­lin să ’i facă un proiect identic, dar în mai mic, potrivit cu suma de 600.000 lei. Ca oameni con­ştiincioşi, aceşti d­ni spuse că pen­tru cinstea ce le face de a adopta planul lor n’au nici o pretenţie, cât pentru proiectul redus, să se plătească un desenator pe o lună de zile 300 de lei, şi un fotograf care să fotografieze planurile. — Aşa s’a şi făcut; şi toată cheltu­iala s’a ridicat la 5-600 lei, plus drumul d-luî Dr. Brînză 1,500. Planurile s’au adus în ţară, s’au depus la Minister şi totul era finit cu astă clădire. In 9 Decembre 1886, d-na Stur­za înaintează referatul No. 17,482,că­­tre consiliul de miniştrii, în care vor­bind de diferitele învoeli ce a făcut cu architecţiî din Berlin şi din ţară, spune că : Planurile Institutului Sfint fflotite de architecţiî din Liége, cu a­­celaşî preţ cu care se fac planurile Museelor de architecţiî din Berlin, adică cu 2, i6°/0 aur sau la 600 mii leî vine 12960 lei aiu­*. Pe cât vedem această afirmaţiune din referat era o minciună gro­solană sub care se ascundea o şar­­latanie; căci la Cameră, fiind strîns în chingi, ştiţi ce răspunde ignobi­lul Sturza ? Că, de­şi nu s’a dat a­­ceşti bani, dar o să trebuiască daţi, de­oare­ce d-nii Fuchs şi Bernimolin nu o să lucreze de­geaba. Iată până unde mergea neruşina­rea acestor nenorociţi, ce aveau pie­le aşea de groasă în­cât nu roşeată să afirme şi să susţie ast­fel de gro­solane »ninciuni» Consiliul de Miniştrii, prin jurna­­lul N. 6 din 9 Decembre 1886, a­­probă referatul miliciu­OS, şi igno­bilul Sturza râmase liber cu mâna în sacul cu 21 milioane. Proba era vădită că se fura , şi cum era să nu se aprobe acest furt, când printre cel ce semna acest jurnal era şi general A. Angheles­­cu. Câte jurnale de soiul acesta n’o fi subscris şi Sturza pentru el. Corb la corb nu’şî scoate ochii! Aprobată coţcăria în bloc pentru 21 milioane, ignobilul Sturza se grăbi a se adresa d-lui Duca, pen­tru a face cu acesta toate actele în regulă pentru regularisirea sumei de 800.000 lei defalcată pentru proecte şi prin adresa N. 18.031 din 18 Dec. 1886 adresată d-lui Duca, atunci director al şcoalei de Poduri şi şosele, îl face cunoscut la aliniatul e că „s’a fâcu­t pianul şi d­egisul pentru institutul bo­tanic din Bucureşti de către d-nii architecţî Jules Bernimolin şî Louis Fuchs din Liége ceea ce a costat 12960 lei. Vrea să zică, aci ignobilul Sturza afirmă, printr’o adresă oficială, că s’a plătit chiar suma de 12.960 arhitecţilor din Liége. Aceasta constitue un flagrant fals în acte publice comis de a­­cest ministru și parchetul trebue să’l urmărească ca pe cel de pe urmă escroc. După ce d-na Duca începu să ciupească din cadoul de 800.000 leî, cu faimosul birou technic, ve­­• • ’ pă yi *;ul fi ^ cheltuelî la birou cu examinarea planurilor şi deviselor institutului botanic din Bucureşti. Va să zică, şi d-na Duca afirmă existenţa aces­tor planuri,—ba chiar spune că le­­a şi revizuit, le-a verificat etc. Dar, şeful biroului d-lui Duca era architectul Blanc, care era plătit cu 2100 lei lunar, tocmai pentru ca să se ocupe cu aste lucrări.­­ Cu venirea la minister a d-lui Maiorescu, se sparse gaşca Duca- Sturza-Blanc, şi se constată că se păpase vre-o 250.000 lei din fondu clădirilor şcolare,­­ şi proecte nu sunt de­cât vre-o două. Biroul Duca-Blanc plătit de stat,i lucrase planuri particulare, şi în loc ca aceşti d­ni să fie daţi în ju­decată că au frustrat statul în timp de un an şi jumătate, luând sume enorme cu titlul de a lucra planu­rile de școli, pe când el făcea pla­nuri pe la particulari, din contră sunt mai la favoare. D-na Duca a trecut director al căilor ferate, iar d-nu Blanc îmbui­bat cu lucrări! Ce este mai surprinzător este fap­tul că d-lul Blanc i s’a dat un contract să facă planul, de visul și să dirigă lucrările institutu­lui botanic din Bucureşti. Va să zică lucru e lămurit că planuri nu există pentru institutul botanic, deci a minţit ignobilul Sturza, a minţit Duca-Blanc şi au frustrat statul în comun acord. Denunţăm faptul justiţiei şi cerem să se facă o anchetă. Conjurăm pe d-na dr. Brînză să spue adevărul în astă afacere, de nu voeşte a lăsa să se creadă că e părtaş la alte nereguli. Cerem de la d. ministru Maio­rescu un comunicat explicativ în astă afacere, sau vom rămâne con­vinşi că voeşte să acopere pe nişte vinovaţi. Bage bine de seamă însă că fapte recente ați dovedit, că nu merge bine celor ce se pune pentru nemernici !...

Next