Lupta, august 1888 (Anul 5, nr. 607-624)

1888-08-05 / nr. 610

LUPT­A2 acelaşi post şi supt guvernul lui Lascar Catargiu, acuma e junimist sadea şi de­clară la toată lumea cum că dînsul vrea să-i păstreze funcţia şi atâta tot. Deputatul ţăran Năstăseanu şi primar al Rucărului, colectivist înfocat, s’a făcut junimist tot înfocat. Cel l’alt Năstăseanu, cel îmbrăcat nem­ţeşte, fost deputat scos de Chiriţopolu din urnă şi poate cel mai imbecil din tot Muscelul, unul din răcnitorii cei mai furioşi din fosta Cameră colectivistă s'a făcut de asemenea junimist. Dînsul îşi esplică noua atitudine politică cu cu­­vintele: «De ce să nu-l susţinem, m­on­­şer ? Cel puţin sunt oameni cinstiţi ! Su’l «susţinem !», întocmai ca şi Grigore Crisenghi de la «Epoca». Şefii de căprării din localitate, preşe­dintele comitetului permanent, membrii influenţi, consilierii comunali, toţi cu toţii au trecut la noul guvern. Deputatul Zamfirescu s’a dus şi dînsul ca să’şi ofere, «graţiosul» său concurs guvernului, precum spun artiştii, cu con­diţia însă ca să’i rămâie intacte benefici­ile şi autoritatea. Se vede, însă că gu­vernul a soco­tit cum că acest concurs departe de a fi «graţios» e foarte «gre­ţos» şi l’a refuzat. Acuma Zamfirescu se află tot colectivist cu «curs forţat». Conservatorii cei bătrâni, cei de baş­­tină, aceia stai­ foarte rezervaţi şi nu dau, până acuma, nici un concurs nou­lui guvern şi mai ales noului prefect. Motivul e lesne de înţeles : prefectura şi situaţia nu li s’au dat pe mână. *­­ * In aceste momente colectivitatea a în­ceput să se agite din nou­ în vederea viitoarelor alegeri comunale. Alaltăeri a fost o întrunire intimă la deputatul Zam­firescu unde s'a ales un comitet de ac­ţiune electorală şi s’a hotărît apariţia li­nui ziar. Tot­odată colectiviştii au decis ca să susţie în Muscel tot candidaturi una şi una : la colegiul I pe d-nil I. C. Brătianu şi Eugenii­ Stătescu iar la co­legiul al 2-lea pe d. Dimitrie Sturzi. Cădere la sigură. Muscelul e junimist ! Onoare lui­ Bacon. Ţarul va sta le Peterhof până la 16 August, adică până la termina­rea marelor manevre ale trupelor de gardă la Krosnoie-Selo, după aceasta se va duce la Schiernievice unde va lua parte la nişte mari vâ­nători. De acolo, Ţarul va pleca la Elisabetgrad pentru a asista la ma­rele manevre ale trupelor con­centrate în împrejurimele acestui oraş, la Novaja, Praga şi Alexan­dria. Numărul trupelor concentrate în această resiune va fi considera­­bil. Se vorbeşte de 70.000 oameni. Din Elisabetgrad Ţarul va merge în Caucazia unde va vizita oraşele principale şi se va opri la Batum şi Baku unde se va întâlni cu Şahul Pers­iei. Călătoria Ţarului în străinătate depinde de turnura ce va lua între­­vorbirile d­intre Germania, Austro- Ungaria şi Italia . Sgomotele relative la o înţelegere între Germania şi Rusia în dome­niul intereselor economice iau con­sistenţă. Se vorbeşte de oare­care conce­siuni vamale între altele de faci­litarea şi simplificarea formalităţi­lor vamale de cari se plâng cu drept cuvânt industriele Germane. S’a proectat de a se transforma în a­­cest scop mai multe biurourî va­­mele de a doua clasă în birurouri de întîia clasă. Succesorul generalului Drenteni nu s’a numit încă, dar este foarte probabil ca generalul prinț Swiato­­polk-Mirschi, care comandă actual­mente trupele din Caucazia, va fi chemat în acest post. * * * General­ul Hor­vato­vici Din Belgrad se scrie că genera­lul Horvatovici, unul din cei mai brilianţi ofiţeri ai armatei sârbe, a fost pus în disponibilitate printr’o deciziune a consiliului de miniştrii, însărcinat cu regenţa în absenţa re­gelui Milan. Oare­care cuvinte pronunţate de către g­eneral, în cursul unei con­­vorbiri cu redactorul ziarului Odjek şi publicate de acest din urmă, sunt cauza acestei măsuri extra­ordinare. In oare­care cercuri politice din Belgrad se afirmă că ministerul n’are dreptul de a pune în disponibilitate un ofiţer superior de această va­loare în timpul absenţei regelui. Dar este absolut sigur că regele Milan a aprobat această măsură și un ukaz ce va confirma deriziunea ministerială se va publica în cu­rând. General Horvatovici a intrat în serviciul armatei sârbe ca locote­nent, în 1862. El a fost numit co­mandant în timpul războiului de la 1876-78 când s’a distins. Ministe­rul Garasanin ’l-a înaintat la gra­dul de general şi­­l-a numit trimis extraordinar şi ministru plenipoten­ţiar la curtea din Petersburg. După dezastrul de la Slivniţa, generalul a fost rechemat în Serbia şi numit generalisim al armatei sârbe ; el a avut cartierul său general la Biela- Palanca şi în urmă la Niş. După pacea de la Bucureşti, D. Horvatovici a făcut parte din Ca­binet ca ministru de războini, păs­trând în același timp gradul său de comandant en chef al armatei ac­tive. In anul trecut a fost însărcinat de a reprezenta pe regele Milan la serbările a 90-a aniversare a îm­păratului Wilhelm I la Berlin, iar acum este pus în disponibilitate ! Generalul Horvatovici este în e­­tate de 58 ani. * DIN SA­FARA Anglia şi Rusia Gazeta Crucei publică un articol care se crede inspirat şi care face mare sensaţie în diplomaţie. Ea scrie următoarele : Am emis adesea opiniunea că ati­tudinea Angliei în Indii ar putea se­duce într'o zi pe Rusia şi s'o împingă la o acţiune militară în această le­­gată ţară. Dacă acest eveniment se va întâmpla într’o zi, liga europeană a păcei va păstra de sigur o atitudine neutră şi nu va împedica planurile Rusiei . * * * Voiagiul Ţarului E definitiv hotărât ca Ţarul să facă o călătorie în provinciele me­ridionale ale Rusiei. Iată până acum ce a transpirat din acest voiagiu. Afacerea Masualului Incidentul Masuahului nu este închis. . D. Nelidor, ambasadorul Rusiei, a declarat următoarele lui Raghib- Bey, trimisul Sultanului, el a zis că nu crede că­­guvernul Ţarului va recunoaște vre­odată legitimitatea anexă­­rei Masuahului.­­Le Nord, ziarul cancelariei ruse, confirmă această ştire. Rusia nu este nici de cum dis­pusă a recunoaşte pretenţiunele ita­liene, zice ea. Nota d-luî Goblet face onoare ministrului afacerilor străine ale Republicei. Acest document a lu­minat o cestiune asupra căreia domnea o mare cofuzie din cauza raporturilor pline de parţialitate. D. Goblet a ţinut un limbajiv pacific dar demn, care convine re­prezentantului Franţei. El a ple­dat nu cauza Franţei, dar dreptul ginţilor. El a dat cabinetului din Ro­ma un avertisment necesar, făcând­u-l să înţeleagă că afişând asemenea exorbitante pretențiuni, un guvern constitue prin aceasta un precedent care ar putea lesne să se întoarcă în contra lui. ACTE OFICIALE Ministerul de Interne — D. Gr. Fălcoianu, directorul general al penitenciarelor, este autorizat să gereze funcţiunile de sector general al minis­terului de internele­ timpul absenţei de la post a d-lui Lupu G­­ostachi, titularul secretar general. — Colegiul II electoral pentru senatori din judeţul Iaşi, este convocată a se în­truni din nou în ziua de 28 August 1888, spre a împlini, printr’o nouă alegere, va­canţa declarată în Senat în urma demi­­sionarei d-lui George Tăcu. — Se aprobă convocarea din nou a colegiului I electoral pentru consilierii judeţului Vlaşca, în ziua de 28 August 1888, la orele 9 dimineaţi, în localul comunei de reşedinţă, spre a alege opt consilieri.­­ Se încuviinţează disolvarea consi­­lielor comunelor rurale Pogoanele, Cân­­deşii şi Mărăcineni din judeţul Buzău. Sunt numiţi ca membrii în comisiunile interimare : pentru comuna Pogoanele, d-ni Ghiţă V. Ţigăă, Drăgan Tom­a, Petre Brân­­coveanu, Zaharia Urse şi Nicolae Gosă­ ceanu ; la comuna Gândeşti, d-nii Manea Ion Stoica, Dumitru Ionescu şi Miţă N. Andrei; iar pentru comuna Mărăcineni, d-nii Năstase Gheorghescu, Ion Iuga şi Gheorghe Şandru. — S-a aprobat confirmarea actualului factor gradul III Andrescu V. Tănase, în postul de conductor gradul III, pe ziua de 1 (13) August 1888, la vacanța ce se află. — S’au brevetat pentru timbre : Grefa tribunalului Vasluiu, biuroul va­mal Calafat, biuroul vamal Silistra-Nouă și biuroul vamal Prisecani. Conferinţele Măturilor­­ IM Şedinţa din 3 August La ordinea zilei se urmează cu discu­­ţiunea asupra disciplinei în şcoală. D. Niţescu (Băneasa) arată importanţa disciplinei, iar ca mijloace disciplinare numără : intrarea regulată în clasă, aşe­zarea copiilor în loc hotărît, lecţiunile să fie scurte şi atrăgătoare, materiile să varieze, învăţătorul să fie serios şi e­­­semplu de disciplină; în caz când sfatu­rile nu sunt ascultate, să se aplice pe­deapsa cu grija însă de a îndrepta pe elev. D. Săbăreanu îndreaptă greşalele copii­lor după etate , pe cei mici numai cu blândeţea, iar pe cei­lalţi cu obser­­vaţiuni şi chiar cu măsuri aspre. Cu cei leneşi să se ocupe învăţătorul m­ai de a­­proape, D. Nicolescu (sub revizor) e contra compoziţiunilor copiate, admite proce­deul arătat de d-ra Mateescu în şedinţa de era şi combate întrebuinţarea cuvin­telor strâine în cărţile didactice. I­. Vasilescu (Radovan) şi pr. Alex. Popesci (preşedintele) observă d-lui Nico­lescu că n’a fost în chestie. D. Nedlelcu (Prundu) combate pe d. Georgescu (Farbinţi) asupra ascultărei tuturor claselor de-odată asupra aceluia­şi obiecte. E contra monitorilor pentru in­strucţie. D. Timus (Bolintin) combate majorita­­tea părerilor emise până acuma, pronun­­ţîndu-se contra tuturor mijloacelor disci­plinare nenaturale, iar d-sa vorbeşte cam în chipul următor : Cerinţa cea mai imperioasă a aceluia chemat să educă tinerimea este ca el în­­nainte de toate să-şi dea perfect seamă de om, de natura lui, din punct de ve­dere fiziologic, al etăţeî, al mijlocului social în care trăeşte, azi. Dîndu-şi seamă perfect de aceste lucruri va înţelege că e contra nature­ ca să sile­ţi pe un copil să fie astâmpărat. Zburdâlniciea fiind în natura sa, educatorul trebuia să caute ca prin mijlocul zburdălniciei sale sâ-l educă, sâ-l disciplineze. Toate pedepsele disciplinare nu pot avea de rezultat de­cât să facă pe copil un șarlatan, ipocrit și să-l deprinză a se păzi în viitor de o sumă de lucruri, ce nu i-ar face rău. Pedepsindu-1 nu-1 convingem că fapta ce a făcut e rea, ci că faptul că a fost văzut săvîrşindu-1, e pedepsibil; ast­fel elevul căutând a nu mai fi văzut, se face şiret, făţarnic, min­cinos, etc. In definitiv, d. Timuş e pentru pedepsele naturale rezultate din urmarea firească a faptelor. 0 su­ă de explicări date de d-sa con­ving auditoriul de adevărurile susţinute. Terminându-se discuţiunea asupra a­­cestui punct, d. Stancu Niculescu (Rado­van) propune escursiuni cu învăţătorii pe la şcoli în cursul anului, dar fiind între­rupt nu poate continua. După recreaţie, se pune în discuţie : «purtarea ce tebue să aibă faţă cu pă­rinţii ce nu-şi trimet copii la şcoală.» D. «Herişescu» luând cuvîntul face is­toricul conferinţelor şi arată superiorita­tea celor de acum. D-sa mai spune că a trebuit să vină ca pre­vizor un «Lupu Antonescu, pentru a pune «ghiara» pe cestiunea importantă ce e în discuţie, lucru ce produce ilaritate generală. După ce esplică art. 3 din reg. arată că puţi­nul progres al unor şcoale se datoreşte şi nevenirea copiilor în mod regulat la şcoală. Apoi propune, pentru aducerea copiilor la şcoală, două căi: blîndeţea şi asprimea, învăţătorii şi mai ales pre­oţii când umbla cu zi ’ntâiu să povăţu­­iască pe săteni a-şi da copii la şcoală , iar celor îndărătnici să li se aplice a­­menită de 50 bani pe zi, lucru ce atrage protestări unanime. Astă­zi continuare de la ora 12 la 6 p. m INFORMATION! Rădulescu de la Eforie a fost liberat de către judecătorul de in­­strucţie. Ordonanţa de urmărire contra lui va fi data Sâmbătă sau Luni.­­ Ministrul ad-interim la justiţie a dat eri ordine formale în ceea ce priveşte afacerea torturelor de la poliţie. Prefectul poliţiei, d. colonel Voi­­nescu, a sosit erl în Capitală. X La alegerea colegiului al 2-lea comunal din Râmnicu-Sărat, ce s’a făcut alaltăeri, a reuşit lista Oroveanu cu 196 voturi, contra 56 date lis­tei susţinută de prefect. X ’Comisia de exa­men a căpitanilor pentru gradul de maior, a sosit astă seară din Craiova unde a ter­minat examenul căpitanilor din cor­pul I de armată. Este probabil că comisiunea va începe chiar azi cu examinarea căpitanilor din corpul al II-lea de armată.­ D. Burada, procuror general al Curţii de apel din Capitală, soseşte mâine sau poimâine în Capitală spre a-şî relua funcţia sa. X Ministrul de finanţe, d. Gherma­­ni, soseşte azi dimineaţă în Ca­pitală. Cu începere de mâine, interimul d-luî Teodor Roseti la finanţe va înceta. X FOITA „LUFTEI” 79 ASASINATUL DE LA MEUDON PARTEA A TREIA — A plecat la Meaux la vânătoare... Ah ! s’a sfârșit, D-zeu ne părăsește ! Și Denise, lăsându-se pe spatele trăsu­rei, perdu cunoștința. Dar comisarul își păstrase tot sângele rece. — D. de Ferrand a plecat, zise el...el trebue sa ia la gara de Est trenul de 9 ore 5 minute. Acum e nouă fără un sfert. Am două­­zeci de minute... Atâta ajunge... El zise birjarului : — încă două­­zeci de franci mai mult, dacă ajungi la gara de Est înainte de 9 ore .. Auzi ?... — Negreșit... Hi !.. Birjia sbură. Și vizitiul murmură: — Drace !.. Patru­zeci de franci, e mai mult de­cât face calul ... Pe tot drumul bulevardului St. Michel, lumea se opri crezând că calul a prins goană. Dar fiind că birjarul îl bătea din toate puterile se crezu că e beat şi mai mulţi studenţi cari mergeau din berărie în berărie ii strigau cât puteai!. El nu răspunse și nici nu se înturnă. Zguduiturile trăsurei deșteptară pe Na­­bote. Ea redeschise ochii. Unde suntem, zise ea, unde mergem ? — Ne ducem la gara de Est. Şi acum ea o întrebă din ochi, ne­­având putere să vorbească : — Poate vom întîlni pe d. de Ferrand.. poate că n’a plecat... încă nu sunt nouă ore şi trenul pleacă la nouă şi cinci. Puţin sânge, o roşeaţă trecătoare, co­­borâ obrajii Denisei. Era cea din urmă speranţă care-i veni. Trăsura trecu de două ori Sena, trecu dinaintea turnului St. Jacques şi străbătu bulevardul Sebastopol. Consolat se uita mereu pe ceasornic. — Mai avem încă opt minute, zise co­misarul. De o dată, aproape în fața lui Eldo­rado, trăsura se opri și birjarul scoase o înjurătură grozavă. Calul se abătuse din drum. Consolat făcu un gest de desperare. Apoi deschise japrtiera, aruncă doul louis birjarului, luă pe Nabote în braţe şi oprind o birjiă care trecea, se aruncă în ea. — La gara de Est, înainte de nouă ore, strigă el. Sosiră în fine Comisarul de poliţie alergă la ghui­şet. — Trenul la Meaux ? — Pleacă acum, domnule, grăbiţi-vă...­­— Mai e vreme ? — Trei minute. De loc ? — întâiul... — Iată dar grăbiți-vă. Consolat aruncă 10 franci și fugi. — Domnule, domnule, moneda d-tale! i se strigă. Dar el n'auzea. El trecu ca un fulger di’nainte omului poştal la uşa salei de așteptare și care alergă după el strigându-i — Domnule, biletul d-voastră... El îl arătă de departe, fără a se opri. In sala de așteptare nimeni. După ce alergă ca un nebun, cercetând toate vagoanele, de­odată scoase un țipăt : — D. de Ferrand, d. de Ferrand! Era în adevăr procurorul general. Vâzându-se chemat ast­fel de un om galben care sta la ușa vagonului, el se ridică repede . — Eu sunt d. de Ferrand, zise el, ce se petrece­­? — Sunt comisarul de poliţie din Meu­­don — D. Consolat? — Da. — Ei bine ? —­in numele cerului, domnule procu­ror general, dacă nu voiţi să mă arunc sub roatele vagoanelor, bine-voiţi a vă scoborî şi a nu vă duce la Meaux... — Dar .. daţi-mi voe... — Pe viața mea, domnule de Ferrand, vă rog.... In acest moment se auzi flueratul lo­comotivei. Consolat își frânse mâinele. Fața lui era atât de înegrită, ochii săi măriți arătau o groază atât de mare, în­cât procurorul general, ne mai gândindu­­se luă în grabă pușca și valisa, aruncă totul comisarului de poliție și scoborî din vagon. Era timp. — In fine, domnule, îmi vei explica acest mis­er? zise el cu oare care violu­­ciune. — Domnule procuror general, măcela­rul din Meudon, a cărui execuțiune s’a ordonat pentru mâine, e nevinovat. .. D. de Ferrand avu un gest de mânie. — Domnule, zise el, uitaţi cu cine vor­biţi.. Aţi văzut negreşit pe sora lui Lau­­riot, o bună copilă, dar cam nebună, şi care ţi-a spus poveşti.. — Domnule procuror general, nu sunt un începător. Voi să vă împiedic de a săvârşi o mare nenorocire, pe care mi­­aş reproşa-o mie toată viaţa ca o crimă la care aş fi fost complice. — De ce vreţi să vorbiţi ? — De e­xcuţiunea lui Lauriot. — Ce ştiţi ? — Măcelarul e nevinovat. — Cine e vinovatul ? Muma lui... (La urma). ­-4 t .) i

Next