Lupta, august 1888 (Anul 5, nr. 607-624)
1888-08-05 / nr. 610
LUPTA2 acelaşi post şi supt guvernul lui Lascar Catargiu, acuma e junimist sadea şi declară la toată lumea cum că dînsul vrea să-i păstreze funcţia şi atâta tot. Deputatul ţăran Năstăseanu şi primar al Rucărului, colectivist înfocat, s’a făcut junimist tot înfocat. Cel l’alt Năstăseanu, cel îmbrăcat nemţeşte, fost deputat scos de Chiriţopolu din urnă şi poate cel mai imbecil din tot Muscelul, unul din răcnitorii cei mai furioşi din fosta Cameră colectivistă s'a făcut de asemenea junimist. Dînsul îşi esplică noua atitudine politică cu cuvintele: «De ce să nu-l susţinem, monşer ? Cel puţin sunt oameni cinstiţi ! Su’l «susţinem !», întocmai ca şi Grigore Crisenghi de la «Epoca». Şefii de căprării din localitate, preşedintele comitetului permanent, membrii influenţi, consilierii comunali, toţi cu toţii au trecut la noul guvern. Deputatul Zamfirescu s’a dus şi dînsul ca să’şi ofere, «graţiosul» său concurs guvernului, precum spun artiştii, cu condiţia însă ca să’i rămâie intacte beneficiile şi autoritatea. Se vede, însă că guvernul a socotit cum că acest concurs departe de a fi «graţios» e foarte «greţos» şi l’a refuzat. Acuma Zamfirescu se află tot colectivist cu «curs forţat». Conservatorii cei bătrâni, cei de baştină, aceia stai foarte rezervaţi şi nu dau, până acuma, nici un concurs noului guvern şi mai ales noului prefect. Motivul e lesne de înţeles : prefectura şi situaţia nu li s’au dat pe mână. * * In aceste momente colectivitatea a început să se agite din nou în vederea viitoarelor alegeri comunale. Alaltăeri a fost o întrunire intimă la deputatul Zamfirescu unde s'a ales un comitet de acţiune electorală şi s’a hotărît apariţia linui ziar. Totodată colectiviştii au decis ca să susţie în Muscel tot candidaturi una şi una : la colegiul I pe d-nil I. C. Brătianu şi Eugenii Stătescu iar la colegiul al 2-lea pe d. Dimitrie Sturzi. Cădere la sigură. Muscelul e junimist ! Onoare lui Bacon. Ţarul va sta le Peterhof până la 16 August, adică până la terminarea marelor manevre ale trupelor de gardă la Krosnoie-Selo, după aceasta se va duce la Schiernievice unde va lua parte la nişte mari vânători. De acolo, Ţarul va pleca la Elisabetgrad pentru a asista la marele manevre ale trupelor concentrate în împrejurimele acestui oraş, la Novaja, Praga şi Alexandria. Numărul trupelor concentrate în această resiune va fi considerabil. Se vorbeşte de 70.000 oameni. Din Elisabetgrad Ţarul va merge în Caucazia unde va vizita oraşele principale şi se va opri la Batum şi Baku unde se va întâlni cu Şahul Persiei. Călătoria Ţarului în străinătate depinde de turnura ce va lua întrevorbirile dintre Germania, Austro- Ungaria şi Italia . Sgomotele relative la o înţelegere între Germania şi Rusia în domeniul intereselor economice iau consistenţă. Se vorbeşte de oarecare concesiuni vamale între altele de facilitarea şi simplificarea formalităţilor vamale de cari se plâng cu drept cuvânt industriele Germane. S’a proectat de a se transforma în acest scop mai multe biurourî vamele de a doua clasă în birurouri de întîia clasă. Succesorul generalului Drenteni nu s’a numit încă, dar este foarte probabil ca generalul prinț Swiatopolk-Mirschi, care comandă actualmente trupele din Caucazia, va fi chemat în acest post. * * * Generalul Horvatovici Din Belgrad se scrie că generalul Horvatovici, unul din cei mai brilianţi ofiţeri ai armatei sârbe, a fost pus în disponibilitate printr’o deciziune a consiliului de miniştrii, însărcinat cu regenţa în absenţa regelui Milan. Oarecare cuvinte pronunţate de către general, în cursul unei convorbiri cu redactorul ziarului Odjek şi publicate de acest din urmă, sunt cauza acestei măsuri extraordinare. In oarecare cercuri politice din Belgrad se afirmă că ministerul n’are dreptul de a pune în disponibilitate un ofiţer superior de această valoare în timpul absenţei regelui. Dar este absolut sigur că regele Milan a aprobat această măsură și un ukaz ce va confirma deriziunea ministerială se va publica în curând. General Horvatovici a intrat în serviciul armatei sârbe ca locotenent, în 1862. El a fost numit comandant în timpul războiului de la 1876-78 când s’a distins. Ministerul Garasanin ’l-a înaintat la gradul de general şil-a numit trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la curtea din Petersburg. După dezastrul de la Slivniţa, generalul a fost rechemat în Serbia şi numit generalisim al armatei sârbe ; el a avut cartierul său general la Biela- Palanca şi în urmă la Niş. După pacea de la Bucureşti, D. Horvatovici a făcut parte din Cabinet ca ministru de războini, păstrând în același timp gradul său de comandant en chef al armatei active. In anul trecut a fost însărcinat de a reprezenta pe regele Milan la serbările a 90-a aniversare a împăratului Wilhelm I la Berlin, iar acum este pus în disponibilitate ! Generalul Horvatovici este în etate de 58 ani. * DIN SAFARA Anglia şi Rusia Gazeta Crucei publică un articol care se crede inspirat şi care face mare sensaţie în diplomaţie. Ea scrie următoarele : Am emis adesea opiniunea că atitudinea Angliei în Indii ar putea seduce într'o zi pe Rusia şi s'o împingă la o acţiune militară în această legată ţară. Dacă acest eveniment se va întâmpla într’o zi, liga europeană a păcei va păstra de sigur o atitudine neutră şi nu va împedica planurile Rusiei . * * * Voiagiul Ţarului E definitiv hotărât ca Ţarul să facă o călătorie în provinciele meridionale ale Rusiei. Iată până acum ce a transpirat din acest voiagiu. Afacerea Masualului Incidentul Masuahului nu este închis. . D. Nelidor, ambasadorul Rusiei, a declarat următoarele lui Raghib- Bey, trimisul Sultanului, el a zis că nu crede căguvernul Ţarului va recunoaște vreodată legitimitatea anexărei Masuahului.Le Nord, ziarul cancelariei ruse, confirmă această ştire. Rusia nu este nici de cum dispusă a recunoaşte pretenţiunele italiene, zice ea. Nota d-luî Goblet face onoare ministrului afacerilor străine ale Republicei. Acest document a luminat o cestiune asupra căreia domnea o mare cofuzie din cauza raporturilor pline de parţialitate. D. Goblet a ţinut un limbajiv pacific dar demn, care convine reprezentantului Franţei. El a pledat nu cauza Franţei, dar dreptul ginţilor. El a dat cabinetului din Roma un avertisment necesar, făcându-l să înţeleagă că afişând asemenea exorbitante pretențiuni, un guvern constitue prin aceasta un precedent care ar putea lesne să se întoarcă în contra lui. ACTE OFICIALE Ministerul de Interne — D. Gr. Fălcoianu, directorul general al penitenciarelor, este autorizat să gereze funcţiunile de sector general al ministerului de internele timpul absenţei de la post a d-lui Lupu Gostachi, titularul secretar general. — Colegiul II electoral pentru senatori din judeţul Iaşi, este convocată a se întruni din nou în ziua de 28 August 1888, spre a împlini, printr’o nouă alegere, vacanţa declarată în Senat în urma demisionarei d-lui George Tăcu. — Se aprobă convocarea din nou a colegiului I electoral pentru consilierii judeţului Vlaşca, în ziua de 28 August 1888, la orele 9 dimineaţi, în localul comunei de reşedinţă, spre a alege opt consilieri. Se încuviinţează disolvarea consilielor comunelor rurale Pogoanele, Cândeşii şi Mărăcineni din judeţul Buzău. Sunt numiţi ca membrii în comisiunile interimare : pentru comuna Pogoanele, d-ni Ghiţă V. Ţigăă, Drăgan Toma, Petre Brâncoveanu, Zaharia Urse şi Nicolae Gosă ceanu ; la comuna Gândeşti, d-nii Manea Ion Stoica, Dumitru Ionescu şi Miţă N. Andrei; iar pentru comuna Mărăcineni, d-nii Năstase Gheorghescu, Ion Iuga şi Gheorghe Şandru. — S-a aprobat confirmarea actualului factor gradul III Andrescu V. Tănase, în postul de conductor gradul III, pe ziua de 1 (13) August 1888, la vacanța ce se află. — S’au brevetat pentru timbre : Grefa tribunalului Vasluiu, biuroul vamal Calafat, biuroul vamal Silistra-Nouă și biuroul vamal Prisecani. Conferinţele Măturilor IM Şedinţa din 3 August La ordinea zilei se urmează cu discuţiunea asupra disciplinei în şcoală. D. Niţescu (Băneasa) arată importanţa disciplinei, iar ca mijloace disciplinare numără : intrarea regulată în clasă, aşezarea copiilor în loc hotărît, lecţiunile să fie scurte şi atrăgătoare, materiile să varieze, învăţătorul să fie serios şi esemplu de disciplină; în caz când sfaturile nu sunt ascultate, să se aplice pedeapsa cu grija însă de a îndrepta pe elev. D. Săbăreanu îndreaptă greşalele copiilor după etate , pe cei mici numai cu blândeţea, iar pe ceilalţi cu observaţiuni şi chiar cu măsuri aspre. Cu cei leneşi să se ocupe învăţătorul mai de aproape, D. Nicolescu (sub revizor) e contra compoziţiunilor copiate, admite procedeul arătat de d-ra Mateescu în şedinţa de era şi combate întrebuinţarea cuvintelor strâine în cărţile didactice. I. Vasilescu (Radovan) şi pr. Alex. Popesci (preşedintele) observă d-lui Nicolescu că n’a fost în chestie. D. Nedlelcu (Prundu) combate pe d. Georgescu (Farbinţi) asupra ascultărei tuturor claselor de-odată asupra aceluiaşi obiecte. E contra monitorilor pentru instrucţie. D. Timus (Bolintin) combate majoritatea părerilor emise până acuma, pronunţîndu-se contra tuturor mijloacelor disciplinare nenaturale, iar d-sa vorbeşte cam în chipul următor : Cerinţa cea mai imperioasă a aceluia chemat să educă tinerimea este ca el înnainte de toate să-şi dea perfect seamă de om, de natura lui, din punct de vedere fiziologic, al etăţeî, al mijlocului social în care trăeşte, azi. Dîndu-şi seamă perfect de aceste lucruri va înţelege că e contra nature ca să sileţi pe un copil să fie astâmpărat. Zburdâlniciea fiind în natura sa, educatorul trebuia să caute ca prin mijlocul zburdălniciei sale sâ-l educă, sâ-l disciplineze. Toate pedepsele disciplinare nu pot avea de rezultat decât să facă pe copil un șarlatan, ipocrit și să-l deprinză a se păzi în viitor de o sumă de lucruri, ce nu i-ar face rău. Pedepsindu-1 nu-1 convingem că fapta ce a făcut e rea, ci că faptul că a fost văzut săvîrşindu-1, e pedepsibil; astfel elevul căutând a nu mai fi văzut, se face şiret, făţarnic, mincinos, etc. In definitiv, d. Timuş e pentru pedepsele naturale rezultate din urmarea firească a faptelor. 0 suă de explicări date de d-sa conving auditoriul de adevărurile susţinute. Terminându-se discuţiunea asupra acestui punct, d. Stancu Niculescu (Radovan) propune escursiuni cu învăţătorii pe la şcoli în cursul anului, dar fiind întrerupt nu poate continua. După recreaţie, se pune în discuţie : «purtarea ce tebue să aibă faţă cu părinţii ce nu-şi trimet copii la şcoală.» D. «Herişescu» luând cuvîntul face istoricul conferinţelor şi arată superioritatea celor de acum. D-sa mai spune că a trebuit să vină ca previzor un «Lupu Antonescu, pentru a pune «ghiara» pe cestiunea importantă ce e în discuţie, lucru ce produce ilaritate generală. După ce esplică art. 3 din reg. arată că puţinul progres al unor şcoale se datoreşte şi nevenirea copiilor în mod regulat la şcoală. Apoi propune, pentru aducerea copiilor la şcoală, două căi: blîndeţea şi asprimea, învăţătorii şi mai ales preoţii când umbla cu zi ’ntâiu să povăţuiască pe săteni a-şi da copii la şcoală , iar celor îndărătnici să li se aplice amenită de 50 bani pe zi, lucru ce atrage protestări unanime. Astăzi continuare de la ora 12 la 6 p. m INFORMATION! Rădulescu de la Eforie a fost liberat de către judecătorul de instrucţie. Ordonanţa de urmărire contra lui va fi data Sâmbătă sau Luni. Ministrul ad-interim la justiţie a dat eri ordine formale în ceea ce priveşte afacerea torturelor de la poliţie. Prefectul poliţiei, d. colonel Voinescu, a sosit erl în Capitală. X La alegerea colegiului al 2-lea comunal din Râmnicu-Sărat, ce s’a făcut alaltăeri, a reuşit lista Oroveanu cu 196 voturi, contra 56 date listei susţinută de prefect. X ’Comisia de examen a căpitanilor pentru gradul de maior, a sosit astă seară din Craiova unde a terminat examenul căpitanilor din corpul I de armată. Este probabil că comisiunea va începe chiar azi cu examinarea căpitanilor din corpul al II-lea de armată. D. Burada, procuror general al Curţii de apel din Capitală, soseşte mâine sau poimâine în Capitală spre a-şî relua funcţia sa. X Ministrul de finanţe, d. Ghermani, soseşte azi dimineaţă în Capitală. Cu începere de mâine, interimul d-luî Teodor Roseti la finanţe va înceta. X FOITA „LUFTEI” 79 ASASINATUL DE LA MEUDON PARTEA A TREIA — A plecat la Meaux la vânătoare... Ah ! s’a sfârșit, D-zeu ne părăsește ! Și Denise, lăsându-se pe spatele trăsurei, perdu cunoștința. Dar comisarul își păstrase tot sângele rece. — D. de Ferrand a plecat, zise el...el trebue sa ia la gara de Est trenul de 9 ore 5 minute. Acum e nouă fără un sfert. Am douăzeci de minute... Atâta ajunge... El zise birjarului : — încă douăzeci de franci mai mult, dacă ajungi la gara de Est înainte de 9 ore .. Auzi ?... — Negreșit... Hi !.. Birjia sbură. Și vizitiul murmură: — Drace !.. Patruzeci de franci, e mai mult decât face calul ... Pe tot drumul bulevardului St. Michel, lumea se opri crezând că calul a prins goană. Dar fiind că birjarul îl bătea din toate puterile se crezu că e beat şi mai mulţi studenţi cari mergeau din berărie în berărie ii strigau cât puteai!. El nu răspunse și nici nu se înturnă. Zguduiturile trăsurei deșteptară pe Nabote. Ea redeschise ochii. Unde suntem, zise ea, unde mergem ? — Ne ducem la gara de Est. Şi acum ea o întrebă din ochi, neavând putere să vorbească : — Poate vom întîlni pe d. de Ferrand.. poate că n’a plecat... încă nu sunt nouă ore şi trenul pleacă la nouă şi cinci. Puţin sânge, o roşeaţă trecătoare, coborâ obrajii Denisei. Era cea din urmă speranţă care-i veni. Trăsura trecu de două ori Sena, trecu dinaintea turnului St. Jacques şi străbătu bulevardul Sebastopol. Consolat se uita mereu pe ceasornic. — Mai avem încă opt minute, zise comisarul. De o dată, aproape în fața lui Eldorado, trăsura se opri și birjarul scoase o înjurătură grozavă. Calul se abătuse din drum. Consolat făcu un gest de desperare. Apoi deschise japrtiera, aruncă doul louis birjarului, luă pe Nabote în braţe şi oprind o birjiă care trecea, se aruncă în ea. — La gara de Est, înainte de nouă ore, strigă el. Sosiră în fine Comisarul de poliţie alergă la ghuişet. — Trenul la Meaux ? — Pleacă acum, domnule, grăbiţi-vă...— Mai e vreme ? — Trei minute. De loc ? — întâiul... — Iată dar grăbiți-vă. Consolat aruncă 10 franci și fugi. — Domnule, domnule, moneda d-tale! i se strigă. Dar el n'auzea. El trecu ca un fulger di’nainte omului poştal la uşa salei de așteptare și care alergă după el strigându-i — Domnule, biletul d-voastră... El îl arătă de departe, fără a se opri. In sala de așteptare nimeni. După ce alergă ca un nebun, cercetând toate vagoanele, deodată scoase un țipăt : — D. de Ferrand, d. de Ferrand! Era în adevăr procurorul general. Vâzându-se chemat astfel de un om galben care sta la ușa vagonului, el se ridică repede . — Eu sunt d. de Ferrand, zise el, ce se petrece? — Sunt comisarul de poliţie din Meudon — D. Consolat? — Da. — Ei bine ? —in numele cerului, domnule procuror general, dacă nu voiţi să mă arunc sub roatele vagoanelor, bine-voiţi a vă scoborî şi a nu vă duce la Meaux... — Dar .. daţi-mi voe... — Pe viața mea, domnule de Ferrand, vă rog.... In acest moment se auzi flueratul locomotivei. Consolat își frânse mâinele. Fața lui era atât de înegrită, ochii săi măriți arătau o groază atât de mare, încât procurorul general, ne mai gândinduse luă în grabă pușca și valisa, aruncă totul comisarului de poliție și scoborî din vagon. Era timp. — In fine, domnule, îmi vei explica acest miser? zise el cu oare care violuciune. — Domnule procuror general, măcelarul din Meudon, a cărui execuțiune s’a ordonat pentru mâine, e nevinovat. .. D. de Ferrand avu un gest de mânie. — Domnule, zise el, uitaţi cu cine vorbiţi.. Aţi văzut negreşit pe sora lui Lauriot, o bună copilă, dar cam nebună, şi care ţi-a spus poveşti.. — Domnule procuror general, nu sunt un începător. Voi să vă împiedic de a săvârşi o mare nenorocire, pe care miaş reproşa-o mie toată viaţa ca o crimă la care aş fi fost complice. — De ce vreţi să vorbiţi ? — De excuţiunea lui Lauriot. — Ce ştiţi ? — Măcelarul e nevinovat. — Cine e vinovatul ? Muma lui... (La urma). -4 t .) i