Lupta, august 1888 (Anul 5, nr. 607-624)

1888-08-05 / nr. 610

i ANUL V—SERIA II. No. 610. % ABONAMENTE In ţară Un an. ........................................40 lei */> an . .......................................20 „ 3 luni . ........................................10 „ In străinătate Un an. ........................................50 lei V* an . OK 3 luni . ........................................D ,» 15 Bani Numeral REDACŢIA Bulevardul BlisaTbeta JSTo. 8 (Casa Leznpart). BUCUREŞTI VINERI 5AUGUST 1888. m AM UNCIURI Anuncîuri pe pagina III , , „ IV A 8E A D U ES A In Romania, Ia administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ung-aria şl Anglia la AGENŢIA LIBERA rne Nolre-Dame des Victoires, 50 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AUENCY Constantinopol. ADMINISTRAŢIA Bulevardul Blisabeta JSTo. 8 (Casa Lenipart) 1 leü linia 25 bani „ OPOZIT!­A­ UN­T A C’ESTMON SYSTÉME BRAVII PRESEI Politica la Campu-Lung EOIMII SI EXPOZITIA ­Es noi TX-A. Opoziţia-unită Am arătat, în ultimul articol, c­are este singura atitudine demnă şi o­­nestă ce poate lua opoziţia-unită faţă cu actualul guvern, este aceea de a spune franc ce voeşte şi ce sentimente hrăneşte. Şefii opoziţiei nu par—vorbesc de doi din ei, de d-nii L. Catargiu şi Vernescu—preocupaţi de loc de aceas­ta. Toată preocuparea şefilor constă în a să arăta publicului că sunt u­­niţi. Manifestări politice vedem în adevăr, din care rezultă că d. D. Brătianu nu a rupt-o încă cu d. L. Ca­targiu. De cât aceasta este destul? De loc. Nu e destul ca lumea să­­ ştie uniţi. Uniţi, minunat, de­cât în con­tra cui, pentru cine, in ce scop ? U­­niţi ca să sprijine guvernul actual ? Uniţi ca să -l tolereze? Uniţi ca să- l răstoarne? Uniţi că să dea din sânul lor un nou­­guvern ? Sau uniţi ca să o scalde, să şovăească şi să fie nici carne nici peşte ? După faptele opoziţiei­ unite, este vădit că ultima bănueală este cea fundată, este vădit lucru că opoziţia faţă cu guvernul junimist nu e nici carne nici peşte, ba pot zice chiar că o parte din ea — conservatorii — sunt numai peşte şi deja cei­lalţi — liberalii — încep a numai mirosi a carne. Apoi uite-se cine­va la atitudinea şefilor, uite-se la rolul ce opoziţia­­unită a jucat în deosebitele alegeri de la închiderea Camenilor şi spună în conştiinţă, cinstit lucru este a­­cesta ? Demn este el pentru o orga­nizare politică care atrăsese, în ul­timii ani a­ putere­ colectiviste, toate simpatiele ţarei şi chiar admiraţie ? In cea din urmă zi a funcţionarei parlamentului, şefii luase hotărârea să facă declaraţii categorice cum că vor continua a combate guvernul. Primul ministru, printr’o manoperă destul de nereală, a împedicat acea declaraţie. Foarte bine. De cât şefii nu puteau ei să o facă pe urmă pe calea publicităţei ? Câte ocazii nu au fost de atunci în care şefii puteau să ’şi arate politica lori... Dar nu­, ei au preferat să ’şi strecoare pe a­­derenţii lor ba la prefecturi, ba la de­putăţie, ba în consiliul comunal etc. A declara că eşti contra colecti­viştilor, era mare lucru cu şease luni în urmă, adică când d. I. Brătianu era la putere. A declara însă tot nu­mai acest lucru acum când colecti­viştii sunt căzuţi, nu mai are aceiaşi însemnătate. Căci pe lângă colecti­vişti, mai este un guvern nou, un guvern eşti de la Palat, un guvern care nu are nici o legătură cu opo­ziţia­ unită. Fiind aşa, oare nu e mai interesant pentru opinia publică ca să ştie ce gândeşte să facă opoziţia­­unită faţă cu noul guvern ? Ce ? Go­goriţa cu colectiviştii are să dureze la infinit? Până când ziarele opozi­ţiei fi-vor pline numai de faptele colectiviştilor escamotându-se în chip sistematic prezentul ? Răi au fost colectiviştii, aşa este. De cât­, este aceasta o raţiune pen­tru ca să umplem coloanele ziarelor noastre numai cu ei şi despre ei ? Ia să venim puţin şi la prezent, ca să ne ocupăm şi de situaţia actua­lă, ia să spunem ce gândim şi de noul guvern. Şi când zic acestea nu ie zic pentru Naţiunea d-lui D. Bră­tianu. Această gazetă a spus ce gândeşte, s’a declarat franc neprieti­nă guvernului. Nenorocirea însă este că aderenţii Naţiuneî nu ţin acelaşi limbagiu, ci din contra, ţin un lim­­baghi sau fac fapte diametral opuse d­e­­clar­a­ţi­a lor ziar­u­l­u­i. Vorbesc însă de România, care a­­re o atitudine şovăitoare, ba care nu găseşte de­cât laude pentru prezent fără nici o umbră. Şi în acest­ caz iar mă simt încurcat, căci d. L. Catargiu, în cercurile politice, ţine alt limbagiu de­cât acela al României, măcar că acest ziar este şi organul d nnii sale ! Cum să vede încurcătura este com­pletă. Gazetele ţin un limbagiu alt­fel de­cât al şefilor, sau prind ele ţin acelaş limbagiu cum e cazul Na­­ţiunei, atunci partidul, aderenţii au altă atitudine !.. Nu mai vorbesc de zestraşii guvernamentali, cari cu du­iumul au trecut la guvern pe faţă, măcar că sunt membrii ai opo­ziţiei­­unite şi cari cântă osanale­a lui T. Rosetti !... Aceasta este poveste ve­che, veche ca lumea, veche ca şi mizeria inimei omeneşti !. Deci nu pot sfârşi mai bine aceste articole de­cât strigând : mai multă lumină,, mai puţină politică şi mai mult caracter şi sinceritate ! la­ Gf. Pana. SERVICIUL TELEGRAFIC Agenţia Havas Petersburg, 15 August — Journal de St. Petersbourg desminte că Rusia, cu toate că e dispusă să accepte abolirea capitul­a­ţiunilor din Masuaki, ar fi admis in prin­cipiu că abolirea capitulaţiunilor ar de­curge din singurul fapt al ocupărei de că­tre Italia. Petersburg, 15. August. — Nu, este pro­babil că d. de Giers ar părăsi Rusia a­nul acesta. Paris, 15. August. — Revoluţiunea a triumfat în insula Haiti. Preşedintele Sa­lomon s’a refugiat intr’o corabie engle­zească. Praga, 15. August. — Ragele Portuga­liei, însoţit de principele regal şi de suita sa, a sosit azî. El va pleca mâine la Îşi. Borna, 15. August. — Se anunţă din Cair Agenţiei Ştefani. Se asigură că Keren ar fi fost ocupat fără nici o pie­dică de către Baramharas-Kofel, care s’ar fi afirmat mandatar al guvernului i­­talian. Sofia, 15. August — Miniştrii Stam­­buloff şi Jivk­off au primit marele cordon al ordinului sf. Alexandru. Cei­l­alţi mi­­iştrii au primit dif­erite cadouri. Maiorii Petroff şef de stat-major, şi Paniţa au fost înaintaţi la arad­ul de lo­cotenent-colonel, iar locotenentul-colonel Li­­oubowsky a fost făcut colonel. Seara, la lagăr serbarea a fost foarte strălucită. Orașul a fost iluminat pîrlr’un mod spon­tanen. Constantinopol, 15 August. — Via V­arna—fie spun­­e n­u demersului Porții, co­rnițele Kalnoky zice că a făcut ceea ce ea cere, mai înainte, adresând reprezintărî la Sofia, în privinţa atitudinei nejustificabile a Bulgariei, relativ la linia Vakard şi asupra necesităţei unei înţelegeri cu Poarta şi C-ia de Hirs. D-na Kalnoky va repeta reprezintările sale. Comp. de Hirs fiind austriacă, Austria s’ar considera ea ca deposedată prin acest act al Bulgariei ? Mari pregătiri de drapele și de orna­mente se făcuseră la gara din Stambul. ■firi mi azi primul tren european ; dar, din ordinul Sultanului, s'au scos toate, iar autorităţile turceşti fiu primit ordinul să se abţină cu totul. As­fel faftul memo­rabil al joncţiunii feraţi­i a Constantinopo­­lului cu Europa a trecu­t cu totul nebăgat în seamă. Numai 2 sau 300 de colonii străini s’au dus să salute trenul de inau­gurare pe tăcute, căci plutia veghia. Circulărea anunțată în privința Masua- Itului pleacă azî prin poștă. „C’est mon Systeme“ Torturile săvârşite zilele acestea la po­liţia Capitalei dovedesc un lucru. Nu un caz izolat, nu o întâmplare ne­norocită sunt aceste torturi, ci un sistem întreg, un sistem intrat adânc în deprin­derile tuturor poliţiilor şi poliţiştilor. In adevăr, de când există în lume po­liţii şi poliţai, cine ’şi-ar putea lua pe suflet răspunderea de a zice, că nu s’a torturat şi încă într’un mod infam, fără pic de milă? Spune unul poliţist­, că nu trebue să tortureze pe un tâlhar, spune-i că sunt alte sisteme spre a descoperi culpabilita­tea unul bănuit—şi’ţi va râde în nas, te va socoti stupid ori nebun. De aci vine,, că lumea inteligentă, lu­mea, nedeprinsă cu barbariile, confundă noţiunea de agent poliţienesc cu aceea de zbir, de calon. Mai mult, luaţi un tânăr din societate, un tânăr cu aşa numite manieri distinse şi‘­ băgaţi într’o slujbă poliţienească. Ce credeţi, că se va întâmpla cu el ? îşi va mai păstra oare manierile de mainainte? Fi-va la poliţie tot tânărul bine crescut ? Defel. Iată un exemplu: Tânărul Davila era cunoscut d­acă nu ca o inteligenţă neobicinuită, dar ca un tâ­­năr gentil, cu apucături bune şi cu ve­leităţi de independinţă. Diferite împreju­rări însă s-au vârât în societatea ipista­ţilor şi aci... aci mediul ’şi-a arătat in­fluenţa Im­ teribila, tînărul Davila a ajuns zbirul Davila. Ce mai voiţi ? Trăind cu Ianulescu, Epureat­u, Dimancea, ori­cât ar fi de Davila, trebuie să le iei apucă­turile bestiale. Aceasta e lege firească. Ce-i de făcut ? Un singur lucru : Trebuie de curăţit poliţia de tipurile de sălbatici, cari nu fac de­cât meseria de bătău­­ când sunt în opoziţie, pentru ca la guvern să ajungă ipistaţi. Aparatul poliţienesc nu trebue alcătuit din sălbatici. Alt­fel, ori de câte ori vom protesta în potriva torturilor, cel d’întâiu zevzec ne va răspunde : — C’est mon Systeme ! BRAVII PRESSE! In lumea ziaristicei să petrec în momentul acesta lucruri în adevăr revoltătoare. Şi spunând acestea să nu gândească cetitorii că voim să ne ocupăm de scârbosul spectacol ce o face unde scriu spionii lui Mo­­ruzi, ciocoi inculţi şi ordinari, ne prezintă prin injuriele şi greţoşeniele ne mai cunoscute încă în presă. Ase­menea şiiinţe sunt prea jos puse pentru ca să ne hotărâm a ne ocu­pa de ele. Voim să vorbim de alt scârbos spectacol. Iată de ce e vorba: Există în lumea presei un număr de indivizi cari fac în adevăr mese­ria de bravi ai condeiului, de mer­cenari ai ziaristicei, de oameni fără convingeri, fără ruşine, care înjură astă­zi un partid pentru ca mâine să’l laude şi care a lăudat ori un partid pentru ca astă­zî să’l înjure. Aceşti oameni nu au­ nici o pu­doare. Articolele pe cari eri le scria în contra conservatorilor astă­zi le reia, schimbă numele de conserva­tor în acela de liberal sau de co­lectivist, dă acele articole la impri­mat la România Liberă luându-le din redacţia Voinţei Naţionale, şi iată meseria lor îndeplinită. Transformarea se face în adevăr în două­zeci şi patru ore, timpul ce pune un guvern pentru a cădea şi altul nou pentru a se ridica ! Nu avem nevoe să pronunţăm nume proprii, toată lumea poate înţelege despre ce şi cine e vorba. O chestiune însă: oare un ziar care să respectă, face bine că pri­meşte să colaboreze la el ast­fel de oameni ? In special România Liberă care are pretenţii de moderaţie de cinste ziaristică, de demnitate face ca un lucru corect primind pe aseme­nea lichele ale presei ca să le mâz­gălească hârtia ? întrebăm şi aştep­tăm răspunsul ei. Părerea noastră însă este că nu. Asemenea oameni compromit presa în genere şi discreditează ziarul în care scriu. Căci, mai la urmă, de ce să scrie în gazete. Să scrie ca să inspiri încredere lumei despre cele ce spui. Apoi ce fel de în­credere poate avea cetitorii în nişte articole scrise de un om, care cu patru luni în urmă scria diame­trul contrar de ceea­ ce scrie astă­zî Ştim că la acest inconvenient este un paliativ. Omul mercenar, schim­­bându-şî părerile şi gazeta î şi schim­bă şi pseudonimul. Aşa în loc de un fost colectivist, iscăleşte trei ste­luţe, iar după ce lumea va afla cine să ascunde sub cerul celor trei ste­luţe, ştim că va lua alt pseudonim, căci asemenea oameni sunt desti­naţi să trăească sub un veşnic pseudo Dar acest paliativ pe lângă că nu este cinstit, apoi nu înşală pe niminea. Lumea află îndată cine a­­runcă buneoară fulgerile în contra colectiviştilor în România Liberă, şi când acel care tună şi fulgeră să descoperă că este un colectivist de acum trei luni, ce poate să simtă ? Desgust şi dispreţ... De altminterea ceea­ ce este revol­tător pentru conştiinţa publică, este faptul că citind un articol în Ro­mânia Liberă de trei steluţe la adre­sa duşmanilor acelei foi, eşti mai d­inainte încredinţat că acelaşi om este capabil ca mâine să scrie în alt ziar, un alt articol la adresa României Libere. Toată lumea o ştie aceasta, şi totuşi omul nostru este primit ca colaborator când la o foce, când la o alta. Şi încă ce fel de gen îşi aleg a­­semenea oameni ! Ei îşi aleg în zia­ristică genul indignat, ei scriu arti­cole pe tema indignăreî, pe tema revoltei de conştiinţă faţă cu turpitu­­dinele sociale şi politice ! Cetind arti­colele lor, dacă nu mi-ai şti cine sunt ai crede că ai a face cu un inspirat, cu un fanatic inebranjabil în convingerile lui, cu un om tăiat în granit!... Cum se vede, aceşti domni au adus la perfecţie arta de a simula indignarea şi conştiinţa onestă revoltată. Nu ar fi nemerit ca presa să pu­nă la carantină ast­fel de mercenari, de bravi ai condeiului ? întrebăm pe „România Liberă,.­. Politica la Câmpu­ltuifi (Corespondenţa particularii a­i Luptei) Sa nu creadă cetitorii cum că la Câm­­pu­lung se face numai cură de aer, de zer sau de băi de pucioasă, de loc, la Câmpu-lung se mai face şi politică. A­­dicâ să mă explic : politica o fac Câmpu- Lungenii, iar cura vizitatorii. In Câmpu-lung, ca mal în toate oraşele mici ale ţăreî, partidul cel mai puternic este partidul guvernamental : când sunt albii la putere, Câmpu-lungul e alb, când vin roşii Câmpu-lungul e roşu, când vin junimiştii Câmpu-lungul e junimist. Ba pot zice că astăzi cel mai junimist judeţ este Muscelul. Pentru a-şi fa­ce cetitorii o idee precisă despre gradul de dezvoltare al onorabi­lilor cetăţenii Câmpu­lungeni, este destul să spun că în momentul când evea să se pue în lucrare linia ferată a acelui oraş, fruntaşii cetăţei erau într’o mare fierbere şi într’o năpraznică desperare. Prin cafenele iluştrii părinţi ai judeţului perorau cu glas tare cum că drumul de fer este »peirea Câmpu­lungului«, iar deputaţii locali, toţi colectivişti sadea s’au făcut interpreţii acestei îngrijiri ge­nerale.L­a Bucureşti nu n-au luat aprobarea lor liniei de cât atuncea când guvernul Ie-a dăruit câte o gară la fie­care. Să nu creadă cetitorii cum că e vorba de glumă: fie­care deputat, al Câmpu­lungului îşi are gara sa particulară. De alt­fel era şi logic ca bieţii deputaţi ai Muscelului să aibă partea lor de benefi­cii în această lucrare, de vreme ce pri­­mul-ministru, cinstit lu d. Ion Brătianu a căpătat cu acest prilej un ciolan cât toate zilele. In adevăr, după primul plan, după planul cel logic, linia Câmpu­lun­­gului trebuia să treacă prin Piteşti, dar dacă ar fi trecut Piteştii atunci nu putea să treacă pe la Florica şi ast­fel şeful colectivităţei ar fi scăpat un prilej minu­nat de a’şi ridica valoarea proprietăţei şi a realiza o mulţime de câştiguri. Aşa­dar Piteştii au fost izolaţi cu desăvârşirea şi linia, descriind un ocol cât toate zilele de mari, a fost condusă pe la Florica. După această porţiune grasă, asvârlită în gura dulăului colectivităţei s’au îm­părţit bucăţelele rămase colectiviştilor mai mărunţel. Aşa gara dela tre­­cereasa s’a dăruit deputatului Dobro­­vici care are acolo o fabrică de spirt o altă gară, al căreia nume îmi scapă, s’a dăruit deputatului Zamfirescu, iar gara Schitul Goleşti s’a dăruit deputatului Ro­­şianu. Este de observat că din cele 7 gări ale liniei Goleşti-Câmpulung, numai două sunt cerute de interesul general, iar cele­l­alte cinci sunt făcute num­ai pentru a căpătui pe partizani. Cea mai scandaloasă dintre toate gările este Schi­tul-Goleşti, gară construita la câţi­va paşi departe de Câmpulung şi pusă într’un câmp, fără o şatră măcar prin prejur. Aşa se faceau treburile supt colectivi­tate. * * # Cu toate aceste sforţări ale colectiviş­tilor de a’şî crea partizani şi a sădi de­­votamente neperitoare, partizanii şi de­­votamentele s’au evaporat ca prin minu­ne, a doua zi după căderea colectivi­tăţii. In momentul actual toate căpeteniile colectiviste sunt junimiste. Primarul Istrate Rizeanu, care 12 ani de colectivism a stat neclintit la postul sau şi care mai înainte a stat neclintit

Next