Lupta, mai 1889 (Anul 6, nr. 823-846)

1889-05-01 / nr. 823

ANUL VI«__psr­LA III. No. 823,B DUii AWT AI A BUCUREȘTI, LUNI si MARȚI, 1 —12 MAIU 1889. 1 leu linia 25 bani . Un an '/» an 3 luni Un an . */« an 3 luni ABONAMENTE In țară In străinătate 15 Bani Num­ărul A REDACȚI Bulevardul Elisabeta No. 8 (Casa Lamport). Director­ politic, G. PANU 40 M 20 . 10 , 50 lei 25 . 15 . ANUNCIURI Anunciuri pe pagina m • • H IV A SE ADRESA In Romania, la administraţie «iamhi». In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENTIA LIBERA rua Notra-Dami­das Tietoiras 50 (puea de If Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol. ADMINISTRAŢIA Bulevardul Elisabeta No. 8 (Casa Lempart). CONCLUZIA Alianţa Conservatore-Liberală GREVELE DIN GERMANIA Ancheta contra Iui Parnell o lămurire d­ivi­gion ACTE OFICIALE Conusiunea bugetara MINCINOASA Alergările de eri tităţi sociale, aceasta pot să o facă partidele anemice, formate din in­trigă şi bazate pe interese meschine, iar nu partidele cu vederi largi şi cu aspiraţii nesfârşite în viitor. Gr. Jianu. CONCLUZIA Din lungul şir de articole, scrise în chestia nu a dinasticizmului atâta, cât mai cu seamă a linguşitoriei pa­­latiste, urmează următoarele: O reacţiune în contra curentului palatist este absolut necesară. A­­ceastă reacţiune nu trebue să aibă un caracter de ostilitate la adresa tronului, cât timp regele îşi va înde­plini îndatoririle sale constituţionale, ci un caracter­­de liberă apreciere, de independenţă şi de demnitate ci­vică. Regele trebue să fie considerat ca cel intâiu mustrat »1.­­tata şi nimic mai mult."] Cât despre dinastie, ea trebue con­siderată numai ca o necesitate vre­melnică, ca un expedient politic bun de mănţinut până ce competitorele pretendenţilor vor înceta, fără ca să căutăm a da dinastiei rădăcini a­­dânci, origini misterioase şi destinate providenţiale. Ei bine, este întrebarea: această misiune mare, justă şi democratică poate să o îndeplinească partidele existente, grupurile politice vechi ? Eu cred că nu. Aceste partide şi grupări au o prea fragilă bază so­cială, interesul lor egoist este prea legat în prezent de tron, rege şi di­nastie, pentru ca să se devoteze unei aşa drepte, dar pentru moment şi ingrare, cauze. Cu asemenea misiune nu să pot însărcina de­cât partidele tinere, cum este acel democrat-radical, partide a căror raţiune de a fi nu o poţi găsi nici în rege, nici în dinastie, nici chiar în pătura subţire dirigentă, ci în ma­sele adânci şi vii populare. Intre meseria de linguşitori ai tro­nului şi între apărătorii marelor in­terese sociale şi economice nu poate fi nimic de comun. Pe când la de­mocraţi, regalitatea, regele şi dinas­tia, sunt un simplu incident politic, cel mult o categorie socială trecă­toare, la linguşitori şi curtezani, re­gele este un principiu, iar dinastia e providenţă !.. Pentru noi democraţii, ceea ce este stabil şi neschimbător este poporul, sunt marele lui nevoi sociale. Cât despre rest, şi anume instituţiele mai mult sau mai puţin convenţionale, creaţiunele legale, etc. acestea sunt lucruri cu totul secundare. Prin urmare, a să ataşa la unele din ele, a crea fetişi, a adora en­ --------------------------------------------­ SERVICIUL TELEGRAFIC Agenţia Havas Paris 11 Mai. Camera va relua şedinţele sale la 14 Mai­. Ministerul va cere prioritatea pentru discuţiunea budgetului. Paris 11 Mai. Ziarul „Paris» anunţă că guvernul va examina Marţea viitoare proectul elabo­rat de Banca de scont, care tinde a pro­cura d-luî Brunet, lichidator al societăţii Panamei, resursele necesare pentru în­treţinerea lucrărilor în timpul ce exige studiile cari au de obiect constituirea u­­nei n­oi societăţi. Acest proiect ar consista într’o emi­siune de 1. 500.000 bonuri a 25 h­. cu loturi, rambursabile 100 franci, după 75 de ani. Emisiunea ar procura 37 mili­oane şi jum., din care 16 milioane ar fi împrumutate Companiei Panamei. Paris 11 Mai. Armurierul-expert a demonstrat că re­volverul lui Perrin nu conţinea de­cât iarbă. Paris 11 Mai. Un banchet de 650 tacâmuri a avut loc în timpul ’serei la Hotel de Viile. El fusese organizat de consiliul munici­pal în onoarea d-lui Carnot. D. Carnot mulţumind preşedintelui Con­siliului municipal pentru cuvintele sale de buna,venire a vi«­ Vă că ’mi-aţi dat ocazia să salut cu d-v. pe toţi oaspeţii noştri­, francezi şi streini, şi de a face omagiu tuturor acelora cari au contribuit la splendoarea expoziţiei. Printre aceşti colaboratori, se află şi o­­raşul Paris, care a luat parte cu îndes­tulare la sforţările încoronate de un suc­ces fără precedent. Această admirabilă cetate, de care avem dreptul să fim mân­drii, acest stup al lucrului, care nu să iasă a fi pornit de nişte agitaţiuni ste­rile, nici să se întoarcă de la pacinica sa laboare, această populaţie a Parisului poate revendica o bună parte a recu­noştinţei noastre. Sarcina sa, nu e încă sfârşită, dar acea care rămâne de înde­plinit şi va fi uşoară, căci răspunde ge­niului cetăţii primitoare şi ospitalieră. Toate popoarele vor găsi în Paris a­­ceasta cordialitate simpatică ce face din el aşa iute pentru streini o patrie nouă, oaspeţii noştrii nu ne vor părăsi fără a duce cu dânşii adânca convingere că Francia lucrează la menţinerea păcii lu­mii şi la înfrăţirea popoarelor.“ D. Carnot ridică în urmă un toast. Printre invitaţi se observă miniştrii Ro­mâniei, Greciei şi Serbiei. New-york, 11 Mai. Un ciclon violent s’a năpustit In Sta­tele de la Est, de la Maryland până la Conecticut, ’şi-a pricinuit mari păgubi , se semnalează mai multe persoane ucise. Atena, 11 Maî. Un incident s’a întâmplat la Syra între ministrul marinei şi comandantul rus Donskoi. Acest incident e obiectul unor comentarii vii în cercurile diplomatice şi al unor polemice în ziare. Iată cum s’au petrecut lucrurile. Comandantul nu s’a conformat obice­iurilor stabilite, ne­visitând pe ministrul marinei. Ministrul Rusiei, D. de Butzow, pre­­sintând pe comandantul în timpul prân­zului regal pe yachtul „Amphitrite“ mi­nistrul marinei refusă a strânge mâna comandantului, care ar fi pronunţat în faţa mai multor invitaţi cuvinte necu­viincioase la adresa D-lui Teotoki. D. de Butzow a făcut atunci, zice-se, representaţiuni regelui ; dar presa gre­­cesca aprobă atitudinea D lui Theotoki ca conformă demnităţii naţionale. Berlin, 11 Mai. Mareşalul turc Ali-Nizami-Paşa a sosit* Berlin, 11 Mai. Reichstagul a adoptat ultimele articole ale legii asupra asigurărilor uuriere. Dis­cuţiunea în a doua citire se va închide. In şedinţa viitoare, ce se va ţine la 16 Mai, a'treia citire, care va ţine până la 18 Mai. E probabil că închiderea sesiu­ni! se va face la această dată. Colonia 11 Mai. „Gazeta Coloniei*­­zice într’un mod oficios că respunderea arestării lui Wohl­gemuth nu cade asupra consiliului fede­ral, ci asupra autorităţilor din Argovia care sunt cunoscute pentru opiniunile lor socialiste. „Gazeta“ adaogă că, represaliile anun­ţate vor lovi circulaţiunea călătorilor şi a mărfurilor între Argovia şi Germania. londra* 11 Maiu. O moţiune a d-lui h­obertson care cere să se retragă oare­clurii universităţi drep­tul de a alege dep®ŞI, a fost respinsă cu 217 voturi conta­bi­. Alianţa consirmearB-UDiraLa Gestiunea coaliţiartei conservatorilor de la cârmă cu grupil liberalilor inde­pendenţi cari urmează pe d. Dumitru Brătianu, preocupă actualmente pe mulţi şi face obiectul multor comentarii. S’a înche­iat sau nu în mod formal această alianţă ? Sunt oare probabilităţi serioase că această alianţă se va încheia curând ? Iată întrebările cari se aucUîrn gura tuturor. Puţini, foarte puţini-'jwit aceea cari pu­nând întrebările de sus, mai adaogă : oare pe ce base s’î făcut sau se va face alianţ­i ? Gu tcMe acestea, aci e principalul, aci e nodul chestiunei. Suntem în poziţiune i respunde în mod lămurit la toate înălțările formulate mai sus Alianţă formală, o! nu s’a încheiat până «i iuac. Putem anima mers oficial nu s’a făcut încă, nici o tratare n’a început. Totul se mărgineşte la stare de dorinţă formulată de diferţii membrii izolaţi, fie conservatori, fie li­berali. Deci toate ştirile date de unele ziare despre tratările oficiale ce s’ar fi urmat în această privinţă, despre demer­surile ce s’ar fi făcut de unii sau de alţii pe lângă d-nii Dim. Brătianu sau L. Catargiu, sunt absolut inexacte. In ce priveşte probabilităţile încheerei unei alianţe, ele există dar nu abundă. Dificultăţile ce se ridică de o parte şi de alta sunt foarte serioase şi de natură ca tratările cari se vor începe, mai mult să eşueze de­cât să isbutească. A­­ceste dificultăţi nu sunt comune, ele va­riază după cum vin de la conservatori sau de la liberali. La conservatori alianţa n’a fost încă adoptată de toţi, nici măcar în principiu. D-nii Al. Lahovari şi general Manu nu numai că nu primesc alianţa cu nici un preţ, dar lucrează din toate puterile şi prin toate mijloacele pentru a face im­posibilă încheerea ei. Părerea multora e că, în această chestiune, de altminterlea ca în multe altele, d-nii Lahovari şi Manu sunt instrumentele palatului care, pentru un moment, nu vrea să auze de un gu­vern în care ar figura şi d. D. Brătianu. Numiţii d-ni ar fi declarat în mod cate­goric că în momentul când d. Catargi va primi elemente liberale în cabinet, ei se retrag cu ostentaţie şi dau mâna cu junimiştii pentru a face împreună o opo­­ziţiune crâncenă. Până acum nu se cunoaşte alt motiv care să împedice pe conservatori de la o alianţă formală cu liberalii indepen­­denţi. La aceşti din urmă, chestiunea a­­lianţei a fost adoptată în principiu de către toţi. Nu cunoaştem absolut nici un liberal, din acei ce urmează pe d. Du­mitru Brătianu, care să declare că e din principiu contra alianţei cu conservato­rii. Dacă însă nimeni nu respinge alian­ţa în principiu, toţi, dar absolut toţi cer ca ea să se facă pe baza unor garanţii sigure. In adevăr, liberalii independenţi au a­­vut ocasiunea de­­a se convinge de a­proape de reaua credinţa conservatorilor. Când în 1884 s’a format opoziţiunea­­unita, d-nii Catargi, Vernescu şi Brătianu au subscris un act prin care se angajază pe onoare ca nici unul din ei să nu intre în vr’o combinaţiune ministerială din care şi cei­ l’alţi doi n’ar face parte. S’a vâ­­zut în urmă ce a făcut d. Vernescu şi conservatorii. Apoi, la alegerile comunale din Bucuresci conservatorii ’şi-afi trădat d’asemenea relele lor intenţiuni faţă cu liberali). In fine, în o mulţime de alte împrejurări liberalii au ieşit păcăliţi. Pentru a nu se mai expune la aseme­nea păcăleli, pentru a prev­eni neînţele­gerile şi nemulţumirile ce s’ar putea ivi a doua zi după încheerea alianţei cu con­servatorii, liberalii independenţi formu­lează acum o serie de garanţii pe care le vor cere de la d. Catargi, în caz cân acesta s’ar adresa la denşii. Şi cererea liberalilor­ independenţî e cu atât mai la locul ei, cu atât mai raţio­nală, dreaptă şi justificată, cu cât actual­­minte nu e vorba de o alianţă electorală sau de o coaliţiune în vederea unei o­­poziţiuni de resturnare a unui guvern. De astă dată e vorba de o coaliţiune de guvernământ, de o coaliţiune în care gru­purile ce o formează sunt chemate a -şi pune în practică o parte din ideile şi principiile lor. In ce constau însă garanţiile cerute de liberali şi cari sunt, după noi, garanţiile ce trebuesc luate ? Iată o chestiune de «are ne vom ocupa într’un numâr viitor. *.ă sau secretă. .m. Mai mult de- Jă nici un de­ GREVELE DIN GERMANIA p.* v, ^ 1 f - ' nterr^ tul ca în toate chestiile politice şi sociale să apuce el cel d’întâiu taurul de coarne şi să facă cele d’ântâi şi mai mari sa­crificii pentru dezrobirea politică şi eco­nomică, toţi doctrinarii şi sfiicioşii de­­semnaui pe francezi ca pe o naţie pier­dută, lipsită de seriozitate şi incapabilă de a se guverna în libertate. Din toate părţile nu auziai de­cât a­­ceste cuvinte : „Nu vedeţi ce mare deo­sebire este între Francezi şi Germani ? Nu vedeţi cum cei d’al doilea sunt oa­meni de muncă şi ordine şi cum cei d’ântâi şi sunt numai nişte revoluţionari şi nişte zvăpăiaţi ? Ori ce s’ar zice, po­porul German este un popor cu viitor fiind­că e liniştit, iar poporul francez, este cu totul degenerat şi pierdut,­ lipsit de viaţă şi de viitor.“ Aşi dori să ştim ce vor mai zice a­­ceşti oameni cu minte faţă de enormele greve ce s’au declarat actualmente în Germania şi faţă de scenele sângeroase ce se petrec acolo? Pentru ignoranţii cari n’au cea mai mică ideie de starea claselor muncitoare din întreaga lume, mişcările poporului francez nu erau dictate de mizeria eco­nomică a masselor, nu era o urmare lo­gică a stărei de aservire în care se a­­flau, ci numai un produs bolnăvicios al temperamentului latin, peste măsură de exuberant, şi o dovadă patentă de slăbi­ciunea iritabilă a unei rase îmbătrânite şi coruptă. Ceea ce se petrece astă­zi în Germa­nia, mişcarea deznădăjduita a unui po­por reputat ca cel mai calm şi cu jude­cată, trebue să fi deschis ochii la mulţi. Intr’adevăr, mare şi nesuferită trebue să fie mizeria mulţimei muncitoare, dacă până şi liniştitul popor german s’a ho­tărât ca să apuce pe calea răzvrâtirei şi dacă şi dânsul, cu femei şi cu copii, primeşte mai bine ca să cadă sub gloan­ţele soldaţilor, de­cât să îndure mai de­parte o viaţă plină de suferinţe şi de mizerii. Judecând după ştirile — îndestul de controlate şi de reduse de către guvenul german — Germania întreagă este scăl­dată în sânge. Lucrătorii cu sutele de mii s’au pus în grevă şi toate ciocnirile dintre popor şi armată lasă după ele pă­mântul udat cu sânge şi­­‘acoperit de ca­davrele urm­enilor, de cadavrele femeilor şi ale copiilor, cărora moartea nu le mai inspiră nici o teamă. Cu toate legile cele apăsătoare, cu toate legile escepţionale îndreptate în contra mişcărilor uvriere, guvernul ger­man n’a putut ajunge la­ nici un rezultat şi cel din urmă argument al său pentru a pune la rezon pe muncitorii retraşi din ateliere, a fost tot glonţul şi baio­neta, tot represiunea violentă şi sânge­roasă. Dar felul şi focul nu pot îndrepta o stare de lucruri a căreia origină stă în nedreapta alcătuire socială şi în infamele legi economice. Cu toate dorinţele lăudabile ale unor oameni cu instincte pacinice de a în­drepta relele curente prin legi omeneşti şi prin ajutorul exclusiv al evoluţiunei lente şi liniştite, pare învederat că încă­păţânarea şi lăcomia claselor dominante vor precipita evenimentele şi vor face fatală şi inevitabilă îndreptarea prin re­­voluţiune. Căci ce alt de­cât o revoluţiune uri­aşă prevestesc marile mişcări populare din Francia, Belgia, România, Anglia, America, Germania etc. ? Când armatele cele puternice, nume­roase şi înarmate cu puşti cu tirul re­pede, abia pot ţine piept masselor dezor­ganizate şi dezarmate, compuse pe ju­mătate din femei şi din copii, la ce tre­bue să ne aşteptăm pentru ziua când a­­ceste popoare vor fi organizate şi înar­mate şi când glasul suferinţei publice vă pătrunde mişcându-le până în inimele disciplinaţilor din cazarme ? • XXriQ , i J.­.C --arc? w cor .. zent la viitor va înţelege ce ne rezervă ziua de mâine. De aceea spunem şi de astă dată e­­goiştilor din clasa domnitoare : Faceţi dreptate deplină săteanului. Constantin C. Bacalbașa. ------------------------------------------------­ DIN AFARA ANGLIA Ancheta contra lui Parnell. Ancheta Parnell, atât de drama­tic întreruptă un moment prin in­cidentul Piggott, se urmează la Londra şi se va termina în curând. In acest moment apărarea vorbeşte şi martorii în descărcare defilează înaintea tribunalului, interogaţi mai intuiți de proprii lor avocaţi, în urmă contradictoriu­ de acei ai acu­zaţiei. De trei zile d. Parnell e su­pus la interogatoriu şi în a­cest timp s’au întâmplat incidente interesante. Şeful partidei irlandeze a stabi­lit, cu probe palpabile, că el n’a participat nici­odată în conspiraţiile sângeroase urzite contra vieţeî ce­tăţenilor sau funcţionarilor englezi din Irlanda şi că el de mai multe ori a veştejit în public excesele co­mise de criminali s­au de fanatici, în numele cauzei Irlandei. Adversarii săi s’au întemeiat pe bucăţi de fraze extrase de prin oare­­cari discursuri ale d-luî Parnell, pronunţate cu mulţi ani în urmă, şi din cari un mare număr nu sunt autentice. Ei au insistat maî cu seamă a­­supra unei declaraţiunî ce d. Par­nell a făcut’o în Parlament, acum opt ani, relativ la societăţile se­crete cari lucrează pentru emanci­parea Irlandei prin violenţă. Voind a stabili inutilitatea legilor de re­presiune propuse Camerei la această epocă, d. Parnell a afirmat că so­cietăţile secrete, vizate prin legile în chestie, nu exist. înaintea tribu­nalului de anchetă el a mărturisit franc că a fost exagerat afirmând dispariţia societăţilor secrete şi el

Next