Lupta, septembrie 1889 (Anul 6, nr. 921-945)
1889-09-15 / nr. 932
L cu d. ministru cu mult interes şi l-am admis în principiu rezervându-ne de a’l modifica în unele părţi prin oare carî adausuri sau restricţiuni. D. Bădărăîi se felicită că d. Tăcu a provocat pe minister să ’şi spue părerea în chestiunea proectului comisiunei, căci dă, măcar că suntem profesori, deşi avem o poziţiune independentă şi mulţi cu studii serioase, totuşi sunt foarte mulţi dintre noi cari mai întâii se uită sus să vază ce se gândeşte pe acolo ca apoi să ştie ce se gândească şi el. D. Bădără îi mulţumeşte d-lui Odobescu pentru declararea francă şi plină de vederi largi care va influenţa în bine acest consiliu şi d-sa prezice din această cauză o sesiune fructoasă. D. lonescu ridică aceeaşi chestiune care a ridicat-o în ziua de 1 Septembrie că lucrarea consiliului nu e conform cu legea din 1864, care în art. 30 spune că ministru vine cu un proect, cu o propunere și consiliul își dă părerea. Raportul ne vorbește de un regulament al legei puse în dezbatere, cum să se facă un regulament, înainte de ce legea să fi fost votată de corpurile legiuitoare. Lucrăm degeaba. D. lonescu mai spune că conform art. 20 din lege, specialitatea consiliului e de a face programe iar nu legi. D. lonescu cere să se suspende lucrarea consiliului până ce va veni de faţă d. ministru, pentru că proectul de lege ce discutăm e legat cu o chestiune financiară şi am dori să ştim dacă d. ministru e dispus să lucreze cu noi câţîva deputaţi pentru a da 40 mililioane pentru instrucţie. Cât pentru proectul pus în dezbatere îşi rezervă părerea pentru discuţiunea generală. 1). lonescu este ascultat cam cu nerăbdare de consiliu, pentru că chestiunea ridicată de d-sa se rezolvise din prima zi a sesiune! şi mulţi îi atribue intenţia de obstruncţionism. D. Odobescu, respunde d-lui Ionescu că nici d-sa nici consiliu nu poate aduce cu forţa pe d. ministru, că în realitate ministru e de faţă prin delegaţii săi şi îi pare rău ca în consiliu să discută chestiuni politice nu didactice. Consilierii ministrului sunt şi ei dascăli deci cu interes pentru şcoală, şi roagă consiliul să ne punem cu toţii la lucru cu bună voinţă. D. Ureche spune că, deşi s’a procedat cam ilegal de consiliul permanent să trecem peste aceste lipse de formă, să nu împedecăm lucrarea consiliului. Deşi consiliul n’a făcut proect, avem proectul comisiunei noastre pe care consiliul permanent l-a primit. D. Foni susţine că nu e nici o ilegalitate în lucrarea consiliului cum pretinde d. lenescu şi cum insinuază d. Ureche. După art. 28 ministrul poate să ne consulte asupra tuturor chstiunelor privitoare la instrucţiune şi deci şi asupra proectelor de lege. Chiar dacă proiectul comisiunei n’ar deveni lege, totuşi a’l discuta nu e timp perdut cum spune d. lonescu, ci este a căpăta idei şi a provoca curente de idei în chestiuni privitoare la şcoală. D. Ureche susţine din nou că deşi suntem competenţi a discuta un proiect de lege totuşi consiliul permanent era obligat de a prezenta el un atare proiect. Discuţiunea prealabilă se închide. Se pune la vot luarea în considerare a proiectului de lege prezentat de comisiune şi se admite în unanimitate. D. Bădărău citeşte articolul 1 din proiectul comisiunei privitor la scopul şcoalei primare rurale care sună astfel : scopul şcoalei primare rurale este în primul loc de a da fiilor de săteni o educaţie fizică, intelectuală şi morală, precum şi cunoştinţele generale necesare pentru viaţă , iar în al doilea loc de a pune baza pentru o instrucţiune mai desvoltată. 1). Ureche are cel întăi cuvântul asupra acestui articol. D-sa prezice o moarte sigură proiectului comisiunei, pentru că şi d-sa a făcut 16 proiecte de legi, nu unu, şi a rămas uitate în cartoanele ministerului. D-sa cere suprimarea articolului 1 pentru că în nici o lege din lume nu se defineşte scopul şcoalei, scoate drept dovadă din servietă unul din proectele d-sale şi arată că nici d-sa nu definise şcoala. Pe lângă aceste, definiţiunea dată de comisiune, păcătueşte printr’aceea că se potriveşte tuturor şcoalelor, nu numai şcoalei româneşti! ? Definiţiunea conţine o superfetuitate căci a zice educaţie fizică, este a nu zice nimic ; apoi de ce să se zică că şcoala rurală e baza pentru o instrucţiune mai desvoltată, adică că din şcoale rurale se poate trece într’o şcoală secundară, oare ţăranul n’a fost complect liber încă de la 1828 a veni în şcolile secundare? D. Leonardescu se bucură că consiliul e consultat sub formă de lege. Aceasta se întâmplă întâia dată. Până acum consiliul îşi spunea părerea sub forma de programe, nu sub forma sentenţioasă a legei. D-sa susţine că art. 1 nu e dej prisos, căci stabileşte principiul, din acest articol se deduc toate celelalte. Definiţiunea însă nu e fericită, pentru că şcola primară nu e destul de deosebită de cea secondară. Pe lângă acesta, dacă s’ar admite ultimul aliniat s’ar deplasa ţăranii, toţi ţăranii ar veni la şcoli în oraş şi n’ar mai rămâne nimeni la ţară, trebue din contră să prevedem că din şcoli de la ţară nu se poate intra în şcolile secundare. D-sa propune un amendament astfel conceput: »Scopul şcoalei primare rurale e de a da educaţiune fizică, morală şi intelectuală şi de a prepara pentru lupta vieţei de la ţară. D. Ureche. Mai bine să tăcem decât să spunem aceasta. D. Virgiliu Arion, spune că d. Leonardescu a pus chestiunea pe un picior arzător. Nu e drept că şcoala primară trebue să prepare pentru viaţa profesională. Nu e acesta scopul şcoalei primare. Scopul şcoalei e educaţia, de a prepara mintea şi inima prin cunoştinţele elementare, de a stabili un nivel comun de idei şi de sentimente în masa poporului care trece prin şcoala primară. Dacă şcoala ar fi profesională de la început, ar avea efect de a eternisa clasele. Instrucţia cu direcţia prea utilitară e primejdioasă. E imoral de a deprinde pe copil din frageda copilărie să se gândească numai cum se câştige. Statistica arată criminalitatea mai mare la oraşe unde predomină lupta pentru câştig. O atare instrucţie ar deştepta aviditatea şi deci vrăjmăşia cu celelalte clase. Pe lângă aceste, învăţământul profesional nu se poate da la vârsta şcolarilor din şcoalele primare. Pentru toate aceste susţine definiţia din art. 1 care e analoagă cu definiţia ce o găsim în toate celelalte legi. I). Arion a dovedit un mare talent de vorbă şi o escepţională competenţă în ale pedagogiei. Dr. Măldărescu spune că nu înţelege titlul proectului. «Proect de lege pentru învăţământul rural.» Tot aşa s’ar putea intitula un proect de lege : «Proect pentru învăţământul primar al cismarilor». Asta înseamnă că tindem de la început la ucenicie. D-sa se uneşte cu propunerea d-lui Ureche şi cere suprimarea art 1 pentru că nu se pot da definiţiuni fără obiecţiuni. Scopul învăţământului primar rural e acelaşi ca al învăţământului primar urban, afară de câteva cunoştinţi complimentare nu putem admite diferenţa în programul celor 2 şcoli. D. P. Răşcanu arată că d-nii Ştefan Mihăilescu şi A. Vitzu au publicat lucrări asupra învăţământului primar, deci nu se poate susţine ca la minister nu s’au ocupat de chestiunea şcoalei primare. întrebările ce le-au pus comisiunea care a lucrat memoriul relativ la şcoala dovedesc că s’au ocupat. Din acel memoriu se vede că ministru ne-a cerut să stabilim scopul şcoalei rurale de aceea art. 1 se impune. Nu e drept cum spune d. Ureche că s’a adus ţaranul la licee şi la universităţi, s’au adus numai în seminarii şi şcolile de învăţători.Dacă la facultatea noastră avem vr’un ţăran acesta e din foştii seminarişti. D. D. Tăcu cere suprimarea art. 1 pentru că nu se poate da o definiţiune Se face foarte să răstoarne orice definiţie. Prima parte din definiţie se raportă la şcoala primară în genere, nu trebue deci pusă numai la şcoala rurală. D. Leonardescu răspunde d-lor Tăcu şi Măldărescu că şcoala primară rurală trebue să diferească methoda de şcoală primară urbană. D. Bădărău zice că apostrofa aruncată de d. Urechie d-lui Leonardescu că mai bine să tăcem decât să spunem că şcoala rurală prepară numai pentru Lupta Vieţei dovedeşte că comisiunea a avut dreptate să pue în art. 1 că şcoala rurală pune baza pentru o instrucţiunne mai dezvoltată. D-sa n’admite această tactică de academician de a tăcea ceea ce te jenează. Tactica de academician a d-lui Ureche poate fi bună pentru a legitima toate regulamentele şi măsurile trecute făcute în dauna celor din şcoala rurală şi tocmai aceasta noi n’o voim. Noi ne spunem pe faţă şi în mod precis ideile. Am pus alin. din urmă în art. 1 pentru că ştim că sunt mulţi colegi în acest consiliu cari gândesc ca d. Leonardescu că ţăranul e bun numai de cultivat popuşioiu şi care au amuţit acum, probabil numai din cauza declaraţiunei d-lui Odobescu. Şi apoi chiar de n’ar fi din fericire de cât d-na Leonardescu pentru părerea emisă de d-sa, tot trebue să ţinem seamă pentru că este profesor la Universitate şi deci poate să ajungă într’o zi ca şi d. Ureche ministru de instrucţie. Dacă până acuma s’a lăsat oarecare libertate ţăranilor de a veni în şcoalele orăşenilor aceasta se esplica prin aceea că era mare nevoe de oameni istruiţi, acum mai toate carierile sunt pline, avem bacalaureaţi cari s’ar mulţumi cu un post de 80—100 lei şi de aceea în clasa direguitoare e un curent contra ţăranilor de a cărora expropiare se tem. Nu e just ce spune d-l Ureche că ţăranii nu e împedicaţi de a intra în şcolile secundare. De când cu reforma de la 1883, de când există şcoala rurală cu 6 clase statistica dovedeşte că fiul ţăranului nu termină şcoala rurală dar încă să mai ajungă în şcolile secundare. Chiar ultimul regulament prevede un examen împedicător pentru absolvenţii şcoalei rurale. Tot de asemenea e trebuitor şi partea din art. 1 care zice că şcoala are de scop educaţia fizică, intelectuală şi morală, pentru că legea e evanghelia învăţătorului şi ştim ce însemna altă dată şcoala. Câteva cunoştinţi date în mod mecanic cu ajutorul falangei, eară educaţia nici trecea prin mintea dascălilor noştrii. Chiar actualminte mulţi învăţători cred că cea mai înaltă datorie a lor e de a face pe copil să ştie pe din afară chestiunile prevăzute în programă eară desvoltarea minţei, a inimel e complect neglijate fiind că nu e pusă în program. Dar apoi când ne sică nu preocupă , dar chiar nici pe pil să şadă toată de şcoale infecte , a copiilor, rurală dă cunoştinițe pentru viaţă» iar, pentru că noi lanului cunoştinţi A ţară. Aceste cu- l facă să iubească ace mai priceput al lui de toate zi- i mintea cel puţin secundară. • t. 1 se potriveşte . nă şi dacă am fi reformei .şcoalel i raţiunea numai o . speriem dacă s’ar «oalei secundare nânească a spune e o şcoală.ca toate ii. lărescu, d. Bădăproiectul «Proect iindcă sub acest le d. ministru, pe il e acelaşi penlentru şcoala ulucrurilor şcoalei ganisare. De aci ■ eetulul. am şi în legile un articol care I. Citeşte chiar pe figea saxonă care •’Pere menţinerea ca unul text nem-; consiliului penii deplini lumia discuţia, că discursul retârăU ’l-a pus pe f 1 dacă art. 1 nu ;ă „educaţia mo .1 E cam curios ntra un doctor în al treilea loc! discuţiei, ui rea art. 1 şi se mâini pentru. shbiuneni.nl d-lui mae cu unanimitate. Nici d. Leonăraesu îi nu ridică mâna pentru amendamentul său, ceia ce face pe consiliu să aplaude cu frenezie. Se pune la vot art. 1 cu modificarea propusă de d. Odobescu şi admisă de raportare ca să se schimbe cuvintele »în primul Ioc» cu «mai întăi» şi «în al doilea loc» cu «şi apoi.» Articolul se votează cu mare majoritate. In rezumat putem prezice că în chestiunea reformei şcoalei rurale, curentul democrat va eşi triumfător. gândim că el nu numai pe stat, care lasziua în nişte o care ruinează Aliniatul că , \ ţele generale este asemenei voim să i se folositoare vie noştinţi sunt n şcoala văzând , chiar pentru tiu!4 lele şi îl vor c tot atâta cât şi E drept că di şi la şc. plim fost întrebaţi şi urbane, am fi singură dată. Să potrivi cu defini chiar pentru că In ia că şcoala pentru o şcolire e un ce fon! Respunzând d rău zice că e îuti pentru şcoala r , titlu suntem coi lângă aceasta da ■ tru şcoala rural; • bană încă prin rurale i se dă o nj legitimitatea titl • D. Bumbăcilă ai şcolare germane defineşte scopul şfii nemţeşte un artic se potriveşte cu al art. 1. Să pare de ţese fermecă pentru că toţi se arai naţi şi dispuşi dl D. Măldărescu - marcabil al d-lui gânduri, dar tot d . se va suprima să şi rală, intelectuală ripostă d. Crăciun să pue educaţia fi ,, Se votează înd Se pune la vot ridică numai vreo . Se pune la vot. Leonardescu şi si iNIRINTEE STATULUI Internatele Statului, la , origina lor, au avut şi au de scop a înlesni instrucţiunea secondară copiilor săraci şi fără mijloace. Ca sancţiune a acestui scop ele trebue să vină, în deosebire, în ajutorul acelor părinţi caii în adevăr sunt săraci şi împovăraţi cu familie grea, chiar dintre aceştia trebue să se prefere copil părinţilor săraci din provincie, iar nu a celor din localitate, cari îşi au şcoala lingă dânşii, în oraşul în care trăesc. In Moldova nu există decât o singură şcoală de băeţi cu internat, Liceul Statului, şi o singură şcoală de fete . Şcoala centrală, acestea existau şi înainte de unire, acestea există şi astăzi, alte internate nu s’au mai creat, afară de al şcoalei normale superioare, căci internatul seminarului şi al şcoalei normale Vasile Lupu existau şi acestea, tot înainte de unire. Având dar, în Moldova, pentru învăţământul general sau umanitar, numai doue şcoale cu internat: una pentru băeţi şi una pentru fete, iar populaţia şcolara crescând, familiile sărăcind, rezultă cu atâta mai mult că la aceste internate să se prepare copii săraci şi numai din provincie, mai ales când cele mai multe judeţe sunt lipsite de şcoale secondare în condiţii satisfăcătoare, iar pentru fete nu este decât o şcoală cu internat şi patru esternate în toată Moldova. Adevărul acesta este probat prin aceia că în fiecare an la Liceul Statului şi Şcoala centrală din Iaşi numărul aspiranţilor la burse variază între 150 şi 200, aparte pentru fiecare şcoală. Faţă cu acest fapt, statul în loc să înmulţească numărul internilor sau să creeze şcoale, dânsul micşorează încă în fiecare an numărul burselor, iar şcoale, mai ales pentru fete, nu creează nici dă o bună organizare celor ce există. Voiţi semnala aci, deocamdată, numai abuzurile şi favoritismurile, ce se petrec la şcoala centrală de fete din Iaşi, cerând ca ministerul instrucţiunei publice să ia grabnice măsuri de îndreptare. Am demonstrat că în toată Moldova nu este decât o singură şcoală secundară de fete cu internat: Şcoala centrală din Iaşi. De aci rezultă că faţă cu această stare în această şcoală să se primească cu preferinţă eleve sărace, fără mijloace şi numai din provincie, negreşit că prin concurs. Ei bine, la această şcoală, se procedează cu totul altfel . *»m 1) Să ştie mai dinainte, cu mici excepţii, care fete au să fie primite, aşa că examenul sau concursul pentru burse este mai mult o formalitate, cerută de lege. 2) Să preferează fetele părinţilor avuţi şi cu mijloace, cărora le dă mâna să-şi pună faţa la orice externat şi internat privat. 3) Să primesc în internat fete, al cărora părinţi locuesc în Iaşi, şi prin urmare ar putea înscrie copila lor la Externatul secondar de fete, lăsând locul de bursă pentru o fată din provincie. 4) Un abuz revoltător este că să primesc în internat câte doue surori deodată. Cunosc o mulţime de familii, cari chiar astăzi au câte două şi trei copile în Şcoala centrală. 5) Abuzul a mers până a se primi şi eleve de naţionalitate străină : poloni, nemţi etc. Cerem ca onorabilul ministru când va primi rezultatul concursului de la Şcoala centrală din Iaşi, să înceapă chiar în anul acesta a tăia în carne vie , se observe actele, calităţile şi titlurile fiecărei copile, spre a reda internatelor de fete adevărata lor menire, iar pe viitor să se facă un regulament, unde să se determine bine condiţiile de admitere şi înlăturare a oricăror abuzuri şi favoritizmuri. Senex. ------------------------------------- MI BOTOŞANI Procesul lorgu Enacovicî -Dan Botoşani 13 Septembrie. Cititorii îşi aduc aminte că Lupta a publicat la 12 Mai, o telegramă semnată de d. C. Gheleme, prins care se denunţa că nepotul seu I. Dan, a fost crud maltratatde d. lorgu Enacovicî, telegrafist din Botoşani. Depeşa d-lui Ghelemen conţinând insinuări maliţioase la adresa d-lui deputat Enacovici, acesta, care nu ştia nimica de faptul petrecut în Botoşani, căci se afla în Bucureşti, ne-a adresat chiar în acea zi un răspuns, pe care l-am publicat la 13 Mai, prin care respingea cu indignare insinuările maliţioase ale d-lui Gheleme. Cititorii îşi mai aduc de sigur aminte cum acest fapt insignifiant a fost exploatat, sub titluri ca «teroarea familiei Enacovici» etc. de ziarele colectiviste, din partidul cărora d. Gheleme face parte cu numele, căci în realitate d-sa e pururea guvernamental. Ei bine, acest proces a venit Luni, 11 Septembrie înaintea Tribunalului din Botoşani. S’a procedat la interogarea atât a inculpatului cât şi a martorilor. Instrucţia a fost foarte minuţioasă. Medicii experţi cari declarase că rana n’a avut gravitate, a constatat ca mâna d-lui Dan, care i-a început părea paralizată, acum este în stare normală, că prin urmare lovirea ce d-sa a primit n’a avut nici o consecinţă. Se dă cuvântul părţei civile pentru a ’şi desvolta plângerea şi a risca quantumul daunelor. Sarcină dificilă, moment grav pentru partea civilă! Din instrucţia făcută public să dovedeşte că partea civilă a fost agresorie, adică că d. Dan a provocat scandalul. Se constatase până la evidenţă că amescultul a provocat bătaia şi ultragiul contra sergenţilor. Faţă de aceste constatări, faţă şi de declaraţiele medicilor experţi d-nii d-rl Stefanovici şi Henri, partea civilă, prin apărătorii săi d-nii avocaţi Siriteanu şi N. Boldur, nu numai că n’a îndrăznit a susţine vre-o incapacitate, dar chiar în loc de desvoltări s’a mărginit a îngâna câte-va cuvinte conchizând a cere ca daune 5 franci!... Apărarea a avut un rol înalt şi foarte delicat. Aici nu era chestiunea de a apăra pe un om căruiai se reproşa trei delicte şi anume: bătaia birjarului, bătaia cu Dan şi ultragiul sergenţilor, că nu le-ar fi comis. Punctul esenţial a fost de a stabili că toate acele trei delicte au luat naştere numai după scandaloasa intervenire a d-lui Dan. Dacă d. Dan nu intervenea, după cum nici n’avea dreptul, dacă nu se amesteca cu aroganţă, desigur nu ar fi ameninţat pe Enacovicî şi în acest caz Enacovicî nu comitea delictul de lovire în persoana lui Dan. Dacă Enacovici nu era provocat de Dan şi silit a’l lovi cu băţu, atunci segenţii nu interveneau să ia cu forţa bastoanele din mâna lui Dan şi Enacovici, şi atunci lipsea delictul de ultragiu ce se pretinde că s’ar fi comis în momentul luptei pentru luarea acelor bastoane. Rolul apărărei a fost apoi mai înalt când a dovedit că amestecul d-lui Dan a fost în scop de a se comite un scandal ca apoi să se poată găsi un motiv de a se striga nu contra telegrafistului Enacovici, dar contra deputatului Enacovici, pe care colectiviştii şi nefericiţii junimişti din localitate, în număr de două sau trei şi cari şi aceştia poartă foarte provizoriu acest nume, ar dori să îl sfâşie, căci ei le-au paralizat planurile şi i-au redus la expresia politică cea mai fără de valoare. Apărarea ’şi-a îndeplinit sarcina sa înt’un mod cu totul magistral şi cu un talent necontestat. Lamei, președinte și d. Lerenez, membru supleant, a făcut majoritatea condamnând pe Enacovicî la 200 lei amendă. Iar d. membru Niculcescu în minoritate a opinat a se condamna d. Enacovicî 15 zile de arest. Reporter. INFORMAŢIUNI Regina Elisabeta va sosi în ţară tocmai la 2, sau 3 octombrie şi va descinde la castelul Pepeş. Sâmbătă dimineaţă, miniştrii cari sunt în Capitală, vor merge la Sinaia, spre a se întruni în consiliu sub preşedinţa regelui. Seara miniştrii se vor întoarce în Capitală. Regina Natalia se va opri în Bucureşti 2—3 zile. Regina soseşte cu trenul de Sâmbătă de dimineaţă în Capitală. ..“ Săptămâna viitoare regele va invita la castelul Peleş pe toţi generalii comandanţi de divisiune, şi de corpuri de armată spre a lua mai multe hotărâri în privinţa manevrelor. D. Boerescu, ministrul instrucţiei publice, a declarat, că importantele numiri la Curtea de casaţie, nu se va face decât după întoarcerea d-lui Vernescu din străinătate. Un mare număr de candidaţi sunt pentru cele două locuri de consilieri vacante. „ Domnii de la Adevărul, neavând cu ce să-și umple coloanele, au început să debiteze la neadevăruri. Așa în numărul de azi spun, că d. Panu, directorul ziarului nostru, a fost împreună cu d. N. Nicorescu la d. Lascar Catargiu. Dăm cea mai formală desminifire acestei informații. D. Panu n'a fost nici singur, nici cu d. Nicorecu, la d. Lascar Catargiu. " Curtea de casaţie a respins ori recursul făcut de d. Burada, procuror general al curţei de apel din capitală, contra decisiunei acestei curţi, care a achitat pe d. Poteca, fostul prefect al judeţului Vlaşca, acuzat pentru mai multe abuzuri comise în dauna comitetului permanent al acelui judeţ. „ Aflăm, că este serioasă cestiune de a se da, chiar în astă seară, un mandat de arestare contra d-lui Simion Mihăilescu, fostul director al eforiei, în afacerea abuzurilor de la spitalul Colţea. „ Membrii, din Iaşi, ai consiliului general vor face stăruinţi pe lângă d. Boerescu pentru a înfiinţa divisional în acelaşi oraş, una la esternatul de fete şi alta la clasa II-a a liceului. D. deputat Panu se va asocia şi d-sa la aceste demersuri ale membrilor consiliului. 4. D-nii doctori Patzelt junior, Dimitropolu, Orleanu, Ulvinianu, Costăchescu şi Adam sunt numiţi medici secundari pe lângă spitalele Eforieî, in locul internilor a căror funcţiune din efori au desfiinţat-o. D. Burada, procuror-general al Curţii de Apel din Capitală, conduce în persoană ancheta asupra abuzurilor descoperite cu ocazia construirea spitalului Colţea. „ Poimâine se deschide prima sesiune a Curţii cu juraţi din Capitală. Curtea va fi compusă din dd. Cireşeanu preşedinte, Culegiu şi Verineanu judecători asesori. Fotoliul ministrului politic va fi ocupat de d. procuror Marinescu. Un act nelegal al ministrului de instrucţiune : D-na Profira Giurcăneanu, directoare şcoalei primare No. 2 din Sărărie, şi-a cerut acum câteva zile un concediu de o lună, pentru a merge la Viena să se supue unei operaţii. D. ministru îi răspunde că :X