Lupta, septembrie 1889 (Anul 6, nr. 921-945)

1889-09-15 / nr. 932

L cu d. ministru cu mult interes şi l-am admis în principiu rezervându-ne de a’l modifica în unele părţi prin oare­ carî a­­dausuri sau restricţiuni. D. Bădărăîi se felicită că d. Tăcu a provocat pe minister să ’şi spue părerea în chestiunea proectului comisiunei, căci dă, măcar că suntem profesori, deşi avem o poziţiune independentă şi mulţi cu stu­dii serioase, totuşi sunt foarte mulţi din­tre noi cari mai întâii­ se uită sus să vază ce se gândeşte pe acolo ca apoi să ştie ce se gândească şi el. D. Bădără îi mulţumeşte d-lui Odobescu pentru decla­rarea francă şi plină de vederi largi care va influenţa în bine acest consiliu şi d-sa prezice din această cauză o sesiune fruc­­toasă. D. lonescu ridică aceeaşi chestiune care a ridicat-o în ziua de 1 Septembrie că lucrarea consiliului nu e conform cu le­gea din 1864, care în art. 30 spune că ministru vine cu un proect, cu o propu­nere și consiliul își dă părerea. Raportul ne vorbește de un regulament al legei puse în dezbatere, cum să se facă un re­gulament, înainte de ce legea să fi fost votată de corpurile legiuitoare. Lucrăm de­geaba. D. lonescu mai spune că conform art. 20 din lege, specialitatea consiliului e de a face programe iar nu legi. D. lonescu cere să se suspende lu­crarea consiliului până ce va veni de faţă d. ministru, pentru că proectul de lege ce­­ discutăm e legat cu o chestiune financiară şi am dori să ştim dacă d. mi­nistru e dispus să lucreze cu noi câţî­va deputaţi pentru a da 40 mililioane pen­tru instrucţie. Cât pentru proectul pus în dezbatere îşi rezervă părerea pentru dis­­cuţiunea generală. 1). lonescu este ascultat cam cu nerăb­dare de consiliu, pentru că chestiunea ri­dicată de d-sa se rezolvise din prima zi a sesiune! şi mulţi îi atribue intenţia de obstruncţionism. D. Odobescu, respunde d-lui Ionescu că nici d-sa nici consiliu nu poate aduce cu forţa pe d. ministru, că în realitate mi­nistru e de faţă prin delegaţii săi şi îi pare rău ca în consiliu să discută ches­tiuni politice nu didactice. Consilierii mi­nistrului sunt şi ei dascăli deci cu inte­res pentru şcoală, şi roagă consiliul să ne punem cu toţii la lucru cu bună voinţă. D. Ureche spune că, de­şi s’a proce­dat cam ilegal de consiliul permanent să trecem peste aceste lipse de formă, să nu împedecăm lucrarea consiliului. De­şi consiliul n’a făcut proect, avem proectul comisiunei noastre pe care consiliul per­manent l-a primit. D. Foni susţine că nu e nici o ilegali­tate în lucrarea consiliului cum pretinde d. lenescu şi cum insinuază d. Ureche. Du­pă art. 28 ministrul poate să ne consulte asupra tuturor chstiunelor privitoare la instrucţiune şi deci şi asupra proectelor de lege. Chiar dacă proiectul comisiunei n’ar deveni lege, totuşi a’l discuta nu e timp perdut cum spune d. lonescu, ci este a căpăta idei şi a provoca curente de idei în chestiuni privitoare la şcoală. D. Ureche susţine din nou că de­şi sun­tem competenţi a discuta un proiect de lege totuşi consiliul permanent era obli­gat de a prezenta el un atare proiect. Discuţiunea prealabilă se închide. Se pune la vot luarea în considerare a pro­iectului de lege prezentat de comisiune şi se admite în unanimitate. D. Bădărău citeşte articolul 1 din pro­iectul comisiunei privitor la scopul şcoalei primare rurale care sună ast­fel : scopul şcoalei primare rurale este în primul loc de a da fiilor de săteni o educaţie fizică, intelectuală şi morală, precum şi cunoştin­ţele­ generale necesare pentru viaţă , iar în al doilea loc de a pune baza pentru o in­strucţiune mai d­esvoltată. 1). Ureche are cel întăi­ cuvântul asu­pra acestui articol. D-sa prezice o moarte sigură proiectului comisiunei, pentru că şi d-sa a făcut 16 proiecte de legi, nu unu, şi a rămas uitate în cartoanele ministe­rului. D-sa cere suprimarea articolului 1 pentru că în nici o lege din lume nu se defineşte scopul şcoalei, scoate drept do­vadă din servietă unul din proectele d-sale şi arată că nici d-sa nu definise şcoala. Pe lângă aceste, definiţiunea dată de co­misiune, păcătueşte printr’aceea că se po­triveşte tuturor şcoalelor, nu numai şcoa­lei româneşti! ? Definiţiunea conţine o superfetuitate căci a zice educaţie fizică, este a nu zice ni­mic ; apoi de ce să se zică că şcoala ru­rală e baza pentru o instrucţiune mai desvoltată, adică că din şcoale rurale se poate trece într’o şcoală secundară, oare ţăranul n’a fost complect liber încă de la 1828 a veni în şcolile secundare? D. Leonardescu se bucură că consiliul e consultat sub formă de lege. Aceasta se întâmplă întâia dată. Până acum consiliul îşi spunea părerea sub forma de progra­me, nu sub forma sentenţioasă a legei. D-sa susţine că art. 1 nu e dej prisos, căci stabileşte principiul, din acest articol se deduc toate cele­l­alte. Definiţiunea însă nu e fericită, pentru că şcola primară nu e destul de deosebită de cea secon­dară. Pe lângă acesta, dacă s’ar admite ultimul aliniat s’ar deplasa ţăranii, toţi ţăranii ar veni la şcoli în oraş şi n’ar mai rămâne nimeni la ţară, t­rebue din contră să prevedem că din şcoli de la ţară nu se poate intra în şcolile secundare. D-sa propune un amendament ast­fel con­ceput: »Scopul şcoalei primare rurale e de a da educaţiune fizică, morală şi in­telectuală şi de a prepara pentru lupta vieţei de la ţară. D. Ureche. Mai bine să tăcem de­cât să spunem aceasta. D. Virgiliu Arion, spune că d. Leonar­descu a pus chestiunea pe un picior ar­zător. Nu e drept că şcoala primară tre­­bue să prepare pentru viaţa profesională. Nu e acesta scopul şcoalei primare. Sco­pul şcoalei e educaţia, de a prepara min­tea şi inima prin cunoştinţele elementare, de a stabili un nivel comun de idei şi de sentimente în masa poporului care trece prin şcoala primară. Dacă şcoala ar fi pro­fesională de la început, ar avea efect de a eternisa clasele. Instrucţia cu direcţia prea utilitară e primejdioasă. E imoral de a deprinde pe copil din frageda copilărie să se gândească numai cum se câştige. Statistica arată criminalitatea mai mare la oraşe unde predomină lupta pentru câştig. O atare instrucţie ar deştepta avi­ditatea şi deci vrăjmăşia cu cele­l­alte clase. Pe lângă aceste, învăţământul pro­fesional nu se poate da la vârsta şcola­rilor din şcoalele primare. Pentru toate aceste susţine definiţia din art. 1 care e analoagă cu definiţia ce o găsim în toate cele­l­alte legi. I). Arion a dovedit un mare talent de vorbă şi o escepţională competenţă în ale pedagogiei. Dr. Măldărescu spune că nu înţelege titlul proectului. «Proect de lege pentru învăţământul rural.» Tot aşa s’ar putea in­titula un proect de lege : «Proect pentru în­văţământul primar al cismarilor». Asta în­seamnă că tindem de la început la uceni­cie. D-sa se uneşte cu propunerea d-lui Ureche şi cere suprimarea art 1 pentru că nu se pot da definiţiuni fără obiecţiuni. Scopul învăţământului primar rural e ace­laşi ca al învăţământului primar urban, afară de câte­va cunoştinţi complimentare nu putem admite diferenţa în programul celor 2 şcoli. D. P. Răşcanu arată că d-nii Ştefan Mi­­hăilescu şi A. Vitzu au publicat lucrări asupra învăţământului primar, deci nu se poate susţine ca la minister nu s’au o­­cupat de chestiunea şcoalei primare. în­trebările ce le-au pus comisiunea care a lucrat memoriul relativ la şcoala dove­desc că s’au ocupat. Din acel memoriu se vede că ministru ne-a cerut să sta­bilim scopul şcoalei rurale de aceea art. 1 se impune. Nu e drept cum spune d. Ureche că s’a adus ţaranul la licee şi la universităţi, s’au adus numai în se­­minarii şi şcolile de învăţători.­­Dacă la facultatea noastră avem vr’un ţăran a­­cesta e din foştii seminarişti. D. D. Tăcu cere suprimarea art. 1 pentru că nu se poate da o definiţiune Se face foarte să răstoarne ori­ce defini­ţie. Prima parte din definiţie se raportă la şcoala primară în genere, nu trebue deci pusă numai la şcoala rurală. D. Leonardescu răspunde d-lor Tăcu şi Măldărescu că şcoala primară rurală tre­bue să diferească methoda de şcoală pri­mară urbană. D. Bădărău zice că apostrofa aruncată de d. Urechie d-lui Leonardescu că mai bine să tăcem de­cât să spunem că şcoala rurală prepară numai pentru Lupta Vie­­ţei dovedeşte că comisiunea a avut drep­tate să pue în art. 1 că şcoala rurală pune baza pentru o instrucţiunne mai dez­voltată. D-sa n’admite această tactică de academician de a tăcea ceea­ ce te je­nează. Tactica de academician a d-lui Ureche poate fi bună pentru a legitima toate regulamentele şi măsurile trecute făcute în dauna celor din şcoala rurală şi tocmai aceasta noi n’o voim. Noi ne spunem pe faţă şi în mod precis ideile. Am pus alin. din urmă în art. 1 pentru că ştim că sunt mulţi colegi în acest consiliu cari gândesc ca d. Leonardescu că ţăranul e bun numai de cultivat po­­puşioiu şi care au amuţit acum, probabil numai din cauza declaraţiunei d-lui O­­dobescu. Şi apoi chiar de n’ar fi din fe­ricire de cât d-na Leonardescu pentru părerea emisă de d-sa, tot trebue să ţi­nem seamă pentru că este profesor la U­­niversitate şi deci poate să ajungă într’o zi ca şi d. Ureche ministru de instrucţie. Dacă până acuma s’a lăsat oare­care libertate ţăranilor de a veni în şcoalele orăşenilor aceasta se esplica prin aceea că era mare nevoe de oameni istruiţi, acum mai toate carierile sunt pline, a­­vem bacalaureaţi cari s’ar mulţumi cu un post de 80—100 lei şi de aceea în clasa direguitoare e un curent contra ţă­ranilor de a cărora expropiare se tem. Nu e just ce spune d-l Ureche că ţă­ranii nu e împedicaţi de a intra în şco­lile secundare. De când cu reforma de la 1883, de când există şcoala rurală cu 6 clase statistica dovedeşte că fiul ţăra­nului nu termină şcoala rurală dar încă să mai ajungă în şcolile secundare. Chiar ultimul regulament prevede un examen împedicător pentru absolvenţii şcoalei rurale. Tot de asemenea e trebuitor şi partea din art. 1 care zice că şcoala are de scop educaţia fizică, intelectuală şi morală, pentru că legea e evanghelia învăţătoru­lui şi ştim ce însemna altă dată şcoala. Câte­va cunoştinţi date în mod mecanic cu ajutorul falangei, eară educaţia nici trecea prin mintea dascălilor noştrii. Chiar actualminte mulţi învăţători cred că cea mai înaltă datorie a lor e de a face pe copil să ştie pe din afară chestiunile pre­văzute în programă eară desvoltarea minţei, a inimel e complect neglijate fiind că nu e pusă în program. Dar apoi când ne sică nu preocupă , dar chiar nici pe pil să şadă toată de şcoale infecte , a copiilor, rurală dă cunoştin­­ițe pentru viaţă» iar, pentru că noi lanului cunoştinţi A ţară. Aceste cu- l facă să iubească ace mai priceput al lui de toate zi- i mintea cel puţin secundară. • t. 1 se potriveşte . nă şi dacă am fi reformei .şcoalel i raţiunea numai o . speriem dacă s’ar «oalei secundare nânească a spune e o şcoală.ca toate ii. lărescu, d. Bădă­­proiectul «Proect iind­că sub acest le d. ministru, pe il e acelaşi pen­­lentru şcoala ul­­ucrurilor şcoalei ganisare. De aci ■ eetulul. am şi în legile un articol care I. Citeşte chiar pe fi­gea saxonă care •’Pere menţinerea ca unul text nem-­­; consiliului pen­ii deplini lumi­­a discuţia, că discursul re­­târăU ’l-a pus pe f 1 dacă art. 1 nu ;ă „educaţia mo­­­ .1 E cam curios ntra un doctor în al treilea loc! discuţiei, ui rea art. 1 şi se mâini pentru. shbiun­eni.nl d-lui mae cu unanimi­tate. Nici d. Leonăraesu îi nu ridică mâna pentru amendamentul său, ceia ce face pe consiliu să aplaude cu frenezie. Se pune la vot art. 1 cu modificarea propusă de d. Odobescu şi admisă de ra­­portare ca să se schimbe cuvintele »în primul Ioc» cu «mai întăi­» şi «în al doilea loc» cu «şi apoi.» Articolul se vo­tează cu mare majoritate. In rezumat putem prezice că în ches­tiunea reformei şcoalei rurale, curentul democrat va eşi triumfător. gândim că el nu numai pe stat, care las­­ziua în nişte o­­ care ruinează Aliniatul că , \ ţele generale este asem­enei voim să i se folositoare vie noştinţi sunt n şcoala văzând , chiar pentru tiu!­4 lele şi îl vor c tot atâta cât şi E drept că di şi la şc. plim fost întrebaţi şi urbane, am fi singură dată. Să potrivi cu defini chiar pentru că In ia că şcoala pentru o şcolire e un ce fon! Respunzând d rău zice că e îuti pentru şcoala r , titlu suntem coi lângă aceasta da ■ tru şcoala rural; • bană încă prin rurale i se dă o nj legitimitatea titl • D. Bumbăcilă ai şcolare germane defineşte scopul şfii nemţeşte un artic se potriveşte cu al art. 1. Să pare d­­e ţese fermecă pe­n­tru că toţi se arai naţi şi dispuşi dl D. Măldărescu - marcabil al d-lu­i gânduri, dar tot d­ . se va suprima să şi rală, intelectuală ripostă d. Crăciun să pue educaţia fi ,, Se votează înd­ Se pune la vot ridică numai vreo . Se pune la vot. Leonardescu şi si iNIRINTEE STATULUI Internatele Statului, la , origina lor, au avut şi au de scop a înlesni instrucţiu­nea secondară copiilor săraci şi fără mij­loace. Ca sancţiune a acestui scop ele trebue să vină, în deosebire, în ajutorul acelor părinţi caii în adevăr sunt săraci şi îm­povăraţi cu familie grea, chiar dintre a­­ceştia trebue să se prefere copil pă­rinţilor săraci din provincie, iar nu a ce­lor din localitate, cari îşi au şcoala lin­gă dânşii, în oraşul în care trăesc. In Moldova nu există de­cât o singură şcoală de băeţi cu internat, Liceul Sta­tului, şi o singură şcoală de fete . Şcoala centrală, acestea existau şi înainte de unire, acestea există şi astă­zi, alte in­ternate nu s’au mai creat, afară de al şcoalei normale superioare, căci interna­tul seminarului şi al şcoalei normale Va­sile Lupu existau şi acestea, tot înainte de unire. Având dar, în Moldova, pentru învă­ţământul general sau umanitar, numai doue şcoale cu internat: una pentru bă­­eţi şi una pentru fete, iar populaţia şcolara crescând, familiile sărăcind, re­zultă cu atâta mai mult că la aceste in­ternate să se prepare copii săraci şi nu­mai din provincie, mai ales când cele mai multe judeţe sunt lipsite de şcoale secondare în condiţii satisfăcătoare, iar pentru fete nu este de­cât o şcoală cu internat şi patru esternate în toată Mol­dova. Adevărul acesta este probat prin aceia că în fie­care an la Liceul Statului şi Şcoala centrală din Iaşi numărul as­piranţilor la burse variază între 150 şi 200, aparte pentru fie­care şcoală. Faţă cu acest fapt, statul în loc să înmulţească numărul internilor sau să creeze şcoale, dânsul micşorează încă în fie­care an nu­mărul burselor, iar şcoale, mai ales pen­tru fete, nu creează nici dă o bună orga­nizare celor ce există. Voiţi semnala aci, de­o­cam­dată, nu­mai abuzurile şi favoritismurile, ce se petrec la şcoala centrală de fete din Iaşi, cerând ca ministerul instrucţiunei publice să ia grabnice măsuri de îndreptare. Am demonstrat că în toată Moldova nu este de­cât o singură şcoală secundară de fete cu internat: Şcoala centrală din Iaşi. De aci rezultă că faţă cu această stare în această şcoală să se primească cu pre­ferinţă eleve sărace, fără mijloace şi nu­mai din provincie, negreşit că prin con­curs. Ei bine, la această şcoală, se proce­dează cu totul alt­fel . *»m 1) Să ştie mai d­inainte, cu mici ex­­cepţii, care fete au să fie primite, aşa că examenul sau concursul pentru burse este mai mult o formalitate, cerută de lege. 2) Să preferează fetele părinţilor a­­vuţi şi cu mijloace, cărora le dă mâna să-şi pună faţa la ori­ce externat şi in­ternat privat. 3) Să primesc în internat fete, al că­rora părinţi locuesc în Iaşi, şi prin ur­mare ar putea înscrie copila lor la Ex­ternatul secondar de fete, lăsând locul de bursă pentru o fată din provincie. 4) Un abuz revoltător este că să pri­mesc în internat câte doue surori de­o­­dată. Cunosc o mulţime de familii, cari chiar astă­zi au câte două şi trei copile în Şcoala centrală. 5) Abuzul a mers până a se primi şi eleve de naţionalitate străină : poloni, nemţi etc. Cerem ca onorabilul ministru când va primi rezultatul concursului de la Şcoala centrală din Iaşi, să înceapă chiar în a­­nul acesta a tăia în carne vie , se ob­serve actele, calităţile şi titlurile fie­că­­rei copile, spre a reda internatelor de fete adevărata lor menire, iar pe viitor să se facă un regulament, unde să se determine bine condiţiile de admitere şi înlătura­re a ori­căror abuzuri şi favoritizmuri. Senex. -------------------------------------­ M­I BOTOŞANI Procesul lorgu Enacovicî -Dan Botoşani 13 Septembrie. Cititorii îşi aduc aminte că Lupta a publicat la 12 Mai, o telegramă semnată de d. C. Gheleme, prins care se denunţa că nepotul seu­ I. Dan, a fost crud maltra­tat­­de d. lorgu Enacovicî, telegrafist din Botoşani. Depeşa d-lui Gheleme­n conţinând­ insinu­ări maliţioase la adresa d-lui deputat E­­nacovici, acesta, care nu ştia nimica de faptul petrecut în Botoşani, căci se afla în Bucureşti, ne-a adresat chiar în acea zi un răspuns, pe care l-am publicat la 13 Mai­, prin care respingea cu indig­nare insinuările maliţioase ale d-lui Ghe­leme. Cititorii îşi mai aduc de sigur aminte cum acest fapt insignifiant a fost exploa­tat, sub titluri ca «teroarea familiei E­­nacovici» etc. de ziarele colectiviste, d­in partidul cărora d. Gheleme face parte cu numele, căci în realitate d-sa e puru­rea guvernamental. Ei bine, acest proces a venit Luni, 11 Septembrie înaintea Tribunalului din Bo­toşani. S’a procedat la interogarea atât a in­culpatului cât şi a martorilor. Instrucţia a fost foarte minuţioasă. Me­dicii experţi cari declarase că rana n’a avut gravitate, a constatat ca mâna d-lui Dan, care i-a început părea paralizată, a­­cum este în stare normală, că prin ur­mare lovirea ce d-sa a primit n’a avut nici o consecinţă. Se dă cuvântul părţei civile pentru a ’şi desvolta plângerea şi a risca quantu­­mul daunelor. Sarcină dificilă, moment grav pentru partea civilă! Din instrucţia făcută public să dove­deşte că partea civilă a fost agresorie, adică că d. Dan a provocat scandalul. Se constatase până la evidenţă că ames­­cul­tul a provocat bătaia şi ultragiul con­tra sergenţilor. Faţă de aceste constatări, faţă şi de declaraţiele medicilor experţi d-nii d-rl Stefanovici şi Henri, partea civilă, prin apărătorii săi d-nii avocaţi Siriteanu şi N. Boldur, nu numai că n’a îndrăznit a susţine vre-o incapacitate, dar chiar în loc de desvoltări s’a mărginit a îngâna câte-va cuvinte conchizând a cere ca daune 5 franci!... Apărarea a avut un rol înalt şi foarte delicat. Aici nu era chestiunea de a apăra pe un om căruia­­i­ se reproşa trei delicte şi anume: bătaia birjarului, bătaia cu Dan şi ultragiul sergenţilor, că nu le-ar fi comis. Punctul esenţial a fost de a stabili că toate acele trei delicte au luat naştere numai după scandaloasa interve­nire a d-lui Dan. Dacă d. Dan nu intervenea, după cum nici n’avea dreptul, dacă nu se amesteca cu aroganţă, de­sigur nu ar fi ameninţat pe Enacovicî şi în acest caz Enacovicî nu comitea delictul de lovire în per­soana lui Dan. Dacă Enacovici nu era provocat de Dan şi silit a’l lovi cu băţu, atunci segenţii nu interveneau să ia cu forţa bastoanele din mâna lui Dan şi E­­nacovici, şi atunci lipsea delictul de ul­­tragiu ce se pretinde că s’ar fi comis în momentul luptei pentru luarea acelor bastoane. Rolul apărărei a fost apoi mai înalt când a dovedit că amestecul d-lui Dan a fost în scop de a se comite un scandal ca apoi să se poată găsi un motiv de a se striga nu contra telegrafistului Enaco­­vici, dar contra deputatului Enacovici, pe care colectiviştii şi nefericiţii junimişti din localitate, în număr de două sau trei şi cari şi aceştia poartă foarte provizoriu acest nume, ar dori să îl sfâşie, căci ei le-au paralizat planurile şi i-au redus la expresia politică cea mai fără de valoare. Apărarea ’şi-a îndeplinit sarcina sa în­­t’un mod cu totul magistral şi cu un ta­­­lent necontestat. Lamei, președinte și d. L­erenez, membru supleant, a făcut majoritatea condamnând pe Enacovicî la 200 lei amendă. Iar d. membru Niculcescu în minoritate a opinat a se condamna d. Enacovicî 15 zile de arest. Reporter. INFORMAŢIUNI Regina Elisabeta va sosi în ţară tocmai la 2, sau 3 octombrie şi va descinde la castelul Pepeş.­­ Sâmbătă dimineaţă, miniştrii cari sunt în Capitală, vor merge la Si­naia, spre a se întruni în consiliu sub preşedinţa regelui. Seara miniştrii se vor întoarce în Capitală. Regina Natalia se va opri în Bu­cureşti 2—3 zile. Regina soseşte cu trenul de Sâm­bătă de dimineaţă în Capitală. ..“ Săptămâna viitoare regele va in­vita la castelul Peleş pe toţi gene­ralii comandanţi de divisiune, şi de corpuri de armată spre a lua mai multe hotărâri în privinţa mane­vrelor. D. Boerescu, ministrul instrucţiei publice, a declarat, că importantele numiri la Curtea de casaţie, nu se va face de­cât după întoarcerea d-lui Vernescu din străinătate. Un mare număr de candidaţi sunt pentru cele două locuri de consi­lieri vacante. „ Domnii de la Adevărul, ne­având cu ce să-și umple coloanele, au în­ceput să debiteze la neadevăruri. Așa în numărul de azi spun, că d. Panu, directorul ziarului nostru, a fost împreună cu d. N. Nicorescu la d. Lascar Catargiu. Dăm cea mai formală desminifire a­cestei informații. D. Panu n'a fost nici singur, nici cu d. Nicorecu, la d. Lascar Catargiu. "­ Curtea de casaţie a respins ori recursul făcut de d. Burada, pro­curor general al curţei de apel din capitală, contra decisiunei acestei curţi, care a achitat pe d. Poteca, fostul prefect al judeţului Vlaşca, acuzat pentru mai multe abuzuri comise în dauna comitetului perma­nent al acelui judeţ. „ Aflăm, că este serioasă cestiune de a se da, chiar în astă seară, un man­dat de arestare­­ contra d-lui Simion Mihăilescu, fostul director al eforiei, în afacerea abuzurilor de la spitalul Colţea. „ Membrii, din Iaşi, ai consiliului general vor face stăruinţi pe lângă d. Boerescu pentru a înfiinţa­­ di­visional în acelaşi oraş, una la esternatul de fete şi alta la clasa II-a a liceului. D. deputat Panu se va asocia şi d-sa la aceste demer­suri ale membrilor consiliului. 4. D-nii doctori Patzelt junior, Di­­mitropolu, Orleanu, Ulvinianu, Cos­­tăchescu şi Adam sunt numiţi me­dici secundari pe lângă spitalele E­­forieî, in locul internilor a căror funcţiune d­in­ efori au desfiinţat-o.­­ D. Burada, procuror-general al Curţii de Apel din Capitală, con­duce în persoană ancheta asupra a­­buzurilor descoperite cu ocazia con­­struirea spitalului Colţea. „ Poimâine se deschide prima se­siune a Curţii cu juraţi din Ca­pitală. Curtea va fi compusă din dd. Cireşeanu preşedinte, Culegiu şi Ve­­rineanu judecători asesori. Fotoliul ministrului politic va fi ocupat de d. procuror Marinescu.­­ Un act nelegal al ministrului de instrucţiune : D-na Profira Giurcăneanu, direc­toare şcoalei primare No. 2 din Sărărie, şi-a cerut acum câte­va zile un concediu de o lună, pentru a merge la Viena să se supue unei operaţii. D. ministru îi răspunde că :X

Next