Lupta, decembrie 1889 (Anul 6, nr. 993-1015)

1889-12-04 / nr. 996

2L APTA tilie Lejeune, care este angajiat în ca­binetul clerical ca advocat (orator), cum se zice pe aici, dar a cărui cuvântare a fost palidă pe lângă a d-lui Bara. Tot joi a început cuvântarea d. P Jasson, deputatul democrat al Bruxelului, care n’a terminat de­cât Vineri seară. Cu­vântarea d-lui Jasson e plină de flori oratorice şi de adevăruri crude aruncate băncii ministeriale. Despre acest discurs s’ar putea spune, cu drept cuvânt, că este un monument pentru arta oratorică. Sunt atâtea flori în discursul d-lui Jasson că nu pot trece fără a reproduce cel puţin sfârşitul discursului sau. «Nu suntem încă ajunşi în starea de »a suferi uneltirile politice înjositoare de »sub imperiu. Este loc de a reaminti »morala fabulistului, după cum ei fi pu­­■tternic sail fără mijloace judecata Curţii ■,vă va scoate alb sau negru. Albi miniş­­­trii­ albi ca pielea herminului! Miniştrii »cari sunt colo, cari recrutează spioni şi »agenţi provocatori! Albi miniştrii care »lasă să se urmărească un inocent. »Negru d. Gautier! Omul onest care »demască spionii şi agenţii provocatori ce »’l-aţi impus. Funcţionarul onest care a »făcut ca juraţii să cunoască adevărul.» Şi în adevăr, tocmai aşa s’a petrecut lucrurile după cum închee admirabilul său discurs d. Jasson. Sâmbătă a urmat discuţie asupra moţiunei prezentată din partea partizanilor guvernului şi Camera cu 76 de voturi contra 34 a admis tre­cerea la ordinea zilei. In cursul acestei săptămâni cât a urmat desbaterea acestei interpelări, o agitaţie mare a fost în Bruxelles, în fie­care zi de dimineaţă stradele erau pline de lume. Măsuri poliţieneşti extraordinare au fost luate. Deosebit de 300 agenţi de poliţie con­centraţi în jurul Camerei, mai erau la dispoziţia poliţiei pompieri, apoi trei pro­curori şi mai mulţi ajutori de ai prima­rului staţionau pe piaţă ca să menţie ordinea. La Cameră îmbulzeala era aşa de mare că s’a strivit oameni, mai multe dame cari voiau să intre la tribuna rezervată au fost stâlcite. Ori­cum, cu toată victoria guvernu­lui la Cameră, lucru era de alt­fel si­gur şi vi l’am comunicat chiar prin co­respondenţa trecută, totuşi nu se poate contesta ca chiar printre clericali a per­­dut dragostea. —Telegraful v’a adus stirea fericita despre reîntoarcerea lui Stanley si a lui Emin-Paşa. Caut să dau cetitorilor noş­tri­ ştiri mai largi. Din 4 Decembre ni se telegrafiază din Zanzibar că Emin a căzut de pe o fereastră şi are o rană la cap foarte periculoasă. Toţi doctorii de­clară că e perdut afară de Doctorul Pe­ters care mai are nădejde. Emin este tare miop şi a luat fereastra drept uşe. Omul acesta este cu totul lipsit de noroc. După ce şease ani de zile a ţinut singur cen­trul Africei, după ce a scăpat de Mah­­din, de climatul ticălos din Africa şi de sălbatecii ce erau să-l mănânce de viu şi nefript, acum când să zică şi el am scăpat şi să culeagă roadele sacrificiilor sale, iată că fatalitatea îl duce la groapă New-York- Herald a trimes o mică ex­pediţie înaintea lui Stanley şi din de­­peşea ce aceasta a adresat la 30 No­­embre rezultă : Stanley şi Emin sunt acompaniaţi de d-nii Stairs, Parke, Jephson, Nelson, Bonny şi farmacistul Vitu­ Hassan, de fata lui Emin şi sunt exortaţi de alte 500 de persoane bărbaţi, femei şi copii. Stanley e bine, cu toate ostenelile ce a suferit, însă pârul şi mustăţile i’au albit şi s’a schimbat mult. Ziarele din Londra sunt pline de te­legrame şi note în această privinţă. Cele mai n­oi ştiri ce avem aici sunt din 7 Decembre. Stanley a telegrafiat că starea lui Emin este critică iar unui a­­mic din Londra­­i-a dat următoarea te­legramă care e caracteristică de mi­nune : Sănătos ca un dolar­­om, aseme­nea toţi albii cari sunt cu mine. Mulţu­mesc de o mie de ori pentru felicitări. In acelaşi timp Stanley a telegrafiat împăratului Germaniei la Darmstadt, co­­municându-i că expediţunea s’a termi­nat şi mulţumindu-i călduros pentru tot ajutorui ce i-a dat. Gazette de I Dar­mstadt de la 7 Decembre publică telegrama tex­tual. —Consiliul comunal din Paris, după pro­punerea cetăţeanului Daumas (socialist) a votat o moţiune de a se aduce feli­citări guvernului din Rio-de-Janiero pen­tru proclamarea republicei. Din Londra ni se comunica că Ambasadorul Bresilului a primit o telegramă de la Rio prin care îi face cunoscut că colegul său de la Paris baronul de Penedo a fost revocat pentru că s’a arătat ostil Republice!. — Pe când la noi în România se ca­ută felurite mijloace de a se stoarce bani pentru acoperirea cheltuelilor, în Statele Unite este grije mare că tesaurul public geme de numerar care nu se poate în­trebuinţa. Bugetul anului curent prezintă 385 milioane dolari venituri şi 344 m­i­lioane cheltueli, de unde un prisos de 44 milioane de dolari sau 220 milioane de franci. Acest prisos de numerar este foarte îngrijitor şi guvernul a început să avizeze la măsuri de a reduce impo­zitele. — Pall Mall Gazete din Londra spune că locuitorii din oraşul Tipperary, Irlanda, vrând să scape de tirania d-lui Smith- B­a­y, proprietarul pământului pe care este aşezat oraşul, au hotărât de a părăsi oraşul cu toţii şi a construi un altul la 3 mile depărtare pe proprietatea lordului Staff­ord­ O’Brien. Aceasta este o notă vie a relaţiunilor economice dintre om liber şi om liber... politiceşte. — Grevele roade­rau organizaţia eco­nomică de astă­zi. In Franţa greva ţesă­torilor de la Arras a încetat, greviştii erau în număr de peste 700. In Englitera o grevă grozavă este a­­ceea a lucrătorilor de la luminat. Com­pania de gaz declară că a luat toate mă­surile ca să poată rezista grevei și cu toate astea la 8 Decembre în Salford, a fost nevoe a se recurge la alt mijloc de luminat, presiunea ne mai­­fiind îndes­tulătoare. Din Manchester tot 7 Decembre ni se telegrafiază că din pricina grevei multe fabrici şi case sunt fără lumină şi este o ceaţă îngrozitoare. Ziarul Star com­bate cu înverşunare sistemul de a se da în întreprindere privată aceste servicii publice ca iluminatul şi preconiseaza con­ducerea lor de către comune, ziarul a­­rată că la M­anchester şi Salford lucrătorii sau pus în grevă pentru că fraţii lor afi­liaţi la Union (societăţi de lucrători) nu sunt primiţi la lucru şi adaugă că în a­­devăr trebue municipalizate serviciile pu­blice, gaz, apă etc. dar mai mult încă trebue democratizate municipalităţile. In Germania la Westphilia 85 gropi de cărbuni au votat suspendarea lucrului, până când administraţia minilor se va hotârâ­ să primească la lucru pe toţi gre­viştii din greva veche. Foile guverna­mentale ascunde lucrul dar afacerea este foarte gravă. Ministrul de interne a a­­vut o conferinţă cu d Bcettlicher şi în urma acestei conferinţe doi curieri au pornit unul la Francfort pentru împărat şi altul la Friedrichsruhe pentru cancelar. Deputaţii Hamacher şi Stretzel au ple­cat la Essen în speranţă de a aranja lu­crurile, întreg bazinul Saar este agitat şi situ­aţia foarte critică. In Belgia nu mai vorbesc suntem în perpretua grevă. Muncitorii sunt foarte bine organizaţi şi mai toate grevele ce fac sunt cu succes. — Vam vorbit într’una din corespon­denţele mele de Moresnet, acum voiu complecta. Suprafaţa teritorului Morensnet este de 232 hectare şi o populaţiune de 2.800 suflete. Neutralitaţia datează din 1815, plenipotenţiarii delegaţi cu delimitarea dintre Prusia şi Pays-Bas (ţările de jos) nu am putut se cadă de acord din pri­cină ,ca la Morensnet erau nişte mine de zinc foarte bogate. Aceste mine erau cu­noscute încă din secolul al cinci-spre-ze­­celea și sunt primile din cari s’au extras zinc. De la 1815 şi până astăzi s’a bucu­rat de cea mai perfectă libertate. Nici o autoritate, nici- un impozit, armată nu . Moresnetul era un adevâr paradis. Acum se va sfârşi cu bunătăţile. De remarcat că mai nici un locuitor nu simpatisează cu Germania şi va fi greu de a se germaniza partea ce va că­dea Germaniei. — Femeile internate la spitalul Saint-Pi­erre, pentru cauză de higienă (prostitua­tele) s’au revoltat spărgând totul ce le înconjoară ast­fel că a trebuit să intervie poliţia spre a le linişti. De­sigur că re­gimul de la Saint-Pierre trebue să fie grozav de aspru ca Belgienile să se re­volte. In general Belgii sunt şi mai răb­dători de­cât românii. Theatru merge bine. Cred că nu fac rau de a atâta, ca Bruxelul împreună cu comunele alăturate (foburgurile) nu se ridică de­cât la o populaţiune aproape îndoită ca a Bucureştilor şi avem 15 tea­­truri anume : Monnaie (opera cea mare) Pure, Galeries, Alhambra, Moliere, Vau­deville, Bourse, Eden, (Theatre Franţais,) Theatru Comunal, Renaissance, Al­azar, Scala, Casino de la Bourse, Victoria. A­­ceste­a sunt principalele, apoi mai sunt alte sale de spectacole. La Moliere se joacă La little pour la Vie de A. Daudet, cu mare succes. G­urgueteau­». ACTE OFICIALE Ministerul de finanţe — D. Vasile Vineş, doctor în drept, fost pre­fect, se numeşte în funcţiunea de comisar al gu­vernului pe lângă creditele funciare din Bucureşt­i în locul d-lui M. Gr. Ciocârdia, trecut în altă funcţie. — D. P. Negei, fost controlor, este numit pe ziua de 1 Decembre 1889, controlor fiscal, în lo­cul d-lui C. Forescu, demisionat. — D. loan Enescu, este numit în postul de vi­­itor de registre clasa II la monetăria Statului , fabrica de timbre, în locul d-lui Petru loan, de­misionat. — D. G. Alexandrescu, este numit în postul de conservator al monetăriei Statului și fabrice­ de timbre, în locul d-luî Dimitrie Clinceanu, demi­sionat.- ----­ DIN IAŞI La d. G. P. Balş, a avut loc o mică reuniune politică,, în care d-sa a expus situaţiunea politică a par­tidului d-luî Lascăr Catargiu. D. Balş, a propus apoi (şi s-a admis), ideia unei întruniri publice, la care să vor chema toate colegiile elec­torale din Iaşi. Probabil că această întrunire va avea loc în saloanele h­otelului Traian. „ Studenţii, după ce li s’a refuzat saloanele palatului pentru balul ce vor să dea la 16 Decembrie pentru ridicarea unui bust în Botoşani ma­relui poet Eminescu, trimisese pe u­­din ei la Paşcani să ceară d-lui Ros­­nova­nu saloanele sale. Din diferite cauze, d. Rosnoveanu neputându-le da, studenţii vor da acest bal în saloanele oţelului Traian. „ Aflăm că în curând d. Leon Gri­­gorescu, distinsul absolvent al fa­cultăţei de litere, va ţine o confe­rinţă, în care va trata Condiţiunea famed în societatea modernă. Conferinţa se ţine în scop de a adaugă la fondul destinat pentru facerea­ bustului lui Eminescu. Credem că atât scopul cât şi va­loarea conferenţiarului sunt de na­tură a asigura reuşita conferenţei, a cărei dată exată o vom anunţa la timp. .. Ar fi de dorit ca oficiul poştal sucursal din Sărărie, să fie însărci­nat, pe lângă primirea scrisorilor simple şi a celor recomandate, şi cu primirea de mandate poştale pre­cum şi cu serviciul de mesagerii , fi­­ind-că numai ast­fel s’ar aduce o înlesnire reală publicului, care este astă­zî silit a alerga de la extre­mităţile Iaşului până la oficiul cen­tral pentru mandate şi mesagerii. Credem că noul director, d. Suţu, va lua notă de această justă observaţie şi va căuta să resolve cestiunea în interesul publicului pentru care sa creat acest servicii­ sucursal.­­ G. Bordeanu din comuna Şipotele care fusese dat în judecată fiind­că părăsise biuroul în timpul alegerei, în 1 Decembrie a fost achitat de juraţi, cu toată opoziţia înverşunată a d-luî avocat Abgar Buikliu unul din juraţi. * In 16 Decembrie d. profesor Gri­­gorie Buţureanu, va vorbi în sala clubului radical, despre m­olul şi în­rîurirea partidului radical în societa-I__ ______A ls X A eşit de sub presă No. 3 al Ar­chivei societăţei Sciinţifice literare, cu un sumar foarte bogat, X La societatea sciinţifică­ literară s’a citit între altele o notiţă a d-lui I. Bogdan, student la St.­Petersburg, asupra unei călătorii a lui Trifon Corboeinicof făcută în Moldova la 1593, călătorie publicată în jurnalul societăţei istorice şi Arheologice din San-Petersburg în 1887. Călătorul dă informaţii importante asupra cetăţilor Hotin,­­Suceava, a­­supra satului Botoşani şi Ştefăneşti asupra unei visite la biserica Sf. Neculai şi Domnitorului Aron Vodă în curtea domnească. S’a citit asemenea o lungă scri­soare a lui Ubicini, către N. Go­­lescu, relativă la evenimentele im­portante da la 1848 în­coace.­­ Studenţii Universitari luând de­riziunea a ridica un bust def. poet Mihail Eminescu, în Botoşani, cu o­­caziunea congresului viitor ce va avea loc în acel oraş, pentru ajun­gerea acestui scop, au hotărât a da un bal, care este pus sub pntrona­­giul d-lor : Aglae Andrei, Elena Bastache, Rux. Cam­ian, Maria Ciurea, Maria Climescu, Adela Cosmovici, Elena Densuşianu, Cle­opatra Genoi, H­atansa Gheorghiu, Olga Ghidionescu, Maria Holban, Maria Iri­­mescu, Natalie Istrate, Ecater­ Leonar­descu, Elena Mărzescu, Elsa Misir, Ma­rii Morţun, Maria Petrovanu, Matilda­­ Foni, Aglae Râşcanu, Iosefina Râşeanu, Balaşa Şendrea, Maria Stamate, Carolina St­ravolca, Natalie Sutzu, Elena IUreche, Elisa Vâleanu, Elena Vârgolici. Acest bal va avea loc, în saloa­nele otelului Traian din Iaşi, in seara de 16 Decembre a. c. Preţul intrării 5 franci de persoană. Membrii comitetului organiza­t sunt: d­­nele Hortansa Ardeleanu, Eleonora Ar­­maşu, Chaterina Botez, Erna Heiban, Lu­cia Manolescu, d-nii Cesar Parteni An­­toni, Al. Braescu, Christ Georgescu, St. C. Ioan, V. Lateş, P. Liciu, Gavril Mu­­sicescu, Gh. Neculau, L. C. Teodorescu, C. Vasiliu. X . Prin stăruinţele Mitropolitului de aci, d. Apostol, absolvent al facul­­tăţei de litere şi istorie, care să numise suplinitor la catedra de is­torie de la seminarul Veniamin, s’a trecut la divisionara înfiinţată la li­­ceu, numindu-se în locul său pă­rintele Conon Aramescu, favoritul prea S­f. Mitropolitul, iar d. V. Atanasiu, recomandat pentru divi­zionară, rămâne fără post.­­ A apărut (tipografia H. Golddner) o scriere a d-lui arhitect G. Ste­­rian , despre restaurarea monumentelor în străinătate și în România. ---------------------------------­ (Urmarea şedi­i’ ^ Decembre 1889) lor publice, zice că nu poate să-şi dea azi opiniunea de­oare­ce lupta electo­rală e încă deschisa. D-sa ca om de legi însă spune că biuroul electoral din Plo­eşti, a procedat greşit. Guvernul se va pronunţa numai după ce se vor termina alegerile. D. Paul se miră de modul judaic cum ministrul lucrurilor publice a interpretat legea. Guvernul e chemat să aplice legea. D-voastră sunteţi puterea executivei şi conform art. 58 din legea electorală tre­buia să vă pronunţaţi asupra contestarei ce aţi primit-o. Trebuia să declaraţi de bani aleşi pe acei 4 cari au întrunit ma­joritatea şi pentru cele alte 6 locuri ba-f lotaj. D. Marghiloman spune ca d-sa ca mi­nistru de interne e judecător. De ce fa­ceţi o denigare de justiţie ? La Ploeşti s’a făcut o alegere, perfectă din toate punctele de vedere, 4 candi­daţi au fost aleşi şi sunt bine aleşi. Ce se poate întâmpla ? Mâine se vor face a­­legerile pentru balotaj. Ei bine, admiteţi cât se vor alege încă 10, veţi avea pen­tru colegiul întâiu 14 aleşi. Ce va face guvernul ? Vrând ne­­vrând, va trebui sâ declare debuni aleşi pe acei 4 aleşi la primul scru­tin şi sâ caseze a doua alegere. Dacă gu­vernul ar fi examinat contestarea ce s’a făcut imediat, ploeştenii ar fi scutiţi de o­­ nouă alegere. Azi e prea târziu şi noi nu facem alt­ceva de cât discutăm o chestiune de in­terpretare. Nu eraţi să prejudecăţi chestiunea de loc, căci era vorba să apăraţi un­ text al legei. Discuţiunea se înhide, după ce vor­beşte d. Pătărlăgeanu contra. D. Argintoianui ’şi desvolta interpela­rea anunţată ministerului domenilor asu- FOIȚA ZIARULUI „LUPTA­. - ef ALBERT DELPIT CU PASIUNE XXVII. — (urmare) — Maud! Genevieva să se găsească în fața Maudei ! Ea va fi silită să-i vor­bească, să-i răspundă să-l surâdâ. O a­­semenea nerușinare mira, speria pe tâ­năra femee. Evident d-na La Faurie se supunea nevoei. Evitând să-și vadă ne­poata, refuzând să meargă la ea. Engleza putea sâ deștepte bănuelile bărbatului el. El s’ar întreba pentru­ ce aceste două fe­mei fug una de alta ca doul inimici fu­rioşi De­sigur și Maud făcea aceste re­­flecţiuni, și, după obiceiul el, ea era cu­tezătoare. La acest gând d na Coraize avu un acces de furie. Ei bine ! fie, va primi p’această cocotă ! Pentru prima oară ea va putea să-şi uşureze inima şi sâ-i arunce în faţă toate suferinţele şi toată ura ei. Intr’adevâr d-na La Faurie se cam temea. Genevieva nu se înşela de loc; mătuşa ei venea pentru că nu se putea să nu vie. Ce scuză să fi dat bărbatului său? Intrând în salonul victimei sale Maud simțea o tulburare grozavă. Cu toata puterea el d’a se stăpâni o emoțiune mare o apucă. Ce'i va zice Genevieva și i­ai ales ce va îndrăsni ea sâ’i răs­­pund­ă ? Mândria ei se revolta dinainte. Ea prevedea reproșurile, insultele chiar pe cari va trebui sa le sufere. Susţinută de vanitatea ei tot­d’a­una deşteaptă, D-na La Faurie râmase îndras­­neaţâ, cu ochiul sigur, cu înfăţişare a­­proape provocatoare. Acum cele două duşmane se priveau nemişcate. Fără voia el Maud simţi cum i se strânge inima. Cu obrajii palizi, ochii înflăcărați de fri­guri, trăsurile sbârcite Genevieva apărea ca statua în viață a Desperărei. — D-ta ai vrut să mă vezi ? strigă ea cu o voce aspră. Privește! Iată ce ai făcut din mine. Eram cea mai fericită dintre femei: sunt azi cea mai mizera­bilă ! Nu mai exista fericire, bucurie, dra­goste, speranţă: iată viaţa mea d’acum înainte Şi d-ta eşti aceea care m’ai as­­vârlit în abisul în care mă svârcolesc ! D-ta eşti acela, care ’mi-ai luat totul; bărbatul pe care ’l iubeam, viaţa mea încrezătoare, repausul zilelor mele, som­nul nopţilor mele ! Ah! ce demon te a împins! De ce ai intrat în viaţa mea, dacă ai intrat numai pentru ca să mă desperi ? D-na La Faurie se aştepta la furie la cuvinte de ură. Această explozie de du­rere o mişcă până în fundul inimei. Ea lăsa atâtea torture pe obrajii acestei co­pite pe care o ura odatâ ! Și iată acum că Genevieva in loc s’o zdrobească dă un țipăt nebun de spaimă și durere. Maud căzu pe un fotoliu fără ca să răspundă: o emoțiune neaşteptată o înă­buşă. Atunci d-na Coraize se apropie de ea și încet: — Ce ’ți-am făcuti? reluă ea. De ce greşală sunt culpabilă faţă de d-ta? Am meritat aşa dar furia d tale fără ca să ştiu. Dacă rriar fi cunoscut mai bine, nu m’ar fi sfărâmat cu atâta cru­zime ! Nici odată n’am fost prea fericita. Abia ’mi-am văzut părinţii. Am fost crescută de unchiul meu şi este adevărat el m’a iubit mult. Dar în sfârşit n’am cunoscut­­nici o dată acele intimităţi dulci, acele mângâeri su­blime, pe cari le are o fată care are mamă. Până la 18 ani, am trăit într’un pension mare, ca închisă într’o puşcărie. N’am iubit nici o dată de cât pe bărbatul meU. Când l-am luat T-am adus întreg amorul meU. Am pus în această căsă­torie nu numai viitorul, dar chiar şi tre­­nul, Edmond înfăţişa pentru mine tot ce e mai pur, mai nobil, mai sincer. Şi d-ta au distrus totul! Ea îşi ascunsese obrajii între mâini. Lacrămi arzătoare li curgeau din inimă prin ochi. Maud o privea foarte miş­cată uitând ura ei de altă dată-Nu îţi cer secretele d-tale, urmă d-na Garaize, arâtându-şi faţa scâldatâ de la­­crămi. Dar am cugetat atât de mult în orele mele de înspăimântătoare singură­tate, în­cât am ghicit totul. Cunosc a­­cum­ aşa de bine adevărul, ca şi cum aşi fi fost confidentul vostru. Ai fost amanta lui Edmond și te a pă­răsit, când am devenit femeia Iul. Mân­dria și amorul d-tale au suferit de a­­ceastă părăsire. Nu ’mi al­ertat de loc câ am fost cauza nefericirel d-tale. Dacă nu m’ar fi luat pe mine, n’ar fi luat el pe alta ? Ş’apoi nu știi că tot ce e mai bun pe lume e sâ te sacrifici pen­tru acela pe care o iubeşti ? Dar nu, d-ta ai vrut să te răspuni pe Edmond şi poate chiar pe mine. De mine care sunt cu totul inocenta ! Atunci ai încercat totul pentru aţi redobândi ve­chea domnie asupra lui. Şi ai reuşit!... Ah ! nenorocit’o !... Dacă ai fi ştiut în a­­cea zi răul ce făceai ! Mă loveai de moarte, ca şi cum ’mi-ar fi vârât un cu­ţit în inimă ! Şi am două-zeci de ani, sunt frumoasă, bogată ! Am tot ce poate să fie fericire pentru o fiinţă omenească... D-ta ai trecut prin viaţa mea, şi nimic nu’mi mai rămâne. Iluzii, bucurie, dra­goste toate s’au distrus. Sunt văduvă unui bărbat care trăeşte şi voiu plânge tot-d’auna iluziile mele cari au murit. Din noU mâna eî tremurândă ascunse ochii înmuiaţi în lacrămî. Nu mal erau lacrime, erau adevărate şiroae de plâns. Ea nu’și spunea că să umilea când lăsa pe rivala el să vadă toată durerea care o simţea. Francheţa naturei sale învingea calculele cugetărei. Şi-i din partea ei Maud simţea cum creştea prima ei emo­­ţiune înaintea acestei dureri atât de sin­ceră şi de naivă. Nu sunt oameni cu desăvârşire răi. Chiar fiinţa cea mai per­versa­are­­,în inima sa locuri în cari se strecor scântee de îmblânzire. Maud avu un elan de milă înconscientă, dacă nu adevârat. — Ei bine! da, este adevărat, strigă ea cu violență. Vrei să fiu ,tot atât de sinceră ca d-ta. Edmond a fost amantul meu. Nu nu­mai că mă părăsi, dar la părăsire adă­­uga și insultă. Și aceasta este tocmai că o­ femee ca mine nu iartă nici­odată. Vezi că nu caut să mă fac mai bună de cât sunt. ’Ți mărturisesc tot, da tot. Cum sa’l pedepsesc? Prin d-ta. Nu mi­­am spus că vei sufei’i, dar că eu voiu fi răzbunatâ. Azi văd că răzbunarea mea și-a depășit scopul, și mă opresc. Nu știu dacă este nenorocit el, pe care Îl uresc, știu că d-ta ești”nenorocită, d-ta pe care nu te mai urăsc ! (Vo­tum*) — 9 Decembrie 1889. — —------~00 7­ 0——------

Next