Lupta, decembrie 1889 (Anul 6, nr. 993-1015)
1889-12-04 / nr. 996
JOBILIA A .DOVA "T ANUL VI. SERIA III. No. 996. IN STREINATATU Numărul 15 Bani REDACŢIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart), BUCUREŞTI, LUNI, MARŢI 4-5 DECEMBRIE 1889 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia , IV, , , . . 25 bani . Inserţie şi reclame , . . . 2 lei , Pentru anunciuri a te adresa In RomAnia, la Agenţia Havas In Francia, Italia, Auatro-Ungaria el Anglia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paria preoţim şi aaearialele el Un namér vechiü 50 Banî. ADMINISTRAŢIA e Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart), „TIMPUL“ FIZIONOMIA CAMEREI _________________________ TOT REACŢIONARI Corespondenţa din Belgia % CORPURILE LEGIUITOARE CU PASIUNE „TIULFUL“ Lipsea la noi o gazetă în care tot ce e doctrinar şi reacţionar, tot ce e înfumurat şi absurd să se poată oglindi, sau mai drept, lipsea o gazetă care să fie la discreţia celui mai îngâmfat şi mai emfatic dintre oamenii noştrii politici. Naţionalul, deşi conservator, are însă o notă moderata, de multe ori chiar liberală. Constituţionalul, deşi foarte autoritar în materie politică şi socială, totuşi să păzeşte de a cădea în conservatorismul absurd, iar L'Indépendance să mulțumeşte a face conservatorism după cum Jourdain personagiul din Moliére făcea proză... Prezența d-lui Alex. Lahovari la ministerul de externe a acoperit lacuna. Astăzi avem o gazetă. Timpul, curat conservatoare, conservatoare în sensul cel rău, cel fals, cel pe care societatea modernă ’l-a repudiat, iar oamenii culţi şi luminaţi ’l-au pără- T sit. Astăzi avem în Timpul gazeta utopicilor trecutului, a orbilor în vederea fenomenelor sociale, a înguştilor la minte în apreciarea lor şi a absurzilor în laudele ridicule pe cari şi le decernează ei singuri. Nouă ne trebuia o astfel de gazetă, pentru că în realitate există încă o mâna de oameni cari gândesc astfel, noi aveam trebuinţă de provocarea celor cari, în lupta din cei 400 de ani din urmă, au fost învinşi, pentru ca să nu ne facem iluzii în viitor asupra corigibilităţei lor. Conservator omul cel odios şi fals dispăruse în mijlocul agitărilor politice în contra d-lui I. Brâtianu. D. Alex. Lahovari profită că a izbutit să rămână ministru în trei ministere, profită de faptul că rupânduse de d. L. Catargiu s’a rupt de elementul liberal-vernescist, pentru ca să’și dea curs îngâmfârei sale conservatoare și ideilor celor mai false cari au împodobit vre-o-dată capul unui om de talent. Acestea zise în mod general, abordez faimoasele vederi filosofico-sociale, expuse, pe cât se vede, de însuşi şeful şcoalii redeschise de Timpul Iată ce scrie la adresa liberalilor în genere : Au crezut şi, cu toată desvoltarea Intelectuală a omenirei, tot mai cred că faptele sociale stau în dependinţa câtorva voinţi, că oamenii fac evenimentele iar nu ele pe oamenii ce le reprezintă, — şi că astfel este îndestul să -ţi închipui o reformă pentru ca ea să şi devină realizabilă. Regretăm că această numeroasă categorie de politiciani nu pot să priceapă că fenomenele sociale trebuesc simplu recunoscute iar nu discutate. Metafizică mai de fantazie nu s’a făcut de mult timp. Am şi uitat de când nu am citit prin cărţi învechite asemenea elucubraţii cu pretenţie de ştiinţă socială. Cu alte cuvinte, evenimentele sociale nu sunt produsul activităţei, a muncei şi a năzuinţelor oamenilor ! Aceştia nu fac evenimentele... Dar atunci aşi îndrăzni să întreb : cine le face ? Cred că nobilii teoriticieni de la Timpul nu vor merge cu intransigenţa până a pretinde că evenimentele sau fenomenele sociale să nasc din nimic, după cum D-zeu, după Scriptură, a creat lumea ! A susţine că societatea este un produs extrasocial este o adevărată culme ! Mai mult, reprezentanţii celui mai pur conservatism ne spun că fenomenele sociale nu trebuesc discutate ci pur şi simplu recunoscute ! Cu alte cuvinte, ele sunt fatale, imuabile şi in afară de orice înrâurire a oamenilor. Eu pariez că autorul articolului din Timpul, a citit undeva că atât fenomenele cereşti cât şi cele ale naturei în genere sunt imutabile, că omul nu poate să le modifice ci este nevoit să le suporteze, cel mult să se ocrotească, pe cât îi este cu putinţă, în contra lor ! Citind această teorie, redactorul, pentru a’şi da aerul de om cu înveţatură şi cu vederi adânci, a crezut de cuviinţă a o aplica şi la fenomenele sociale ! Apoi ai scrântit’oreu confrate conservator, căci şi copii ştii astăzi că ceea ce disting de ex. fenomenele astronomice şi cele fizice în genere de acele sociale este tocmai că pe când cele d’intâiu sunt nemodificabile, în afară de acţiunea şi de influenţa omului, cele al doilea sunt esenţialmente modificabile, de vreme ce sunt însăşi produsul omenire. Prin urmare, când ni să spune de timpul că nu avem faţă cu fenomenele sociale, nici măcar dreptul de a le discuta, să spune, estemi-se expresiunea, cea mai mare nerozie sociologică care a ieşit din capul cuiva! Frumoasă perspectivă să dă de timpul inteligenţei omeneşti şi societatea, acea de a înregistra fenomenele sociale fără a le discuta, fără să le modifice, fără nimic. Dar drept ce nejiai d-le Al. Lahovari ? Ne iau oare drept fosile, bune, cel mult, pentru istoricii viitorului de a caracteriza cutare pătură socială ? Dar drept ce iai fenomenele ? Le înglobezi poate in legile generale după cari sistemul nostru solar sau marile fenomene ale naturei se conduc ? După ce am arătat adâncimele filosofice ale conservatorilor noştrii, vin acum la a doua parte, la acea care tratează despre partidul liberal şi cel conservator. Rog pe cititori să aibă pacienţa, căci au să audă lucruri mirobolante. Gr. Fanu i ------------«SS©®®®“®®0------------ SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Viena, 14 Decembrie. Politische Corespondenz publică o scrisoare din Bucureşti, în care se face să se valoreze importanţa votului Senatului în alegerea comisiunii pentru răspunsul la adresă. Situaţia cabinetului se află asigurată prin faptul acestui vot şi prevederile în privinţa majorităţii de care ar dispune în cele două Camere se găsesc pe deplin justificate. Aceeaşi corespondenţă vorbeşte de noul succes obţinut de guvern în negocierile sale cu Italia în privinţa vitelor , libera intrare a proveninţelor din Brăila şi din Galaţi e pe punctul de a fi acordată. Viena, 14 Decembrie. Inginerul-şef al comisiei dunărene din Galaţi D. Charles Hartley a plecat azi la Londra. Paris, 14 Decembrie. Camera Deputaţilor. — Deputatul radical Conturier a combătut creditul de 1,600,000 fr. pentru fondurile secrete ca imorale şi contrarii principiilor republicane. D. Gonstans a răspuns că guvernul are trebuinţă de a fi informat de tentativele ostile Statului, spre a le putea înă buşi , fondurile secrete sunt exclusiv destinate serviciului siguranţei generale iar nu presei. Ministrul a declarat că aprobarea acestui credit, necesar apărăriieRepublicei, ar fi considerată ca un vot de încredere, în cazul contrariu ministerul ar părăsi puterea (aplausely, stânga). D. Roche, bulangist a zis, că creditul în discuţiune e socoteala de plătit după alegeri şi dacă majoritatea ei votează ea o va face din recunoştinţă pentru guvernul, binefăcătorul său. (Aplause pe băncile bulangiste). D. Cagon citeşte, în numele mai multor deputaţi nuci, o declaraţiune în favoarea votării creditului (Aplause în stânga şi în centru). D. Ghiche combate creditul, atacă majoritatea republicană şi îl impută că voeşte să facă toate pentru a putea conserva locurile sale. (Protestări la stânga, ceartă vie între republicani şi bulangişti. Camera decide prin 332 voturi contra 166 a trece la discuţia pe articole. Primele două articole au fost adoptate cu o mare majoritate, apoi s’a votat legea în întreg cu 290 voturi contra 192. Londra, 14 Decembre. Un conflict ameninţă de a izbucni în Africa între Englitera şi Portugalia. Şeful de batalion portugez Serppinto a atacat triburile Makoldlo cărora le-a pricinuit mari perderi, el urmăreşte cucerirea întregului teritoriu până la lacul Nyassa. Zanzibar, 14 Decembre. Emin Paşa merge mai bine. Roma, 14 Decembre. Consiliul sanitar provincial desminte într’un chip categoric ivirea Influenţei la Roma. Dublin, 14 Decembre. Noul vice-rege al Irlandei lord Zetland, a făcut intrarea sa solemnă la Dublin, el a fost salutat cu entusiasm. Studenţii universităţii a rupt cordonul militar şi s’au rânduit în cortegiu cântânti fiuiuul naţional. Nici-o manifestaţie nu s’a produs. Constantinopol, 14 Decembrie. Sultanul a făcut să se dea un ordin telegrafic autorităţilor din Scutari din Albania de a întrebuinţa toate mijloacele posibil spre a uşura mizeria muntenegrenilor cari se refugiază în Albania în urma foametei ce domneşte în ţara lor. Sultanul a fixat de asemenea o sumă considerabilă ce se va trimete prinţului Nicolae de Muntenegru cu rugăciunea de a o împărţi victimelor foametei. Viena, 14 Decembrie. Arhiepiscopul din Viena, cardinalul Gangelbauer, a murit. ---------------sd-s&sga-o-------------- Fizionomia Camerei Culoarele Camerei prezintă Sâmbătă un aspect internaţional, toate naţionalităţile sunt reprezentate, întâlneşti şerbi, bulgari, evrei, nemţi şi mai cu seamă greci, cari toţi se dau drept macedoneni. Bieţii aspiranţi la cetăţenia română umblă ca nişte umbre rătăcite în infernul lui Dante, învertindu-se în vărtejul parlamentar. Figurile lor sunt îngrijite, mina lor tristă, gesturile umilite. Ei trimet prin uşieri cărţi de vizită pe la toţi deputaţii influenţi şi aşteaptă cu grije să capete un cuvânt bun. Mai cu seamă Evreii, cari sunt obiectul special al animozitatei multor deputaţi, au figurele cele mai disperate. Pentru un deputat care le zice o vorbă bună, sunt zece cari le întorc spetele. Scene nostime au loc din această cauză. Aşa, d. Alexandrescu de la Iaşi, vestit Evreofag, e abordat în culoare de un tânâr, al cărui nume schimbat nu trădează origina semitică şi care îl roagă să-l dea ajutor la indigenat. — Cum nu, îi răspunde d. Alexandrescu, «eu votez pe toţi străinii, deci şi pe d-ta. «Eu numai pe jidani îi combat. —«Din nenorocire d-le Alexandrescu, «răspunse tânărul, eu sunt jian»... Tablou! Sentimentul patriotic al d-lui Alexandrescu îl jucase o frumoasă festă, el nu’l prevestise că postulantul este jidan !... Ca şi in celelalte Sâmbete, petiţiunile şi indigenatele sunt lăsate la o parte pentru interpelări sau alte voturi mai urgente Aşa, d. Ghermani se scoală și roagă pe Cameră a vota un număr de credite, între cari este și acel afectat pentru plata cuponului împrumutului de 50 milioane contractat de d. Vernescu în vacanții. D. Catargiu, sub ministerul căruia s’a efectuat împrumutul, cere cuvântul. —«D-lor, zice fostul prim-ministru, deşi «sub mine s’a făcut împrumutul ista, totuşi «eu habar n’am, căci aiasti erea treaba «d-lui Vernescu şi fiindcă d. Vernescu «nu e aici, cer amânarea până va veni «d-nia sa». O clamoare de protestare se ridică din partea porumbeilor. Toţi ridică aripile în sus ca semn de indignare. — Dar avem un ministru» zic unii. —«Dar e neauzit ca să nu se trateze o «chestie fiindcă lipsește un deputat» adaogă un altul. — «Unde să o găsim pe d. Vernescu?zice un al patrulea, «poate e la Tunari». — «Nu d-lor, replică d. Catargiu, d. «Vernescu este la Senat. Deci lucrul e «uşor... n’aveţi decât să trimeteţi o istabila ista şi colegul meu soseşte în 5 minute» Cititorii sunt rugaţi ca să înţeleagă sub întâiul ista o telegramă, iar sub al doilea ista, Senatul. Propunerea d-lui L. Catargiu este respinsă cu râsete. — «Cum îi vine să facă astfel depropuneri» strigă un porumbel. Pe la patru ore, după o interpelare a d-lui Negoescu, în care junele deputat de la Ploeşti arată mult talent şi capătă un legitim succes, deputaţii ştiind că la Senat se discută răspunsul la mesagiu, pleacă în mare număr spre maturul corp, înfăţişarea Senatului era impozantă. Toate locurile ocupate, şiruri de capete albe impodobeau fotoliurile. Imobilitatea în care senatorii stau şi somnolenţa discretă care îl leagănă le dau aerul senatorilor romani din timpul invaziunei Galilor. Părinţii noştrii conscrişi sunt şi el miraţi de atâta lume, mai ales de prezenţa damelor. — «Ce o fi căutând la noi ?» întreabă d. Alcaz la ureche pe un venerabil prelat. Urmaşul lui Hristos pleacă ochii în jos cu ipocrizie. După ce d. Grădişteanu sfârşeşte, o tăcere mormântală să face. Senatorii sunt în aşteptare. Ce aşteaptă? Aşteaptă ca un orator să se sute la tribună. Preşedintele citeşte lista celor înscrişi, ea este lungă. Nimenea nu voeşte să vorbească. — «D-le Ianov, zice preşedintele, eşti »înscris, ai cuvântul». — «Pe cine să combat?» întreabă d. Ianov. ■ — «D-le Giani d-ta eşti înscris după »d. Ianov». — «Aştept ca un senator să susţină »răspunsul la mesagiu pentru a-l combate, răspunde decanul baroului Capitalei. — «Atunci d-le Esarcu, îţi dau cuvântul, zice preşedintele, ai să vorbeşti »pentru sau contra». — «Nu pot să spun până nu voiu auzi »declaraţiele guvernului». — «D-le Fleva, d-ta voeşti să vorbeşti» continuă preşedintele disperat. — «E târziu şi nu aşi voi să încep la »o oră înaintată.» Aceste îndemnuri ocupă jumătate de oră, publicul râde cu hohot, tribunele încep a zice destul de tare : «Să caută un orator la Senat» Deputaţii cari sunt faţă fac un haz nespus. D. Eug. Ienescu zice destul de tare: «Dacă Senatul nu are oratori să le «dăm noi.» — «Dacă nimenea nu voeşte a vorbi, »atunci să se închidă discuţia» adaugă d. Bobeica. Damele din tribuna trădează o mare decepţiune, publicul devine tot mai zeflemist, din tribuna pressei să strigă tare : «desfiinţarea Senatului». Scena este barocă şi penibilă. In sfârşit, preşidentului îi vine o idee genială, salvatoare, el ridică şedinţa !... şi o lărgire a colegiilor electorale, a formulat o protestare ridiculă, bazată, între altele, pe motivul că cele patru colegii vechi erau mai bine constituite şi ofereau mai multe garanţii de independenţă. Guvernul colectivist a căzut, liberaliiconservatori au venit la putere, dar Constituţia a rămas bună revizuită şi protestarea în cestiune legată vecinie de acest partid, întocmai astfel se întâmplă acuma cu colectivitatea şi cu vânzarea de pământuri la ţărani. A doua zi după căderea lor de la putere, oamenii aceştia, a căror vedere era viciată prin cei 12 ani de cârmuire, n’au putut înţelege că cu răscoala ţeranilor se petrece un fenomen social, şi că, dacă am admite chiar că au fost instigatori, ciocoi, muscali şi jugănari, nu este mai puţin adevărat că mizeria erea imensă la ţară şi că instigatorii au găsit un teren favorabil de exploatat. Colectiviştii n’au fost In stare să priceapă asemenea lucru, dânşii erau prea jos căzuţi spre a se ridica la consideraţiuni de o ordine mai înaltă, cei 12 ani de putere fără ţărm îl făcuse prea practici şi prea cinici, şi pentru dânşii nimic nu exista în afară de puterea pumnului şi a baionetei. De aceia ei şi-au spus că, pentru a se potoli răscoalele, nu’i nevoie de a se împărţi pământuri la ţărani, ci e nevoie numai de a se împărţi gloanţe şi baionete. Astfel, colectivitatea singură din întreaga ţară, singură dintre toate partidele politice, s’a pronunţat în contra dârei de pământuri la săteni ; dar, pentru norocirea ei, această chestie a fost tranşată, de bine de rou, pământurile se vor da, toată lumea se va pune de acord asupra acestei afaceri, proprietarii şi arendaşii vor uita pagubele din vremea răscoalelor, iar colectiviştii nu vor fi câştigat nimic din încâpăţînarea şi reacţionara lor purtare, ci le va râmâne o pată vecinică pe frunte, aceea că dânşii singuri n’au voit sâ recunoască dreptul sătenilor la pământ. Când aceasta-i realitatea, cum de mai îndrăznesc unele ziare colectiviste să ne acuze că suntem adversarii concentrarei liberale ? Căci a te uni cu oamenii cari în toiul răscoalelor au cerut în parlament, prin glasul d-lui C. Stoicescu, să reprime mişcarea cu gloanţe, căci a te uni cu aceia cari dupe aceia şi până astăzi n’au voit şi nu vor să recunoască că ne aflăm în faţa unui fenomen social şi că ţăranii au nevoie de o uşurare a starelor economice, însemnează nu a te uni cu liberalii, dar cu nişte îndărătnici reacţionari şi încă cu partidul cel mai înapoiat şi cel mai reacţionar din ţară. Pe câtă vreme, prin urmare, d-nii colectivişti, vor rămâne aceea ce sunt, adică oameni mai învechiţi, şi mai reacţionar decât toţi conservatorii, decât Lascar Catargiu, Lahovari, Carp, Florescu etc., până atunci nu au dreptul a se numi liberali şi vor bine-merita de la principii toţi democraţii şi toţi liberalii cari îi vor combate. --------------------------------- TOT REACŢIONAM Cine loveşte în colectivişti este taxat de adversar al concentrarei liberale, de om care face treburile reacţiunei, şi alte multe de felul acesta. In realitate, cine loveşte în colectivitate nu face nici un rou liberalizmului, ba din potrivă, căci cine este un sincer partizan al întrunirei liberalilor într’un singur manunchiu, acela trebue să lovească şi în organizaţiunea colectivistă şi în spiritul politic care îl animă. N’avem decât să dăm un singur exemplu, pentru a ilustra cu prisosinţă aceea ce afirmăm. Se ştie că partidul liberal-conservator, a doua zi după revizuirea Constituţiunei --------------------------------------- CORESPONDENŢA 01 BELGIA Afacerea Gautier, interpelarea Bara-Jassou. —Stanley şi Emin paşa—Republica Bresiliana.— Situaţia financiară în Statele Unite. — Un oraş întreg vrea să se mute. — Greve. — Moresnet. — Revoltă de Femei. — Teatru. Bruxelles, 10 Decembrie 1889. Cum v’am anunţat prin corespondenţa trecută, interpelarea d-lui Bara, fost ministru de justiţie în cabinetul liberal, a venit la ordinea zilei Miercuri şi abia Sâmbătă s’a terminat. De multă vreme Camera n’a avut desbaterî furtunoase şi de importanţa celor de acum. D. Bara a început cuvântarea Miercuri şi a terminat-o în şedinţa de joi, după d-sa a urmat ministrul de jos