Lupta, iunie 1890 (Anul 7, nr. 1137-1161)
1890-06-11 / nr. 1146
LAPTA un kilogram. De 2 ori pe săptămână li se dă diminineaţa pâine şi în loc de clai ridichi negre mari, pe cari elevii le împart între dânşii. La dejun, ce se serveşte la ora 1 p. m., elevii au câte 1 /8 din pâine neagră şi un fel de bucate, şi seara iar 1/8 pâine şi un fel de bucate. Numai Duminicele, şi directorul zice că şi in zilele de sărbătoare, se dă şcolarilor la ora I supă, rasol şi friptură, iar seara în fiecare sărbătoare obicinuitul pilaf cu carne. Am dorit să ştiu în ce consistă singurul fel de bucate ce se dă elevilor la fiecare masă şi am aflat că aproape acestea sunt mâncările în zilele de post : fasole dulce ori cu borş, linte ori mazăre feartă, prăji ferţi, altă dată prune ferte. Când mâncările acestea sunt dulci li se mai dă ca condiment şi varză acră, iar seara de cele mai multe ori se dă copiilor sfecle ferte, cu usturoiu sau cu oţet, uneori mâncarea de seară consistă în pâine şi o salată de măsline negre ; dar ceia ce ne-a surprins mai mult a fost următoarele feluri de bucate ce se dădea deseori seara în postul mare şi anume: pâine cu 15—20 nuci de fiecare elev în o seară, în altă seară pâinea regulată şi câte 6 smochine, in cât cu drept cuvânt se putea zice că elevii acestei şcoli posteau în toată puterea cuvântului. In felurile de bucate mai intră şi următorul : cartofe ferte dar necurăţite şi şi în fine ca surprisă în postul mare pe lângă un fel bucate le mai dădea uneori şi porumb măcinat fert, ceia ce în Moldova se zice crupe, adică porumb pisat şi fert. In zilele de dulce aceleaşi legume preparate cu carne compuneau felul de bucate ce se servea la dejun şi la prânz. Am întrebat pe directorul şcoalei pentru ce nu dă bucate mai bune şcolarilor, fiindcă Statul a prevăzut în budget sumele necesare, la care ’mi-a respuns că elevii în şcoală mănâncă mai bine de cât la părinţii lor şi că nu este bine a face din copii ţăranilor ciocoi de sate; răspunsul acesta mărturisesc că m’a surprins foarte mult. Făcând socoteala alimentaţiunei din fiecare zi am aflat, că cheltuielele zilnice variază între 30 şi 45 lei, cu toate preţurile rădicate, ce mi s’a spus de director, pe când în budget până la 4 Aprilie trecut se prevedea câte 70 lei pe zi pentru 100 persoane a 70 bani de fiecare, sumă destul de suficientă pentru a da o mâncare elevilor mai bună, mai suficientă şi mai variată. Pentru a dovedi aceasta vom arăta cum sunt trataţi elevii şcoalei normale Carol I din Bucureşti şi a celei din Galaţi. În Bucureşti se dă elevilor următoarea alimentaţiune: la 71.5 ore a. ra. un 10 din o pâine de o oca, cu ceaiei sau cu lapte, la 12 ore */4 pâine şi 2 feluri de bucate şi seara la 6 ore p. m. iar */* din pâine şi 2 feluri de bucate. Aceiaşi alimentaţiune se dă şcolarilor şi la şcoala normală din Galaţi, afară de aceasta pâinea este de jimblă albă în ambele şcoli, iar nu pâine neagră ca la Bârlad. Elevii din Bucureşti şi Galaţi sunt bine nutriţi şi cu toate acestea la finea fiecărei lung directorii mai lasă ministerului o economie de 50—150 lei numai din nutrimentul elevilor. La seminarul Nifon nu s’a prevăzut în budget de cât câte 50 sau 55 bani pe zi de elev şi şcolarii sunt foarte bine nutriţi fiindcă* epitropia veghiază de aproape lucrurile, pe când Statul dă câte 70 bani pe zi de şcolar. .Făcând socoteala de bea ce se zice, că se cheltueşte pe zi la şcoala din Bârlad, am aflat, împreună cu directorul, că pe fiecare zi s'ar fi cheltuit câte 62 bani de persoană, după cum resultă din conturile înaintate ministerului, in realitate Insă această sumă nu se cheltuia şi românea pe fiecare zi câte 20 și une ori câte 20 lei pe zi, a căror intrebuințare nu se poate justifica. Dacă n’aşî considera ca economie de cât câte 20 lei pe fie-care zi numai din hrana elevilor, ar face un total pe lună de 000 lei, cel puţin şi pe 10 luni de 6000 lei, care bani ministerul i-a plătit regulat. 11 Trec acum la îmbrăcămintea elevilor. Şi în această privinţă plângerea elevilor este întemeiată. Am văzut, domnule ministru, elevii cu hainele şi pantalonii rupţi şi 4 din şcolari erau desculţi, fiindcă doi din ei dăduse cişmele la căpătat şi neavând alte cisme aşteptau desculţi în şcoală cişmele de la reparat. In clasa I am văzut un copil a caria unica încălţăminte consista in ciorapi de lână murdari şi, lucru foarte curios, acest copil a umblat desculţ tot anul, fiindcă până in present directorul nu i-a dat nici cisme, nici haine şi aceasta pe motiv, că elevul n’ar fi destul de silitor şi in rasul când ar românca repetent atunci nu-i va mai da haine de loc. In acest cas se găsesc vr’o 3 sau 4 elevi din cl. I. Este foarte interesant să se cunoască cum se dau hainele şcolarilor la şcoala normală din Bârlad şi la şcoala Carol I din Bucureşti . Bârlad, haine pentru 4 ani , 1 manta, 1 tunică de postav pentru iarnă, 1 pereche de cisme, 1 tunică de doc pentru vară,aceste nu s’a dat de cât într’un singur an la o clasă, iar de atunci nu se mai dă), 1 die, 1 himeraş, 6 batiste, 1 cravată şi 1 pereche de pantaloni de postav alb. Haine ce se dail in fiecare an : 2 cămăşi de bumbac, 2 perechi ismene de americă, 2 perechi pantaloni de câlţi pentru vară. N.B. Pentru vară băeţiî îşi fac pălării de pae, iar iarna îşi procură ei căciulă. Reparaţia hainelor priveşte pe şcolari precum şi cumpăratul vacsului. Bucureşti Carol I, haine pentru 2 ani , 1 manta, 1 tunică de postav de Braşov. Haine ce se dau in fiecare an : 1 pereche cisme, 1 pălărie, 1 pereche pantaloni de postav alb, două perechi pantaloni de doc pentru vară, 2 cămăşi de pânză de casă, 1 bluză, 1 curea de încins, 1 chimeraş. N.B. Elevii îşi procură ismene şi îşî repară hainele ce se strică. Vacsul se procură de direcţie. Din compararea acestui tablou se explică pentru ce elevii şcoalei din Bârlad sunt cu hainele rupte”şi desculţi. Dacă elevii acestei şcoli mai păstrează mantaua până în clasa IV, aceasta provine de acolo, ca ni au voe să umble cu dânsa în şcoală, chiar în timpul ernei, afară de zilele când pleacă din internat sau când sunt scoşi la paradă. De altă parte, şcolarii îşi procură singuri pantaloni pentru vară şi atunci direcţiunea în loc de pantaloni le dă bani câte 3 lei în locul unui pantalon. Tunicile le poartă şcolarii câte 4 ani, după ce le-a întors deja şi cârpit cu petece pentru a astupa bucăţile rupte pe băncile şcoalei. Fiindcă cişmele se dau o dată pentru totd’aima, elevii sunt sunt obligaţi să şi le căpute în fiecare an şi în cas când trebue să li se mai facă reparaţie în timpul anului, atunci trebue să aştepte desculţi în şcoală până ce sosesc cişmele de la reparat. Ministrul în buget prevede pentru îmbrăcămintea elevilor de la şcoala Normală din Bârlad câte 6000 lei în fiecare an şi cu toate acestea nu se procura in fiecare an hainele ce se dau elevilor de la şcoala normală Carol I. Diferinţa în plus la şcoala din Bucureşti nu este atât de mare pentru ca să justifice economiile neîntemeiate ce se fac la Bârlad , fiindcă dacă cu 70 lei pe an de şcolar se pot îmbrăca destul de bine elevii din Bucureşti, s’ar putea îmbrăca aproape tot aşa de bine şi acei din Bârlad, cari au câte 60 lei pe an de fiecare pentru îmbrăcăminte. Să nu se piardă însă din vedere, că la şcoala Normală Carol I în fiecare an se mai face din îmbrăcămintea elevilor câte 15—20 cearşeafuri pentru paturi. De altă parte dacă ţinem seamă că mantaua, cişmele şi tunica de iarnă, ce sunt mai scumpe nu se dau la şcoala din Bârlad decât o singură dată în 4 ani, atunci evident este că pentru restul celorlalte obiecte nu se cheltuesc 60 lei. Atunci se face întrebarea: cum rămâne cu restul banilor neîntrebuinţaţi dar pe care ministerul îi plăteşte regulat în fiecare an. Nu se poate admite sub nici un cuvânt, că aceste articole ar fi mai scumpe în Bârlad decât în Bucureşti, Galaţi şi Iaşi, unde elevii şcoalelor normale sunt şi mai bine întreţinuţi decât acei din Bârlad şi cu toate acestea de 15 ani, de când funcţionează şcoala normală din Bârlad, administraţiunea a fost ceia ce este şi astâ-zî şi care, fie zis în treacăt, pe lângă că lasă de dorit mai are şi păcatul că nu poate să justifice in faţa unei anchete financiare întrebuinţarea fondurilor plătite de minister. In Serviciul elevilor în şcoală. Deşi ministerul plăteşte 6 servitori la şcoala normală din Bârlad, cu toate acestea mai tot serviciul în şcoală îl fac şcolarii cu rândul. Curăţitul lampelor, măturatul dormitoarelor şi a claselor se face de elevi, o mare parte din serviciul de bucătărie, cum este curăţitul sfeclelor, a cartofilor şi a tuturor legumelor se face tot de elevi, dar ceea ce este mai degradator, am aflat de la şcolari că şi curăţitul latrinelor se face cu rândul tot de către elevi, deşi directorul se încerca să nege această afirmaţiune. Pe când făceam ancheta un elev ,mi-a declarat, că în acea zi ’i-a venit rândul să cureţe latrina respectivă a clasei şi faptul revoltător care indignează pe şcolari este că ei trebue să cureţe latrinele murdărite şi de servitori pe când şcolarii se află in clase. întrebând pe director de acestea, elmi-a răspuns, că elevii trebue să fie deprinşi cu curăţenia, şi numai atunci vor fi curaţi când face el însuşi serviciul de curăţenie. Din însuşi acest răspuns se poate vedea până unde poate merge argumentaţiunea greşită a d-luî director in apărarea sa. Dacă mai tot serviciul se face de elevi este întrebarea: la ce mai servesc ceil’alţi servitori ? La aceasta pot să răspund, că in realitate n’am văzut de cât un bucătar bătrân şi acela este mai mult în serviciul directorului, ce stă în altă casă, afară din şcoală şi 3 argaţi din care unul face o parte din serviciul bucătăriei, când bucătarul este la director. Economia ce ar rezulta din plata încă a altor doi servitori este întrebuinţată de director pentru alte destinaţiuni. IV Spionagiul in şcoală. Directorul a introdus de la un timp încoace spionagiul in şcoală, ceea ce contribue la stricarea caracterelor tinere în mod simţitor. Directorul cercetează pe confidenţii săi, ce face şi ce vorbeşte fiecare profesor in clasă, fără a se gândi, că prin aceasta strică el însuşi disciplina şcolarilor. Pentru a da o idee de modul cum se face spionagiul în şcoala normală din Bârlad, să voia mărgini a cita un fapt mai curios prin însuşi natura lui. Directorul aflând de nemulţumirele şcolarilor, caută să afle de la elevii devotaţi lui cari sunt şcolarii ce necontenit reclamă ministrului şi nu mult după aceasta a şi eliminat la 21 Aprilie a. c., 4 elevi din clasa II; elevii eliminaţi, pe dată sunt isgoniţi din internat şi aruncaţi pe stradă fără mantale, fără parale de drum şi mâncare şi în fine fără să fi prevenit părinţii sau, rudele lor. Elevii eliminaţi comunicau cu cei din internat prin scrisori ce le dedeau portarului; acesta din urmă dedea scrisorile directorului, care păstra originalele, iar copiile scrisorilor le dădea portarului pentru a fi date destinatarilor, aceştia răspundeaui la rîndul lor tot prin portar, care după ordinul ce avea, remitea scrisorile directorului, care păstra originalele dândui în schimb copiile pe care portarul le înmâna elevilor eliminaţi. Cu această ocupaţiune se îndeletnicea d. Popescu directorul şcoaleî normale, în momentul sosireî mele în Bârlad. Iată, d-le ministru, în trăsuri generale, faptele mai principale ce am constatat în ancheta făcută, lăsând la o parte multe detalii, cam toate sunt de natură a proba, că însemnate abuzuri se fac de administraţiunea şcoaleî normale din Bârlad, înainte de a termina aşi dori să atrag atenţiunea onor. minister asupra localului şcoaleî normale din Bârlad. Casa în care este instalată şcoala este cu totul nesuficientă. In dormitor paturile elevilor sunt dispuse unele deasupra altora şi atât de numeroase în fiecare cameră, că dimineaţa aerul din cameră trebue să fie o adevărata infecţiune. Infirmerie nu există şi când un copil se îmbolnăveşte, trebue să stea in timpul iernei în dormitoarele friguroase, încât cu drept cuvânt fiecare îşi zice că multă sănătate trebuie să aibă aceşti şcolari pentru a mai scăpa cu zile, când sunt greu bolnavi. Sălile de mâncare se află în subsol şi acelea insuficiente. Clasele servesc şi ca săli de meditaţie în care elevii îşi păstrează hainele, periile de cisme, cârpele şi vacsul. In un cuvânt localul unde se află instalată şcoala nu este nici şcoală, nici cazarmă, căci astăzi cazarmele sunt mai bune şi mai vine întreţinute decât actualul local al şcoalei normale din Bârlad. De altă parte, pe lângă că localul se află vă fi dispus, căci este înconjurat de prăvălii şi cârciume, dar nu are suficiente camere, pentru a putea încăpea 100 interni, din care cauză nici directorul nu se află în local. In loc ca ministerul să plătească mi se pare până la 2500 lei pe an pentru locuința directorului, ar face, cred, mai bine, să închirieze de la toamna viitoare 2 case, din care una să servească ca internat, unde să se afle şi Directorul, iar cealaltă ca şcoala pentru cursuri după cum se află şcoala normală Carol I. Conclusiune. Din expunerea făcută, reiese până la evidenţă, că mâncarea elevilor este nesuficienta şi de cele mai multe ori de calitatea cea mai inferioară, pe lângă că se dă la ore nepotrivite cum este ora 1 p. m. şi 8 seara. Comparând alimentaţiunea elevilor de la şcoala normală din Bârlad şi Bucureşti, uşor se poate vedea că cei din Bârlad deşi până la 1 Aprilie a. c. aveau câte 70 bani ca şi cei din Bucureşti, Galaţi şi Iaşi, in schimb ei mâncau foarte prost. Din cele văzute pot afirma, că argaţii sunt mai bine nutriţi decât elevii şcoalei normale din Bârlad. II. îmbrăcămintea şcolarilor dă loc la mari neregularităţi sub raportul financiar. Elevii sunt cu hainele rupte, alţii n’au primit incă hainele până acum şi in fine alţii sunt desculţi şi cu pantalonii rupţi , iar alţii poartă haine pline de cârpituri III. Mai tot serviciul in şcoală se face de elevi până şi curăţitul fatrinelor. IV. Nu există nici un regulament de disciplină interioară şi elevii stafi tot timpul închişi in şcoală, fără a li se permite vreodată eşirea în oraş în timpul anului, afară de zilele când merg cu toţii la biserică sau la vr-o paradă. Din cauza asprimei cu care directorul tratează pe şcolari, există o mare disciplină în şcoală, îmi este teamă însă ca rigurositatea direcţiune dusă până la despotism să nu abrutisească pe şcolari. Asprimea poate prea mare a directorului precum şi răul tratament au fost cauzele reclamaţiuneî elevilor. Din toate acestea reesă, că d. Popescu nu mai poate remânea ca director al şcoaleî normale din Bârlad, cu atât mai mult, câ d-sa nici nu este profesor la această şcoală. Pentru a intra în lege va trebui să se numească un director din sinul profesorilor acelei şcoli, care s’ar putea lua din următorii doui profesori ce nu sunt amestecaţi cn nici o intrigă şi nici nu sunt rude cu actualul director. Aceştia sunt d-nii Negură, licenţiat şi profesor de matematică, fiind tot de o dată şi cel mai vechiu profesor titular şi d. Constantinescu, care este în acelaşi timp şi directorul gimnaziului real din localitate, însă căreia cu greu i s’ar putea găsi un succesor la gimnaziu, aşa de bun ca d-sa. Oportunitatea alegerea timpului pentru numirea unui nou director române la apreciarea onor. minister, insa ar trebui să nu se piardă din vedere interesele şcolarilor, cari pot fi persecutaţi fiind că au avut curagiul să reclame ministerului. Tot o dată ar trebui ca ministerul să ia măsuri severe în privinţă ameliorărea mâncărei elevilor precum şi a îmbrăcămintei lor, fiindcă direcţiunea ’mi-a declarat că va, mai continua încă cătva timp cu sistemul din trecut, de a nu le da de cât câte un fel de bucate la dejun, şi altul la prânz şi aceasta pentru a nu fi compromisă in fata elevilor, ce au reclamat. Iată cum înţelege actuala direcţiune să-şi menţie prestigiul în şcoală. Primiţi etc. (ss) Al. N. Vitzu membru în consiliul permanent al ministerului de Culte şi Instrucţiune publică. Se ia în discuţiune un proiect de lege prin care se scuteşte de vamă sfoara americană care serveşte la legarea snopilor. D. N. Voinov combate proectul. D. L. Catargiu susţine proectul. Se pune la vot legea şi se declară votul nul, fiind 43 bile pentru şi 22 contra. Corpurile legiuitoare SENATUL Şedinţa din 9 Iunie 1890." Şedinţa să deschide la orele 2 sub presidenţia d-lui N. Creţulescu. Prezenţi 82 senatori. Se fac formalităţile obişnuite. D. M. Ghermani răspunde d-lui D. Sturza arătând că peste 600 de milioane din datoria publică a fost făcută de liberali iar nu 326 de milioane cum a spus d. Sturza. Susţine conversiunea căci ea este menită să ridice creditul Statului. Se miră că d. Sturza a adus in discuţie conversaţii particulare ce a avut d-sa faţă cu locţiitorul de guvernator al Bănceî. Discuţia se închide. Legea? se votează. D. D. Sturza declară, având cuvântul în cestie personală, că conversaţia particulară nu ’î-a comunicat’o nimeni de la Bancă ci d. Pallade căruia ’i-a comunicat’o d. Ghermani. Şedinţa se suspendă pentru zece minute. La redeschidere se votează fără discuţie creditul de 600.000 fr. pentru fabrica de tutun. Se votează şi legea prin care Statul renunţă la toate rămăşiţele din clacă şi dijmă. CAMERA Şedinţa de la 9 Iunie 1890. Şedinţa se deschide la orele I şi jum. sub presidenţia d-lui Gr. Triandafil. Prezenţi 99 deputaţi. Camera trece în secţiuni pentru a se ocupa că un proect de lege prin care să cedează un teren comunei urbane Neamţu pentru instalarea unei staţiuni balneare. La orele 2 şi jumătate se redeschide şedinţa publică. D.N. Ionescu cere Camerei ca înainte de a se închide sesiunea să voteze proectele de legi prin care să cedează un loc comunei Neamţu şi acel prin care să modifică unele dispoziţiuni din legea vânzărei bunurilor. Afară de aceasta d-sa roagă pe ministru de instrucţiune ca să permită primăriei din Bucureşti ca să facă o loterie şi cu banii ce se vor strânge să se zidească turnul Golia din Iaşi. D. N. Filipescu propune a se amâna discuţiunea proiectului prin care se modifică legea vânzărei bunurilor statului. D. General Manu sprijină această cerere. Propunerea d-lui Filipescu se pune la vot şi se primeşte. D. I. Oroveanu întreabă de ce s’a amânat atâta vreme proectul de lege prin care se modifică unele dispozţiuni din legea electorală comunală. D. General Manu zice că chestiunea e în studiu şi că la timpul oportun va aviza. D. G. Burghelea dă cetire proiectului de lege prin care statul cedează un teren de 15 hectare comunei urbane Neamţ pentru construcţiunea unei staţiuni balneare. Proectul se votează cu 78 bile albe contra 9 negre. Se votează fără discuţiune proiectul de lege prin care se recunoaşte facultatea de teologie ca făcând parte din Universitate. Se votează o transacţiune încheiată între stat şi d. Ştefan Sturdza. D. G. Olanescu propune a se lua în discuţiune proectul prin care se aprobă o transacţiune între Stat şi d. I. G. Cantacuzino. D. Al Marghiloman, ministrul lucrărilor publice sprijină această cerere. Camera respingepropunerea d-luî Olanescu. IN FOR MAŢ IU NI Corpurile legiuitoare s’au închis. Monitorul Oficial de azi promulgă legea votată zilele acestea de Corpurile legiuitoare prin care se deschide pe seama ministerului lucrărilor publice un credit extraordinar de lei 23.900.000, pentru construcţiuni de căi de comunicaţiune şi alte lucrări, conform tabelei adecsată la lege. Ministerul de justiţie dă următorul comunicat prin Monitorul oficial Mai multe ziare sub titlul «Un nevinovat la Ocnă» au publicat ştirea că indivizii C. M. Dumitrescu şi Stavri Antonescu, printr’o eroare judiciară, au fost condamnaţi, acum trei ani de curtea cu juraţi din Focşani, ca omorâtori ai fetei Tinea Staimberg, care acum s’a reîntors la părinţii săi. Pentru restabilirea adevărului, se aduce la cunoştinţa publică că numiţii indivizi n’au fost urmăriţi şi osândiţi pentru crima de omor, ci pentru singurul fapt de răpire de minori, neînsoţit de altă crimă sau delict. X Camera a votat azi proectul de lege prin care statul cedează comunei Neamţu un teren din moşia Oglinzii, pentru construcţiunea unui stabiliment de băi. X După cum am anunţat, erî s’a judecat de către consiliul de revizie al armatei recursul colonelului Polizu. Consiliul a admis recursul și a hotărât ca acest proces să se judece din nou de consiliul de războiu din Dobrogea. X Pe lângă negustorii din hale mai mulţi comercianţi ai capitalei au semnat următorul act prin care se angajază a închide Duminicele magazinurile. Subsemnaţii comercianţi din piaţa Bucureşti, manufacturiştî, ferarî, marchitani, cavafi, pielari, hăinarî şi braşoveni, ne angajem de bună voe pe onoare şi conştiinţă, a ţine închise prăvăliile pentru odihna corporală şi desvoltarea băeţilor de prăvălie în cunoştinţele comerciale, toată ziua Duminicilor din cursul anului, căci numai astfel vom putea dovedi adevărata însemnătate a comerciului civilizat în ţara noastră, devenind pe aceiaşi treaptă ca statele înaintate. Acela dintre noi, care va contraveni acestui angajament, adică acela, care va fi dovedit că a deschis uşile magazinului sau nu vre-o Duminică, va fi considerat ca un om degradat şi incapabil în relaţiunile comerciale, va fi dat publicităţei şi obligat fără judecă a plăţi lei 300 ca amendă, din care se va crea un fond pentru burse la şcoalele comerciale, pentru elevii săraci. Bucureşti, 25 Maiu 1890. (Semnaţi): Fraţii Panou, laica P. Niculescu, Drăghiceanu & Popescu, Fraţii Albachari, Vasile N. Orghidan, Ex. A. D. Mirea, Gh. Lazarovicî, Salomon Hechter, Gheorghiu & Külésen, Ruse & I. Rusescu, Dimitrie Petrescu, Ştefan Constantinescu prin Bobeş, Manolescu & Stoenescu, Stancu R. Becheanu, Vasile D. Lupanu, Fraţii Berenfelds, M. I. Mircuşiu, G Stoianovici, Moritz Hasan, Vasile S. Tudoranu, Fiano & Kimmel, N. N. Lorente, A Zenller & Jiii, Doff & Calmanovici, Fraţii Finkelstein, Fraţii Iancu, H. Koritzer fiii, El. Leurnsohn, Tănase Dimitrie, D. I. Popescu, Tosit M. Cohen, Fraţii Hechtman, I. Niculescu & Căperşianu, Mihalache Anastasii & U-nie, M. Seif & C-nie, A. Constantinescu & N.Argeşeanu, Josef Eskenasi prin Zilu, Gorneanu & Petcu, Abr. Finhoren & C-nie, M. B. Eskenasi, Ph.Freudman, M. S. Frenchel, W. Wizner, L N. Moldovan, Marin Rădulescu, George N. Bidu, Fraţii Nachmias, Hie Dumitrescu, I. Rabinovici, Lewinsohnt & Brener. X