Lupta, iunie 1890 (Anul 7, nr. 1137-1161)

1890-06-11 / nr. 1146

LAPTA un kilogram. De 2 ori pe săptămână li se dă diminineaţa pâine şi în loc de clai ridichi negre mari, pe cari elevii le îm­part între dânşii. La dejun, ce se serveşte la ora 1 p. m., elevii au câte 1 /8 din pâine neagră şi un fel de bucate, şi seara iar 1/8 pâine şi un fel de bucate. Numai Duminicele, şi directorul zice că şi in zilele de săr­bătoare, se dă şcolarilor la ora I supă, rasol şi friptură, iar seara în fie­care sărbătoare obicinuitul pilaf cu carne. Am dorit să­ ştiu în ce consistă sin­gurul fel de bucate ce se dă elevilor la fie­care masă şi am aflat că aproape a­­cestea sunt mâncările în zilele de post : fasole dulce ori cu borş, linte ori ma­zăre feartă, prăji fer­ţi, altă dată prune ferte. Când mâncările acestea sunt dulci li se mai dă ca condiment şi varză acră, iar seara de cele mai multe ori se dă copiilor sfecle ferte, cu usturoiu sau cu oţet, une­ori mâncarea de seară con­sistă în pâine şi o salată de măsline ne­gre ; dar ceia ce ne-a surprins mai mult a fost următoarele feluri de bucate ce se dădea deseori seara în postul mare şi anume: pâine cu 15—20 nuci de fie­care elev în o seară, în altă seară pâi­nea regulată şi câte 6 smochine, in cât cu drept cuvânt se putea zice că elevii acestei şcoli posteau în toată puterea cuvântului. In felurile de bucate mai intră şi ur­mătorul : cartofe ferte dar necurăţite şi şi în fine ca surprisă în postul mare pe lângă un fel bucate le mai dădea une­ori şi porumb măcinat fert, ceia ce în Moldova se zice crupe, adică porumb pisat şi fert. In zilele de dulce aceleaşi legume preparate cu carne compuneau felul de bucate ce se servea la dejun şi la prânz. Am întrebat pe directorul şcoalei pen­tru ce nu dă bucate mai bune şcolari­lor, fiind­că Statul a prevăzut în budget sumele necesare, la care ’mi-a respuns că elevii în şcoală mănâncă mai bine de cât la părinţii lor şi că nu este bine a face din copii ţăranilor ciocoi de sate; răspunsul acesta mărturisesc că m’a sur­prins foarte mult. Făcând socoteala ali­­mentaţiunei din fie­care zi am aflat, că cheltuielele zilnice variază între 30 şi 45 lei, cu toate preţurile rădicate, ce mi s’a spus de director, pe când în budget până la 4 Aprilie trecut se prevedea câte 70 lei pe zi pentru 100 persoane a 70 bani de fie­care, sumă destul de suficientă pentru a da o mâncare elevi­lor mai bună, mai suficientă şi mai va­riată. Pentru a dovedi aceasta vom arăta cum sunt trataţi elevii şcoalei normale Carol I din Bucureşti şi a celei din Ga­laţi. În Bucureşti se dă elevilor următoarea alimentaţiune: la 71­­.5 ore a. ra. un 10 din o pâine de o oca, cu ceaiei sau cu lapte, la 12 ore */4 pâine şi 2 feluri de bucate şi seara la 6 ore p. m. iar */* din pâine şi 2 feluri de bucate. Aceiaşi alimentaţiune se dă şcolarilor şi la şcoala normală din Galaţi, afară de aceasta pâinea este de jimblă albă în ambele şcoli, iar nu pâine neagră ca la Bârlad. Elevii din Bucureşti şi Galaţi sunt bine nutriţi şi cu toate acestea la finea fie­cărei lung directorii mai lasă minis­terului o economie de 50—150 lei nu­mai din nutrimentul elevilor. La semi­narul Nifon nu s’a prevăzut în budget de cât câte 50 sau 55 bani pe zi de e­­lev şi şcolarii sunt foarte bine nutriţi fiind­că* epitropia veghiază de aproape lucrurile, pe când Statul dă câte 70 bani pe zi de şcolar. .Făcând socoteala de bea ce se zice, că se cheltueşte pe zi la şcoala din Bârlad, am aflat, împreună cu directorul, că pe fie­care zi s'ar fi cheltuit câte 62 bani de persoană, după cum resultă d­in conturile înaintate ministerului, in rea­litate Insă această sumă nu se cheltuia şi românea pe fiecare zi câte 20 și une ori câte 20 lei pe zi, a căror intrebuin­­țare nu se poate justifica. Dacă n’aşî considera ca economie de cât câte 20 lei pe fie-care zi numai din hrana elevilor, ar face un total pe lună de 000 lei, cel puţin şi pe 10 luni de 6000 lei, care bani ministerul i-a plă­tit regulat. 11 Trec acum la îmbrăcămintea elevilor. Şi în această privinţă plângerea elevi­lor este întemeiată. Am văzut, domnule ministru, elevii cu hainele şi pantalonii rupţi şi 4 din şcolari erau desculţi, fi­ind­că doi din ei dăduse cişmele la că­pătat şi ne­având alte cisme aşteptau desculţi în şcoală cişmele de la reparat. In clasa I am văzut un copil a caria unica încălţăminte consista in ciorapi de lână murdari şi, lucru foarte curios, acest copil a umblat desculţ tot anul, fiind­că până in present directorul nu i-a da­t nici cisme, nici haine şi aceasta pe motiv, că elevul n’ar fi destul de si­litor şi in rasul când ar românca re­petent atunci nu-i va mai da haine de loc. In acest cas se găsesc vr’o 3 sau 4 elevi din cl. I. Este foarte interesant să se cunoască cum se dau hainele şcolarilor la şcoala normală din Bârlad şi la şcoala Carol I din Bucureşti . Bârlad, haine pentru 4 ani , 1 manta, 1 tunică de postav pentru iarnă, 1 pe­reche de cisme, 1 tunică de doc pen­tru vară,­­aceste nu s’a dat de cât în­tr’un singur an la o clasă, iar de atunci nu se mai dă), 1 die, 1 himeraş, 6 ba­tiste, 1 cravată şi 1 pereche de panta­loni de postav alb. Haine ce se­ dail in fie­care an : 2 că­măşi de bumbac, 2 perechi ismene de americă, 2 perechi pantaloni de câlţi pentru vară. N.B. Pentru vară băeţiî îşi fac pălă­rii de pae, iar iarna îşi procură ei că­ciulă. Reparaţia hainelor priveşte pe şcolari precum şi cumpăratul vacsului. Bucureşti Carol I, haine pentru 2 ani , 1 manta, 1 tunică de postav de Braşov. Haine ce se dau in fie­care an : 1 pe­reche cisme, 1 pălărie, 1 pereche pan­taloni de postav alb, două perechi pan­taloni de doc pentru vară, 2 cămăşi de pânză de casă, 1 bluză, 1 curea de în­cins, 1 chimeraş. N.B. Elevii îşi procură ismene şi îşî repară hainele ce se strică. Vacsul se procură de direcţie. Din compararea acestui tablou se ex­plică pentru­ c­e elevii şcoalei din Bârlad sunt cu hainele rupte”şi desculţi. Dacă elevii acestei şcoli mai păstrează man­taua până în clasa IV, aceasta provine de acolo, ca ni au voe să umble cu dânsa în şcoală, chiar în timpul ernei, afară de zilele când pleacă din internat sau când sunt scoşi la paradă. De altă parte, şco­larii îşi procură singuri pantaloni pen­tru vară şi atunci direcţiunea în loc de pantaloni le dă bani câte 3 lei în locul unui pantalon. Tunicile le poartă şcolarii câte 4 ani, după ce le-a întors deja şi cârpit cu pe­tece pentru a astupa bucăţile rupte pe băncile şcoalei. Fiind­că cişmele se dau o dată pen­tru tot­d’a­ima, elevii sunt sunt obli­gaţi să şi le căpute în fie­care an şi în cas când trebue să li se mai facă re­paraţie în timpul anului, atunci trebue să aştepte desculţi în şcoală până ce so­sesc cişmele de la reparat. Ministrul în buget prevede pentru îm­brăcămintea elevilor de la şcoala Nor­mală din Bârlad câte 6000 lei în fie­care an şi cu toate acestea nu se pro­cura in fie­care an hainele ce se dau elevilor de la şcoala normală Carol I. Diferinţa în plus­ la şcoala din Bucureşti nu este atât de mare pentru ca să jus­tifice economiile neîntemeiate ce se fac la Bârlad , fiind­că dacă cu 70 lei pe an de şcolar se pot îmbrăca destul de bine elevii din Bucureşti, s’ar putea îm­brăca aproape tot aşa de bine şi acei din Bârlad, cari au câte 60 lei pe an de fie­care pentru îmbrăcăminte. Să nu se piardă însă din vedere, că la şcoala Normală Carol I în fie­care an se mai face din îmbrăcămintea elevilor câte 15—20 cearşeafuri pentru paturi. De altă parte dacă ţinem seamă că mantaua, cişmele şi tunica de iarnă, ce sunt mai scumpe nu se dau la şcoala din Bârlad de­cât o singură dată în 4 ani, atunci evident este că pentru res­tul celor­l­alte obiecte nu se cheltuesc 60 lei. Atunci se face întrebarea: cum rămâne cu restul banilor neîntrebuin­­ţaţi dar pe care ministerul îi plăteşte regulat în fie­care an. Nu se poate ad­mite sub nici un cuvânt, că aceste ar­ticole ar fi mai scumpe în Bârlad de­cât în Bucureşti, Galaţi şi Iaşi, unde e­­levii şcoalelor normale sunt şi mai bine întreţinuţi de­cât acei din Bârlad şi cu toate acestea de 15 ani, de când funcţi­onează şcoala normală din Bârlad, ad­­ministraţiunea a fost ceia­ ce este şi as­­tâ-zî şi care, fie zis în treacăt, pe lângă că lasă de dorit mai are şi păcatul că nu poate să justifice in faţa unei an­chete financiare întrebuinţarea fondurilor plătite de minister. In­ Serviciul elevilor în şcoală. De­şi mi­nisterul plăteşte 6 servitori la şcoala normală din Bârlad, cu toate acestea mai tot serviciul în şcoală îl fac şcola­rii cu rândul. Curăţitul lampelor, mă­­turatul dormitoarelor şi a claselor se face de elevi, o mare parte din servi­ciul de bucătărie, cum este curăţitul sfe­clelor, a cartofilor şi a tuturor legu­melor se face tot de elevi, dar ceea­ ce este mai degradator, am aflat de la şco­lari că şi curăţitul latrinelor se face cu rândul tot de către elevi, de­şi directo­rul se încerca să nege această afirma­­ţiune. Pe când făceam ancheta un elev ,mi-a declarat, că în acea zi ’i-a venit rân­dul să cureţe latrina respectivă a clasei şi faptul revoltător care indignează pe şcolari este că ei trebue să cureţe la­trinele murdărite şi de servitori pe când şcolarii se află in clase. întrebând pe director de acestea, el­­mi-a răspuns, că elevii trebue să fie de­prinşi cu curăţenia, şi numai atunci vor fi curaţi când face el însuşi serviciul de curăţenie. Din însuşi acest răspuns se poate ve­dea până unde poate merge argumen­­taţiunea greşită a d-luî director in apă­rarea sa. Dacă mai tot serviciul se face de elevi este întrebarea: la ce mai servesc cei­­l’alţi servitori ? La aceasta pot să răs­pund, că in realitate n’am văzut de cât un bucătar bătrân şi acela este mai mult în serviciul directorului, ce stă în altă casă, afară din şcoală şi 3 argaţi din care unul face o parte din serviciul bu­cătăriei, când bucătarul este la director. Economia ce ar rezulta din plata încă a altor doi servitori este întrebuinţată de director pentru alte destinaţiuni. IV Spionagiul in şcoală. Directorul a in­trodus de la un timp încoace spionagiul in şcoală, ceea ce contribue la stricarea caracterelor tinere în mod simţitor. Di­rectorul cercetează pe confidenţii săi, ce face şi ce vorbeşte fie­care profesor in clasă, fără a se gândi, că prin aceas­ta strică el însuşi disciplina şcolarilor. Pentru a da o idee de modul cum se face spionagiul în şcoala normală din Bârlad, să voia mărgini a cita un fapt mai curios prin însuşi natura lui. Directorul aflând de nemulţumirele şcolarilor, caută să afle de la elevii de­votaţi lui cari sunt şcolarii ce neconte­nit reclamă ministrului şi nu mult după aceasta a şi eliminat la 21 Aprilie a. c., 4 elevi din clasa II; elevii eliminaţi, pe dată sunt isgoniţi din internat şi arun­caţi pe stradă fără mantale, fără para­le de drum şi mâncare şi în fine fără să fi prevenit părinţii sau, rudele lor. Elevii eliminaţi comunicau cu cei din internat prin scrisori ce le dedeau por­tarului; acesta din urmă dedea scrisori­le directorului, care păstra originalele, iar copiile scrisorilor le dădea portaru­lui pentru a fi date destinatarilor, a­­ceştia răspundeaui la rîndul lor tot prin portar, care după ordinul ce avea, re­mitea scrisorile directorului, care păs­tra originalele dândui în schimb copiile pe care portarul le înmâna elevilor e­­liminaţi. Cu această ocupaţiune se îndeletnicea d. Popescu directorul şcoaleî normale, în momentul sosireî mele în Bârlad. Iată, d-le ministru, în trăsuri gene­rale, faptele mai principale ce am con­statat în ancheta făcută, lăsând la o par­te multe detalii, cam­ toate sunt de na­tură a proba, că însemnate abuzuri se fac de administraţiunea şcoaleî normale din Bârlad, înainte de a termina aşi dori să a­­trag atenţiunea onor. minister asupra localului şcoaleî normale din Bârlad. Casa în care este instalată şcoala este cu totul nesuficientă. In dormitor patu­rile elevilor sunt dispuse unele deasupra altora şi atât de numeroase în fie­care cameră, că dimineaţa aerul din cameră trebue să fie o adevărata infecţiune. Infirmerie nu ex­istă şi când un copil se îmbolnăveşte, trebue să stea in timpul iernei în dormitoarele friguroase, în­cât cu drept cuvânt fie­care îşi zice că multă sănătate trebuie să aibă aceşti şcolari pentru a mai scăpa cu zile, când sunt greu bolnavi. Sălile de mâncare se află în sub­sol şi acelea insuficiente. Clasele servesc şi ca săli de meditaţie în care elevii îşi păstrează hainele, periile de cisme, câr­pele şi vacsul. In un cuvânt localul unde se află in­stalată şcoala nu este nici şcoală, nici cazarmă, căci astăzi cazarmele sunt mai bune şi mai vine întreţinute de­cât ac­tualul local al şcoalei normale din Bârlad. De altă parte, pe lângă că localul se află vă fi dispus, căci este înconjurat de prăvălii şi cârciume, dar nu are sufi­ciente camere, pentru a putea încăpea 100 interni, din care cauză nici direc­torul nu se află în local. In loc ca ministerul să plătească mi se pare până la 2500 lei pe an pentru locuința directorului, ar face, cred, mai bine, să închirieze de la toamna viitoare 2 case, din care una să servească ca internat, unde să se afle şi Directorul, iar cea­laltă ca şcoala pe­ntru cursuri după cum se află şcoala normală Carol I. Conclusiune. Din expunerea făcută, reiese până la evidenţă, că­­ mâncarea elevilor este nesuficienta şi de cele mai multe ori de calitatea cea mai inferi­oară, pe lângă că se dă la ore­­ nepo­trivite cum este ora 1 p. m. şi 8 seara. Comparând alimentaţiunea elevilor de la şcoala normală din Bârlad şi Bucu­reşti, uşor se poate vedea că cei din Bârlad de­şi până la 1 Aprilie a. c. aveau câte 70 bani ca şi cei din Bucu­reşti, Galaţi şi Iaşi, in schimb ei mân­cau foarte prost. Din cele văzute pot afirma, că argaţii sunt mai bine nu­triţi de­cât elevii şcoalei normale d­in Bârlad. II. îmbrăcămintea şcolarilor dă loc la mari neregularităţi sub raportul finan­ciar. Elevii sunt cu hainele rupte, alţii n’au primit incă hainele până acum şi in fine alţii sunt desculţi şi cu panta­lonii rupţi , iar alţii poartă haine pline de cârpi­turi III. Mai tot serviciul in şcoală se face de elevi până şi curăţitul fatrinelor. IV. Nu există nici un regulament de disciplină interioară şi elevii stafi tot timpul închişi in şcoală, fără a li se per­mite vre­o­dată eşirea în oraş în tim­pul anului, afară de zilele când merg cu toţii la biserică sau la vr-o paradă. Din cauza asprimei cu care directorul tratează pe şcolari, există o mare disci­plină în şcoală, îmi este teamă însă ca rigurositatea direcţiune­ dusă până la despotism să nu abrutisească pe şcolari. Asprimea poate prea mare a directoru­lui precum şi răul tratament au fost ca­uzele reclamaţiuneî elevilor. Din toate acestea reesă, că d. Popescu nu mai poate remânea ca director al şcoaleî normale din Bârlad, cu atât mai mult, câ d-sa nici nu este profesor la această şcoală. Pentru a intra în lege va trebui să se numească un director din sinul pro­fesorilor acelei şcoli, care s’ar putea lua din următorii doui profesori ce nu sunt amestecaţi cn nici o intrigă şi nici nu sunt rude cu actualul director. A­­ceştia sunt d-nii Negură, licenţiat şi pro­fesor de matematică, fiind tot de o dată şi cel mai vechiu profesor titular şi d. Constantinescu, care este în acelaşi timp şi directorul gimnaziului real din locali­tate, însă căreia cu greu i s’ar putea găsi un succesor la gimnaziu, aşa de bun ca d-sa. Oportunitatea alegerea timpului pen­tru numirea unui nou­ director române la apreciarea onor. minister, insa ar trebui să nu se piardă din vedere inte­resele şcolarilor, cari pot fi persecutaţi fiind că au avut cur­agiul să reclame ministerului. Tot o dată ar trebui ca ministerul să ia măsuri severe în privinţă ameliorărea mâncărei elevilor precum şi a îmbrăcă­mintei lor, fiind­că direcţiunea ’mi-a declarat că va, mai continua încă căt­va timp cu sistemul din trecut, de a nu le da de cât câte un fel de bucate la de­jun, şi altul la prânz şi aceasta pentru a nu fi compromisă in fata elevilor, ce au reclamat. Iată cum înţelege actuala direcţiune să-şi menţie prestigiul în şcoală. Primiţi etc. (ss) Al. N. Vitzu membru în consiliul permanent al minis­terului de Culte şi Instrucţiune publică. Se ia în discuţiune un proiect de lege prin care se scuteşte de vamă sfoara a­­mericană care serveşte la legarea sno­pilor. D. N. Voinov combate proectul. D. L. Catargiu susţine proectul. Se pune la vot legea şi se declară vo­tul nul, fiind 43 bile pentru şi 22 contra. Corpurile legiuitoare SENATUL Şedinţa din 9 Iunie 1890." Şedinţa să deschide la orele 2 sub presidenţia d-lui N. Creţulescu. Prezenţi 82 senatori. Se fac formalităţile obişnuite. D. M. Ghermani răspunde d-lui D. Sturza arătând că peste 600 de milioa­ne din datoria publică a fost făcută de liberali iar nu 326 de milioane cum a spus d­. Sturza. Susţine conversiunea căci ea este me­nită să ridice creditul Statului. Se miră că d. Sturza a adus in discuţie conver­saţii particulare ce a avut d-sa faţă cu loc­ţiitorul de guvernator al Bănceî. Discuţia se închide. Legea? se votează. D. D. Sturza declară, având cuvântul în cestie personală, că conversaţia par­ticulară nu ’î-a comunicat’o nimeni de la Bancă ci d. Pallade­ căruia ’i-a comu­nicat’o d. Ghermani. Şedinţa se suspendă pentru zece minute. La redeschidere se votează fără dis­cuţie creditul de 600.000 fr. pentru fa­brica de tutun. Se votează şi legea prin care Statul renunţă la toate rămăşiţele din clacă şi dijmă. CAMERA Şedinţa de la 9 Iunie 1890. Şedinţa se deschide la orele I şi jum. sub presidenţia d-lui Gr. Triandafil. Prezenţi 99 deputaţi. Camera trece în secţiuni pentru a se ocupa că un proect de lege prin care să cedează un teren comunei urbane Neamţu pentru instalarea unei staţiuni balneare. La orele 2 şi jumătate se redeschide şedinţa publică. D.­­N. Ionescu cere Camerei ca înain­te de a se închide sesiunea să voteze proectele de legi prin care să cedează un loc comunei Neamţu şi acel prin care să modifică unele dispoziţiuni din legea vânzărei bunurilor. Afară de aceasta d-sa roagă pe mi­nistru de instrucţiune ca să permită primăriei din Bucureşti ca să facă o lo­­terie şi cu banii ce se vor strânge să se zidească turnul Golia din Iaşi. D. N. Filipescu propune a se amâna discuţiunea proiectului prin care se modifică legea vânzărei bunurilor sta­tului. D. General Manu sprijină această ce­rere. Propunerea d-lui Filipescu se pune la vot şi se primeşte. D. I. Oroveanu întreabă de ce s’a a­­mânat atâta vreme proectul de lege prin care se modifică unele dispozţiuni din legea electorală comunală. D. General Manu zice că chestiunea e în studiu şi că la timpul oportun va aviza. D. G. Burghelea dă cetire proiectului de lege prin care statul cedează un te­ren de 15 hectare comunei urbane Neamţ pentru construcţiunea unei sta­ţiuni balneare. Proectul se votează cu 78 bile albe contra 9 negre. Se votează fără discuţiune proiectul de lege prin care se recunoaşte facul­tatea de teologie ca făcând parte din Universitate. Se votează o transacţiune încheiată între stat şi d. Ştefan Sturdza. D. G. Olanescu propune a se lua în discuţiune proectul prin care se aprobă o transacţiune între Stat şi d. I. G. Can­­tacuzino. D. Al Marghiloman, ministrul lucrări­lor publice sprijină această cerere. Camera respinge­­propunerea d-luî Olanescu. IN FOR MAŢ IU NI Corpurile legiuitoare s’au închis.­­ Monitorul Oficial de azi promulgă legea votată zilele acestea de Corpu­rile legiuitoare prin care se deschi­de pe seama ministerului lucrărilor publice un credit extraordinar de lei 23.900.000, pentru construcţiuni de căi de comunicaţiune şi alte lucrări, conform tabelei adecsată la lege.­­ Ministerul de justiţie dă următorul comunicat prin Monitorul oficial­­ Mai multe ziare sub titlul «Un nevinovat la Ocnă» au publicat şti­rea că indivizii C. M. Dumitrescu şi Stavri Antonescu, printr’o eroare judiciară, au fost condamnaţi, acum trei ani de curtea cu juraţi din Foc­şani, ca omorâtori ai fetei Tinea Sta­­imberg, care acum s’a reîntors la părinţii săi. Pentru restabilirea adevărului, se aduce la cunoştinţa publică că nu­miţii indivizi n’au fost urmăriţi şi osândiţi pentru crima de omor, ci pentru singurul fapt de răpire de minori, neînsoţit de altă crimă sau delict. X Camera a votat azi proectul de lege prin care statul cedează comu­nei Neamţu un teren din moşia O­­glinzii, pentru construcţiunea unui stabiliment de băi. X După cum am anunţat, erî s’a ju­decat de către consiliul de revizie al armatei recursul colonelului Po­­lizu. Consiliul a admis recursul și a hotărât ca acest proces să se judece din nou de consiliul de războiu din Dobrogea.­­ X Pe lângă negustorii din hale mai mulţi comercianţi ai capitalei au­ semnat următorul act prin care se angajază a închide Duminicele ma­­gazinurile. Sub­semnaţii comercianţi din piaţa Bucureşti, manufacturiştî, ferarî, mar­chitani, cavafi, pielari, hăinarî şi braşoveni, ne angajem de bună voe pe onoare şi conştiinţă, a ţine în­chise prăvăliile pentru odihna cor­porală şi desvoltarea băeţilor de pră­vălie în cunoştinţele comerciale, toată ziua Duminicilor din cursul anului, căci numai ast­fel vom putea dovedi adevărata însemnătate a comerciului civilizat în ţara noastră, devenind pe aceiaşi treaptă ca statele înain­tate. Acela dintre noi, care va contra­veni acestui angajament, adică acela, care va fi dovedit că a deschis uşile magazinului sau nu vre-o Duminică, va fi considerat ca un om degradat şi incapabil în relaţiunile comerciale, va fi dat publicităţei şi obligat fără judec­ă a plăţi lei 300 ca amendă, din care se va crea un fond pentru burse la şcoalele comerciale, pentru elevii săraci. Bucureşti, 25 Maiu 1890. (Semnaţi): Fraţii Panou, laica P. Ni­­culescu, Drăghiceanu & Popescu, Fra­ţii Albachari, Vasile N. Orghidan, Ex. A. D. Mirea, Gh. Lazarovicî, Salomon Hechter, Gheorghiu & K­ülésen, Ruse & I. Rusesc­u, Dimitrie Petrescu, Şte­fan Constantinescu prin Bobeş, Mano­­lescu & Stoenescu, Stancu R. Becheanu, Vasile D. Lupanu, Fraţii Berenfelds, M. I. Mircuşiu, G Stoianovici, Moritz Ha­san, Vasile S. Tudoranu, Fiano & Kim­mel, N. N. Lorente, A Zenller & Jiii, Doff & Calmanovici, Fraţii Finkelstein, Fraţii Iancu, H. Koritzer fiii, El. Leurn­­sohn, Tănase Dimitrie, D. I. Popescu, Tosit M. Cohen, Fraţii Hechtman, I. Ni­­culescu & Căperşianu, Mihalache Anas­tasii­ & U-nie, M. Seif & C-nie, A. Con­­stantinescu & N.­­Argeşeanu, Josef Es­­kenasi prin Zil­u, Gorneanu & Petcu, Abr. Finhoren & C-nie, M. B. Eskenasi, Ph.Freudman, M. S. Frenchel, W. Wiz­­ner, L N. Moldovan, Marin Rădulescu, George N. Bidu, Fraţii Nachmias, Hie Dumitrescu, I. Rabinovici, Lewinsohnt & Brener. X

Next