Lupta, iunie 1890 (Anul 7, nr. 1137-1161)

1890-06-11 / nr. 1146

4 V ­ t ANUL VII­A SERIA IV. No. 1446 ABONAMENTE: Un an . IN TARA . 40 lei Va an. . . 20 , 3 luni. . . io » IN STREIN­AT­ATE Un an. . . 50 lei Va an. . . 25 , 3 luni. . Nu merit 15 Bani. REDACTIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). . 15 , KB&VTTI.4 A1VTAÎA LUNI, MARȚI 11-12 IUNIE 1890 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia » IV, „ . . . 25 bani * Inserţie şi reclame „ „ . . 2 lei „ Pentru anunciuri a se adresa: In Rom&nia, la Ag­en ia Havas In Francia, Italia, Austro»1 Ungaria si An­glia la Agenţia Havas, 8, place de la Bom­se, Paris, precum si sucursalele ei. Un număr vechi, 50 Bani. ADMINISTRAȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Pentru ce am preferat, pentru conversiunea obligaţiilor rurale, ti­tlul 4 °/0 iar nu cel de 5 °/0, la care s’a raliat şi guvernul, ideie de altminterea împărtăşită de o mare parte din Cameră? Să discut în câte­va cuvinte ches­tiunea. Trebue să spui că obligaţiele 6°/0 s’ar putea converti în 5°/0 şi con­diţii foarte bune. Aşa, noul 5°/0 ar putea fi emis aproape al pari sau chiar poate al pari. In acest caz, o­­peraţia s’ar putea reduce în a schimba dobânda de 6°/o în 5°/0 pentru o datorie de 260 milioane, fără nici o sporire a capitalului nominal. Din nenorocire, în acest caz detentorii ac­tualelor obligaţii de 6% nu ar ad­mite titlul de 5°/0, de­cât cu o con­diţie, anume, ca guvernul să-i garan­teze, pentru un timp de 10 sau 45 ani, în contra ori­cărei conversiuni n­oi care, de altminterea, s’ar impune din nou a doua zi după această o­­peraţia financiară, de vreme ce noul 5­70 ar trece peste pari în câte­va zile. Fără această condiţie nici un detentor nu va primi conversiunea. O convertire în 5% in ast­fel de condiţii ar fi o operaţie insuficientă Căci Statul, legat prin clauza incon­­vertibilităţei, va trebui să plătească timp de 10 sau de 15 ani o dobândă care ar fi artificială, o dobândă mai mare, de­și ar putea găsi una mai mică. Plata in curs de ani a unei dobânzi mari pentru un împrumut, neconvertibil, ar nimici în cea mai mare parte avantajile emisiunei a­­proape de pari. Dar nu e numai atât. Convertind pe 6°/0 actual în 5°/0 și garantând pe detentori in contra unei n­oi con­versiuni, rezultatul ar fi că noi am fixa, am da o mare stabilitate tipu­lui de 5°/o a datoriei noastre. Ei bine , aceasta ar fi o mare gre­­şală. In adevăr, cea mai mare parte a datoriei noastre—renta amortibilă, renta perpetua, obligaţii de drum de ier­i poartă titlul de 5 la sută, ur­­cându-se la un capital de peste 500 milioane. Toate aceste împrumuturi sunt unele aproape al pari, altele au­ trecut peste. Aşa, renta amortibilă 5 la sută este cotată 99, renta perpe­tuă 5 la sută a atins 102, obligaţi­ile 5 la sută de drum de fer a­­ting pari. In acelaşi timp renta a­­mortibilă de 4 la sută ce o avem a atins deja 87, cu o tendinţă pro­nunţată de a se urca. Find aşa, oare nu ar fi o mare greşală dacă noi am converti obligaţiile 6 la sută în 5 la sută ? Cu aceasta ştiţi ce am face ? Am fixa, am da soliditate tipului de 5 la sută existent şi am slăbi pe acel de 4 la sută, pe care îl pose­dăm, aruncându-­l pe planul al doi­lea pe piaţă. Ei bine, aceasta nu trebue să fie. Titlul­ ideal la care trebue momentan să tindem pentru întreaga noastră datorie este acela de 4 la sută. Ori­ce operaţie care ne-ar îndepărta de la acest ideal­ titlu, va fi o operaţie greşita, considerând’o din punct de vedere al întregei noastre­ datorii, chiar când ea ar prezenta avantagii reale în special, precum ar fi cazul con­versiunea obligaţiilor de 6 la sută în 5 la sută cu o emisiune al pari. Noi trebue să ne gândim deja la conversiunea lui 5 la sută sub dife­ritele sale forme actuale, iar nu să-l mai întărim prin n­oi emisiuni pur­tând acelaşi titlu. Deja, cum am spus, renta noastră amortibilă 5 la sută începe a fi matură pentru o conver­siune. Şi notaţi că conversiunea lui 5 la sută actual ar avea o însem­nătate mai mare de­cât a obliga­ţiilor de care ne ocupăm, de vreme ce conversiunea lui 5 la sută va în­globa în ea un capital nominal duplu da acela pe care voim să-l conver­tim acum. Deci, bine a făcut Ca­­merile că a respins din combinaţia financiară prezentată de ministru e­­ventualitatea unui nou 5 la sută. Este drept că convertind obliga­ţiile 6 la sută actuale în 4 la sută, operaţia va prezenta un dezavanta­­giu. Capitalul nominal va trebui sporit, căci emisiunea noului 4 la sută nu se va putea face al pari sail aproape de pari. Şi mă grăbesc a spune că sunt contra conversiunilor cari au de rezultat sporirea prea mare a capitalului nominal. Dar a­­cest inconvenient nu e atât de grav pe cât se pare la început. Așa, dacă pentru titlul nou de 4 la sută s’ar lua măsuri din partea detentorilor ca să nu mai poată fi convertit până la amortizarea lui completă, evident că sporirea capitalului nominal ar fi un rău­. Din fericire, lucrurile nu pot fi aşa. Statul îşi reservă dreptul, cu titlul de 4 la sută ce va emite, de a putea face ori­când o nouă conversiune, lucru ce nu şi-ar fi putut rezerva emiţând titlul de 5 la sută, după cum am văzut. Fiind aşa, sunt sigur că noi vom­­putea face o nouă con­versiune a titlului 4 la sută în 3 sau 3 şi jumătate la sută, înainte ca acest împrumut să ajungă la sfârşi­tul amortizării lui. Zicând aceasta mă bazez pe cursul ridicat al tutu­ror hârtielor noastre, aşa că va re­zulta că noi nu vom plăti pină la sfirşit detentorilor lui 4 la sută, a­­ceastă dobîndă, ci una mai mică, ba poate, prin o nouă conversiune vom mai putea ştirbi ceva şi din capital, prin o emisiune mai avantagioasă de­cât cea care o vom face actualmen­te. Unde mai punem considerentul că timpul care trebue noului 4 la sută ca să se întărească și să’șî ur­ce cota, noi il putem utiliza operind conversiuni asupra rentei noastre a­­mortibilă 5 la sută?... Acum mă va întreba cineva, cari sunt avantajele unui 4 la sută care să facă pe deferitori a primi conver­siunea pe care minisru de finanţe le-o oferă ? Avantajele sunt multe. Voii­ atinge numai câte­va. Mai intuiu, cu noua conversiune, dacă dobânda scade, capitalul nominal sporeşte, pe urmă detentorii, prin faptul că emi­siunea lui 4 la sută să va face pro­babil la 85, sunt asiguraţi pentru mai mulţi ani în contra unei nouă con­versiuni, fără ca să fie nevoe de a fi stipulată această clauză. Etc. etc. Dar marele avantagiu este urmă­torul : detentorii sperează­­ a câştiga mult din faptul sigur al orcărei cotei valor­ii de 4 la sută. In adevăr,­ îşi poate închipui ce câmp deschis de speculă şi de câştig este pentru detentori, când emiţânduse noul 4% cu 85, ei sperează, cu drept cuvânt, ca să’l urce până la al pari. Din toate puntele de vedere, ope­rația financiară proectată este bună. G­. F.anu. SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Constantinopol, 22 iunie. D. de Nelidorf a remis Porţii o nouă notă,,’prin care declară că guvernul Ţa­rului nu este satisfăcut de răspunsul Porţii relativ la plata indemnităţii de resbel şi cere­­o îndeplinirire exactă a făgădueli­or luate ; în caz contrar, Ru­sia îşi reservă dreptul de a lua măsu­rile ce va crede de cuviinţă. Constantinopol, 22 iunie. Agenţia de Constantinopol se zice autorizată a desminţi ştirile sosite din Bucureşti, şi prin care se spune că a­ Raportul unui inspector Am publicat în mai multe rân­duri relaţiuni asupra abuzurilor d-luî director Popescu de la şcoala nor­mală din Bârlad. Pentru ca cititorii să vadă până unde acel domn a mers cu barbaria şi cu abuzul şi cum ani întregi a torturat o gene­raţie întreagă de bieţi copii de la ţară, reproducem astă­zi în extenso raportul d-lui Vitzu, membru în con­siliu permanent, însărcinat cu an­cheta. Trebue să adăugăm că la citirea raportului d-lui Viţu, ministru in­strucţiei a pus cu mâna sa proprie următoarea rezoluţie : Se va cere M. S. prin raport motivat destituirea d-lui Popescu care se va în­locui cu d-nul... iar pentru cercetarea gestiunei financiare a d-lui Popescu, a­­supra căruia se ridică grele bănuele prin prezentul raport, se va cere ministrului de finanțe a delega un inspector finan­ciar, căruia d. secretar general al mi­nisterului va pune la dispoziţiune toate actele de natură a-i înlesni misiunea. ministru, Th. Rosetti. Din nefericire această bună mis­a care nu a durat... căci o droae de stăruitori au năvălit pe capul minis­trului, pretinzându-i ca să păstreze, narhia domneşte în Macedonia şi unde în realitate n’au fost comise de­cât câte­va crime şi despre cari tribunalele sunt deja sezisate. Madrid, 22 iunie. Camera a respins cu 93 voturi con­tra 56, un amendament la proiectul bu­getului prin care se cerea denunţarea tuturor tractatelor de comerţ. Valentia, 22 iunie. Câte­va cazuri m­oi de holeră au­ fost observate la Rugat şi Montichelvo. La Gandia a fost două cazuri din caile unui mortal. La Valentia nu s’a mai produs nici un caz, şi municipalitatea a orga­nizat un spital afară din oraş. Consulii streini, cu reşedinţa la Ma­laga, după ce s’au înţeles* cu * primarul oraşului au telegrafiat guvernelor lor că cazurile de friguri declarate la Malaga nu sunt de­cât friguri tifoide iar nu fri­guri galbene. Belgrad, 22 iunie. Noul ministru al Turciei, Feridun­­bey, a fost primit de către regenţi. Cei trei funcţionari sârbi cari fac par­te din comisiunea de lucrare pentru a regula Porţile de fer, vor pleca mâine la Orşova. Londra, 22 Iunie. Generalul Brackenburg a murit. Viena, 22 Iunie împăratul, după ce a făcut o vizită comitelui Kalnoky, a plecat seara la Bu­dapesta. Francfort-sur-le-mein 22 Iunie O ciocnire s’a întîmplat aproape de Mulacker între două trenuri de marfă. Doui impiegaţi au fost omorîţî şi unul a fost grav rănit. Berlin, 22 Iunie. Corniţele de Eulenburg a fost numit mareşal superior al Curţii in locul co­mitelui de Liebenau. , Madrid, 22 .Iunie. Se semnalează 5 cazuri de n­omeră, din care unul cu moarte, la Cartagenea. A­­ceasta este a patra localitate atinsă de epidemie. Roma, 22 Iunie. D. Crispi a prezentat Camerei un pro­iect relativ la măsurile sanitare ce tre­­buesc luate pentru protecţiunea oraşu­lui Roma. Copenhaga, 22 Iunie. Guvernul a luat măsuri de precauţi­­une în contra holerei. Atena, 22 Iunie. «Politische Corespondenz» crede a şti că cercurile diplomatice din Roma sunt convinse că recunoaşterea Statelor­ Unite din Brazilia de către Franţa va rămâne un act isolat, Italia, Germania, Austro- Ungaria şi Anglia vor aştepta resultatul alegerilor din Brazilia pe­ntru a cunoaşte decisiunea voinţei naţionale. Paris, 22 iunie. Congresul telegrafic a fost închis după ce toţi delegaţii au iscălit actele con­gresului, pe d. Popescu în capul şcoalei din Bârlad. Ministru a cedat­, cerându-i d-luî Popescu un memoriu pentru a să îndreptăţi de acuzaţiile grave dove­dite de d. Vitzu. Memoriul dat de d. Popescu nu î l desculpă de loc, ci este o simplă inşirare de vorbe şi de injurii la adresa d-lui Vitzu. Cu toate acestea, ministru a hotă­rât ca să împace şi capra şi varza, el este decis a menţinea pe d. Po­pescu ca director numai până la sfârşitul anului şcolar, când urmează a-l înlocui. Ministru a luat formale angagjamente in această privinţă. Vom vedea dacă se va ţinea de cuvânt. Până atunci noi ne facem o da­torie de a publica raportul d-lui Vitzu, pentru ca să vadă cititorii dacă am fost în drept ca să ducem cam­pania ştiută în contra zbirului co­piilor de țărani. Tot­odată cu a­­ceasta ridicăm un colţ de văl de deasupra internatelor noastre. Domnule ministru, însărcinat de d-voastră în sânul Con­siliului Permanent cu anchetarea fapte­lor ce dădeau loc la numeroase plân­geri, din partea elevilor şcoalei normale de învăţători din Bârlad,­contra directo­rului acelei şcoli, cu onoare supun la apreciarea d-voastră resultatul acestei anchete, din care se va vedea că foarte mari neregularităţi se petreceau în ci­tata școală. Ina­inte de a începe expunerea fapte­­lor constatate, cred, că este bine să rea­mintesc că plângerile elevilor contra di­rectorului au fost cunoscute ministeru­lui încă din toamna anului trecut, din care cauză s-a şi însărcinat, la începutul anului şcolar, Directorul liceului din lo­calitate, să cerceteze şi să expună mi­nisterului, în mod confidenţial, până la ce punct sunt întemeiate plângerile­ şco­larilor. Din răspunsul confidenţial­ al d-lui Vărgolici către minister resu­lta, că trebuie să se facă o anchetă serioasă, căci însemnate neregularităţî păreau a se săvârşi în şcoala normală din Bârlad, mai cu seamă in privinţa alimentaţiunei nesuficiente şi de rea calitate. In vede­rea celor relatate in mod confidenţial, ministrul ordonă o anchetă, compusă din prefectul judeţului şi directorul liceului, al cărei resultat s’a consemnat in proce­­sul-verbal al acelei comisiuni, după care ministrul, luând avizul consiliului per­manent, advertisă in mod foarte aspru pe directorul şcoalei normale din Bâr­lad, făcându-i cunoscut a întrebuinţa fon­durile la adevărata lor destinaţiune şi a lua măsurile necesare pentru a ameliora alimentaţiunea şcolarilor ; cu toate a­­­cestea, se vedea că nu s’a produs nici o schimbare în sistemul de administraţiune, căci alte plângeri au fost adresa­te ca toate părţile : la minister, la preşedintele Camerei deputaţilor şi în cele din urmă chiar jurnalele au dat alarma. In faţa acestor împrejurări, ministe­rul, de­şi cunoştea in parte veritatea nu­meroaselor plângeri, a dorit să -şi dea seamă mai de aproape de administraţiunea acelei şcoli, pentru a şti ce măsuri de îndreptare ar putea lua, şi pentru aceasta a însărcinat pe sub­semnatul cu anche­tarea faptelor contra cărora se plângeau elevii şcoalei normale din Bârlad. In expunerea ce voiu face, mă voiu ocupa de 4 cestiuni mai principale şi a­­nume : 1) Alimentaţiunea şcolarilor. 2) îmbrăcămintea. 3) Serviciul ce -l fac elevii şi al 4). Spionajul. Pentru a cunoaşte şi mai bine admi­­nistraţiunea banilor relativ la punctele 1 şi 2, adecă la mâncarea şi îmbrăcă­mintea elevilor, voi­ face un­ paralel în­tre alimentaţiunea şi îmbrăcămintea ce se dă elevilor şcoalei normale din Bâr­lad şi a celor de la şcoala normală Ga­rd I din Bucureşti, de unde am putut să-mi procur date pecise. Acelaşi lucru voi­ face şi în privinţa punctului al IlI-lea. Domnule Ministru, plângerile elevilor adresate Ministerului in privinţa mân­­cărei sunt foarte întemeiate fiind­că, din cele ce am putut constata, prin mine însu­mi, m’am convins, că alimentaţi­unea este un adevăr insuficientă şi de foarte rea calitate. In ziua anchetei ce făceam trebuia să se dea elevilor le ora 1 p. m. un fel de bucate ce consistă în mămăligă cu brânză. Am văzut că mămăliga se făcuse cu făină cu târâţe şi in momen­tul când s’a servit şcolarilor, mămăliga era aşa de rea mestecată, că în reali­tate ceia ce se servise pe mese consista parte în mămăligă, parte în făină ne­mestecată ; iar brânza era atât de iute şi sărată, de oare­ce după cum mi s’a spus, rămăsese din săptămâna brânzei, în­cât direcţiunea crezând că o poate ameliora a căutat s’o amestece cu puţin caş­i, ast­fel că brânza servită în acea zi era un amestec de brânză veche iute şi sărată, cu puţin caş, care dădea un complect şi mai displăcut. Am gustat însu­mî din mămăligă şi din brânză, însă mărturisesc domnule Ministru, că am evitat să înghit acest amestec desplăcut şi dăunător sănătăţei. Afară de mămăliga în două cu făină şi amestecul de brânză veche şi nouă nu s’a mai dat elevilor alte bucate, fiind­că nu se dă elevilor de la şcoala nor­mală din Bârlad de­cât un singur fel la dejun şi acesta la ora 1 p. m. şi un altul la orele 8 seara. Elevilor din clasa I neajungându-se mămăliga li s-a dat pâine cu brânză. Elevii de­şi hămisiţi, fiind­că nu în­ţeleg cum poate să aştepte cineva ca să ia dejunul regulat la ora 1 p. m. când se scoală la ora 4 de dimineaţă (du­pă cum o face aceşti şcolari) n’au putut să mănânce toată m­ămăliga, mai ales că în acea zi s’a întâmplat ca să fie mai rea de cât în alte zile. Profitând de aceste împrejurări, am dat ordine să se păstreze resturile de mămăligă, fiind că doream să le arăt medicului inter­natului, care din nenorocire nu se găsea in acea zi în oraş, însă în schimb pro­fesorii şcoalei, convocaţi în conferinţă, au putut avea ocasiunea să vadă către seară, că mămăliga se făcuse dură aproape ca piatra. Seara pe la orele 8 p. m. s’a dat iar un singur fel de bucate ca după obi­­ceiu, ce consista în carne cu fasole. Cu această ocasiune am observat, că seara în refectoriile elevilor nu se afla de­cât câte o mică lampă in fie­care sală, ast­fel că abia puteau să vadă e­­levii ce se aflaţi cu masa mai aproape de lampă, pe când cei­lalţi trebuia să mănânce mai mult în întuneric şi acest sistem de luminat şi în refectoriu s’a petrecut în tot­d’a­una de când funcţi­onează şcoala Normală din Bârlad. Domnule Ministru, din cele ce am constatat in acea zi am recunoscut, că mâncarea elevilor, pe lângă că este in­suficientă şi se dă la ore nepotrivite, mai este şi de calitatea cea mai infe­rioară. La anchetă am întrebat pe trei elevi din clasa a IV şi mai târziu 7 elevi din clasa III, care c­u toţii mi s’au plâns de inferioritatea alimentaţiunei. Elevii din clasa III mi-au declarat că monitorul Putină din clasa IV a găsit o dată un verme mare in borşul cu fasole, iar în timpul iernei pe când li se dădea lapte acru, pe lângă că era îngheţat, mai conţinea şi numeroşi vermi, în­cât elevii nu puteau să-l mă­nânce. De altă parte, brânza fiind foarte iute şi stricată, un elev din clasa IV Popescu G. al 2-lea a reclam­at directorului pe la 12 Aprilie a. c. şi numai de la acea epocă a început a se amesteca brânza veche cu caş nou. In cercetarea ce făceam am văzut că mai sunt încă în magazie 2 puţini cu brânză veche, pe care elevii trebue să o mănânce amestecată cu caş şi aceasta pe motivul, că brânza veche costă pa­rale şi nu se poate perde. Aceasta este declaraţia ce directorul şcoalei mi-a fă­­cut-o, fiiind­că el găseşte că brânza a­­ceasta este destul de bună şi că el în­­su­şi se serveşte de dânsa la masă. De altă parte, elevii se tem să recla­me, când nu sunt bune bucatele, fiind­că directorul îi pedepseşte. Ast­fel s’a întâmplat cu elevii Drilea şi Rogojină din clasa IlI-a care mai cerând de la monitori fasole cu borş, li s’a refuzat şi a doua zi au fost pedepsiţi cu ’/* din pâine cu ridichi şi ceapă. Aceiaşi mân­care li s’a dat ca pedeapsă şi seara. Elevul Popescu G. din clasa IV mi-a declarat, că în una din zilele de după Paşti a. c. neputând mânca brânza, a mâncat un ou roş ce avea de acasă , iar cojile le-a lăsat pe farfurie in care avea şi brânza; pentru aceasta directorul ’l-a pedepsit a 2-a zi ca să mănânce brânza ce ’i rămăsese şi elevul de frică a tre­buit să se execute. Atât din declaraţiunea directorului cât şi a elevilor resultă că felul mâncăreî din fie­care zi este următorul : La orele 7 şi jumătate a. m. elevii iau d­ar şi '/« din pâine neagră, însă de la un timp încoace li se dă câte '/, din pâinea de

Next