Lupta, iulie 1890 (Anul 7, nr. 1162-1185)

1890-07-22 / nr. 1179

ANUL VII.­­SERIA IV. No. 1179 ABONAMENTE. IN TARA . 40 lei 7* an. . . 20 , 3 luni. . IN­STREIN­AT ATR . 10 . Un an. . . 50 lei 7* an. . .­­ 25 , 3 luni. . Numarul 15 Bani. REDACTIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). Un an . . 15 , KOITIA'A »014 DUMINICA 22 IULIE 1890 A N U N C J U R I: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 lefi linia » IV, , , . . 25 bani , Inserţie şi reclame , . . . 2 lei , Pentru anunciuri a se adresa: In România, la. Agenti» Havas In Francia, Italia, Au­stro-Ungaria «I An­glia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paris, precum şi sucursalele ei. Un immer vech­in 50 Bani. ADMINISTRAȚIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart). MORAVURI ELBCTOMLE Serbările de la Montpellier Profesorii şi Magistraţii Lipsitim­ea lucrărilor vamale la Iaşi DE LA VRANCEA MORAVURI ELECTORALE Mâine se face o alegere în Ialo­miţa dar în ciudate condiţiunî se face această alegere. Liberalii par că dominează situaţiunea, nu pen­tru că au mai multe simpatii în ju­deţ, nici pentru că candidatul lor e mai agreat în localitate, din potrivă acest domn e mai puţin cunoscut alegătorilor de­cât adversarul sǎu, candidatul partidului guvernamental. Dar tot misterul acestei superiorităţi momentane stă în a­tot­puternicia unui singur om, în influența elec­torală a d-luî Poenaru Bordea. D. Poenaru Bordea, care astăzi e mai puternic de­cât ori­care bărbat politic, a fost in timp de 12 ani unul dintre cei mai călduroşi spri­jinitori ai regimului colectivist, dar o dată regimul căzut, d-sa a făcut cauză comună cu junimiştii şi a pri­cinuit căderea candidaţilor liberali la alegerile generale. Atâta era des­tul pentru ca d. Poenaru Bordea să fie excomunicat da către vechii săi tovarăşi politici. Dacă un fonograf ar fi păstrat toate mustrările amare cât şi toate atacurile neastâmpărate cari au por­nit din lagărul colectivist asupra ca­pului matadorului de la Călăraşi, am putea asculta multe lucruri in­structive Câte nu s’au spus la adresa d-luî Poenaru şi cu câtă hotărâre nu erau spuse. Acest om era un renegat o­­dios, acest om lipsit de caracter, era o conştiinţă plecată înaintea tuturor guvernelor, un om pe care nu se putea conta la caz de nevoe, un om cu care nici o dată, dar absolut nici­odată, partidul liberal nu va mai sta în bună înţelegere. Şi câte per­spective neplăcute nu i se pregăteau în mod furibund pentru ziua în care colectivitatea avea să revie la putere. Era o ruptură de veci. Au trecut două ani de atuncea, şi deputatul ialomiţean şi-a oferit din nou­ concursul colectivităţei, ba încă la impas şi-o mică umilinţă. Ei bi­ne, d-sa a reintrat în bunele graţii ale amicilor săi de ieri, şi renega­tul de odinioară a redevenit un li­beral de cea mai pură apă şi un to­varăş foarte credincios înaintea că­ruia Castor şi cu Polux au rămas nişte palide miniaturi. Dar, cum toată lumea nu poate fi mulţumită, d. Poenaru-Bordea, prin ultima sa atitudine, a provocat mâ­nia şi decepţia guvernamentalilor. Acuma conservatorii şi cu junimiştii îl acoperă de mustrări îndârjite. «Iată un om, spun denşii care tre­­bue pus pentru vecie la carantină, iată un politician vulgar, care im­pune condiţiuni tuturor partidelor, iată o specie de titan electoral care trebuie redus la neputinţă. Cu acest domn va trebui să nu mai avem ni­mic de comun, influenţa sa trebuie nimicită, lipsa sa de caracter trebue denunţată :» Nu-i aşa, că spectacolul ie nostim? Dar sub această ploaie de acuzaţiuni d. Poenaru Bordea trece cu faţa se­nină, întocmai ca o barcă pe care furtuna nu o loveşte de stânci, tre­burile îi merg de minune, clientela sa electorală sporeşte, înrâurirea sa nu suferă nici o eclipsă. Şi mâine, dacă împrejurările Par sili să ofere conservatorilor graţiosul său concurs, omul ar fi primit pe un sân călduros, iar viţelul cel mai gras ar fi jertfit în tabăra guverna­mentală. Acestea sunt moravurile electorale in România. Moralitatea fabulei este că politica la noi se face fără nici o moralitate, că toată partidele se închină succe­sului necondiţionat, că omul cât de imoral este cu entusiasm divinizat când devine partizanul nostru, că omul cât de moral este acoperit cu noroiul celei mai odioase calomnii de îndată ce ne întoarce spatele. Şi acest fel de a judeca nu este numai al politicianilor, dar încă şi al alegătorilor, al terei care hotăreşte. Alegătorii urmează pe d. Poenaru şi ’l admiră tocmai pentru acele mo­tive care ar trebuii să ’i provoace ruina politică, aceeaşi alegători ar fi intors de zece ori spatele celui mai prob, celui mai convins şi celui mai consecvent bărbat, care ar fi luat politica ca o pasiune nobilă iar nu ca o ruşinoasă meserie. D. Poenaru-Bordea este un om practic care­­şi-a priceput ţara elec­torală­, care a pătruns bine înţelesul colegiilor restrânse şi care nu e de loc dispus să jertfească o pozițiune politică care poate fi lipsită de o­­noare dar care e plină de profituri. Să nu-l acuzăm prin urmare ci să acuzăm împrejurările cari­­ au­ produs. D. Poenaru-Bordea e numai efec­tul iar legea electorală cauza. Constantin C. Bacalbaşa. SERVICIUL TELEGRAFIC ftl „Agenţiei Române" Londra, 31 Iulie. O telegramă din Buenos-Ayres către Lloyd constată că corăbiile ce se gă­­seau în port în momentul bombardării n’au suferit nici o stricăciune. Valenţia, 31 Iulie. Eri a fost 8 cazuri de holeră în pro­vincie şi 4 oraş. Paris, 31 Iulie. D-nii Roche şi Develle au anunţat consiliului de miniştri că vor putea în­cepe dezbaterile privitoare la regulamen­tul tarifelor agricole şi că toate măsu­rile pregătitoare în vederea stabilirei proectului de tarif vamal sunt aproape gata ast­fel că comisiunea tarifelor din cameră se va putea ocupa de ele chiar de la deschiderea ei. Londra, 31 Iulie. Agenţia Reuter află din Djeddah că la Meca holera are un caracter epidemic; sunt câte 80 morţi pe zi. Madrid, 31 Iulie. (Havas). Holera merge crescând în provincia Valenţia. Buenos-Ayres, 31 Iulie Bombardarea oraşului de către flota revoltată a făcut mari stricăciuni; re­­presentanţii streini au protestat guver­nului. Insurecţiunea a fost înăbuşită de generalul Rocca. Panica a încetat. Se numeră în total 1000 morţi şi 5000 ră­niţi. Friburg, (Brisgau) 31 Iulie. Principele Leopold de Hohenzollern a sosit la Umkirchen așteptând pe Regina României. Constantinopol, 31 Iulie. Remiterea beratelor la episcopii bul­gari se va face îndată după serbătorile Bairamului; n’a mai rămas de­cât să se expedieze actele. D. de Nel­dorf a avut ori, înainte de a pleca în congediu, o audienţă la Sul­tan. El a reînoit, însă în alţi termeni, mustrările prezentate Marelui Vizir la 27 iulie de către primul dragoman Ia­­noff. Agenţia din Constantinopol asigură că Sultanul s-a mărginit a asigura pe ambasadorul Rusiei că beratele nu sunt nici cum un act de ostilitate contra Ru­siei şi că nu acordă nimic mai mult de­cât ceea ce însă­şi Rusia (reclama de mult timp. De altmintrelea audiența a fost foarte cordială. Nu e adevărat că Sir White a plecat la Londra. Ypres, 1 August. Tribunalul a condemnat ieri pe de­putatul francez Dreifus la 15 zile închi­soare pentru duelul ce a avut cu mar­chizul de Mores pe Teritoriul belgian. Dezbaterile contra marchizului de Mo­res sau amânat pe azi. Gelsentkirchen, 1 August. (Prusia.) O explozie de gazuri subte­­(Grison) a fost ieri seara în puţul «No­­tre Fritz» , mineri au fost ucişi şi 3 grav răniţi; unul dintre răniţi a şi mu­rit azi din cauza rănilor. Nu se ştie încă cauzele care au putut provoca o aseme­nea explozie. Londra, 1 August «Agenţia Reuter» află din Buenos- Ayres că în urma unei deriziuni luate de camere toate scadenţele s’au amânat pentru o lună. Bursa şi casele de bancă şi de comerţ au început operaţiunile. Paris, 1 August Ziarul «Le Temps» zice relativ la a­­ranjamentul anglo-german, că s’a cău­tat a nu se sacrifîcia foloasele reale a unei înţelegeri cordiale foloaselor pro­blematice din viitor. Camera a adoptat o moţiune a d-luî Demathy, primită şi de *d. Constans, prin care se invită * guvernul a studia mijloacele pentru a face aşa fel ca emi­­graţiunea din Franţa sa fie îndreptată în coloniile franceze în loc de America. Paris, 1 August Camera a votat un credit de 200,000 franci pentru a veni în ajutorul fami­­lielor victimelor de la St. Etienne. Ieri s’a făcut inmormântarea victime­lor, erau 75 de coşciuguri. O numeroa­să mulţime a asistat. Ministrul de lu­crări publice a pronunţat la cimitir un discurs. După ce cv aji , mare parte din asistenţi a plecat,"minerii au ţinut discursuri socialiste. Viena, 1 August. Târgul internaţional de grâne se va face la 25 şi 26 August. SERBĂRILE DE LA MONTPELLIER (Urmare) In prima zi seara cortegiul tuturor studenţilor, aranjat ca la Montpellier, şi însoţit de studenţii locali purtând lam­pioane a traversat Str. St. Fered­ şi Cannebiera şi s’a dus la Hotel de Viile. Aci primarul oraşului, urând bună ve­nire şi mulţămind, a arătat în termeni energici cât ar fi de fericit portul Mar­siliei să ofere în viitor o ospitalitate şi mai plină studenţilor din răsărit şi ex­tremul orient fapt la care situaţia chiar îl desemnează pe acest port. In urmă punc­t de primire la cerc , câte­va cuvântări. Amicul Lateş impro­vizează următoarele : »Cetăţeni marsin­ezi, scumpi camarazi. In orientul Europei există o ţară care e sora Franciei, atât din cauza originei sale latine, cât pentru civilizaţia fran­ceză, cât pentru profundele ei simpatii pentru Francia. Această ţară e Româ­nia. Când colegii noştrii ne-au trimis către voi ca să salutăm entuziasmul vos­tru, ne-au zis : mergeţi şi spuneţi Fran­ciei că simpatiele noastre sunt aşa de adânci în­cât între România şi ea nu este frontieră. In acest entuziasm sublim salutăm progresele civilizaţiuneî franceze şi avem cea mai bună ocaziune de striga cu tot sufletul : trăiască Francia, tră­iască studenţii francezi. B. A doua zi (17—29 Main) vizite la : Notre Dame de la Garde, la Exposiţia artiştilor marsin­ezi, la şcoala de Belle arte (frumoasă clădire) unde directorele oferă «un loc d’honneur», la Exposiţia de horticultura şi roze, unde un dele­gat parizian propune şi se admite cu vii aclamaţii ca, pe timpul serbărilor, studenţii să poarte câte o roză la bu­tonieră. Apoi, pe piaţa Bibliotecei un colosal monom se formează, in capul că­ruia mi se face distinsa onoare de a fi pus şi care merge să salute biurourile de redacţie a tuturor ziarelor cotidiane. Seara, Gran corrida de toros, mare serbare tauromachică de noapte la Are­nele pe la Prado. Succes mare, prin re­putaţia matadorilor şi prin faptul că s’a oferit invitaţilor ocaziunea de a vedea nişte curse pe care in alte localităţi nu le-au văzut şi nu pot a le vedea. C. A treia zi: Preumblare pe un timp splendid, pe mare, la Frioul, la Lazare­tul din Frioul, la cantina căruia direc­torul oferă un aperitif. Apoi întoarcere debarcare, mergere prin frumosul drum al Cornîcheî la restaurantul Giroudy de pe malul mărei, unde un superb prânz intim este oferit studenţilor străini, de asociaţia locala a studenţilor Provenţei. Două discursuri: al prof. Lavisse care ridicând ramura de măslin, o propune ca emblemă a tinereţei din Provence şi o arată ca semnul păcei şi fraternitate! (imediat toate pălăriile se acoper cu măsline) şi al tovarăşului nostru Lateş, care zice următoarele : Scumpi camarazî! Este în lume un popor care în istoria umanităţei a avut cele mai geniale schântei filosofice ; şi acest popor este poporul francez. Beau acest pahar, şi-l beau până în fund, pentru genialitatea spiritului francez. Trăiască poporul francez». Prin aclamaţii, după propunerea d-luî Roland, preş. asociaţiei locale, se decide a se trimete telegrame de simpatie pre­şedintelui Republicei şi şefilor statelor reprezintate prin delegaţii. După amează, vizita la parcul Borely, la vila Talabot, la Muzeu. Seara, repre­­zintaţie de gala la marele Teatru, ofe­rită de sindicatul presei marsilieze. Un program foarte variat şi executat de artişti eminenţi, ca d-na Renée Vidal, Alvarez etc. au ţinut fixată atenţiunea tuturor. La finele reprezintaţiei, Marsi­­lieza executată de d-na Vidai purtând drapelul francez, şi înconjurată de dra­pelele tuturor delegaţielor. Apoi, înainte de culcare o champagne de onoare la cercul presei. Această zi a însemnat însă pentru delegaţiunea română încă un neuitat punct al voiajului lor, D-na Plagino, soţia ministrului plenipotenţiar al Ro­mâniei la Roma de care prin o e­­ronată informaţiune aflasem că nu se găsea momentan la Marsilia, unde lo­­cueşte, auzind că studenţii români au reprezentanţi la serbările de acolo, cu cunoscuta-i afecţiune pentru tot ce pri­veşte patria română, ni-a comunicat do­rinţa de a ne vedea, iar pe a doua zi a bine­voit a ne invita la un prânz. D-sa ni-a vorbit mult de România şi, prin instrucţiunea sa vastă, şi amabilitatea sa deosebită a făcut pe români să petreacă câte­va ore admirabile. Delegaţiunea îi exprimă din nou recunoştinţa pentru onoarea ce a făcut printr’însa colegi­lor ei. D. A patra zi, a fost consacrată vi­­zitărea imensului port şi a colosalelor vapoare ale Mesagerielor maritime, vi­zitarea spitalelor liotei Dieu şi Concep­tion, a magnificului palat Longchamp, unde e aşezată şi galeria de tablouri etc. Seara, cea mai frumoasă serbare de noapte la intrarea porturilor şi la Pharo. La 9 ore îmbarcarea în josul Cane­­bierei, traversarea vechiului port, ilu­minat a giorna cu mii de lanterne mul­­ticolore. Debarcarea la peluza caste­lului Pharo (construit de împărăteasa Eugenia pe o peninsulă dominantă la intrarea ambelor porturi şi donat de curând oraşului). Nu se po­ate mai în­cântătoare priveliște din acest loc. Pe când în dreapta portul vechiu (care intră ca un golf în uscat) încânta ochii prin una din cele mai splendide serate veneţiene prin mulţimea barcilor în­cărcate cu lampioane sau din care pleca, focuri de artificii;­in faţă din portul cel mare plecau în toate părţile puternice raze electrice de la maşinele marilor bastimente a Mesageriilor ma­ritime. Iar pe uscat, la Pharo, serbare din nou a ochilor, prin via iluminare şi pavoazare, serbare a inimeî, prin en­­tusiasmul mulţime! şi prietenia căldu­roasă a colegilor marsin­ezî. Muzica mu­nicipala, curioasele muzici locale sună­torii de Trompetă, Tamburinarii şi fi­­fmiî, estudiantina provenţala cu mando­linele, au contribuit şi mai mult a face ca această serbare să rămână din cele mai neuitate pentru invitaţi. O notă fru­moasă pentru a arăta cât au ţinut stu­denţii francezi să fie de ospitalieri faţă cu aceşti invitaţi, tuturor streinilor li se distribuise cu profuziune aşa zise «bonuri pentru ori­ce consumaţiune» la bufetul castelului Pharo, bonuri pe care se găsea scrise următoarele cu­vinte pline de atenţiune : «studenţii marsil­ezi, camarazilor şi amicilor lor streini şi francezi». Târziu­ de tot, cu părerea de rău de a se fi sfârşit, am părăsit locul serbărei. 2. A cincea şi ultima zi, a cupins după program două părţi principale : In timpul zilei, după amează, mare ser­bare de zi la Pharo , seara marele ban­chet de adio. La Pharo, unde în ajun petrecusem o seară atât de frumoasă, ni-a fost dat să vedem lucruri noui cu caracter lo­cal. Pe lingă muzicele citate, sau adaos trupa Acord Parfait şi Orchestra Aso­ciaţiei artistice (120 persoane), care a executat între altele imnele naţionale ale ţărilor reprezintate ascultate din pi­cioare şi cu capul descoperit de public şi studenţi. Danturi populare, dintre care nu putem uita pitoresca farandolă provenţială, esecutată de 12 membri ai Societăţei Li Farandoulaire Arlaten, a­­dică farandoliştii arlezieni, în sunetul, numai tamburinelor şi fifrelor. Apoi o farandelă publică, la care au luat parte sute de persoane. In urmă hal câm­penesc. Seara, banchetul menit a încheia a­­cest şir minunat de serbări. 5 rânduri de mese sub marele hal acoperit de la Girondy. Prima cuvântare a fost a d-luî Baret, primarul Marsiliei în termenii următori adresaţi către studenţi: «Şi iată că acum această idee de fe­­deraţiune nu se va opri nici chiar la limitele Franciei. Studenţii lumeî în­tregi îşi dau mâna peste frontiere. Sa­lut aci reprezentanţii Rusiei, Angliei, Belgiei, Americei, Elveţiei, Greciei, Ro­mâniei, Turciei, Egiptului, Scandinaviei şi a ţârilor din Extremul Orient. Nici distanţa, nici rivalităţile, nici chiar os­tilităţile de stat către stat nu pot im­­pedica­­pe tineri de a fraterniza. Este că, pâstrându-şi cultul patriei lor, to­tuşi tinerii sunt mai accesibili de­cât oamenii de Stat la aceste sentimente de simpatie şi de solidaritate care trebuie să unească între ei pe toţi oamenii ; este tot­odată pentru că ei sunt supu­şii luminaţi şi liberi a acestei regine a cărui imperiu e universal, ştiinţa.... dacă unirea pacifică a tuturor statelor civi­­lizate va fi într’o zi posibilă, prin voi, prin asociaţii că a voastră va fi realizată.... Când oraşul nostru, cosmopolit prin excelenţă, cu spiritele cele mai bine pre­parate ca să vă înţeleagă şi cu inimele cel mai mult dispuse ca să­ ve iubească , când Marsilia va fi înzestrată şi cu ubi­­răgiul ştiinţific şi intelectual la care ea are dreptul , veţi reveni să o vizitaţi şi veţi găsi tot­d’a­una amici. De aceea, bând in sănătatea voastră, nu vă zic adio, ci la revedere». (Va urma) Profesorii şi Magistraţii A se pune cine­va sa numere toate absurdităţile şi nedreptăţile cari s’aiî fă­cut şi se fac pe fîe­care zi, este a-­şi impune o muncă titanică. Nimic nu se face la noi în aşa chip, în­cât să vezi o aprobare generală, sau cel puţin să impui tăcerea ori­cui prin o măsură în­ţeleaptă, justă şi indiscutabilă. Ori de câte ori s’a făcut vr’o îmbunătăţire, s’a avuit în vedere nu­ atât necesitatea—căci atunci multe ar fi trebuit să se facă — ci mai mult strigătul celor interesaţi. In modul acesta s’a agitat chestiunea «înbunătăţirilor de soartă» a muncito­rului agricol, a muncitorilor orăşeni, a clerului, a magistraţilor, a profesorilor. Pentru moment nu ne ocupăm de­cât de îmbunătăţirea acestor din urmă două clase de muncitori intelectuali : magis­traţii şi profesorii. După legea instrucţiunea din 64, pro­fesorii erau asiguraţi de stabilitatea lor, erau puşi la adăpost de fluctuaţiunile politice. Aceasta a constituit un motiv forte puternic, ca mulţi tineri cari îşi consacrau activitatea lor serviciilor sta­tului, să îmbrăţişeze cariera didactică şi să se mulţumească cu puţinul dar sigu­rul mijloc de trai, ce ie oferea această carieră. Cu timpul, a început a se cere con­­diţiuni mai grele pentru a pătrunde în sanctuarul învăţământului. Din 79 titlul de licenţă în litere ori in ştiinţă a ră­mas indispensabil pentru gimnazii şi licee, şi această cerinţă se generalizaz­ă din ce în ce mai mult. Cerându-i unui om ceva mai mult, natural că trebuie să-i dai în schimb un echivalent al plusului sau de muncă, şi ast­fel s’a ajuns la o creştere a salaru­lui în sumă de 360 lei lunar, fără re­ţineri. S’a mai făcut încă ceva care a uns puţin ochii profesorilor: s’a indrodus gradaţia de 45 la sută după 5 ani de serviciu, şi atâta tot. O mulţumire generala a produs aceas­tă măsură de îmbunătăţire printre pro­fesorii vechi, şi lucrul se explică prea lesne. Ei cari intrase, cei mai mulţi, în învăţământul secondar aşa de uşor, ei cari erau mulţumiţi la începutul* carie­rei lor cu 160—200 lei pe lună, fără îndoială că ia surprins această măsură de ridicarea salatelor, plus trei sau pa­tru gradaţii.

Next