Lupta, noiembrie 1890 (Anul 7, nr. 1259-1283)

1890-11-25 / nr. 1279

T ANUL VII . No. 1279 ABONAMENTE IN TARA Un an ln an 3 luni Pentru învățători pe an IN STRĂINĂTATE Un an.........................................................50 lei la an..........................................................25 3 luni. ........................................................15 Numărul ±5 bani DUMINICA 25 NOEMBRE 1890 A N U N C I U R I : Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . 1 leu linia IV, Inserţie şi reclame „ Pentru amin ci uri a se adresa : în România, la Agenţia Havas la Frauda, Italia, Austro-UM­aria şi Anglia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paris, precum şi la sucursalele eî. Un nu­mãr vechili SO bani ADMINISTRAŢIA Strada Academiei, No. 10, (Casa Mercuri) 25 bani 2 lei Democratizarea parlamentului Fizionomia Camerei Discursul d-lui Pannl Corespondenţă din Suceava Examenul din Iunie 1800 Corpurile legiuitoare Democratizarea parlamentului Este timpul ca parlamentul să abordeze chestii mai serioase și mai folositoare. Crizele acestea perio­dice, cearta dintre conservatori, au ajuns un adevărat scandal parla­mentar. Privind toate aceste frămân­tări deşarte, în care fără de voe eşti atras, îţi esplici desgustul care a cuprins pe multă lume de parla­mentarism. Pentru partidele fără idei, setoase numai de putere, parlamentul este pur şi simplu o arenă, în care să desbat interesele şi ambiţiile lor meschine. Ele nici să gândesc mă­car a schimba terenul de luptă, a face din parlament o forţă morală şi economică în ţară. Dacă în parlamentele europene nu ar fi pătruns reprezentanţii de­mocraţiei, dacă aceştia nu ar fi adus cu ei punerea şi rezolvarea ches­tiilor mari sociale şi economice, de­sigur că parlamentarismul ar fi fost măturat sau aproape de a fi mă­turat, după cum aceasta era cât pe aci să se întâmple în Franţa din partea bulangismului. Din fericire, sângele viţiat al pă­turilor superioare a fost împros­pătat în parlamente de o nouă şi puternică infuziune de sânge al pă­turilor noui. Din fericire, parlamen­tarismul a încetat de a fi exclusiv numai un turnir al partidelor cla­sice, devenind o tribună unde re­vendicările masselor populare îşi gă­sesc resunet. Păreţii vechilor sale de desbateri parlamentare au repercutat în ultimii ani, cuvinte şi idei cu totul străine ocupaţiei tradiţionale a deputaţi­lor. Iar bătrânii parlamentari au trebuit să fie cam zăpăciţi, auzind discursuri pe o temă cu totul nouă, pe o temă considerată lung timp ca anarhică, ca revoluţionară. In aceasta este scăparea parla­mentarismului. Căci, lucru curios democraţii nu sunt entuziaşti de regimul reprezentativ, aşa cum să practică­ dovadă că în multe părţi ei voesc a-l modifica, introdu­când ad referendum la popor, pre­cum aceasta are loc în Sviţera. Cu toate acestea, cei mai serioşi susţii­tori, în realitate, ai parlamentarismu­lui sunt ei, prin faptul că abordează în sinul corpurilor legiuitoare ches­tiuni vitale, cari rădică discuțiile şi dau o însămnătate palpitantă des­baterilor parlamentare, pe când ve­chii adoratori ai acestei forme re­prezentative, discreditează, pe zi ce merge, obiectul lor de cult, prin aceia că la tribună nu fac să ră­sune de­cât banalităţi semi-seculare de cât formule seci şi goale. încă odată, este timpul ca să în­cepem a lucra şi a aborda chestii mai rodnice de­cât acele cari ocupă partidele. Noi nu v­om lipsi de la această sarcină. G. Panu. EIDXTZ^. .A. XDOXT-A» SERVICIUL TELEGRAFIC al „AGENŢIEI ROMÂNE“ Londra, 6 Decembre. Camera comunelor a consimţit a intra în discuţiune pe articole a birului asupra dijmelor, dar discuţiunea s’a amânat până la 22 Ianuarie. Budapesta, 5 Decembre. Ministrul apărărei naţionale a combă­tut cu ocazia discuţiunii bugetului de­partamentului de resbel, aserţiunea după care un abiz ar exista între spiritul ar­matei şi armata: el a zis că un asemenea abis există poate în presa din opoziţe, dar că nu se găseşte nicăieri în ţară. Ministrul a mai declarat că nu se simte de­o­camdată nevoe de a înfiinţa o a doua academie militară, dar dacă s’ar dovedi trebuinţa înfiinţărei ei, ar­e de dorit ca această academie să fie stabilită în Un­garia. D. Polonyi, deputat din extrema stângă a înfăţişat două­­propuneri privitoare la fabrica de arme ungurescă: una care in­vită pe ministrul apărării a face îndată demersurile trebuincioase pentru înfiinţa­rea unei fabrici ungureşti de arme şi de muniţii şi a presinta cât se poate de cit­­ând Camerei un proiect de lege în a­­ceastă privinţă,; a doua propunere e pri­vitoare la numirea unei comisiuni de 15 membri însărcinată a cerceta pricinele li­chidării fabricei ce exista. Paris, 5 Decembre. Urmând discuțiunea bugetului venitu­­ilor, Camera a respins amendamentul care cere suprimarea monopolului chibri­turilor. Ea a trecut în urmă la articolul care urcă de la 3 la 4 la sută taxa asu­pra valorilor mobiliare. Acest articol fost primit cu 291 voturi contra 248, cu o moţiune adiţională care invită pe gu­vernul a face situaţia plusvalistelor din 1889. D. Rouvier a constat că acest vot care procura un venit de 29 milioane va putea face ca discuţiunea bugetului să se sfâr­şească (aplause la stânga). Belgrad, 5 Decembre. Se vorbeşte cu stăruinţă de punerea în retragere a Mitropolitului Mihail pentru că ar fi trimis bine­cuvântare­­a fraţilor Karageorgevici, dar cercurile guverna­mentale asigură că ministerul n’a precizat încă modul sau de a vedea în această cestiune. Paris, 5 Decembre. Ziarele republicane moderate exprimă satisfacţia lor pentru izbânda obţinută ori de câtre guvern. „Le Soleil“ organ regalist, tratează a­ceastă izbândă de triumf al prudenţei şi al justiţiei. Journal des Débats“ crede cu toate astea că, având în vedere experienţa din zilele din urmă, nu se poate privi fără nelinişte discuţiunea împrumutului şi a impozi­telor. Sindicatul comercianţilor de făină a­ a­doptat o rezoluţiune după care aprovisio­narea locurilor întărite nu trebue să se facă prea repede, dacă e cu putinţă în două campanii şi jumătate grav, jumătate făină. Paris, 5 Decembre. Ceremonia funebră a generalului Sell­verstoff s’a făcut într’un mod solemn serviciul s’a făcut dimineaţa în biserica rusească ; catafalcul erea acoperit cu flori Locotenentul-colonel Taubza şi căpitanul de corabie Maigret, represintati pe Carnot. Ministrul afacerilor străine şi gu­vernatorul Parisului au fost represintaţi şi ei. Personalul ambasadei ruseşti, gene­rali şi magistraţi erau de faţă, onorurile militare se faceau de către trupe din cele trei arme; la sfârşitul ceremoniei corpul a fost transferat la gara de Nord, de unde a fost pornit la Petersburg. O mare desfăşurare de poliţie s-a făcut, ambasada Rusiei primise o scrisoare care prevestea că biserica rusească va fi a­­runcată în aer în momentul ceremoniei. Supravegherea activă făcută de eri înă­untrul bisericei şi în împrejurimile ei n’a descoperit nimic anormal. Nici un inci­dent nu s’a întâmplat. Geneva, 5 Decembre. Ancheta poliţiei asupra faptelor ante­rioare a anarhiştilor s’a terminat; nouă persoane: 4 francezi, 2 Italieni, 1 bulgar, 1 grec şi 1 elveţian sunt acuzaţi că s’au resvrătit în noaptea de 10 spre 11 Septem­­bre în contra guvernului elveţian şi celui rusesc şi că au aţâţat prin afişe la restur­­narea ordinei publice. FISIONOMIA CAMEREI! Evenimentele din urmă a impiedecat pe deputaţi de a anunţa numeroasele inter­pelări cu cari au venit preparaţi. Eri orizontul politic fiind mai liniştit şi Camera mai liniştită, interpelanţii să grăbesc de să inseri la birou, silindu-se care de care să fie cel intâiu înscris. Este caracteristic modul cum fie­care anunţă interpelarea. Din el, să vede îndată dacă deputatul e guvernamental, junimist, guvernamental-concentrat sau opozant Anunţ o interpelare d-lui ministru de domenii relativ la şcoala tehnică de meserii. Este d. Eug. Ionescu, care aproape cu zâmbetul pe buze, cu tonul dulce și cu gestul discret se adresează amicului sau politic d. Alex. Marghiloman. — D-le președinte, cer să mi se comu­nice dosarul cumpărărei de vagoane de la drumul de fer. Este d. Ionel Grădişteanu, Catargist, care cu privirea aspră, cu glasul apăsat şi cu gestul ameninţător, îşi arată ostili­tatea sa guvernului. — Eu am mai multe interpelări, o se­rie chiar, de adresat d-lui ministru ,de fi­nanţe, răsună un glas glumeţ şi metalic. Toată lumea se întoarce şi vede că cel care rosteşte aceste cuvinte este nostimul şi glumeţul deputat de la Iaşi d. Alexan­­drescu. — Da, da, d-lor, am o serie ca la bi­liard... — Să nu dai chics, cum­va îi zice un vecin. —Nu mă tem, căci am partener slab pe­ d. Ghermani, replică încet jovialul deputat. Aşa­dar, d-lor, cum ziceam, am o serie de interpelări. Ascultaţi şi judecaţi. Veselul deputat scoate din buzunar mai multe coli de hârtie vânătă, hârtie de la chestura camerei. D. Nicorescu să uită lung la teancul de hârtie, iar d. A­­lexandrescu îi zice: Te uiţi că hârtia este de la ches­tură , să înţelege­m ce ? nu cum­va era să cumpăr hârtie pentru o chestie de inte-­ res public ? — Va să zică interpelările d-tale sunt gratuite... îi spune d. Eug. Ionescu. D-lor, nu faceţi calambururi căci voiu fi nevoit să încep şi eu. La această ameninţare sala întreagă să scoată înspăimântată şi zice: Te rog, nu începe; îţi făgăduim a fi cuminţi... Preşedintele care râde şi el îi amin­teşte d-lui Alexandrescu să citească in­terpelările. Avocatul de la Iaşi, cu un glas ironic şi ascuţit, le citeşte, numă­­rându-le singur, una, două, trei, patru. Aici se opreşte un moment şi zice: — D-lor vă anunţ că am ajuns la a cincea şi ultima — felicitaţi-mă... Un aht! de uşurare şi de veselie să aude eşind din toate piepturile. Nostimul deputat este condus de mai mulţi amici ca escortă până la biurou, pentru a’şi depune interpelările scrise. — Ce voiţi, zice, arătând escorta, ’l-am rugat să mă întovărăşască, căci mă te­meam să nu fiu atacat de constituţionali în drum şi să ’mi ia interpelările. Mai mulţi deputaţi îl felicită, iar d. A­­lexandrescu cu verva’i drăcească le spune: — D-lor, nu vă îngrămădiţi, primesc felicitări şi acasă, Otel Regal’No. 6... Incidentul să închide. De­odată un glas pe nas şi de aghios purcede de la tribună. — Ce este? zic deputaţii, Popa cu a­­ghiazmă ? Dar nu’î zi întâi. Ce este dar? — Este Pacu la tribună, strigă un de­­­putat speriat. Ca fulgerul alarma este dată... cuvin­tele Pacu vorbeşte... străbat cu repeziciune sala. O panică generală sbucneşte. De­putaţii părăsesc băncile şi fug în toate părţile, unii se refugiază la buget, de teamă să nu le lipsească proviziele în­­ caz de un discurs mai lung, alţii fug pe uşa de la comitetul delegaţilor, cei mai mulţi năvălesc la uşa cea mare ca să scape în sala paşilor perduţi. In fugă ei sunt nevoiţi să treacă pe lângă tribună unde Pacu este întronat ca într’un anvor şi aud în treacăt cuvintele: sfinta Elisa- I­beta, sfinta Elisabeta. In vălmăşag mulţi îşi scrântesc picioa­rele şi se contuzionează. După ce şi voi fi omenesc izbuteşte a trece, uşierii adună în urmă deosebite obiecte stricate şi a­­nume : vre­o 10 monocluri junimiste,­­ declaraţii de ale d-lui L. Catargiu, mo­totolite, trei ziare de sport, etc. La urmă se explică că era vorba de un proiect de lege relativ la spitalul Sfânta Elisabeta din Galaţi! DISCURSUL D-LUI PANU RELATIV LA CRIZA MINISTERIALĂ (Ședinţa Camerei de la 22 Noembre) D­nilor, vă mărturisesc că, de doi ani de zile, cestiunea ministerială, provocată de intrigele şi ambiţiile din sânul parti­dului conservator, este aproape la ordinea zilei. Toată cearta vine de acolo că, fără a vă deosebi în idei, d-voastră, d-lor con­servatori, sunteţi împărţiţi o parte la gu­vern şi o parte la opoziţie, în aceşti doi ani am auzit necontenit acuzându-vă unii pe alţii de neconstituţionali. D-lor, daca ar trebui să iau de normă­­cele ce se petrec de doi ani de zile, şi să mă întreb ce însemnează Constituţional şi ce însemnează Anti-constituţional şi se dau definiţie, ea ar fi următoarea: Când d-voastră (arată pe liberalii-conservatori Catargişti şi Vernescişti), sunteţi acolo pe banca ministerială, atunci guvernul devine constituţional, îndată ce însă părăsiţi acea bancă şi treceţi unde acum vă aflaţi, atunci, imediat guvernul devine neconsti­tuţional. Eu daca nu aşi şti ce însemnează con­stituţional şi anti-constituţional, şi aşi presupune că îmi fac educaţiunea mea po­litică de acum doi ani începători, aş i­eşi din această Cameră cu această convinc­­ţiune, şi daca aşi face un tratat de dreptul constituţional, aşi da această definiţiune. Acestea le spun, d-lor, ştiţi pentru ce ? Pentru că vreau să protestez în contra în- I trebuinţărei cuvântului de constituţional sau anti-constituţional, după trebuinţele cauzei noastre. Avem să ajungem d-lor ca bizantinii, să ne perdem în subtilităţi şi argnţii fără valoare. D-lor, prin declaraţia d-lui L. Catargiu , chestia constituţională a fost din nou pusă­­ în discuţie, deci să-mi daţi voe să o abordez în treacăt. Ia să ne întrebăm d-lor, ce este con­stituţional şi ce este neconstituţional în teorie, în afară de cazul ce ne ocupă. D-lor, ştiţi că dacă este vorba să iei Constituţiunea în mână şi să judeci după textul ei actele politice, cercul neconstitu­­ţionalismului este foarte restrâns. Ar urma că e neconstituţional, numai ceea ce lo­veşte în un text precis al Constituţiei. Din acest punct de vedere, vă mărtu­risesc că mai toate cestiunele cari pro­voacă discuţii aşa de vii între noi ar f constituţionale. Aşa d­lor, să vă dau un exemplu: In constituţiune nu se spune că Regele trebue să ia miniştrii din Cameră şi Senat, prin urmare, închipuiţi-vă că Regele ar com­pune un minister afară din Senat şi din Cameră, cum ar fi considerat acel mi­nister ? Din punctul de vedere al textului ar fi considerat constituţional, absolut consti­tuţional, căci este în prevederile literei Constituţiuneî. Alt exemplu: Regele poate să disolve ori când şi în toate condiţiunile o Cameră, textul Constituţiei nu pune nici o margine acelui drept. Inchipuiţi-vă că regele ar disolva fără nici un motiv o Cameră. Ei bine, această măsură, de­şi arbitrară, nu poate fi taxată de neconstituţională, de vreme ce dreptul de disolvare este lăsat întreg după Constituţie regelui. Aceste puţine spuse mă întorc la cazul care ne ocupă şi zic : Din acest punt de vedere considerate, frământările din urmă precum şi cazul proaspăt ce ne ocupă, nu pot fi considerate, ca neconstituţionale. Aşa, din acest punt de vedere guvernul cel d’intâiu conservator sau mai bine ju­nimist al d-lui Theodor Rosetti a fost perfect constituţional, adică perfect în li­tera Constituţiuneî, căci regele are dreptul să’şi numească miniştrii de unde ar voi. Şi cu această ocazie îmi aduc aminte că acum doi ani şi mai bine, pe când com­­băteam aici ministerul d-lui Th. Rosetti, d. Carp mă întrerupse de pe banca ministe­rială şi îmi zise: „Toate bune, dar este „constituţional sau ba guvernul ?“ Şi­­i-am răspuns:"Din puntul de vedere al textului , Constituțiune, de sigur că este. Și dovadă că gândeam atunci tot ca şi acum, este că în gazeta mea, la în­ceputul ministerului junimist, atacând a­­cel minister nu-l numeam minister necon­stituțional ci cu altă denumire... (ilari­tate) Numirea aceia este știută, prin ur­mare nu o mai repet. D-lor, dacă ches­tia constituţională s’ar reduce aici, lu­crul ar fi simplu. Dar nu este numai atât. Pentru a judeca despre constituţio­nalitatea sau neconstituţionalitatea actelor unui guvern sau a şefului statului, trebue să ţinem seamă încă de alţi factori. I D-lor, pe lângă Constituţia scrisă, ştiţi că mai este o alta nescrisă, sub numire de uzanţe parlamentare, şi care în ochii o­­piniei publice are tot atâta valoare ca şi textul constituţiei. Acele uzanţe le ţinem în mare parte de la Englezi, şi după ele comentatorii în genere apreciază actele şi evenimentele parlamentare. Uzanţele nu numai completează dar câte­odată modi­fică, alterează, sau restrânge textul con­stituţional. Aşa, regele are dreptul de a-şi alege miniştrii din afară de parlament, dar uzanţele constituţionale îl obligă de face numirea din sânul parlamentului etc. etc. Combinând aceste două feluri de isvoare constituţionale, ajungem la concluzia că un act poate fi constituţio­nal după textul scris, dar neconstituţional după uzanţe. Cercul uzanţelor este mai arg, şi în acelaşi timp mai specific de­cât acela al Constituției scrise. Odată a­­cestea zise, vin cu tot dinadinsul la ches­tia celei din urmă crize ministeriale și mă întreb : ce trebue să luăm de punct de plecare pentru a o judeca, textul sau uzanțele parlamentare ? Răspunsul este de sigur, uzanțele. Ia să vedem dacă ce a făcut ministerul, a fost corect, încep prin a vă declara că toată vina crizei nu se datoreşte Senatului, ci se da­­toreşte guvernului, şi în special d-lui prim­­ministru Manu. Dacă d-l Manu lucra în Senat cu mai mult sănge rece şi cumpă­­neală — să-­mi dea voe să spun cuvântul acesta, fiind­că d-sa zicea adineauri că lucrează cu cumpăneală — nu am fi mai avut nevoe să discutăm acum această chestie şi se sterilizăm lucrările Camerei. Despre ce era vorba la Senat ? Era vorba de alegerea Preşedintelui şi nu era vorba de d. Ioan Brătianu, ci de d. General Florescu, c­a preşedintelui clu­bului liberal-conservator, de a cărui titlu şi nume vă făliţi în tot momentul, d-le prim-ministru, unul din şefii partidului liberal-conservator, din care faceţi parte. O voce. Şi la care a-aţi făcut apel la alegerile comunale. • D. G. Panu. Cu alte cuvinte, era vorba despre unul din d-voastră. Apoi d-le prim ministru, d-v., care ştiţi situaţiunea îndo­­elnică a Senatului, care ştiţi în ce nesi­guranţă de conştiinţă puneţî’pe conserva­torii din Senat, silindu-i să se fae în două, silindu-­i ca să părăsească, chiar în o chestie de simpatie, pe şefii lor, făcu­­t­aţi bine combătând pe faţă candidatura d-lui Florescu ? De sigur că nu. Când aţi văzut că se iveşte o candida­tură liberal-conservatoare, de a cărui nu­anţă este o parte din guvern, d-v. trebuia să vă mărginiţi pur şi simplu a primi a­­cea candidatura. Generalul Florescu era să fie ales preşedinte şi incidentul nu a­­vea loc. Credeţi d­v., d-le prim-ministru, că aţi fi fost nevoit să vă retrageţi de la guvern pentru că se alegea un preşe­dinte care nu vă convenea ? Apoi d­v. ştiţi că preşedintele Camerei şi al Sena­tului, nu trebue să fie numai de­cât de­signat de guvern şi omul guvernului. Preşedinţii parlamentului trebuie să re­­presinte—spui o banalitate—parlamentul înainte de toate, şi în a doua mână pe minister. Şi aceasta este aşa de adevărat că în Anglia, de unde trebuie să luaţi exemple de usanţele parlamentare, căci fără usanţe de asemenea natură, nu este nici o explicaţiune în caşul dumnevoas­­tră, în Anglia, deşi primul-ministru, în genere, doreşte alegerea cutărei şi cu­­tărei persoane ca preşedinte, însă câte o dată preşedintele camerei comunelor este strein nu numai guvernului ci şi majorităţei partidului, şi aceasta nu face absolut nimic, nu micşorează absolut nimic din caracterul politic a camerei comunelor şi nici nu atinge prestigiul guvernului. Aşa, la 1886 Peel, un liberal, a fost ales preşedinte al camerei conservatoare, şi nimeni n’a făcut din aceasta o cestiune Dar, d-lor aşi mai fi înţeles să voiţi să aveţi la ordine pe preşedintele Senatului şi să vă încăpăţânaţi în a refuza pe d. general Florescu, dacă aţi avea o majo­ritate sdrobitoare, dacă aţi avea o situaţie politică tare, înţelegeam aceasta la d. I. Brătianu care avea unanimităţi în parla­ment, era o dorinţă legiuită la un om absolut stăpân pe situaţie ca să acapa­reze totul şi să dicteze chiar şi pe pre­şedinţii parlamentului voinţei reprezen­tanţilor, dar d-voastră nu vi să scade de loc apucăturile d-lui I. Brătianu, d-voas­tră aţi făcut din alegerea generalului Flo­rescu o cestiune ministerială, cu toate că ştiţi că majorităţile de care vă bu­curaţi sunt flotante că ele se pot de­plasa, dintr’un moment într’altul, când într’o parte într’alta, când cu favoarea ju­nimiştilor când a conservatorilor. Şi pen­tru ce toate aceste ? Pentru îndeplinirea I

Next