Lupta, ianuarie 1891 (Anul 8, nr. 1306-1324)
1891-01-14 / nr. 1316
ANUL VIII — No. 1316 ABONAMENTE D IN TARA Un an................................................. . . 40lei Vn an................................................. . . 207) 3 luni................................................. . . 10 Pentru învățători pe an................ . . 307) Din străinătate Un an................................................ . . 50lei */« an................................................. . . 257) 31unl.................................................. . . 157) Nnmérul ±5 bani REDACŢIA Strada Academiei, No. 19, (Casa Mercuşi) EDITIG. .A. 3DO"CT^. LUNI 14, MARŢI 15 IANUARIE 1891 ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . 1 leu linia » » IV» » „ 25 bani Inserţie şi reclame „ „ 2 leii r. Pentru anunciuri a se adresa : Tai România, la Agenţia Havas Iu Frânei», Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la Agenţia Havas, 8, place de la Bourse, Paris, precum si la sucursalele ei. Un numãr vechii, 50 bani Director politic, G. PANU ADMINISTRAŢIA Strada Academiei, No. 19, (Casa Mercuşi) S’au supărat Informaţiuni exterioare Un act arbitrar al domnului Maiorescu întrunirile de el Mişcarea culturală în Bucovina Barbaria în armată Infamii călugăreşti Ecourile zilei Reuniunea femeilor române O teribilă furtună pe Marea Neagră Ştiri de pretutindeni Fapte diverse S’AU SUPARAT Liberalii-conservatori s’au necăjit pe noi şi s’au necăjit pentru că în urma retragerei d-lui Pake Protopopescu am susţinut că partidul dumnealor a primit o serioasă lovitură materială. România ne pedepseşte pentru această îndrăzneală calificându-ne drept organ guvernamental şi mustrându-ne pentru atitudinea binevoitoare ce am păstra-o faţă de actualul primar al Capitalei. Este ciudată România. Când, în ajunul alegerilor comunale, am spus liberalilor-conservatori că fac act de guvernamentalizm susţinând lista „amicilor consiliului comunal“, când le mai spuneam că d-1 Pake Protopopescu îi va trage fatalmente pe sfoară, şi că atitudinea acestuia era foarte îndoiaşă, aceiaşi Românie ne răspundea cu violenţă, ne trata de intriganţi şi ne afirma, că d-1 Pake este mai devotat decât oricând partidului liberal-conservator. N’a trecut mult, însă, și toate prevederile noastre s’au realizat iar afirmările României s’au dovdit pe ce temelie şubredă se rezemau. Astăzi, in urma rupturei cu grupul Pakist, care a fost modul nostru de a vedea ? Pur și simplu, am constatat un fapt netăgăduit, am arătat că partidul liberal-conservator va perde multe voturi în Bucureşti, fără să facem aprecieri, fără să dăm dreptate primarului Pake ori d-lor Vernescu-Catargiu. Am spus mai mult decât atâta ? Nu credem ca România să poată susţine aşa ceva. Dar poate că organul liberalilorconservatori contestă, cum că de misiunea d-lui Pake ar răpi acestui partid un număr însemnat de voturi, poate că ziarul acesta crede că retragerea fostului aghiotant al d-lui Vernescu nu va face nici cald nici rece ? Atunci nu ne rămâne decât să mai aşteptăm puţin, să aibă România puţintică răbdare. Căci oricât am susţine noi părerea ce am exprimat şi oricât România ar susţine contrariul, adevărul ar fi greu de recunoscut. Nu ne rămâne, prin urmare, decât să ne referim la alegerea parţială de la 20 curent. Dacă liberalii-conservatori vor dobândi mai tot acelaşi număr de voturi pe care l-au dobândit la alegerile generale şi la cele comunale, evident că d. Pake nu însemnează nimic, dacă, însă, d. Cezianu va căpăta foarte puţine glasuri, neapărat că d. Pake însemnează ceva. Dar o să ne obiecteze România, cum că d. Pake lucrează cu poliţia comunală şi că voturile le va dobândi, pentru candidatul d-sale, prin presiuni? Se poate, ba chiar declarăm că lucrul este exact. Să fim sinceri, însă. Oare acum doi ani d. Pake nu a ales pe liberali-conservatori tot prin ajutorul poliţiei? Oare la ultimele alegeri comunale nu aceiaşi poliţie, nu acelaşi aparat electoral au ales pe d-nii Vernescu, general Florescu, Cerlenti şi Compania ? Şi cu toate acestea toţi d-nii liberaliconservatori au afirmat că naţiunea ’l-a ales, că alegerile au fost perfect libere. România, cel puţin, a cântat pe această coardă. Ori când Brătescu asalta salaFranzelaru, când Fidor şi Ispas bateau pe d. Paladi, când bandele lui Pake atacau pe colectivişti la Tunari, „România“ nu găsea motiv să protesteze şi nici înfiera pe autorii scandalurilor, a fost destul, însă, ca d. Pake să demisioneze din partid pentru ca scandalul de la Grozăveşti să scandalizeze pe liberaliconservatori. O întreagă păpuşerie. A se vedea știrile telegrafice la pag. III. Informaţiuni exterioare Revoluţie în America de Sud. — Chili. Din Chili vin veşti serioase. Revoluţionarii au învins pretutindeni. Se pare că agitaţiunea revoluţionară este întinsă în întreaga America de sud. Bursa nu funcţionează de loc. Afacerea Luţki.—Petersburg. Ziarului Pol. Gorj. i se ‘depeșează, că interogatoriul lui Luțki terminându-se, el a fost predat judecătoriei supreme din Petersburg, care va aviza în curând. * Valorile bulgărești.—Constantinopol. In urma sgomotelor de războiu ce au sosit din Bulgaria, toate valorile bulgărești au scăzut într’un mod simţitor pe piaţa Constantinopoluluî. Mai multe case engleze pierd sume considerabile. * Mişcarea socialistă în Spania.—Saragossa. Un meeting socialist ţinut în 9 Ianuarie la Saragossa, a întrunit aproape una mie de persoane. S’a discutat asupra necesităţii de a întreprinde o propagandă energică în vederea manifestaţiei internaţionale de la 1 Maiu curent. Toţi oratorii au convenit, că numai o revoluţie generală poate să realizeze idealul socialiştilor. Un act arbitrar al d-lui Maiorescu Un act arbitrar şi ilegal a comis zilele acestea d. Maiorescu, ministrul instrucţiunei publice, vrând desigur prin astfel de acte să-şî inaugureze venirea d-sale din nou la acest departament şi se reîmprospăteze în memorie actele arbitrare pe care le-au comis şi altă dată. D-sa prin o simplă dispoziţie ministerială, şi pe cale administrativă a distituit pe un institutor din Iaşi Al. Vasiliu, în urma unui raport ce i s-au adresat de către d. Herescu, delegat a ancheta oarecari fapte a d-lui Vasiliu. Protestăm din toate puterile noastre în potriva acestei procedări, care are de rezultat desfiinţarea legilor existente şi introducerea regimului bunului plac. Dacă d. Maiorescu au crezut că institutorul Vasiliu este culpabl nu avea de cât să’l dea în judecata unui juriu profesoral, care de sigur l’ar fi condamnat dacă s’ar fi convins de aceasta, după cum s’au procedat şi altă dată; iar dacă d. Maiorescu nu are încredere în spiritul de nepărtinire şi justiţie a profesorilor nu are decât să prezinte de urgenţă un proiect modificator al legei, dar nu să treacă peste legea existentă, să o nesocotească. Mai mult decât atâta . Pare că d-l Maiorescu au călcat legea şi în alt punct tot atât de grav, căci un articol din legea instrucţiunei spune că ministru nu poate face nici o numire sau schimbare fără a auzi şi pe Consiliul Permanent de Instrucţie, şi că orice dispoziţie va trebui să poarte formula : „auzind şi pe Consiliul Permanent.“ Dar d-l Maiorescu în adresa de destituire nu face nici o menţiune despre aceasta, deci încă o dată a nesocotit legea. Datoria tuturor profesorilor este de a se asocia şi a protesta unanim contra u nor astfel de procederri arbitrare, căci admiţând chiar că institutorul Vasiliu ar fi vinovat, totuşi se poate întâmpla ca acelaş lucru să se aplice şi altor profesori numai după considerente de bun plac şi în dispreţul legilor. Iată şi actul de destituire No. 6 din 3 Ianuarie 1891. Domnule, In urma propunere! subsemnatului, de a vi se aplica cea mai aspră măsuri administrative pentru motivele expuse în raportul nostru No. 15.255 din care reesă că asupra Dv. apasă greșele grave, Maj. Sa Regie prin înaltul decret cu No. 3534 din 21 Decembre 1890 a bine-voit se aprobe depărtarea Dv. pe ziua de 1 Ianuarie c. din corpul didactic. Ministerul va face cunoscut despre această înaltă dispoziție, spre știință. Ministru, T. Maiorescu. întrunirile de eri ori au fost două«; întruniri. Una la Atheneul cel vechiul partizanilor guvernului, alta la Orfeu ,a liberalilor-conservatori». Și'*aceste întruniri n’au servit la altceva decât, si să mărească și mal mult caraghiozlîcul luptelor din taberile conservatoare. Și la o întrunire şi la cea-l’altă s’a vorbit în numele liberalilor-conservatori. Publicul nu mai ştie unde e veritabilul şi unde imitaţia. Dar să povestim ce s’a făcut la fiecare întrunire. La Ateneu , întrunirea se ţine supt preşedinţa d-lui I. Marghiloman. D. Andrei Popovicî candidatul poporului (cum cu iprozia ce ’l caracteriză spunea d. Pache) vorbeşte cel d’intâiu. D-sa se recomandă comercianţilor şi industriaşilor, căci el areuiultă nevoe de un reprezentant în aceste Camere mai ales cari vor avea de discutat numai tarife şi convenţii. D-sa declară că va da sprijin guvernului actual care a realizat multe îmbunătăţiri. D. I. Lahovari vorbeşte două ore. D sa face unul din acele discursuri care ne reamintesc întrunirile de la Orfeu din ultimele vremuri ale colectiviştilor. D-sa sfîrşeşte susţinând candidatura d-lui Andrei Popovici. In sfârşit apare la tribună şi nerăbdătorul d’a vorbi d. Gogu Florian. De la început e violent, furios, spumegă, se vede cât de colo că junele orator răspunde mai mult la atacurile ce ’i s’au adus. Deşi e înduioşat de despărţenia cu d. Vernescu, ’şi manifestă rancunele contra celor mititel cari înconjoară pe d-nu L. Catargiu. D. Iancovescu cel d’antâia e sfâşiat. După d. Florian, d-lor s’au despărţit de liberalii-conservatori de oarece în programul pe care s’a format partidul liberal-conservator la 1883 figura ca prim punct lupta perpetuă în contra colectiviştilor, şi azi cel ce înconjoară pe d. L. Catargiu î l duce în braţele colectiviştilor. E nostim de tot cum d. Florian nu ştie singur în numele cărui partid trebue să vorbească şi de acea poate având în vedere o nouă schimbare la faţă încă nehotărâtă în ce direcţie vobeşte în numele partidului conservator, a celui liberalconservator, al democraţii Române şi chiar în numele liberalismului. Ajunge cu d. Florian. D. Pache Protopopescu să grăbeşte să desminţă pe d. Florian, care declarase că vorbeşte în numele celor ce s’au retras din partidul liberal-conservator, d-sa spune că s-a retras din acel partid fiind că d. Catargiu vroia să impue „poporului“ pe d. Cesianu, om necunoscut, de colegiul al II-lea, şi d-sa care totdeauna a fost pentru „popor“ şi a susţinut candidaturile de jos în sus, iar nu de sus în jos, a cerut să se consulte mai întâiu „poporul“ şi cine va avea majoritate în „popor“ acela să fie proclamat candidat. D-lor n’am vrut şi de acea d-sa care a apărat tot d’auna şi ca avocat peste 24 de ani interesele „poporului“ comercianţii vine azi ca să’l spue „poporul“ dacă s’a purtat bine. Numai pentru această cestie s’a retras din partid dar vor urma tot acea linie de purtare. Cu acest orator să sfârşeşte întrunirea. Trebue să spunem că la întrunirea de la Ateneu, numeroasă de altminteri, au fost aduşi pe căprării toţi agenţii primăriei. Mareş, Lerescu comandau aceste căprării cari se întruneau sub comanda lui Iancu Brătescu. * * * La Orfeu lume puţină, întrunirea să ţine sub preşedinţa d-lui L. Catargiu. D. Cezianu se recomandă alegătorilor. D. G. Vernescu îşi varsă focul în contra celor ce s’au retras din partid. D-sa atacă cu violenţă pe Pache dezertorul, Pache trădătorul. D. general Florescu vorbeşte tot cam în acelaşi sens. Entusiasm foarte puțin la amândouă întrunirile. Pe urmă a vorbit d. Costaforu. DIN PROVINCIILE SUBJUGATE Mişcarea culturală în Bucovina De un timp încoace se constată o sănătoasă mişcare culturală şi politică în Bucovina. Această mişcare de resistenţă este resultatul agresorilor ruşi, nemţi şi poloni, cari tindeau la nimicirea desăvârşită a elementului românesc băştinaşi în Bucovina Spre finele anului trecut, s’a ţinut adunarea generală a societăţeî pentru cultura şi literatura română în Bucovina, singura societate, a cărei activitate deşi a fost paralizată de mulţi ciocoi, membri aî acestei societăţi, pe timpul când archimandritul M. Călinescu, veşnicul aspirant la mitropolie, a fost preşedintele ei,—totuşi ea există şi până astăzi în condiţiuni destul de bune şi pare că pentru viitor promite mult. Astăzi această societate stă sub preşedinţa dististinsului patriot român Doruţă Hurmuzaki şi ne place a crede că spiritul patriotic şi activitatea actualului comitet, vor produce în viitorul cel mai apropiat roade folositoare culturei poporului. In cursul adunării generale a societâlii s’au manifestat mai multe tendinţe nobile şi desinteresate, de acea credem de cuviinţă a pune în vederea cetitorilor noştri părţile mai importante ale adunării, cari de altfel presintă un interes deosebit. După câteva formalităţi obişnuite şi banale vorbeşte d. Buiga care accetuând zelul deosebit cu carele damele române au binevoit a face colecte pentru sprijinirea tineretului de pre la şcoalele poporele din Cernăuţ şi suburbii, lipsit de mijloacele didactice şi de îmbrăcămintea trebuincioasă crede, că exprimă numai o dorinţă vie a membrilor Societăţii dacă face propunerea: adunarea generală, apreţuind întreprinderea cea nobilă a damelor în interesul culturii poporului, le esprimă recunoştinţa şi mulţămita cea mai călduroasă a Societăţeî. Propunerea aceasta se primeşte cu cea mai vie aclamaţiune. D. C. Coca trage atenţiunea adunărei asupra unui pasagiu din Raport carele aşişderea merită deosebită considerare. Acel pasagiu priveşte adecă decisiunea nobilă a d-luî Cav. George de Popovici, proprietar mare din Stroieşti, de a crea o fundaţiune cu un capital de 10.000 fi, tot pentru sprijinirea tineretului de pe la şcoale, pe seama cărei fundaţiuni se şi află în administrarea societăţii suma de 8700 fi. Crede deci că este numai organ sincer al adunării, dacă propune primirea următoarei moţiuni: adunarea generală, ştiind a preţui această faptă de devotament rar pentru interesele culturale ale poporului român, exprimă mărinimosului donator recunoştinţa şi mulţumită sa cea mai călduroasă. Propunerea se primeşte aşişderea cu cea mai vie aclamaţiune, închizându-se discuţiunea asupra agendelor coprinse în raportul anual, d. vicepreşedinte ridicându-se zice, că-i mai rămâne o tristă, dar sântă datorie de împlinit, amintind adecă de perderea ilustrului membru onorar al societăţeî, al marelui poet Vasile Alexandri, carele după o rară activitate literară şi-a sfârşit cursul vieţii sale mult meritate în 22 August (3 Sept.) 1890, învită adunarea, ca prin sculare să bine voiască a onora memoria acestui scump repausat şi ilustru membru al societăţei. D. Artemi Berariu, luând cuvântul, arată în o cuvântare mai lungă datorinţa societăţii, de a se interesa de cultura naţională a meseriaşilor noştri din Cernăuţi, cari, ca parte constitutivă a naţionalităţii noastre, ar fi deferit de pericolul de a-şi perde naţionalitatea română, face deci propunerea. Adunarea generală însărcinează pe Comitetul societăţii a le pune la cale prelegeri pentru meseriaşii români în anumite duminici şi sărbători de peste an şi a le anunţa prin gazete sau în alt chip potrivit. După o discuţiune mai lungă, propunerea se primeşte cu unanimitatea voturilor, însă numai ca dorinţă, pe care comitetul să aibă a o studia, cum ar fi ea de realizat între marginele statutelor societăţii. Tot în acest înţeles se primeşte şi următoarea propunere făcută şi motivată de câtre d-l G. Buliga, ca Comitetul Societăţei să binevoiască a se ocupa în detail cu studiarea stărei culturale a poporului român din Bucovina şi să raporteze viitoarei adunări generale atât despre aceasta, cât şi despre mijloacele, cari ar fi oportun a le întrebuinţa, spre a putea delatura unele din relele, cari bântue poporul nostru în privinţa materială, morală şi intelectuală şi-l împiedică astfel în cultură şi^ progres, — fie această întreprindere îmbinată chiar cu modificarea statutelor. D-1 G. Buliga mai face propunerea următoare : considerând starea cea mizeră, în care se află unii elevi ai gimnaziului superior din Cernăuţi, cari de altmintrelea se poartă bine şi sunt silitori, propun, ca să se destineze din fondul Societăţei suma de 30 fl., pentru a-l ajutora momentan. D-l Vicepreşedinte observă că votat fiind preliminariul Societăţeî pentru anul 1891, propunerea nu o mai poate aduce la votare, dară că Comitetul va căuta a o realiza, numai dacă el va fi cu putinţă. Această scurtă discuţiune, reprodusă după Revista Politică, ne dă o lumină destul de înveselitoare asupra viitorului societății. Cato. Barbaria în armată In cursul săptămânei aceştia s’a întâmplat la Reg. 26 de Dorobanţi din Craiova o mare nenorocire. „Reforma“ spune că Tânărul sergent Aurel Grigorescu, fiul preotului Grigorescu de la Madona-Dudu,şi-a descărcat puşca drept în inimă. Moartea a fost instantanee. Causa, după câte ni se afirmă, se zice că ar fi neomenoasele maltratări ale căpitanului Alexandrescu asupra sinucisului, acestea reese din o scrisoare trimisă prin poștă de sinucis. Nu putem decât să înfierăm asemenea procedări barbare și cerem d-lui General Vlădescu, o anchetă severă , mai cerem de asemenea permutarea telegrafică a d-lui căpitan Alexandrescu, pentru a se putea face lumină. Tot cu privire la başibuzuciile milităreşti, iată ce citim în „Sentinela“ din Buzeu: Ni se comunică că la Bateria de pompieri din localitate, se bat soldaţii în un mod infam de către sergentul maior al acestei baterii, din care cauză au dezertat doui soldaţi. Atragem atenţiunea d-lui Comandant al acestei baterii, care, ne place a crede, că nu ştie de aceste barbarii. Rugăm cu insistenţă a-i aplica pedeapsa cuvenită d-nului Sergent, ca pe viitor să nu-și mai permită asemenea miserii. Infamii călugăreşti In mănăstirea Rateşti din judeţul Buzău spune „Sentinelă“, monaha Elisabeta Alexandrescu a fost râu bătută în ajunul Bobotezei, de superioara mănăstirei chiar în biserică, când se oficia vecernia, de faţă cu întregul sobor şi Duhovnicul mănăstire. După ce i-a dat cu pumnii în cap, nu s’a săturat, a început să’l dea şi cu pumnii în spate lovind-o râu în mâna dreaptă aşa că i’a paralizat-o şi nu se mai poate hrăni. Pe lângă bătaia, superioara nu se mulţumeşte cu atâta dar îl şi reţine leafa pe trimestul cor, pentru nişte pretinse datorii. Cea ce este mai barbar, că această monahă era în cavalescenţă pentru o boală care de două ori a fost în spitalul Gârlaşî. Monaha Elisabeta ocupă de ani îndelungaţi postul de cântăreaţă clasa I-la care se distinge.