Lupta, octombrie 1891 (Anul 8, nr. 1529-1551)

1891-10-24 / nr. 1546

­L * * * r ANUL Vin.­No. 1546 ABONAMENTE: DIN ȚARĂ Nn ..........................................................................40 lei Seaae mm..............................................................20 „ Trai luni ...............................................................10 . Pentru învățători pa tui an.................................30 , m BTREMETATE On an..................................................................50 lei Șease luni.............................................................25 „ Trai luni ...................................... 16 „ NUMERUL 15 BAN! REDACŢIA: Strada Academiei, 19, 1 Casa MercuşI) Director politic G. Pi JOI 24 OCTOMBRIE 1891 ANUNCIUPJ: Pe pagina 111 80 litere corpul 7 . . 1 leii lini n n IV ii a ... 25 bani „ Inserţie şi reclame , „ ... 2 lei B Pentru aminei uri a se adresai In Romania la .Agenţia Hawaa*. In Francia, Italia, Austro - Ungaria şi Anglia la Havas, 8, Place de la Bourse, Paria, precum sucursalele ei. UN MER VEGH CU 50 BANI MINISTRATIA: 19. (Casa Mercusi) Viitorul României Ignobilul Sturza Dreptul Regelui de a încheia alianţe Panslavismul şi Românii sub­­jugaţi Polemica lui Crispi Marthra Cronica din Huşi Cravatele Albe EDITIG -A. DOUA t de m­o­ state, iar nici de­cum pen­­ru subjugarea celor independente, prezentul şi viitorul României, ca stat recunoscut independent, este si­gur, nu este pus nici în discuţie. Pentru a trăi şi a ne desvolta nu avem nevoe de a ne înhama la ca­rul nimănui, este destul ca să nu ne amestecăm în intrigele dintre ma­rele puteri. Stricta neutralitate este cea mai bună pavăză a independen­ţei noastre. Dar nu am sfârşit cu această chestie. Gr. ZP-A-oST­T. A se vedea ştirile telegrafice pe pag. 3 Viitorul României Am sfârşit cu discutarea obiecţii­­lor ce să fac în contra unei politice de strictă neutralitate, cât tunul nu este în ajun de a vorbi şi cât eve­nimentele nu să apropie de catas­trofa finală. Este o chestie, care mi să pare de nevoe de tratat. Mulţi dintre noi, de­sigur conduşi de grija unui pa­triotism agitat, vorbesc cu spaimă de viitorul ţărei, nu au nici o sigu­ranţă în el, şi se tem, la fie­care pas şi în ori­ce împregiurare, ca să nu ne perdem fiinţa, şi mai cu seamă să nu fim înghiţiţi de vre­o putere vecină. Unii merg cu pesimismul, până a prevedea în curând o ca­tastrofă. Mărturisesc că, departe de a îm­părtăşi ast­fel de sumbre temeri, eu, din contra, am cea mai mare încre­dere în viitorul terei, şi nu mă tem de o catastrofă. Viitorul să arată pentru mine foarte îmbucurător. Dar are să mi să zică, că opti­­mismul este mai reu de­cât pesi­mismul, are să mi să obiecteze că nu este destul de a crede orbeşte în viitorul ţărei tale, ci este nevoe a ţi justifica credinţa. Aşa este şi toc­mai aceasta mă voiu sili să fac. De cât, înţelege bine cine­va, că aseme­nea lucruri nu să pot dovedi mate­­maticeşte, ci prin consideraţii gene­rale şi de fapt, în stare de a inspira o convingere, încep dec.: Astăzi nu mai e teama ca harta Europei, cu privire la numărul sta­telor independente, să se micşoreze, ci, din contră, este o tendinţă ca ea să se mărească. Curentul, cu toate înarmările formidabile, este în­spre emancipare, iar nu în spre aservirea popoarelor. Aşa, în veacul acesta şease state şi-au­ căpătat indepen­denţa şi anume : Grecia, Belgia, Ita­lia, România, Serbia şi Bulgaria. In acelaşi timp nici un popor nu a în­cetat, politiceşte, de a trăi, nici unul nu şi-a perdut independenţa. Deja acest rezultat nu este tocmai rǎu. Este drept, că avem de semnalat, tot în acest veac, mai multe cazuri de mutilări parţiale, brutale şi ne­drepte a câtor­va popoare, dar, în acelaşi timp, sunt de înregistrat şi oare­care alipiri fericite şi legitime. Printre cele d’întâiu numeram: Mol­dova şi, mai acum de curând, România au­ avut de suferit două mutilări suc­cesive, una la 1812 cea­l­altă la 1878. Această nenorocire, de­sigur, nu -şi are justificarea ei în nici un chip, este însă o explicaţie, pe care o a­­mintesc numai pentru ca să arat că acest exemplu nu infirmă tendinţa generala constatată mai sus. La 1812 Ruşii nu au luat propriu zis Basarabia de la noi ci de la Turci, din al cărui imperiu făceam atunci parte în stare de raiale . Un imperii­ răpeşte de la altul, în urma unui războini, una din provincii. Iată Aftîn a fost atunci considerat actul în Europa. Nenorocirea a fost că provincia răpită să fie tocmai româ­nească. Din punct de vedere al si­tuaţiei politice de atunci, provincia putea să fie însă turcească, sâr­bească, şi rezultatul era acelaşi. Adevărata spoliaţiune, pe care nu mă sfiesc a o califica de hoţie, este când Rusia, la 1878, răpeşte de la o ţară proclamată independentă, de la un popor aliat în timp de nevoie, Basarabia de jos, sub pretext că este a sa şi că e i-a fost răpită la 1857, făcându se că uită cu totul pe 1812!.. Actul pe care îl comite Rusia, Cu­ consimţimântul celor trei aliaţi ai noştri, actualii este aşa de odios, în­cât ea singură caută să-l şteargă, pe cât e cu putinţă, caracterul de spoliaţiune, oferindu-ne în loc Do­­brogea, o provincie care nu era nici măcar a ei. Ori­cum, aceasta dove­deşte că, în timpurile noastre, chiar când spoliaţi­uni se comit, spoliatorii sau caută să le dea un caracter de re­vendicare naţională, cum a fost cazul cu Alsacia şi Lorena, sau să dea spo­liatului un fel de despăgubire, de compensaţie, precum a fost cazul nostru cu Dobrogea. In tot cazul, Ba­sarabia de jos avusese nenorocirea de a aparţine Rusiei, pretextul era deci uşor de găsit pentru un stat lacom şi fără scrupule ca Rusia. Un alt caz de odioasă spoliaţiune în vea­cul nostru este răpirea de la Dane­marca a Sleswiguluî şi a Holsteinu­­luî de către Prusian­. In schimb, însă, unitatea aproape complectă a Italiei, retrocedarea de curând a Veneţiei, constituirea uni­­tăţei Germaniei, unirea Moldovei cu Valachia, etc., sunt fapte care dove­desc, odată mai mult, ceea­ ce ziceam mai sus, cum că veacul acesta a vă­zut pe terenul politic al popoarelor, mai multe acte bune făcute de­cât rele. In adevăr, astă­zi este foarte cu greu­ de a face să dispară un popor, de a împărţi o ţară în mai multe bucăţi, sau de a fi aservită de un popor măs puternic. Aceasta s’a pu­tut face în veacul al 18-lea, în acela al 19 lea nu să văd exemple. Şi în veacul nostru s’a văzut de­­sagregarea imperiilor, de exemplu acel al Turcilor. Desfacerea s’a făcut, însă, în genere, nu în favoarea pute­rilor cari contribuise la dezagregare —cum se obicinuia înainte—ci în fa­voarea popoarelor subjugate. Din imperiul Turcesc, până acum deja au­ eșit patru state independente, iar resturile acelui imperii! nu şi le dispută atâta imperiile mai­ vecine, cât mai cu seamă micele popoare cari au aparţinut conglomeratului turcesc, popoare cari voesc să tragă cât să poate mai multă plapomă tur­cească pe picioarele lor cam­ goale. Este drept de a aminti că Austro - Ungaria s’a folosit şi ea în învăl­măşeală şi a pus mâna — oh ! în mod provizoriu, cu totul provizoriu !—pe două provincii turceşti, pe Bosnia şi Herţegovina ! Dacă nu în veacul nostru, dar de­sigur în cel viitor vom vedea de­zagregarea şi a imperiului Austro- Ungar. Dar şi de aici, în cea mai mare parte, tot popoarele supuse vor câştiga. Din lichidarea Austriacă vom vedea răsărind încă câte­va state in­dependente, poate cam următoarele: Slovacii cu Boemii un stat; Croaţia, Dalmaţia şi Corintia, alt stat; Serbii şi Românii să vor alipi fie­care că­tre centru naţionalităţilor lor, Un­gurii alt stat, Austriacii vor intra în marele imperiu german, etc. Când deci toată discuţia şi lupta es­te astâ­zi pentru liberarea popoa­relor supuse şi pentru constituitei Ignobilul Sturza Descleştat de trenul cu care s’a întors regele, d. Dim. Sturza n’a perdut vremea in zadar ei s’a pus să’şi descrie sentimen­tele-i intime în limba nemţească şi prin mana a treia, prin ziaristul Fischer din Berlin, să le trimită ziarului Koelnische Zeitung. Iată câte­va mărgăritare din ideile a­­cesteî reptile, care are ambiţiunea să par­­vie in curând in fruntea afacerilor ţării. Am spus-o de mai multe­ ori că nici o amelioraţiune nu este de spe­rat în actuala stare de lucruri, cât timp guvernanţii actuali, separaţi între ei prin pofte, vor rămâne la putere. Elementele opoziţionale, a acelei opoziţii care fiind la guvern a dat multe dovezi de devotament pentru politica pacifică a­­puterilor centrale, nu mai sunt puse la adăpostul re­proşurilor. Prin încurcături şi dis­cordii, ei fac grea reconstituirea sin­gurului partid de a guverna cu tă­rie şi de a continua politica străină inaugurată de Ion Brătianu. Astă­zi e sigur lucru că partidul liberal-na­­ţional n’a făcut bine împăcându-se cu disidenţii conduşi de Dim. Brătianu. Neînţelege­­le între partizanii emi­nentului şef al partidului naţional­­liberal şi camseiul cosidiaşi de fratele seu amforfisss ' dar ÎBlCapateil sunt foarte mari în ceea­ ce priveşte mai cu seamă po­litica exterioară. Nimeni deci n’a fost surprins văzând pe „Românul“ publicând scrisoarea d-lui Grădiş­­teanu, în care acesta se pronunţă cu violenţă în contra propunerea Voinţei Naţionale de a adera la tripla alianţă. Este evident că d-nu Brătianu şi amicii sei, cari aşteaptă servarea de la Franţa şi Rusia, se vor înţelege mai de grabă cu guvernul de­cât cu un partid care-şi face onoare de a respecta testamentul şefului său re­gretat. Este deci de dorit ca uni­rea nenaturala a naţional-libera­­lilor cu disidenţii să înceteze cât mai curând, cac starea ad­­ata de lucruri nu permite opoziţiei de a constitui un guvern viabil. Dreptul Regelui a Xias.Ce­ rtitudinea Românului în unele chestii ne surprinde, fără însă a ne face să eşim în zadar, din rezerva care ne-am impus faţă cu acest ziar. Dacă astă­zi eşim din obicinuita rezervă, o facem fiind­că credem a aduce un servi­cii­ Românulu­i scoţându-i din o eroare, de sigur involuntară, care o comite relativ la prerogativele regelui. Iată despre ce este vorba : Ziarul Le Temps ocupându-se de voia­­giul regelui zice între altele, cităm după Rom­ânul: „mum că daftă n’fi fost generalul de a „Florescu cu Carol I, acesta nu a putut „să ia nici un angajament, căci suvera­nul României e un rege constituţional“. La care iată ce replică decanul ziarelor noastre : Noi nu voim să ne ocupăm astăzi dacă regele a luat vr’o asigurare de la împăratul Germaniei sau dacă a dat vr’o promisiune. Această cestiune am tratat-o altă dată şi am arătat opiniunile noastre. Voim numai să constatăm că foaia franceză se îmegailă dacă crede că Re­­gele­­României nu poate să primească asigurări şi să promită în numele Rom­ă­­niei. El poate să facă şi una şi alta. Rămâne ca pro­misiunile sale, când se vor pune în practică, să fie sancţionate de ţară. Convenţiunile şi tratatele po­litice nu se publică de cât cu câte­va zile înainte de începerea acţiu­­neî. Toţi şt­i că convenţiunea de la 1877 era încheiată mai d’inainte şi nu s’a votat de Corpurile noastre legiuitoare de cât când s’a declarat războiul între Turci şi Ruşi. Să nu fie cu supărare venerabilului ziar, în această chestie Le Temps are dreptate. Regele nu poate face nici una nici alta, regele nu poate angaja ţara nici măcar pe calea promisiunilor cu rezerva aprobărei oamenilor. Asemenea lucru ii este absolut oprit după Constituţie şi ne mirăm că bă­trânul ziar, care din când în când se zice democrat, ignorează acest lucru. Ne facem o datorie de veneraţie pentru a depune slabele noastre lumini la picioa­rele validului organ. Iată : Bine­voiască respectatul organ, prin ca­nalul stimaţilor sei redactori, să deschidă Constituţia la articolul 93 (ediţia veche) la capitolul Despre rege. Acolo, fără mare greutate, va găsi următorul alineat : „El (regele) închee cu Statele streine „convenţiele necesare pentru com­er­ţi „navigaţie şi alte asemenea „Insă pentru ca aceste acte să aibă „autoritate îndatoritoare, trebue mai „intuiti a fi supuse putere! legisla­tive şi aprobate de ea“. Iată, venerate confrate, cum că Constitu­ţia nu -1 autoriză a încheia, sub rezerva aprobărei Camerilor, de­cât tractate de co­merţ, de navigaţie şi alte asemenea. Cre­dem că prin cuvintele şi alte asemenea nimenea nu va putea sub înţelege, alianţe, tractate de pace şi de războiţi. Dar ideia constituantei noastre reese şi mai bine dacă comparăm textul Belgian al acestui articol, de unde a fost tradus, cu textul Constituţiei noastre. Să ne dea voe decanul presse! ca să re­producem textual in româneşte articolul 68 corespunzător din Constituţia Belgiei. Iată ’1 : „Regele comandă forţele de uscat „şi de mare, declară războiţii face ii tractate de pacei de alianţă şi „de comei*ţ. El face cunoscut „desprea acestea Camerilor, îndată „ce interesul şi siguranţa Statului „permit. ii Tractatele de comerţ şi acele „cari ar pu­tea îngreuia Statul „sau lega individual pe Belgieni, „nu au efect de­cât după ce au „primit aprobarea Camerilor Acum că avem texturile înainte, să dis­cutăm puţin cu seniorii de la Românul. Dup­a constituţia Belgiană, dedarea de răz­boiţi, tractatele de pace şi de alianţă, sunt exclusiva prerogativă a regelui. A­­cesta este obligat numai să le facă cunos­cut, la momentul oportun, Camenilor. No­taţi că Camerile nici au căderea de a se pronunţa asupra lor, ci numai de a lua cunoştinţă. Aceste acte însemnate au fiinţă, fără să fie nevoe de aprobarea ulterioară a parlamentului. Numai tractatele de comerţ şi de alte sarcini de această natură, nu au valoare de­cât după ce Camerile le aprobă. Odată acest lucru constatat, să vedem care este sistemul respectabilului organ al democraţiei Române, aşa cum Românul iubea odată a se numi. In ce categorie pune decanul presse­ drep­tul regelui de a încheia allanis? Dacă îl pune în categoria prerogativelor pe cari le are regele Belgiei, de a declara războiu şi a face pace, atunci, in acest caz, nu mai este nevoe de loc de aprobarea ulterioară a Camenilor. Regele are deci in mod absolut acest mare drept. Ar fi de întrebat de unde Românul ii dă acest drept, dar in defini­tiv acesta ar fi un sistem. Dar Românul pune dreptul regelui de a încheia alianţe in categoria prerogativei care are de a încheia tratate de comerţ. Aceasta este inadmisibil. Constituţia Bel­giei face o deosebire capitala intre aceste două feluri de tractate — tractate de co­merţ şi cele politice—iar Constituţia noas­tră nu vorbeşte de­cât numai de cele de comerţ, ca fiind supuse la o ulterioară a­­probare a parlamentului. Cum şi ce fel amestecă aceste, două lucruri ? Evident ca este o confuzie, evident că bătrânului or­gan memoria i-a făcut defect. Nu, regele nu are dreptul de a încheia alianţe, şi dacă are acest drept,­ să nu sa arate de unde şi cum — in acest caz apro­barea Camenilor este de prisos, de v­reme ce Constituţia noastră nu vorbele că ast­fel de tractate sunt supuse nici la apro­barea nici la cunoştinţa măcar a parlamen­tului. Ori le hotărăşti a Le pronunţa vene­rate părinte pentru un drept absolut şi divin in persoana regelui, ori dacă nu, nu mai căuta să incurel lucrul, supuind la a­­probarea Camenilor un lucru care nu există şi despre care nu vorbeşte măcar Consti­tuţia. Ce D-zeu, fă odată un efort eroic şi eşî stimate decan, măcar odată, din tergiver­sare, măsuri indoelnice şi condiţionate. Cât despre precedentul pe care ni-l a­­minteşte cu convenţia de la Livadia, el nu are valoare, de vreme ce nu regimul libe­­ral-colectivist şi regele Carol pot servi de model de corectitudine constituţională. Iartă-ne, venerate, că ne-am permis o­­dată a’ţî adresa aceste umilite observații. PANSLAVISMUL şi Românii subjugaţi In numărul nostru de ieri insis­tând asupra gogoriţei colectiviştilor de baştină, asupra panslavismului, am arătat în­de-ajuns că ori­ce miş­care independentă a subjugaţilor din Transilvania este gratificată cu epi­tetul de panslavism, de către colec­tivişti şi de către Slavicii Cis şi Trans­carpatini. Ast­fel să ne reamintim numai ple­carea unei deputaţiunî româneşti la exposiţia boemă de la Praga. Zia­rele sturdziane, „Voinţa“, „Liberté şi­­ Tribuna“ din Sibiu s’au pronunţat cu vehemenţă în contra acestei vi­zite, pe motivul că contactul cu Boe­mii ar putea să producă impresia în Viena şi Berlin că Românii s’au­ înhămat în carul panslavismului. Şi, ca culme­­a stupidităţii, colectiviştii au hazardat fără nici un scrupul ideia, că Boemii, şi în special jumb­­­ehî, sunt apostolii propovăduitori aî panslavismului in imperiul Habs­­burgian. Ne-am ocupat pe larg de vizita de la Praga şi credem de prisos a mai reveni asupra vederilor noastre în această cestiune. Dacă relevăm, însă, din nou vizita de la Praga, e ca să punem în vederea cetitorilor noştri ideile de cari a fost călăuzită deputăţia română, când a întreprins această Întrevedere politică cu Boemii. D. d­r A. Mureşanu, organizato­rul şi conducătorul deputaţiunei, ex­plică în numărul din urmă al „Ga­zetei Transilvaniei“ în următorul mod, scopul vizitei la Praga : Ne trăgea inima să dăm şi noi o ziuă bună fraţilor Boemi cu ocaziunea esposiţiei lor regu­icolare. Simţiam, că n’ar fi lucru cu cale, dacă între cei mulţi, cari aduceau tributul lui­de admirare şi de simpatie roadelor muti­cei, seculare, ale culturii şi ale progresu­lui poporului boem, nu s’ar afla şi Româ­nii asupriţi din partea de dincoace a mo­narchiei Vedeam, că sub raporturile in cari h’­-i deschis expoziţia din Praga, această n­­u

Next