Lupta, ianuarie 1893 (Anul 10, nr. 1898-1920)

1893-01-14 / nr. 1906

ANUL X. No. 1906 ABONAMENTE DIN ȚARĂ Dn an ......................................................... . 40 lei Seare luni.............................................................20 „ Trei luni ..........................................................10 „ Pentru Învățători pe un an.................................30 „ VIETATE Un an . ^0 iei Seaae luni és ■ ........................25 „ Trei hmrfjS 'Î^nÎj ‘ ® î........................15 » ÎQffîMuVfS Bani * / / •* ’ . .. . ■ajMteuu';ji- ,9f ■■ .. . .1 g ■ z-:—-i ----------------------------------------------------------------------Redacţia a Pasagiul „Bancei Naţionale,, (Casele Karageorgevici) Organ iertmsrai »ilaalical JOUÎ, 14 IANUARIE Í893 ANUHCIURI a Pe pagina III, 30 litere, corp 7 ... 1 leu linia „ „ IV „ „ . . . (25 bani linia Inserte şi reclame „ „ .... 2 lei linia Pentru anunciuri a se adresa: Adlmin#ÉÍ8E®9fa VZiarMluî II Elt BIC2 O ban» AggBSlÍBíÍSfr,áS‘| 5 Pasagiul „Bancei Naţionale * (Casele Karageorgevici) Alegerea din Ploeşti. Din afarft. Stare îngrijitoare. Din Franţa. Fisionomia Senatului, învăţământul comercial. Cronicai. De la Teatru. Mâna, (nuvelă). Ştiri mărunte. Alegerea din Ploeşti Din Ploeşti am primit informaţiuni cari confirmă în totul cele scrise de noi într’un articol precedent. In Ploeşti şi în orăşele se petrec lucruri extraordinare de astă-dată. Corupţia conservatoare a atins apogeul eî, banii circulă din mână în mână, agenţii administraţiei petrec zile dulci şi d. Radu Văcărescu se visează deja reprezentant al naţiune!. Candidatura acestui domn a uimit într’atâta pe toată lumea, încât toţi guvernamentalii cu demnitate din Ploeşti s’au dat înapoi, şi s’au retras cu oroare d’inaintea unei candidaturi ce nu poate reprezenta decât desfrîul electoral şi politic, cumpărarea conştiinţelor şi înjosirea judeţului Prahova. Nu facem cestiune personală cu d. Rodolphe Vacarescu şi nici avem intenţiunea a-l necăji, dar, la dreptul vorbind, ce însemnează impunerea d-sale la colegiul al 2 lea de Prahova ? Fiecare om de onoare şi de bun simţ înţelege că a da sprijinul sedi. unei asemenea candidaturi este a se mânji pe mâini, este a rămâne pe degete cu petele corupţiunei electorale. Oare în localitate nu sunt conservatori ? Care dintre toţi localnicii susţinători ai partidului nu se află un singur om de valoare, de omenie, un singur om în stare să intre în parlament ? Ce fel, un judeţ atât de mare şi de întins nu poate da măcar un deputat conservator care să nu fie recrutat de pe bulevardele Parisului şi aclimatat în Prahova prin şase luni de subprefectură ? Oricât de sărac este partidul conservator din Ploeşti, tot nu credem ajuns în această penurie. Atunci, de ce candidatura d-lui Văcărescu, de ce un dispreţ atât de suveran pentru toţi oamenii din localitate ? Răspunsul este uşor: pentru că nici un altul nu putea cheltui în alegeri atât cât cheltueşte actualul protejat al norocului. In asemenea condiţiuni d. Rodolphe Vacaresco este candidatul corupţiunei. Dar, tocmai aceea ce face tăria nababului abtestat va contribui, în parte, la peirea sa. Corupţia pe care o revarsă cu profuziune, ploaia de aur şi de argint cu care orbeşte multe conştiinţe, afîşagiul fără sfială al cumpărării de voturi, vor sili pe mulţi guvernamentali de omenie ca să refuze concursul lor unei întreprinderi cu miros atât de urât. Şi, în adevăr, cine mai poate susţine astăzi această candidatură? Guvernamentalii serioşi şi cu respect de sine, precum d. Enescu, o combat, alţi conservatori cari doreaţi respectarea judeţului Prahova, prin adoptarea unei candidaturi locale, o combat de asemenea. Prin urmare, cine va mai rămâne împrejurul tarabei electorale şi a zărăfiei de conştiinţe ? împrejurul acestei firme nu mai pot rămâne decât săracanii agenţi administrativi cari, o dată cu depunerea jurămîntului, îşi ia li îndatorirea de a susţine şi candidaturele guvernamentale. împrejurul acestei firme vor mai sta neclintiţi toţi derbedeii de ocaziune, toate conştiinţele de vînzare, toţi amatorii de căpătuială, într’un cuvânt toată pleava care se adună subt ordinile poliţiei în toate campaniile electorale. Ca asemenea oameni, cu asemenea mijloace, cu preţul unei atât de imense ruşini, partidul neomeniei voeşte să impue candidatura corupţiunei. Eu nu cred că în Ploeşti, chiar în momentele de lâncezeală şi adormire, n’a mai rămas ceva cinstit care se revoltă din fundul fie cărei conştiiinţe. Nici o dată şi faţă au nici o candidatură adversară n’am ţinut un asemenea limbagiu, căci nici odată n’am resimţit o mai mare indignare şi n’am fost spectatorii unei mai mari ruşini. De astă dată, însă, măsura s'a umplut şi răbdările cele mai robuste au fost biruite. Dar tot mai am încredere că Ploeştiul se va ridica, încă odată, mândru ca în zilele lui cele mai frumoase, că acel fior al cinstei şi al entusiasmului care la ţinut vecinie cu fruntea sus, îl va electriza şi de astă dată şi victoria definitivă va fi a lui. Const. C. Bacalbaşa DIN AFARĂ Chestiunea Egiptului Paris, 24 Ianuarie „Le Temps“ zice că puterile în înţelegere cu Sultanul, trebue să cerceteze raporturile Angliei cu Egiptul, acum când Anglia îşi sprijineşte pretenţiaţiunile pe demonstraţiuni morale, dar cari vor fi urmate îndată de acte de putere. Londra, 24 Ianuarie.—D. Cromer a primit ordinul să informeze pe Kedivul, că sporirea trupelor din Egipt ale Angliei, devenind trebuincioasă pentru protecţiunea europenilor, ministrul de rezbel telegrafiase la Malta şi Cipru de a se opri trupele ce se întorceau din India. Demonstraţiunea flotei engleze în contra Egiptului e părăsită. Tripla alianţă Berlin, 24 Ianuarie. — D. de Caprivi a declarat comisiunei militare a Reichstagului, ca răspuns a celor ce au citat tripla alianţă în discursurile lor în contra proectului militar, că el recunoscuse totd’auna înalta importanţă a triplei alianţe şi că face tot ce e cu putinţă pentru a o păstra şi a o întări. Cererea pentru sporirea armatei nu se reazămă nici pe despreţuirea puterei triplei alianţe, nici asupra unei îndoeli în privinţa duratei sale, ci pe convingerea că ,chiar cu tripla alianță, Germania va trebui să fie piept unor puteri mai mari ca ale sale. EDITIA A DOUA wa«ay»mmnunalista Stare îngrijitoare E foarte instructivă statistica învăţământului primar, întocmită de d. Danie şi rezumată de noi în câteva numere. In oraşe, din 105,000 copii în vârstă de şcoală, d’abia 5000 o absolvă, iar una suta mii copii român fără instrucţia elementară. La ţară, din aproape 550,000 copii în vârstă de şcoală, d’abia se numără vr’o 2000 de promovaţi (nu absolvenţi), deci peste o jumătate de milion de copii de săteni rămân absolut fără nici o ştiinţă de carte. Este aci o nenorocită stare de lucruri care-’şi are cauzele sale triste, şi care, la rândul ei, este izvorul unui număr incalculabil şi insesi săbii de rele pentru viitorul ţărei noastre. Atât cauzele cât şi consecinţele aceatei triste situaţii sunt bine cunoscute şi nu odată a fi făcut obiectul unor studii în ziarul nostru. De asemenea am indicat şi soluţiile practice menite, după părerea noastră, să rezolve în mod satisfăcător, greaua şi importanta chestiune a instrucţiune! primare, mai ales rurale. Rând pe rând — ca să nu cităm de cât de la regretatul Conta încoace—toţi miniştrii de instrucţiune ai diferitelor partide ce s’au succedat la cârmă şi-au propus şi au încercat să abordeze această chestiune, dar toţi, absolut toţi, au întâmpinat atâtea dificultăţi încât au trebuit să renunţe, să capituleze. Şi să se noteze că în acest lung interval am avut şi regimul omnipotent al lui Ion Brătianu, regim care înfrunta toate nemulţumirile, regim care nu prea se ocupa de ceea ce se chiamă „opoziţiune“. Cu toate acestea şi Conta, şi Urechiă şi Sturdza au trebuit să -şi claseze în archivele ministerului proectele lor de reformă, iar de la căderea liberalilor încoace, două mari proecte de reformă a instrucţiune!, binul reacţionar al d-lui Maiorescu şi unul democratic al d lui Poni s’au dus să se odihnească lângă cele-Falte. Acum ne găsim în faţa unui nou proect de lege pentru reforma învăţământului primar, elaborat de actualul ministru de instrucţiune. Acest proect nu ne satisface pe noi democraţii radicali, sub toate raporturile Aşa, în primul loc, noi cerem garanţii de stabilitate pentru corpul didactic rural, cerem unificarea şcoalei primare rurale cu cea urbană, cerem întreţinerea elevilor săraci de către stat sau comună, întrebarea însă ce se pune este următoarea : Starea îngrijitoare în care se găseşte actualminte învăţământul nostru primar, ignoranţa în care zac 600.000 copii dintr-o populaţie de cinci milioane, pot oare permite luxul unei amânări sau a unei respingeri în totalitate a acestui proect de reformă ? Oare o atare amânare sau respingere n’ar fi cu mult mai dăunătoare de cât admiterea lui condiţională, adică sub rezerva unor modificări în părţile lui esenţiale? Aşa, s’ar putea ca d. Tache Ionescu să renunţe la ceea ce d-sa numeşte şcoală de cătun şi care în realitate este un fel de caraghiozlâc şi ar consimţi la întemeerea unor şcoli primare rurale complecte, asimilate, în totul şcoalei primare urbane ; s’ar putea apoi prevedea ca statul să avanseze banii trebuitori pentru întreţinerea învăţământului primar, remânând ca el să se despăgubiască de la comune cu o parte hotărâtă prin lege, etc. etc. Să nu uităm că proectul cuprinde şi unele disposiţiuni bune ca numirea învăţătorilor după ordinea clasificărei lor la examenul de absolvire a şcoalei normale, renunţîndu-se însă la examenul cerut după trei ani de provizorat. Încă odată, repetăm, am fi preferat un proect ca cel întocmit de d. Poni, dar de cât o reformă ă la Maiorescu, mai bine cea de care ne ocupăm, cu rezerva modificărilor menţionate. Vom reveni pentru a trata chestiunea şi din acest punct de privire al nevoei urgente de a se face ceva : întunericul e prea mare și nevoia de lumină se simte în mod inevitabil. ------—--------cî——-----------------------—d~— aimmmsîmmsmm DIN FRANȚA Afacerea Panama Paris, 24 Ianuarie.— Mai multe ziare asigură că s’a dat o ordonanță de neurmărire în favoarea d lor Rouvier,hévenet, Jules Roche și Blondin. Comisiunea de anchetă a ascultat din nou pe ft. Stéphane, funcționar al casei Propper, care a jurat că a spus adevărul. Nimeni nu-l consiliase să depuie. El n’ar fi vorbit de loc de vizita ce a făcut-o d lui Clémenceanu căruia i ar fi dat lista celor corupți de Reinach, dacă comisiunea nu l’ar fi întrebat. Respunsul d lui Clémenceau lată respunsul pe care'l publică d. Clémenceau : Deci, iată ultima născocire . In 1890, d. baron de Reinach simte nevoia de a’ml preda pe șefii partidului său. In acest scop el dictează unui tînăr funcționar de bancă—care nici nu e în serviciul său—o notă, în care el formulează contra celor mai buni prieteni ai săi acuzările cele mai grave, sprijinite cu cifre. După aceea, el trimite pe zisul funcţionar să se plimbe prin oraş cu nota în chestiune, fără a-i cere secretul, fără a-i da ordin de a remite scrisoarea în mâni proprii. Scopul tuturor acestor acte nu se ştie. Nimeni nu încearcă să le explice. In ceea ce priveşte de a se trage de aci consecinţele, aceasta e altceva, şi oarecari ziare pr fită de ocazie pentru ă da curs celor mai complicate şi mincinoase născociri. In aşteptare ca această invenţie, care deja nu se mai ţine în picioare, să dispară cu desăvârşire, n’am de cât un cuvânt de âJflwoaia »6 aia^ixlaaqtî o Mztigaiq ! N’am comunicat nimenui vr’un act în chestia Panama, de oire ce n’am avutnici odată nici unul. Zic aceasta pentru adevăr, dar nu în speranţa de a opri minciunile care, mai la urmă, se scuză la nişte canalii. D de Franqueville ’şi a terminat instrucţiunea în contra membrilor Parlamentului, dosarul a fost comunicat procurorului Republicii. Ordonanţa se va da, cel mai titrziu, până Vineri. Judecătorul de instrucţie a început cercetarea afacerei Herz-Arton ; pare că şi d. Sans Leroy este implicat. Procesul Paris, 24 Ianuarie. — D. Barboux ’şi-a continuat pledoaria; el a susţinut că cheltuielile de publicitate nu pot constitui o escrocherie. In toate lucrările mari, previsiunile, sub acest raport, au fost întrecute. Cornelius iferx Dintre cei patru principali tripotori şi samsari cari au jucat roluri atât de triste în afacerea Panama. Cornelius Herz, Reinach, Arton şi Oberndoerfer, cel dintâiu, Cornelius Herz, un german născut în Franţa şi naturalizat în America, a fost amestecat chiar şi în politica franceză. Un redactor al ziarului Figaro l-a intervievat la Londra şi din această întrevorbire reese că Cornelius Herz îşi prepară o apărare publică în contra acuzărilor ce i se aduc. Titlurile sale ştiinţifice Ele au fost numeroase şi i-au fost acordate ca recompensă pentru descoperirile sale şi pentru meritele sale ştiinţifice, de către societăţi savante din America, Anglia şi Franţa. A fost numit ofieier de Academie de d. Bardoux, ministru al instrucţiune! publice de d. Falberes, cavaler al legiune! de onoare, după propunerea generalului Chanzy şi mare o- f Acer după propunerea d-lui de Freycinet. Ei fu fondatorul sindicatului francez de electricitate. Are scrisori de la toţi oamenii eminenţi din lumea ştiinţifică: Faye, Quatrefage, Lalaune, Charcot, Milne-Edwards, Paul Bert, Nordenskiold, etc. Relaţiile sale politic „Mi s’a imputat, zice el, relaţiile mele cu un om politic "de mare valoare, cu care am avut onoare a fi prietin, d. Clémenceau. Această prietenie mi-a fost, de altminterlea, foarte nenorocită, căci nu mai încape îndoială că nimeni nu s’ar gândi la mine, dacă nu s’ar ținti în persoana mea pe laderul partidului radical, care e pe nedrept identificat cu mine. „Oare dând hârtiile mele d-lui Andrieux, n’am arătat prin aceasta în deajuns independenţa mea faţă de cutare s’au cutare coterii politice ? „Dar ara avut relaţii cu oamenii politici din toate nuanţele republicane“. Cornelius Herz arată inter-vorbitorului său o scrisoare de la d. Sadi Carnot, preşedintele republicei, care’l felicită de participarea sa la o exposiţiune şi de colaborarea sa la un ziar de electricitate. Mai arată numeroase scrisori şi telegrame de la generalul Boulanger, care-l vizita mai în fiecare zi. Relaţiile sale cu tripla alianţă Cornelius Herz protestă contra acuzărei că ar fi fost spionul Engliterei sau agentul Germaniei sau al Italiei. El n’are nici un prieten printre oamenii politici englezi şi invoacă atitudinea lui Boulanger faţă cu dânsul pentru a respinge a doua acuzare. După ce face protestări de dragoste pentru Franţa, Cornelius Herz adaugă: „La un moment dat, atunci când diplomaţia franceză încă nu se orientase spre alianţa rusă, îmi luasem sarcina de a rupe tripla alianţă, desfăcând Italia de dânsa. Planurile mele fură cunoscute de mai mulţi deputaţi care le aprobau şi de un fost ministru al afacerilor străine care va avea poate curajul să recunoască că mi-a dorit succes. In acest scop m’am dus în Italia unde am cultivat prietenia cu d. Crispi şi am căutat să căştig bunele graţii ale d-nei Crispi“. El spune că, de va fi extrădat, nu se va găsi în sarcina lui nici un act de corupţiune. Herz şi Reinach Primim azi următoarea telegramă din Paris, Paris, 24 Ianuarie. — Un articol al lui „Figaro“, iscălit Vidi, explică cum a căzut in mânile d-lu! Herz lista corupţiunilor d-lui de Reinach. — Herz, având influenţă asupra radicalilor, promisese în 1886, în schimbul unei provisiuni, garantată de ambii Lesseps şi de Reinach, că va hotărâ cabinetul să supue Parlamentului proectul de emisiune cu lozuri Panama; proectul însă a căzut. In 1888, Camera adoptă proectul, în urma corupţiunilor lui Reinach. Herz, ameninţându’l cu destăinuri, Reinach îi dă toată averea sa şi 2 milioane în bani, ce’i dăduse compania Panama. Herz însă cerea totul. Reinach îi trimise atunci lista corupţiunilor pentru a’l justifica întrebuinţarea sumei rămasă de 1,300 000 franci. Herz profită de această listă, pentru a face noul corupțiuni, cam în fine, hotărâră pe Reinach să se sinuciză. Extrădarea Paris, 24 Ianuarie.—Toate formalităţile pentru extrădarea d-lui Herz sunt terminate; actele au fost transmise Ambasadei Franției la Londra. Fisionomia Senatului ** ,1 1,1 \H... ■ maroo .iss. Şedinţa de vacanţă. Abia pe la orele 2 şi jum. se adună numărul regulamentar de senatori. Cu toate acestea când să face apelul nominal sunt 78 senatori şi până să se facă obişnuitele formalităţi numărul se mai sporeşte cu câţiva. Abia instalaţi în fotoliuiile cele acoperite cu muşama şocolatie şi cu nasturi poleiţi, cea mai mare parte dintre senatori încep să caşte. — Dar ce e asta de tot căşti ? întreabă un opozant pe un guvernamental. — Aceasta este ordinea zilei, respunde conservatorul silindu-se să vorbească. — Dar bine bre, abia te aşezaşi şi începi să dormi ? spune un bătrîn octogenar, unul senator care abia numera veri ocincizeci de roze şi alea vopsite. — Ei dragă, ce vrei, me pregătesc pentru diseară. — Ce avem întrunire ? — Dai — Şi ai vrea să ei cuvîntul ? — Dacă ai putea. — Cum să nu poţi, odată ce eşti din majoritate. — Nu e pă culoarea politică. — Dar ce o să ne aducă și desmetecii din opoziţie acolo?