Lupta, iunie 1893 (Anul 10, nr. 2015-2039)
1893-06-10 / nr. 2023
ANUL X. No. 2023 Blll fill ft DOUA JOUI 10 IUNIE 1893. ABONAMENTE IN ȚARĂ On an :..................................................................40 leî Sease luni..................................................................20 „ Trei luni..................................................................10 „ Pentru învățători pe un an...................... . 80 „ IN STREINETATE în an...............................................................50 lei Șease luni..................................................................25 „ Trei luni...................................................................15 „ Nesmerul IS Bani Redacția a Pasagiu! Român Hoz 2. mmmmssmsaiamm AHUMCIURI ■ Pe padina m, 30 litere, corp 7 . . . 1 leu lini» „ „ IV „ „ . . . 125 bani linia Inserte şi reclame „ „ .... 2 lei linia Pentru anunciuri a se adresa: LA Administraţia Zi a «Saşi Ma numer treeSitu SO foamî Administraţia Pasagiul Român Organ Democrat - Radical MEMORIILE REGELUI Politica noastră externă Situaţia noastră faţă de Austro- Ungaria nu este compromisă numai din punctul de vedere politic, dar şi din cel economic. Dacă n'ar fi împrejurarea că monarhia vecină este şi dânsa alipită la politica Statului german, nimic, dar absolut nimic n’ar legitima o alianţă a României cu dânsa. Pe tărâmul economic, singura ţară cu care ne aflăm în serioase discuţiuni este Austro-Ungaria şi, în special, Ungaria. Toate interesele noastre economice se ciocnesc aci. Vinaţurile, grânele şi mai ales vitele, nu pot găsi nici o piaţă deschisă în toată monarhia, ba, ce este mai grav, Ungaria nu admite nici chiar tranzitul vitelor noastre pe teritoriul ei. Astfel, din cauza măsurilor de graniţă, suntem împiedicaţi de a trimite marfa noastră chiar mai departe în Austria, Germania etc. Economiceşte, Austro-Ungaria ne este duşmanul cel mai periculos, poate singurul duşman serios. In decursul acestor din urmă ani, dânsa ne-a pricinuit pagube însemnate, producţiunea noastră viticolă a scăzut mult, o întreagă populaţie de crescători a sărăcit. Tot leul ce ni l’a putut face monarhia ni l’a făcut, am fost loviţi cu războiuri vamale şi de graniţe, am fost atacaţi cu armele cele mai calomnioase şi perfide, căci cei din Pesta, nemulţumiţi cu interzicerea intrării vitelor noastre pe teritorul Ungariei, au căutat să desconsidere produsele noastre şi în restul Europei, întreţinând credinţa cum că pesta bovină bântuie permanent în România. Politiceşte suntem într’un mare proces pendinte. Persecuţiunile în potriva Românilor de peste munţi, politica de anihilare inaugurată de către cel din Pesta, vrăjmăşia fără seamăn pe care ne-o manifestă toată ungurimea, despreţul cu care Olahii sunt trataţi, dovedesc nepotrivirea mare de interese între noi şi monarhie. Pentru ca o alianţă să poată dura, îi trebuie o bază sigură şi un motiv imperios. Alianţele politice nu se fac pe alese, pe atracţiuni simpatice sau după preferinţele monarhilor şi a miniştrilor. Ca să putem merge alături de Austro-Ungaria, atât în timp de pace cât şi în timp de războiu, trebuie să avem interese identice cu dânşii, interese politice, interese economice, sau măcăr tradiţiuni vechi de prietenie. In loc de toate acestea ce întâlnim ? întâlnim o rivalitate permanentă şi pe toate feţele. Politiceşte rivalităţile sunt sângeroase, economiceşte nu ne putem invoi în nici un chip; n’avem nici un punct de contact, n’avem nici un mijloc de înţelegere, şi unii şi alţii posedăm toate însuşirile spre a fi duşmani şi nici una pentru a fi prieteni. Cum este cu putinţă, cum poate fi închipuită o asemenea alianţă ? Ce câştigă România din alianţă şi întrucât foloasele ei sunt mai mari decât a celorlalte state mici cari stau departe de tripla alianţă ? Am arătat şi altă dată şi putem spune şi astăzi în treacăt că, după rezbelul din 1876 —77, de pildă, România care avea pe tron un Hohenzollern, a eșit din războiu cu o provincie mai puțin, iar Grecia, fără să facă nici sacrificii de oameni, nici sacrificii de bani, a rămas cu două provincii mai mult. Buna noastră înțelegere cu Austro - Ungaria atârnă numai de bunul plac al regelui şi de porunca Berlinului. De la Berlin ni se indică mişcările şi alianţele, acolo se hotărăşte cu cine avem să fim prieteni şi cu cine duşmani, acolo ni se dictează simpatiile şi antipatiile. Aşa că alianţa noastră cu Austro-Ungaria seamănă cu acele căsătorii silite, dictate de către nişte părinţi tirani unor copii în neputinţă să reziste. Dar toate alcătuirile convenţionale au un sfârşit repede precum au o existenţă efemeră. Oficioşii singuri stau în raporturi satisfăcătoare şi comandate, dar pe deasupra lor se manifestă cu toată puterea antipatia profundă ce ne desparte, precum se manifestă diversitatea de interese de tot felul. Afară de presa oficioasă şi afară de ziarele subvenţionate suntem într’un permanent războiu al condeiului. Şi presa maghiară ca şi presa română dovedesc ura şi duşmănia dintre cele două neamuri, maghiarii vorbesc de români ca de vrăjmaşii cei mai periculoşi al statului maghiar. Românii n’au, la ora actuală duşmani mai antipatici. Şi cu toate acestea suntem aliaţi! Dar unde se va sfârşi această alianţă contra naturei ? Constantin C. Bacalbaşa DIN AFARA FRANȚA Paris, 20 Iunie. — D. Carnot fiind pe cale de vindecare nu se va mai publica buletin de sănătate. Paris, 20 Iunie. — Un duel a avut loc astăzi între D-nii Floquet și de Haunsonville, care în discursul seu de Duminică, criticase rolul D-lui Floquet în afacerea Panama. S’au schimbat două gloanţe fără rezultat. Paris, 20 Iunie. — Se asigură că Siam va acorda toate satisfacţiunile cerute şi o despăgubire pentru omorul Inspectorului Grosguerim. Mai multe corăbii franceze plecate din Saigon vor veni în curând la îmbucătura Menamului. Paris, 20 Iunie. — Un consiliu de cabinet s’a ocupat cu întrebarea anunţată de D. Milevoye în privinţa extradării lui Herţ. D-nii Devele şiJjGuerin vor respunde că guvernul actual a continuat cu stăruinţă negocierile pentru extrădare şi că ele îşi urmează cursul lor. Paris, 20 Iunie.—O scrisoare ce d. Clémenceau a adresat-o martorilor săi tratează pe d-nii Déroulde și Millevoye de mincinoși și mișei. Cea mai mare parte a ziarelor constată că încercarea d-lui Clémenceau de a intra în scenă nu a isbutit nici de cum. Prin participarea sa la desbatere, d. Clémenceau a voit să dovedească că cuvîntul său poate încă să influenţeze, însă, atitudinea majorităţei republicane, faţă cu insultele adresate fostului şef al radicalilor echivalează cu o execuţie morală. „La Cocarde“ zice că şedinţa de erl a Camerei nu erea decât preludiul unor mari destăinuiri ce se vor face la tribună şi prin presă. D. Ducret şi prietenii săi au pus mâna în timpul guvernului precedent, pe nişte documente de cea mai mare importanţa. Ei ştiau că riscau de a se vedea dinaintea juraţilor, însă au lucrat într’un interes patriotic. GERMANIA Berlin, 20 Iunie. — Comisiunea camerei seniorilor, discutând legea asupra impositelor suplimentare, d. Miquel a declarat că nimeni n’are în gând să creeze un imposit asupra succesiunilor. Strasburg, 20 Iunie.— Resultatul alegerilor în Alsacia-Lorena, sub raportul votu rilor întrunite, probează o mare micşorare în partidul Protestatarilor în favoarea mai cu seamă a naţionalilor germani. TRATATUL COMERCIAL AUSTROROMAN Budapesta, a 6 Iunie. — „ Budapester Correzpondenz " anunţă că negocierile pentru tractatul comercial austro-român vor reîncepe mâine la Viena. ---------G^a*s3------i - DIN VIAŢA REGELUI CAROL Primele alegeri şi prima Camera Situaţia în Creta a rămas cam tot aceiaşi. Candidaţii pretind acum nimic mai puţin decât anexarea la Grecia; aceasta din urmă sprijineşte pe răsvrătiţi după puteri şi e sprijintă la rândul ei de Rusia; regele George a întâmpinat, ce e drept, la Englitera şi Franţa oficială o primire rece, de la Imperatul Napoleon însă a primit tot felul de asigurări, şi curtea din Petersburg, unde petrece în vederea cununiei sale apropiate, îmbrăţişează cu căldură cauza grecească. — Turcia însă trimisese pe marele vizir An Paşa însuşi, cu cele mai largi împuterniciri, ca să împăciuiască insula— se hotărîse chiar la concesia unui guvernator general creştin—; acum însă s’a operat o schimbare cu privire la această chestiune interminabilă. Sultanul s’a săturat în sfîrşit de amestecul străinilor şi de politica de concesiuni care nu duce la nimic, şi are de gând acum a-şi recuceri drepturile cu puterea armelor. In acest moment, în apropierea iernei, trupele turceşti sunt ce e drept în mare desavantagiu faţă de indigenii cari cunosc locurile şi sunt foarte esperţi în răsboiul purtat în munți, dar Sultanul a hotărât să-și sporească forța armată acolo până la 80.000 de oameni, — atâția vor fi în tot cazul de ajuns ca să restabilească ordinea. Greu de înțeles e numai de unde să se ia mijloacele pentru o astfel de pregătire de resboiu. La aceasta se mai adaogă, că Grecia a încheiat cu Serbia o înțelegere, astfel că Poarta e amenințată și din partea aceasta. De la 2—3 (14—15) Octomvrie se țin primele manevre regulate și cari sporesc în adevăr vrednicia răsboinică a trupelor. 2 i4) Octombre.—Garnizona orașului București, două régimeme de infanterie de câte două batalioane, un batalion de vânători, trei baterii cu câte patru tunuri şi un regiment de ulani, stă în poziţie de întâlnire pe câmpul de la Cotroceni, unde încep manevrele după dispoziţia dată de prinţ, şi se execută în trei diferite chipuri de luptă: prinţul întruneşte pe toţi ofiţerii superiori la masa I sa, şi bivuachează apoi în mijlocul I trupei sale. I 3 (75) Octombre. — Reîntoarcere la Bucureşti tot manevrând. Inaint tea întrărei în oraş, prinţul chiamă I pe ofiţeri la critică. S’au observat mari defecte în ce priveşte exercita- I rea, şi prinţul a putut vedea cât mai I e încă de făcut, până când oastea sa să fie în măsură de a intra în foc; nu uită însă a observa, în chip de scuză, că până acum nu se dăduse încă ocazie ofiţerilor de a executa închipuiri de lupte pe teren şi a se exercita în comandă. Cu prilejul acestor prime mane-vre, prinţul înaintează pe mai mulţi ofiţeri în gradurî mai înalte; în cercurile politice se nasc din această cauză nemulţumiri, deoarece prinţul a înaintat şi pe unii ofiţeri neagreaţi de guvern, şi ministrul de războiu se simte atins de împrejurarea că nu i s’a cerut şi lui sfatul, Prinţul insă a făcut înadins aceste înaintări în chip independent, pentru a repara multe nedreptăţi, cari s’au comis, fără să fi fost prevestit atunci, din motive politice. In armată acest act a făcut o impresie foarte bună şi a dat naştere speranţei ca de acum înainte ea nu va mai fi tîrîtă ca până acum în luptele partidelor politice. 4. (16) Octombrie.—Se încheie o înţelegere provizorie cu von Ofenheim pentru clădirea liniei ferate Suceava-Iaşi-Galaţî-Bucureşti. Deja din anul 1862 se începuseră negocierile cu acelaş întreprinzător, dar se tărăgăniseră atât de mult, în cât s’a pierdut momentul oportun pentru tîrgul englez; acesta din urmă s’a arătat atunci peste tot nefavorabil întreprinderii plănuite, din cauză că nu era asigurată încă joncţiunea cu o reţea gata, austriacă. Deşi de atunci căile ferate austriace au luat un avânt puternic, şi deja s’a început construirea unei linii de joncţiune până la graniţa română, raporturile financiare nu s’au îmbunătăţit faţă de cele cari erau la 1862; preţurile de material s’au urcat şi publicul nu mai e dispus, după marile pierderi suferite cu căile ferate engleze, a-şi mai pune în joc capitalurile în astfel de Întreprinderi; de aceea condiţiile consorţiului Ofenheim nu prea sunt favorabile, deşi analoage cu cele pe care Austria le a încuviinţat pentru liniele Rudolf, Frantz Iosef şi cele transilvănene. Linia se va construi în secţiuni, şi se va începe cu bucata Suceava, Iaşi Roman (172,6 km.) Ofenheim iscăleşte învoiala în numele prinţului Sapieha, contelui Borkovski, drumul Giskra (Austriac) şi al d-lor Th. Brassey, L. M. Rate, Drake (Englezi), 16(28) Octombrie.— Prinţul primeşte pe d. Cogălniceanu, care, ca şi prinţul Ghica socoate situaţia în Moldova foarte serioasă; afară de aceasta, el se mai teme de complicaţii serioase în politica externă, deoarece Franţa, Rusia şi Austria sunt duşmane României.—Vizita Imperatului Frantz Iosef la Paris a dat naştere din nou sgomotelor răspândite după întâlnirea de la Salzburg, că Franţa ar fi dispusă să jertfească România. In acest moment însă, interesul principal al puterilor apusene se învârteşte în jurul chestiune! romane: Franţa a făgăduit Papei protecţia ei necondiţionată, dar Garibaldi, cu voluntarii lui, a ajuns deja la graniţele Statului papal. Toate depeşile din Germania ne dă această impresiune, asemenea cu aceea care ne-a fost dată de alegerile franceze de la 1870 şi care a con- t tribuit foarte mult a converti pe celelalte ţări la sufragiul universal. In Germania, ultimile alegeri aeau în plus atracţiunea marei curiozităţi procurată de acest mare referendum al unui popor întreg, asupra unei chestiuni din cele mai importante. Din această cauză, în Germania cele mai multe fabrici se închisese; în marele oraşe uvrierii, în haine de sărbătoare, se duceau la vot cântând cântece socialiste şi purtând la butonieră cocarde roşii; ei dădeau asalt biurourilor de vot în masse compacte. Toată Germania uvrieră este astăzi socialistă şi burghezia va deveni mâine socialistă. Până în ultimul moment propaganda a fost neobosită ; afluenţa publicului la cele două-zeci meetinguri socialiste ce s’au ţinut Mercurea trecută, seara, la Berlin, a înmărmurit cercurile conducătoare, pe cari le-a pus pe gânduri. S’au îndoit numărul acestor meetingurî şi cu toate acestea mii şi mii de asistenţi n’au putut găsi loc. Aceasta arată că Berlinul a devenit un oraş imens. Berlinul cuprinde două treimi din cifra locuitorilor Parisului, iar proletarii sunt mult mai numeroşi. Toţi însă, sunt câştigaţi cauzei socialiste. De aceea victoria socialiştilor la Berlin a fost colosală, sdrobitoare. Liebknecht şi Singer au fost aleşi la primul scrutin, fiecare în arondismentul lui, cel d’ântâiu cu 51,000 voturi de majoritate, cel d’al doilea cu 461397 ! (Arondismentele electorale ale capitalei au astăzi o populaţiune cu jumătate mai mare decât cifra de 100,000 locuitori, care a servit de bază la prima repartiţie; aceasta este una din nedreptăţile strigătoare ale geometriei electorale Germane). In celelalte 5 arondismente, socialiştii au provocat balotagii, chiar în primul arondisment în care votează miniştrii, funcţionarii, Curtea şi unde cancelarul a venit în mică ţinută, de şi-a depus buletinul său. Aci sunt un balotagin 7 candidaţi şi e foarte probabil că candidatul socialist va eşi învingător. Chiar ilustrul Wirchow, candidat progresist, a fost foarte mult distanţat la balotagiul din al 2-lea arondisment al Berlinului de concurentul său socialist. El n’a avut decât 13,000 voturi, pe când candidatul socialist 22,000. Aceasta arată frapanta nedreptate a sistemului majoritar şi necesitatea reprezentărei proporţionale, căci ce e mai trist decât a vedea bărbaţi ca Wirchow combătuţi şi siliţi, pentru a intra în Parlament, unde ei au locul lor marcat, de a se deda, la balotagiu, la un adevărat comerţ de voturi cu celelalte partide, cari trădează astfel voinţa corpului electoral. De asemenea este lucru foarte trist de a vedea în cele mai multe din marele oraşe, atunci când este vorba, înainte de toate, de legea militară, pe care progresiştii o combat ca şi socialiştii, de a vedea, zicem, pe candidaţii acestor două partide în balotagia unii contra altora. Din aceasta nu vor profita decât ! Alegerile Germane Victoria socialistă Un spectacol impunător şi mişcător ne prezintă întotdeauna calmul majestos în care se îndeplineşte, în ţările civilizate, consultarea sufragiului universal.