Lupta, iunie 1893 (Anul 10, nr. 2015-2039)

1893-06-10 / nr. 2023

ANUL X.­­ No. 2023 Blll fill ft DOUA JOUI 10 IUNIE 1893. ABONAMENTE­­ IN ȚARĂ On an :..................................................................40 leî Sease luni..................................................................20 „ Trei luni..................................................................10 „ Pentru învățători pe un an...................... . 80 „ IN STREINETATE în an...............................................................50 lei Șease luni..................................................................25 „ Trei luni...................................................................15 „ Nesmerul IS Bani Redacția a Pasagiu! Român Hoz 2. mmmmssmsaiamm AHUMCIURI ■ Pe padina m, 30 litere, corp 7 . . . 1 leu lini» „ „ IV „ „ . . . 125 bani linia Inserte şi reclame „ „ .... 2 lei linia Pentru anunciuri a se adresa: LA Administraţia Zi a «Saşi Ma num­er treeSitu SO foamî Administraţia­­ Pasagiul Român Organ Democrat - Radical MEMORIILE REGELUI Politica noastră externă Situaţia noastră faţă de Austro- Ungaria nu este compromisă numai din punctul de vedere politic, dar şi din cel economic. Dacă n'ar fi împrejurarea că monarhia vecină este şi dânsa alipită la politica Sta­tului german, nimic, dar absolut nimic n’ar legitima o alianţă a Ro­mâniei cu dânsa. Pe tărâmul economic, singura ţară cu care ne aflăm în serioase discu­­ţiuni este Austro-Ungaria şi, în spe­cial, Ungaria. Toate interesele noas­tre economice se ciocnesc aci. Vi­­naţurile, grânele şi mai ales vitele, nu pot găsi nici o piaţă deschisă în toată monarhia, ba, ce este mai grav, Ungaria nu admite nici chiar tran­zitul vitelor noastre pe teritoriul ei. Astfel, din cauza măsurilor de gra­niţă, suntem împiedicaţi de a tri­­mite marfa noastră chiar mai de­parte în Austria, Germania etc. Economiceşte, Austro-Ungaria ne este duşmanul cel mai periculos, poate singurul duşman serios. In decursul acestor din urmă ani, dânsa ne-a pricinuit pagube însem­nate, producţiunea noastră viticolă a scăzut mult, o întreagă populaţie de crescători a sărăcit. Tot leul ce ni l’a putut face monarhia ni l’a făcut, am fost loviţi cu războiuri vamale şi de graniţe, am fost atacaţi cu armele cele mai calomnioase şi perfide, căci cei din Pesta, nemulţumiţi cu inter­zicerea intrării vitelor noastre pe te­­ritorul Ungariei, au căutat să des­considere produsele noastre şi în res­tul Europei, întreţinând credinţa cum că pesta bovină bântuie permanent în România. Politiceşte suntem într’un mare proces pendinte. Persecuţiunile în potriva Românilor de peste munţi, politica de anihilare inaugurată de către cel din Pesta, vrăjmăşia fără seamăn pe care ne-o manifestă toată ungurimea, despreţul cu care Olahii sunt trataţi, dovedesc nepotrivirea mare de interese între noi şi mo­narhie. Pentru ca o alianţă să poată dura, îi trebuie o bază sigură şi un motiv imperios. Alianţele politice nu se fac pe alese, pe atracţiuni simpatice sau după preferinţele monarhilor şi a mi­niştrilor. Ca să putem merge alături de Austro-Ungaria, atât în timp de pace cât şi în timp de războiu, tre­buie să avem interese identice cu dânşii, interese politice, interese eco­nomice, sau măcăr tradiţiuni vechi de prietenie. In loc de toate acestea ce întâlnim ? întâlnim o rivalitate permanentă şi pe toate feţele. Poli­ticeşte rivalităţile sunt sângeroase, economiceşte nu ne putem invoi în nici un chip; n’avem nici un punct de contact, n’avem nici un mijloc de înţelegere, şi unii şi alţii posedăm toate însuşirile spre a fi duşmani şi nici una pentru a fi prieteni. Cum este cu putinţă, cum poate fi închipuită o asemenea alianţă ? Ce câştigă România din alianţă şi întru­cât foloasele ei sunt mai mari de­cât a celor­l­alte state mici cari stau departe de tripla alianţă ? Am arătat şi altă dată şi putem spune şi astăzi în treacăt că, după rezbelul din 1876 —77, de pildă, România care avea pe tron un Hohenzollern, a eșit din războiu cu o provincie mai puțin, iar Grecia, fără să facă nici sacrificii de oameni, nici sacrificii de bani, a rămas cu două provincii mai mult. Buna noastră înțelegere cu Austro - Ungaria atârnă numai de bunul plac al regelui şi de porunca Berlinului. De la Berlin ni se indică mişcările şi alianţele, acolo se hotărăşte cu cine avem să fim prieteni şi cu cine duşmani, acolo ni se dictează simpa­tiile şi antipatiile. Aşa că alianţa noastră cu Austro-Ungaria seamănă cu acele căsătorii silite, dictate de către nişte părinţi tirani unor copii în neputinţă să reziste. Dar toate alcătuirile convenţionale au un sfârşit repede precum au o existenţă efemeră. Oficioşii singuri stau în raporturi satisfăcătoare şi co­mandate, dar pe deasupra lor se ma­nifestă cu toată puterea antipatia pro­fundă ce ne desparte, precum se ma­nifestă diversitatea de interese de tot felul. Afară de presa oficioasă şi afară de ziarele subvenţionate suntem în­tr’un permanent războiu al condeiu­lui. Şi presa maghiară ca şi presa română dovedesc ura şi duşmănia din­tre cele două neamuri, maghiarii vorbesc de români ca de vrăjmaşii cei mai periculoşi al statului maghiar. Românii n’au, la ora actuală duş­mani mai antipatici. Şi cu toate a­­cestea suntem aliaţi! Dar unde se va sfârşi această a­­lianţă contra naturei ? Constantin C. Bacalbaşa D­IN AFARA FRANȚA Paris, 20 Iunie. — D. Carnot fiind pe cale de vindecare nu se va mai publica buletin de sănătate. Paris, 20 Iunie. — Un duel a avut loc astă­zi între D-nii Floquet și de Haunson­­ville, care în discursul seu de Duminică, criticase rolul D-lui Floquet în afacerea Panama. S’au schimbat două gloanţe fără rezultat. Paris, 20 Iunie. — Se asigură că Siam va acorda toate satisfacţiunile cerute şi o despăgubire pentru omorul Inspectorului Grosguerim. Mai multe corăbii franceze plecate din Saigon vor veni în curând la îmbucătura Menamului. Paris, 20 Iunie. — Un consiliu de ca­binet s’a ocupat cu întrebarea anunţată de D. Milevoye în privinţa extradării lui Herţ. D-nii De­vele şiJjGuerin vor respunde că gu­vernul actual a continuat cu stăruinţă ne­gocierile pentru extrădare şi că ele îşi ur­mează cursul lor. Paris, 20 Iunie.—O scrisoare ce d. Clé­­menceau a adresat-o martorilor săi tratează pe d-nii Déroul­de și Millevoye de minci­noși și mișei. Cea mai mare parte a zia­relor constată că încercarea d-lui Clémen­­ceau de a intra în scenă nu a isbutit nici de cum. Prin participarea sa la desbatere, d. Clémenceau a voit să dovedească că cu­­vîntul său poate încă să influenţeze, însă, atitudinea majorităţei republicane, faţă cu insultele adresate fostului şef al radicalilor echivalează cu o execuţie morală. „La Cocarde“ zice că şedinţa de erl a Camerei nu erea de­cât preludiul unor mari destăinuiri ce se vor face la tribună şi prin presă. D. Ducret şi prietenii săi au pus mâna în timpul guvernului precedent, pe nişte documente de cea mai mare impor­tanţa. Ei ştiau că riscau de a se vedea di­naintea juraţilor, însă au lucrat într’un interes patriotic. GERMANIA Berlin, 20 Iunie. — Comisiunea camerei seniorilor, discutând legea asupra imposi­­telor suplimentare, d. Miquel a declarat că nimeni n’are în gând să creeze un imposit asupra succesiunilor. Strasburg, 20 Iunie.— Resultatul alege­rilor în Alsacia-Lorena, sub raportul votu­ rilor întrunite, probează o mare micşorare în partidul Protestatarilor în favoarea mai cu seamă a naţionalilor germani. TRATATUL COMERCIAL AUSTRO­­ROMAN Budapesta, a 6 Iunie. — „ Budapester Correzpondenz " anunţă că negocierile pen­tru tractatul comercial austro-român vor reîncepe mâine la Viena. ---------G^a*s3------i - DIN VIAŢA REGELUI CAROL Primele alegeri şi prima Camera Situaţia în Creta a rămas cam tot aceiaşi. Candidaţii pretind acum nimic mai puţin de­cât anexarea la Grecia; aceasta din urmă sprijineşte pe răs­­vrătiţi după puteri şi e sprijintă la rândul ei de Rusia; regele George a întâmpinat, ce e drept, la Englitera şi Franţa oficială o primire rece, de la Imperatul Napoleon însă a primit tot felul de asigurări, şi curtea din Petersburg, unde petrece în vederea cununiei sale apropiate, îmbrăţişează cu căldură cauza grecească. — Turcia însă trimisese pe marele vizir An­ Paşa însuşi, cu cele mai largi împu­terniciri, ca să împăciuiască insula— se hotărîse chiar la concesia unui gu­vernator general creştin—; acum însă s’a operat o schimbare cu privire la această chestiune interminabilă. Sul­tanul s’a săturat în sfîrşit de ames­tecul străinilor şi de politica de con­cesiuni care nu duce la nimic, şi are de gând acum a-şi recuceri drepturile cu puterea armelor. In acest moment, în apropierea iernei, trupele turceşti sunt ce e drept în mare desavantagiu faţă de indigenii cari cunosc locurile şi sunt foarte esperţi în răsboiul purtat în munți, dar Sultanul a hotărât să-și sporească forța armată acolo până la 80.000 de oameni, — atâția vor fi în tot cazul de ajuns ca să restabi­lească ordinea. Greu de înțeles e nu­mai de unde să se ia mijloacele pen­tru o ast­fel de pregătire de resboiu. La aceasta se mai adaogă, că Grecia a încheiat cu Serbia o înțelegere, ast­fel că Poarta e amenințată și din partea aceasta. De la 2—3 (14—15) Octomvrie se țin primele manevre regulate și cari sporesc în adevăr vrednicia răs­­boinică a trupelor. 2 i­4) Octombre.—Garnizona o­­rașului București, două régimeme de infanterie de câte două batalioane, un batalion de vânători, trei baterii cu câte patru tunuri şi un regiment de ulani, stă în poziţie de întâlnire pe câmpul de la Cotroceni, unde în­cep manevrele după dispoziţia dată de prinţ, şi se execută în trei dife­­­rite chipuri de luptă: prinţul întru­­­­neşte pe toţi ofiţerii superiori la masa I sa, şi bivuachează apoi în mijlocul I trupei sale. I 3 (75) Octombre. — Reîntoarcere­­ la Bucureşti tot manevrând. Inain­­t tea întrărei în oraş, prinţul chiamă I pe ofiţeri la critică. S’au observat­­ mari defecte în ce priveşte exercita- I rea, şi prinţul a putut vedea cât mai I e încă de făcut, până când oastea sa­­ să fie în măsură de a intra în foc;­­ nu uită însă a observa, în chip de scuză, că până acum nu se dăduse încă ocazie ofiţerilor de a executa închipuiri de lupte pe teren şi a se exercita în comandă. Cu prilejul acestor prime mane-­­­vre, prinţul înaintează pe mai mulţi ofiţeri în gradurî mai înalte; în cer­curile politice se nasc din această cauză nemulţumiri, de­oare­ce prin­ţul a înaintat şi pe unii ofiţeri nea­greaţi de guvern, şi ministrul de răz­­boiu se simte atins de împrejurarea că nu i s’a cerut şi lui sfatul, Prin­ţul insă a făcut înadins aceste îna­intări în chip independent, pentru a repara multe nedreptăţi, cari s’au comis, fără să fi fost prevestit atunci, din motive politice. In armată acest act a făcut o impresie foarte bună şi a dat naştere speranţei ca de a­­cum înainte ea nu va mai fi tîrîtă ca până acum în luptele partidelor politice. 4. (16) Octombrie.—Se încheie o înţelegere provizorie cu von Ofen­­heim pentru clădirea liniei ferate Su­­ceava-Iaşi-Galaţî-Bucureşti. Deja din anul 1862 se începuseră negocierile cu acelaş întreprinzător, dar se tă­­răgăniseră atât de mult, în cât s’a pierdut momentul oportun pentru tîr­­gul englez; acesta din urmă s’a a­­rătat atunci peste tot nefavorabil în­treprinderii plănuite, din cauză că nu era asigurată încă joncţiunea cu o re­ţea gata, austriacă. Deşi de atunci căile ferate aus­­triace au luat un avânt puternic, şi deja s’a început construirea unei li­nii de joncţiune până la graniţa ro­mână, raporturile financiare nu s’au îmbunătăţit faţă de cele cari erau la 1862; preţurile de material s’au ur­cat şi publicul nu mai e dispus, după marile pierderi suferite cu căile fe­rate engleze, a-şi mai pune în joc capitalurile în astfel de Întreprinderi; de aceea condiţiile consorţiului Ofen­­heim nu prea sunt favorabile, deşi analoage cu cele pe care Austria le a încuviinţat pentru liniele Rudolf, Frantz Iosef şi cele transilvănene. Linia se va construi în secţiuni, şi se va începe cu bucata Suceava, Iaşi Roman (172,6 km.) Ofenheim iscăleşte învoiala în nu­mele prinţului Sapieha, contelui Bor­­kovski, d­rumul Giskra (Austriac­) şi al d-lor Th. Brassey, L. M. Rate, Drake (Englezi), 16(28) Octombrie.— Prinţul pri­meşte pe d. Cogălniceanu, care, ca şi prinţul Ghica socoate situaţia în Moldova foarte serioasă; afară de a­­ceasta, el se mai teme de complica­ţii serioase în politica externă, de­oare­ce Franţa, Rusia şi Austria sunt duşmane României.—Vizita Impera­­tului Frantz Iosef la Paris a dat naştere din nou sgomotelor răsp­ân­dite după întâlnirea de la Salzburg, că Franţa ar fi dispusă să jertfească România. In acest moment însă, interesul principal al puterilor apusene se învâr­­teşte în jurul chestiune! romane: Franţa a făgăduit Papei protecţia ei necondiţionată, dar Garibaldi, cu vo­luntarii lui, a ajuns deja la grani­ţele Statului papal. Toate depeşile din Germania ne dă­­ această impresiune, asemenea cu a­­­­ceea care ne-a fost dată de alegerile­­ franceze de la 1870 şi care a con- t tribuit foarte mult a converti pe cele­­l­alte ţări la sufragiul universal. I­­n Germania, ultimile alegeri a­­­­­eau în plus atracţiunea marei cu­riozităţi procurată de acest mare re­ferendum al unui popor întreg, asu­pra unei chestiuni din cele mai im­portante. Din această cauză, în Germania cele mai multe fabrici se închisese; în marele oraşe uvrierii, în haine de sărbătoare, se duceau la vot cântând cântece socialiste şi purtând la buto­nieră cocarde roşii; ei dădeau asalt biurourilor de vot în masse compacte. Toată Germania uvrieră este astă­zi socialistă şi burghezia va deveni mâine socialistă. Până în ultimul moment propa­ganda a fost neobosită ; afluenţa pu­blicului la cele două-zeci mee­tinguri socialiste ce s’au ţinut Mer­­curea trecută, seara, la Berlin, a în­mărmurit cercurile conducătoare, pe cari le-a pus pe gânduri. S’au în­doit numărul acestor meetingurî şi cu toate acestea mii şi mii de a­­sistenţi n’au putut găsi loc. Aceasta arată că Berlinul a devenit un oraş imens. Berlinul cuprinde două treimi din cifra locuitorilor Parisu­lui, iar proletarii sunt mult mai nu­meroşi. Toţi însă, sunt câştigaţi cau­zei socialiste. De aceea victoria so­cialiştilor la Berlin a fost colosală, sdrobitoare. Liebknecht şi Singer au fost aleşi la primul scrutin, fie­care în arondismentul lui, cel d’ântâiu cu 51,000 voturi de majoritate, cel d’al doilea cu 461397 ! (Arondismentele electorale ale ca­pitalei au astă­zi o populaţiune cu jumătate mai mare de­cât cifra de 100,000 locuitori, care a servit de bază la prima repartiţie; aceasta este una din nedreptăţile strigătoare ale geometriei electorale Germane). In celelalte 5 arondismente, socia­liştii au provocat balotagii, chiar în primul arondisment în care votează miniştrii, funcţionarii, Curtea şi unde cancelarul a venit în mică ţinută, de şi-a depus buletinul său. Aci sunt un balotagin 7 candidaţi şi e foarte probabil că candidatul socialist va eşi învingător. Chiar ilustrul Wir­­chow, candidat progresist, a fost foar­te mult distanţat la balotagiul din al 2-lea arondisment al Berlinului de concurentul său socialist. El n’a avut de­cât 13,000 voturi, pe când candidatul socialist 22,000. Aceasta arată frapanta nedreptate a sistemului majoritar şi necesita­tea reprezentărei proporţionale, căci ce e mai trist de­cât a vedea băr­baţi ca Wirchow combătuţi şi siliţi, pentru a intra în Parlament, unde ei au locul lor marcat, de a se deda, la balotagiu, la un adevărat comerţ de voturi cu celelalte partide, cari trădează ast­fel voinţa corpului elec­toral. De asemenea este lucru foarte trist de a vedea în cele mai multe din marele oraşe, atunci când este vorba, înainte de toate, de legea militară, pe care progresiştii o combat ca şi socialiştii, de a vedea, zicem, pe can­didaţii acestor două partide în balo­tagia unii contra altora. Din aceasta nu vor profita de­cât ! Alegerile Germane Victoria socialistă Un spectacol impunător şi mişcă­tor ne prezintă în­tot­dea­una cal­mul majestos în care se îndeplineşte, în ţările civilizate, consultarea sufra­giului universal.

Next