Lupta, iulie 1893 (Anul 10, nr. 2040-2065)
1893-07-22 / nr. 2057
ANUL X. — No. 2057 ABONAMEMTE i m ȚARĂ v u mu •»»*•••• . . Șease luni.............................. . ' Trei luni..................................'. '. '. Pentru învețători pe un an...................... IN STREINETATE Un an.................•..................................50 Șease luni............................... .25 Trei luni....................................................15 Numărul Si Ban! , • / H * Redacția s Pasagiul Român Mo. 2 E§IflH * DOUA Organ Democrat - Radical AHUlCIURI I Pe pagina nr. 30 litere, corp 7 ... 1 lefi linia „ „ IV „ „ . . . 25 bani linia. Inserte si reclame , ,, .... 2 lei linia. Pentru ancadari a se adresa: LA Administrația Ziarwiwî Un hamei MEMORIILE REGELEI Conferinţa de la la Naţiunea română subjugată Ungariei, a dat în zilele din urmă o mare dovadă de maturitate politică şi mai ales, de marea putere de rezistenţă a păturilor democratice. Românii de peste munţi, sunt lipsiţi de clasa conducătoare aristocratică, căci boerii de dincolo, preferând bunurile unui traiu liniştit, luptelor şi jertfelor, au trecut de partea oprimatorilor, s-au maghiarizat şi au dispărut. Din păturile democratice, dintre mici preoţi ai satelor, printre profesiunile libere şi, mai ales din pătura voinică şi sănătoasă a ţărănimei, au eşit luptătorii cei ageri cari au menţinut individualitatea Românului şi cari dau piept şi astăzi cu Ungurii atotputernici. Ţărănimea transilvăneană este o ţărănime unică pe lume, deşteaptă, pătrunsă de drepturile ei, gata pentru sacrificii, sănătoasă şi vitează; ţărănimea transilvăneană fiind ceva mai emancipată economiceşte, formează un contrast izbitor cu sărmanii noştrii plugari, slabi şi zdrenţeroşi, pe cari i-au sleit o ciocoime hrăpitoare, nemiloasă, lacomă, neumană. Statul român necăpătând autoritate decât în aceşti câţiva ani din urmă, clasa boerească, fie pământeană, fie străină, erea atotputernică. Graţie acestei lipse de intervenţie şi de control din partea Statului, ţărănimea noastră a ajuns în halul în care o vedem, fără sănătate, fără vigoare, fără putere să -şi apere drepturile. In Transilvania, Statul a avut o fiinţă şi o putere, clasa protectoare (?) a nobililor a lipsit, muncitorul a putut trăi economiceşte mai bine, iar ţăranul a ajuns un om, puterea Transilvaniei, elementul politic cel mai însemnat al ţarei, în care sufragiul universal se impune. Conferinţa de la Sibiu a probat că politiceşte poporul român este nu numai copt pentru emancipare şi libertate, dar încă, că este unul din rarele popoare ale Europei carele, poate primi mâine reforma însemnată a sufragiului universal. Trăit în sclavie Românul de dincolo, este mai apt pentru libertate de cât multe alte popoare trăite la adăpostul instituţiilor libere. In sânul conferinţei, discuţia a făcut onoare acelor delegaţi cari nuşi-au făcut educaţia prin parlamente, dar pe cari nobila cauză ce sprijineau îi înobila pe toţi. Streinii cari au asistat au fost uimiţi de atâta maturitate şi de atâta tact. Cu toate provocările indirecte, conferinţa n’a alunecat de pe povârnişul personalităţilor, discuţiile au fost liniştite şi demne ; majoritatea n’a voit să profite de puterea ei, şi a cedat cererilor drepte ale minorităţeî, la rândul ei minoritatea a primit cu sinceritate toate hotărârile majorităţeî. Prudenţa, tactul şi spiritul conciliant a d-rului Raţiu şi a celorlalţi, a produs un rod însemnat: unirea tuturor Românilor într’un singur gând şi într’o singură acţiune, adoptarea unei linii de purtare unice, aprobarea a tot ce a făcut şi a tot ce a dobândit comitetul naţional. Mare isbândă şi instructiv spectacol. Pot de-acuma cânta şoviniştii maghiari tot ce ar pofti, căci neamul romînesc strâmtorat şi înlănţuit a dat o strălucită lecţie de cuminţenie îngâmfatei şi liberei naţiuni maghiare. La Viena şi chiar la Pesta oamenii politici serioşi şi liniştiţi se vor fi convins că un popor atât de matur, de inteligent şi de copt politiceşte, nu poate fi nici suprimat, nici ţinut în lanţuri. Toate clasele sociale au dovedit complecta lor dezvoltare, inteligenţa preoţimea, burghezia şi poporul, moderaţii ca şi extremiştii, uniţi şi înţeleşi lucrează şi ştim să lucreze pentru libertatea neamului. Isbânda e aproape. Constantin C. Bacalbaşa DUM AFARA Germania Rezboiul Vamal Berlin, 31 Iulie. — Monitorul publică un aviz care zice că suprataxa asupra proveninţelor Rusiei, nu va fi aplicată mărfurile care au părăsit graniţa rusească la 31 Iulie. Austria Tarif minim Viena, 81 Iulie. —„Corespondenţa politică” anunţă că guvernul rusesc a ordonat să aplice, cu începere de la 1 August mărfurilor austro-ungare tarifului minimum, fără a socoti beneficiile stipulate în convențiunea franco rusească. America Răscoala din Republica Argentina Buenos-Ayres, 31 iulie.—Congresul argentin a aprobat stabilirea stării de asediu şi intervenirea federală în provinciile Buenos-Ayres, Santa F Fé şi Saint-Luis ; desbaterile au fost foarte vii. Acest vot este considerat ca un triumf pentru ministerul şi se crede că situaţia va deveni în curând normala peste tot. Guvernatorul provincieiBuenos-Ayres a comunicat guvernului că trupele radicale au fost bătute lîngă Rosario; ele au perdut 60 de oameni morţi sau răniţi. --------■ ------------- Conflictul franco-Siamez Londra, 31 iulie. Cu garanţia executării clauselor ultimatimului, guvernul frances îşi propune de a cere ocuparea portului Tschatabon. Siama afară de asta nu va trebui să stabilească staţiuni militare pe oarecari puncte ale graniţei Camborelui şi la o oarecare distanţă a Meonguluî. Paris, 31 Iulie. D-na Delcassé, sub-secretar al coloniilor, s’a întors la Paris şi a avut o întreţinere cu d-nu Dupuy, s’a arătat foarte satisfăcut de succesele diplomatice ale Franciei. Această întreţinere face să cadă toate ştirile în privinţa demisiunei d-lui Delcassé. « Temps», crede că ştie că nota ce guvernul frances va adresa la Bankok, ca răspuns la declaraţia de primire a ultimatumului, va visa garanţii complimentare atât pentru a asigura executarea clauselor ultimatumului, cât şi pentru a preveni conflicte de genul acelora care au adus dificultăţile actuale. Londra, 31 Iulie. «Reuter» află din Bankok cu data de eri, că francezii au ocupat în mod formal insula Koh-si-Chang şi a fi expulzat pe locuitorii Siamezi. «Daily News» anunţă că Siam a primit ultimatumul pentru că revendicările teritoriale ale Franciei vor fi mai întâi examinate de puterile interesate. La Baknok se știa că Englitera a refuzat de a recunoaște blocarea. Patru corăbi de resbel englese vor staţiona Duminică înaintea lui Bankok. 22 corăbi de comerţ englese au fost împiedicate în activitatea lor, dar vaporul poştal engles a putut să treacă linia blocării menţinută cu asprime pentru comerţ. Sir Grey a declarat la Camera comunelor că negocierile pentru Mekongul superior continuă şi nu presintă nici o dificultate, deoarece guvernele engles şi frances sunt în general de acord asupra principiilor. Londra, 31 iulie. «Reuter» anunţă că francesii după ce s’au făcut stăpâni pe insula Koh-si- Chang au ridicat drapelul frances pe staţia telegrafică, pe palatul Regelui şi al vămii, dar că apoi ’ au scos după protestările Siamesilor. Un vapor englez mergând la Bankok a fost prins de Canonierle francese; echipagiul indigen nu ştia nimic de blocarea; el a părăsit vaporul; francesii au oprit vaporul. Amiralul Humann a notificat ieri blocarea între insula Sanim şi Tschantabon cu termen de 3 zile. Paris. 1 August. O înţelegere a intervenit între d-nai Develle şi Dufferin pentru crearea unei Zone neutre între noile posesiuni ale Franciei şi teritoriul bonnan şi chinez. Protocoalele s’au semnat azi. Paris, 1 August. O notă a Agenţiei «Havas» constată atitudinea eminamentă înţeleaptă şi moderaţiunea patriotică a ziarelor franceze în afacerea din Siam, citează ca exemplu un articol al ziarului «Le Soleil», ziar orleanist, care felicită guvernul de succesul obţinut de ultimatumul şi adaogă: «Dacă în timpul alegerilor guvernul ar beneficia, ne vom consola cel puţin uşor pentru că Francia va profita din această». Este cu desăvârşire inexact că s’a şi ridicat blocarea. Numai azi ministrul Siamului a declarat d-lui Develle că guvernul se consimte la garanţiile complimentare reclamate de Francia în nota sa de Duminică. Aceste garanţii sunt următoarele: Francia va ocupa rîul şi portul Tscantabon pînă la complecta deşertarea a posturilor Siamese de pe ţărmul stâng al Mekongului. Siamu se angajează a nu întreţine pe viitor nici o forţă militară la Bathambang şi Sienirap precum şi în nici o localitate situată intr’o rază de 25 kilometre de la ţărmul drept al Mekongului, cu începere de la graniţele Gambogelui. Siamu nu va putea face să circule corăbi armate pe Lacul mare şi pe Mekong. Paria, 1 August. Un consiliu de miniştrii s’a ţinut după amiazi sub preşidenţia d-lui Carnot. El a decis că având în vedere că Siamu primeşte garanţiile complimentare cerute, de a ordona amiralului Humann de a ridică îndată blocarea şi de a primi în principiu o zonă neutră între posesiunile franceze și engleze. Delimitarea acestei zone se va face în mod ulterior. Londra, 1 August. Sir Grey a declarat la Camera comunelor că știrea ziarului «Daily News», după care amiralul francez ar fi invitat corăbile engleze să părăsească zona blocată, nu este întemeiată pe nici un fapt. Sir Grey a explicat că Siamu poate să cedeze teritoriile revendicate de Francia pentru că ele sunt situate pe ţărmul stâng al Mekongului. A conformat înţelegerea intervenită între Francia, şi Englitera pentru a stabili o zonă neutră a cărei delimitare formează încă obiectul unor negocieri. Lord Rosberg a confirmat Camerei lorzilor primirea de către Siam a celor două ultimatume franceze și semnarea înțelegerii anglo-franceză. A declarat de asemenea că Francia și-a reservat dreptul de a stabili consulate la Siam la Nan și la Korat. DE PESTE MUNJI Cu privire la Vandalismul unguresc din Turda «Gazeta Transilvaniei» primesce următoarea corespondenţă: Vandalismul reînoit! Turda, 29 Iulie 1893. Onorate domnule redactor! Ceia ce am scris despre moartea unui individ, pe care l’a ajuns glonţul în foaie, fiind aceasta singura scrie luată din isvor maghiar, s’a dovedit ca neadeverată. Fapt este, că glonțul a ajuns trei indivizi, insă nu a murit nici unul. Svonul a fost făcut înadins, cu cu atât mai tare ca să esacerbeze pe sălbatecii unguri contra românilor. Causa, pentru care a fost silit locotenentul de geandarmi a comanda in 26 1. c. foc, este, că dânsul a fost lovit de două pietre, iar jandarmul, care a puşcat, a primit in piept o lovitură grea de bolovan, aşa că ’i s’a şi umflat pieptul cumplit. Miliţia nu a sosit până Vineri în 28 1. c. noaptea spre Sâmbătă. Geandarmeria, care spre noaptea de 27 i. c. a fost sporită în mod însemnat a prins mulţime de indivizi cu revolvere, cari voiau a ucide cu orice preţ pe trei români din Turda, în deosebi pe d-l Vlăduţiu. Aceştia toţi a fost predaţi de geandarmi spre paza poliţiei turdene, aceasta însă mare parte i-a făcu scăpaţi; şi întru adevăr acum s’a observat, pentru ce au cumpărat sălbaticii din Turda mai toate revolverele aflătoare prin boite (prăvălii). Vineri 28 i. c. noaptea, înainte de venirea miliţiei, diuoi indivizi au pătruns în curtea d-lui Vlăduţi şi dinspre strada laterală, unde se află casele cele vechi, sărind peste poartă; observându-i însă servitorii, îi alungară afară. Ce au căutat aceia în capul nopţii acolo, poate da oricine cu socoteala, cine a fost însă, nu se vcie. Nu ar fi făcut însă multă ispravă acei duci bandiţi, chiar şi de nu erau observaţi, căci d. Vlăduţifi, cu stimabila-i familie,—ca să se poată recrea de nedormirile nopţilor trecute—s’au dus la sate. Iată dar, d-le redactor, împregiurările critice, în cari se află astăzî românii din Turda. Pe când cugeta omul, că maghiarii se vor scârbi ei însăşi de sălbăticiile comise noaptea trecută, pe atunci ei adună toate revolverele de prin boite, ca astfel să fie mai siguri întru culegerea jertfelor române din acest nefericit oraş. Sbuciume-sc însă aceşti sălbatici ori cât vor vrea, ucidă din rândurile noastre ori cât de mulţi, căci până se va mai afla vre-o suflare de român în această nefericită patrie, ei nu vor putea scoate din piepturile noastre simţul românesc şi din graiurile noastre dulcea limbă strămoşească. ! DIN VIAŢA REGELUI CAROL 1868 Peste opt zile, la 7 Septembrie, prinţul Carol Anton scrie: «Am primit azi prin Berlin scrisoarea ta bogată în coprins, un adevărat şi plăcut dar de ziua naşterii. Iscălesc toate părerile pe cari mi le desvolţi, şi văd cu mulţumire că conduci lucrurile cu mână tare. In aacest chip trebue şi vor şi merge toate bine, înainte numai cu curagiu şi fără a asculta la clevetirile câtorva nemulţămiţi! «Ieri a fost botez. Princesa Carol a fost aci, ea continuă a se interesa foarte mult de tine. «Aş dori ca să putem vorbi odată despre căsătoria ta — la o princesă din familia Orléans nu ne-am putea JOUI 22 IULIE 1893. gândi decât după decadenţa Napoleonizilor—ceea ce însă în tot cazul nu va întârzia prea mult... Dacă-mi va fi cu putinţă mă voiu duce la tine pe la sfârşitul ornei... «Ceea ce-mi scrii despre Bulgaria şi despre situaţia din Turcia, e chiar revoltător. Poarta însă fără să-şi dea seama, lucrează în chipul acesta în favorul tău...» 11 August (12 Sept).—însărcinatul de afaceri al României la Constantinopol telegrafiază că s’ar vorbi acolo că Turcia s’ar fi înţeles cu Franţa şi Englitera şi că ar fi gata să ocupe România. Soldaţi şi arme s’ar fi transportat deja în nordul Bulgariei sub pretextul de a se pacifica această provincie. Contractele de aprovisionare pentru armată ar fi deja încheiate şi plătite. Prinţul declară că această depeşă conţine lucruri imposibile, Brătianu însă e foarte neliniştit şi se teme de l’esboin. 4 (r6) Septembrie. — Ministrul preşedinte deschide Senatul din nou ales şi Camera; sesiunea e convocată mai ales pentru votarea concesiunii drumurilor de fier. 5 (17) Septembrie. — Aali Paşa scrie prinţului următoarea scrisoare, pe care acesta o găseşte foarte ioderată, după toate cele Întâmplate. (franţuzeşte) Prin telegramama mea datată de 21 iulie trecut, am avut onoarea de a atrage atenţia A.V.S. asupra noii tentative îndreptate în contra Bulgariei de către nişte bande de briganzi organizate pe teritoriul Principatelor Unite. Se ştie cum aceste bande după ce au trecut Dunărea, şi-au găsit pedeapsa dreaptă în felul în care au fost primite de către populaţiuni, înainte chiar d’a fi fost ajunse şi pedepsite după toată rigoarea legilor, de către autorităţile imperiale. Guvernul M.S.I. Sultanul s’a emoţionat cu drept cuvînt văzând o astfel de agresiune îndreptată contra unei provincii limitrofe a Principatelor Unite, avându-şi centru de acţiune chiar în aceste Principate. Primul gând al guvernului imperial a fost de a se adresa A.V.S. pentru a’i denunţa această stare de lucruri, care contravenea atât de pe faţă asigurărilor formale prin cari A.V.S. binevoise a respunde când ne-am manifestat temerile asupra maşinaţiunilor cari se urzeau în Principate. In faptului trecerea Dunărei de către bande, am crezut de cuviinţă a face apel şi la puterile garante, cărora guvernul princiar le dăduse de asemenea, la epoca mai sus citată, asigurări în același sens. Acest recurs la Uneltele Curți semnatare ale tratatului din Paris era, de alt-fel, dictat printr’un sentiment pe care A. V. îl va aprecia cel dinteiu. Faptele întâmplate, slăbind din nenorocire într’un chip considerabil forţa asigurărilor formale date, anul trecut, de către guvernul Alteţei Voastre Serenissime, Sublima Poartă s’a găsit în imposibilitatea de a apăra împotriva sentimentului unei oarecari neîncrederi pe care felul de a proceda al autorităţilor princiare ’I-au inspirat’o. Acest sentiment putea cu toate acestea să nu fie just, şi erea de datoria guvernului imperial să caute a’l lămuri. In acest scop am crezut că trebuia sa rugăm pe Înaltele Puteri garante să ia, prin agenţii lor respectivi, informaţii exacte şi nepărtinitoare. Spuneam în acelaş timp acestor puteri că în cazul când bănuelile noastre nu s’ar fi găsit întemeiate, am fi cei d’anteiu a ne felicita ; şi s’ar fi înlaturat prin aceasta tot ce ar fi avut tendinţa a influenţa raporturile noastre într’un sens care nu s’ar fi împăcat cu sentimentele de cari guvenul imperial e animat, şi de cari n’ar voi niciodată să se depărteze. Alteţa V. S. a bine-voit a preveni această dorinţă atât de legitimă, şi d. Golescu a venit să ne dea, în numele EI, asigurări verbale despre ferma hotărâre de a se urmări toţi acei cari, după ancheta orânduită de Ea, s’ar găsi compromişi în afacere, şi de a se lua mesurile necesare pentru a se