Lupta, iulie 1893 (Anul 10, nr. 2040-2065)

1893-07-22 / nr. 2057

ANUL X. — No. 2057 ABONAMEMTE i m ȚARĂ v u mu •»»*•••• . . Șease luni.............................. . ' Trei luni..................................'. '. '. Pentru învețători pe un an...................... IN STREINETATE Un an.................•..................................50 Șease luni............................... .25 Trei luni....................................................15 Numărul Si Ban! , • / H * Redacția s Pasagiu­l Român Mo. 2 E§IflH * DOUA Organ Democrat - Radical AHUlCIURI I Pe pagina nr. 30 litere, corp 7 ... 1 lefi linia „ „ IV „ „ . . . 25 bani linia. Inserte si reclame , ,, .... 2 lei linia. Pentru anca­d­­ari a se adresa: LA Administrația Ziarwiwî Un h­amei MEMORIILE REGELEI Conferinţa de la la Naţiunea română subjugată Un­gariei, a dat în zilele din urmă o mare dovadă de maturitate politică şi mai ales, de marea putere de rezistenţă a păturilor democratice. Românii de peste munţi, sunt lip­siţi de clasa conducătoare aristocra­tică, căci boerii de dincolo, preferând bunurile unui traiu liniştit, luptelor şi jertfelor, au trecut de partea opri­matorilor, s-au maghiarizat şi au dis­părut. Din păturile democratice, dintre mici preoţi ai satelor, printre profe­siunile libere şi, mai ales din pătura voinică şi sănătoasă a ţărănimei, au eşit luptătorii cei ageri cari au men­ţinut individualitatea Românului şi cari dau piept şi astăzi cu Ungurii a­tot­puternici. Ţărănimea transilvăneană este o ţărănime unică pe lume, deşteaptă, pătrunsă de drepturile ei, gata pen­tru sacrificii, sănătoasă şi vitează; ţărănimea transilvăneană fiind ceva mai emancipată economiceşte, for­mează un contrast izbitor cu sărmanii noştrii plugari, slabi şi zdrenţeroşi, pe cari i-au sleit o ciocoime hrăpi­­toare, nemiloasă, lacomă, neumană. Statul român ne­căpătând autori­tate de­cât în aceşti câţi­va ani din urmă, clasa boerească, fie pă­mânteană, fie străină, erea a­tot­pu­ternică. Graţie acestei lipse de inter­venţie şi de control din partea Statu­lui, ţărănimea noastră a ajuns în halul în care o vedem, fără sănătate, fără vigoare, fără putere să -şi apere drepturile. In Transilvania, Statul a avut o fi­inţă şi o putere, clasa protectoare (?) a nobililor a lipsit, muncitorul a pu­tut trăi economiceşte mai bine, iar ţăranul a ajuns un om, puterea Tran­silvaniei, elementul politic cel mai însemnat al ţarei, în care sufragiul universal se impune. Conferinţa de la Sibiu a probat că politiceşte poporul român este nu nu­mai copt pentru emancipare şi liber­tate, dar încă, că este unul din ra­rele popoare ale Europei carele, poate primi mâine reforma însemnată a sufragiului universal. Trăit în sclavie Românul de din­colo, este mai apt pentru libertate de cât multe alte popoare trăite la adă­postul instituţiilor libere. In sânul conferinţei, discuţia a fă­cut onoare acelor delegaţi cari nu­­şi-au făcut educaţia prin parlamente, dar pe cari nobila cauză ce spri­­jineau îi înobila pe toţi. Streinii cari au asistat au fost uimiţi de atâta maturitate şi de atâta tact. Cu toate provocările indirecte, conferinţa n’a a­­lunecat de pe povârnişul personali­tăţilor, discuţiile au fost liniştite şi demne ; majoritatea n’a voit să pro­fite de puterea ei, şi a cedat cererilor drepte ale minorităţeî, la rândul ei minoritatea a primit cu sinceritate toate hotărârile majorităţeî. Prudenţa, tactul şi spiritul conciliant a d-rului Raţiu şi a celor­l­alţi, a produs un rod însemnat: unirea tuturor Româ­nilor într’un singur gând şi într’o singură acţiune, adoptarea unei linii de purtare unice, aprobarea a tot ce a făcut şi a tot ce a dobândit comi­tetul naţional. Mare isbândă şi instructiv spectacol. Pot de-acuma cânta şoviniştii ma­ghiari tot ce ar pofti, căci neamul romînesc strâmtorat şi înlănţuit a dat o strălucită lecţie de cuminţenie în­gâmfatei şi liberei naţiuni maghiare. La Viena şi chiar la Pesta oamenii politici serioşi şi liniştiţi se vor fi convins că un popor atât de matur, de inteligent şi de copt politiceşte, nu poate fi nici suprimat, nici ţinut în lanţuri. Toate clasele sociale au dovedit com­plecta lor dezvoltare, inteligenţa preo­­ţimea, burghezia şi poporul, moderaţii ca şi extremiştii, uniţi şi înţeleşi lu­crează şi ştim­ să lucreze pentru li­bertatea neamului. Isbânda e aproape. Constantin C. Bacalbaşa D­U­­M AFARA Germania Rezb­oiul Vamal Berlin, 31 Iulie. — Monitorul publică un aviz care zice că supra­taxa asupra prove­­ninţelor Rusiei, nu va fi aplicată mărfurile care au părăsit graniţa rusească la 31 Iulie. Austria Tarif minim Viena, 81 Iulie. —„Corespondenţa po­litică” anunţă că guvernul rusesc a ordonat să aplice, cu începere de la 1 August măr­furilor austro-ungare tarifului minimum, fără a socoti beneficiile stipulate în convențiu­­nea franco rusească. America Răscoala din Republica Argentina Buenos-Ayres, 31 i­ulie.—Congresul ar­gentin a aprobat stabilirea stării de ase­­diu şi intervenirea federală în provinciile Buenos-Ayres, Santa F Fé şi Saint-Luis ; des­­baterile au fost foarte vii. Acest vot este considerat ca un triumf pentru ministerul şi se crede că situaţia va deveni în curând normala peste tot. Guvernatorul provinciei­­Buenos-Ayres a comunicat guvernului că trupele radicale au fost bătute lîngă Rosario; ele au per­­dut 60 de oameni morţi sau răniţi. --------■ -------------­ Conflictul franco-Siamez Londra, 31 iulie. Cu garanţia executării clauselor ul­­timatimului, guvernul frances îşi pro­pune de a cere ocuparea portului Tscha­­tabon. Siama afară de asta nu va tre­bui să stabilească staţiuni militare pe oare­cari puncte ale graniţei Cambo­r­elui şi la o oare­care distanţă a Me­­onguluî. Paris, 31 Iulie. D-na Delcassé, sub-secretar al colo­niilor, s’a întors la Paris şi a avut o întreţinere cu d-nu Dupuy, s’a arătat foarte satisfăcut de succesele diploma­tice ale Franciei. Această întreţinere face să cadă toate ştirile în privinţa demisiunei d-lui Del­cassé. « Temps», crede că ştie că nota ce gu­vernul frances va adresa la Bankok, ca răspuns la declaraţia de primire a ul­timatumului, va visa garanţii compli­mentare atât pentru a asigura execu­tarea clauselor ultimatumului, cât şi pentru a preveni conflicte de genul acelora care au adus dificultăţile ac­tuale. Londra, 31 Iulie. «Reuter» află din Bankok cu data de eri, că francezii au ocupat în mod for­mal insula Koh-si-Chang şi­ a fi expul­zat pe locuitorii Siamezi. «Daily News» anunţă că Siam a primit ultimatumul pentru că revendicările teritoriale ale Franciei vor fi mai în­­tâi­ examinate de puterile interesate. La Baknok se știa că Englitera a re­­fuzat de a recunoaște blocarea. Patru corăbi de resbel englese vor staţiona Duminică înaintea lui Bankok. 22 co­răbi de comerţ englese au fost împie­dicate în activitatea lor, dar vaporul poştal engles a putut să treacă linia blo­cării menţinută cu asprime pentru co­merţ. Sir Grey a declarat la Camera co­munelor că negocierile pentru Me­­kongul superior continuă şi nu pre­­sintă nici o dificultate, de­oare­ce gu­vernele engles şi frances sunt în ge­neral de acord asupra principiilor. Londra, 31 iulie. «Reuter» anunţă­ că francesii după ce s’au făcut stăpâni pe insula Koh-si- Chang au ridicat drapelul frances pe staţia telegrafică, pe palatul Regelui şi al vămii, dar că apoi ’­ au scos după protestările Siamesilor. Un vapor englez mergând la Bankok a fost prins de Canonierle francese; echipagiul indigen nu ştia nimic de blocarea; el a părăsit vaporul; francesii au oprit vaporul. Amiralul Humann a notificat ieri blocarea între insula Sanim şi Tschan­­tabon cu termen de 3 zile. Paris. 1 August. O înţelegere a intervenit între d-nai Develle şi Dufferin pentru crearea unei Zone neutre între noile posesiuni ale Franciei şi teritoriul bonnan şi chinez. Protocoalele s’au semnat azi. Paris, 1 August. O notă a Agenţiei «Havas» constată atitudinea eminamentă înţeleaptă şi moderaţiunea patriotică a ziarelor fran­ceze în afacerea din Siam, citează ca exemplu un articol al ziarului «Le Soleil», ziar orleanist, care felicită gu­vernul de succesul obţinut de ultima­tumul şi adaogă: «Dacă în timpul a­­legerilor guvernul ar beneficia, ne vom consola cel puţin uşor pentru că Fran­cia va profita din această». Este cu desăvârşire inexact că s’a şi ridicat blocarea. Numai azi ministrul Siamului a declarat d-lui Develle că guvernul se­ consimte la garanţiile complimentare reclamate de­ Francia în nota sa de Duminică. Aceste garanţii sunt următoarele: Francia va ocupa rîul şi portul Tscantabon pînă la complecta deşer­tarea a posturilor Siamese de pe ţărmul stâng al Mekongului. Siamu se anga­jează a nu întreţine pe viitor nici o forţă militară la Bathambang şi Sie­­nirap precum şi în nici o localitate situată intr’o rază de 25 kilometre de la ţărmul drept al Mekongului, cu în­cepere de la graniţele Gambogelui. Siamu nu va putea face să circule corăbi armate pe Lacul mare şi pe Mekong. Paria, 1 August. Un consiliu de miniştrii s’a ţinut după amiazi sub preşidenţia d-lui Carnot. El a decis că a­vând în vedere că Siamu primeşte garanţiile compli­mentare cerute, de a ordona amiralu­lui Humann de a ridică îndată blo­carea şi de a primi în principiu o zonă neutră între posesiunile franceze și engleze. Delimitarea acestei zone se va face în mod ulterior. Londra, 1 August. Sir Grey a declarat la Camera comu­nelor că știrea ziarului «Daily­ News», după care amiralul francez ar fi in­vitat corăbile engleze să părăsească zona blocată, nu este întemeiată pe nici un fapt. Sir Grey a explicat că Siamu poate să cedeze teritoriile revendicate de Francia pentru că ele sunt situate pe ţărmul stâng al Mekongului. A con­format înţelegerea intervenită între Francia, şi Englitera pentru a stabili o zonă neutră a cărei delimitare for­mează încă obiectul unor negocieri. Lord Rosberg a confirmat Camerei lorzilor primirea de către Siam a ce­lor două ultimatume franceze și sem­narea înțelegerii anglo-franceză. A de­clarat de asemenea că Francia și-a reservat dreptul de a stabili consu­late la Siam la Nan și la Korat. DE PESTE MUNJI Cu privire la Vandalismul ungu­resc din Turda «Gazeta Transilvaniei» primesce următoarea corespondenţă: Vandalismul reînoit! Turda, 29 Iulie 1893. Onorate domnule redactor! Ceia­ ce am scris despre moartea unui individ, pe care l’a ajuns glonţul în foaie, fi­ind aceasta singura scrie luată din isvor maghiar, s’a dovedit ca neade­­verată. Fapt este, că glonțul a ajuns trei indivizi, insă nu a murit nici unul. Svonul a fost făcut înadins, cu cu a­­tât mai tare ca să esacerbeze pe săl­batecii unguri contra românilor. Ca­usa, pentru care a fost silit locote­nentul de geandarmi a comanda in 26 1. c. foc, este, că dânsul a fost lo­vit de două pietre, iar jandarmul, care a puşcat, a primit in piept o lovitură grea de bolovan, aşa că ’i s’a şi umflat pieptul cumplit. Mi­liţia nu a sosit până Vineri în 28 1. c. noaptea spre Sâmbătă. Geandar­­meria, care spre noaptea de 27 i. c. a fost sporită în mod însemnat a prins mulţime de indivizi cu revolvere, cari voiau a ucide cu ori­ce preţ pe trei români din Turda, în deosebi pe d-l Vlăduţiu. Aceştia toţi a fost predaţi de geandarmi spre paza poliţiei tur­­dene, aceasta însă mare parte i-a fă­cu scăpaţi; şi întru adevăr acum s’a observat, pentru ce au cumpărat săl­baticii din Turda mai toate revolve­rele aflătoare prin boite (prăvălii). Vineri 28 i. c. noaptea, înainte de venirea miliţiei, diuoi indivizi au pă­truns în curtea d-lui Vlăduţi şi din­spre strada laterală, unde se află ca­sele cele vechi, sărind peste poartă; observându-i însă servitorii, îi alun­gară afară. Ce au căutat aceia în ca­pul nopţii acolo, poate da ori­cine cu socoteala, cine a fost însă, nu se vcie. Nu ar fi făcut însă multă ispravă a­­cei duci bandiţi, chiar şi de nu erau observaţi, căci d. Vlăduţifi, cu stima­­bila-i familie,—ca să se poată recrea de nedormirile nopţilor trecute—s’au dus la sate. Iată dar, d-le redactor, împregiu­­rările critice, în cari se află astă­zî românii din Turda. Pe când cugeta omul, că maghiarii se vor scârbi ei însă­şi de sălbăticiile comise noaptea trecută, pe atunci ei adună toate re­volverele de prin boite, ca ast­fel să fie mai siguri întru culegerea jertfe­lor române din acest nefericit oraş. Sbuciume-sc însă aceşti sălbatici ori cât vor vrea, ucidă din rândurile noastre ori cât de mulţi, căci până se va mai afla vre-o suflare de român în această nefericită patrie, ei nu vor putea scoate din piepturile noastre simţul românesc şi din graiurile noas­­tre dulcea limbă strămoşească. ! DIN VIAŢA REGELUI CAROL 1868 Peste opt zile, la 7 Septembrie, prinţul Carol Anton scrie: «Am primit azi prin Berlin scri­soarea ta bogată în coprins, un ade­vărat şi plăcut dar de ziua naşterii. Iscălesc toate părerile pe cari mi le desvolţi, şi văd cu mulţumire că con­duci lucrurile cu mână tare. In a­­acest chip trebue şi vor şi merge toate bine, înainte numai cu curagiu şi fără a asculta la clevetirile câtor­va nemulţămiţi! «Ieri a fost botez. Princesa Carol a fost aci, ea continuă a se interesa foarte mult de tine. «Aş dori ca să putem vorbi odată despre căsătoria ta — la o princesă din familia Orléans nu ne-am putea JOUI 22 IULIE 1893. gândi de­cât după decadenţa Napo­­leonizilor—ceea ce însă în tot cazul nu va întârzia prea mult... Dacă-mi va fi cu putinţă mă voiu duce la tine pe la sfârşitul ornei... «Ceea ce-mi scrii despre Bulgaria şi despre situaţia din Turcia, e chiar revoltător. Poarta însă fără să-şi dea seama, lucrează în chipul acesta în favorul tău...» 11 August (12 Sept).—însărci­natul de afaceri al României la Con­­stantinopol telegrafiază că s’ar vorbi acolo că Turcia s’ar fi înţeles cu Franţa şi Englitera şi că ar fi gata să ocupe România. Soldaţi şi arme s’ar fi transportat deja în nordul Bul­gariei sub pretextul de a se pacifica această provincie. Contractele de apro­­visionare pentru armată ar fi deja încheiate şi plătite. Prinţul declară că această depeşă conţine lucruri im­posibile, Brătianu însă e foarte ne­liniştit şi se teme de l’esboin. 4­ (r6) Septembrie. — Ministrul preşedinte deschide Senatul din nou ales şi Camera; sesiunea e convocată mai ales pentru votarea concesiunii drumurilor de fier. 5 (17) Septembrie. — Aali Paşa scrie prinţului următoarea scrisoare, pe care acesta o găseşte foarte io­­derată, după toate cele Întâmplate. (franţuzeşte) Prin telegramama mea da­tată de 21 iulie trecut, am avut onoarea de a atrage atenţia A.V.S. asupra noii ten­tative îndreptate în contra Bulgariei de că­tre nişte bande de briganzi organizate pe teritoriul Principatelor Unite. Se ştie cum aceste bande după ce au trecut Dunărea, şi-au găsit pedeapsa dreaptă în felul în care au fost primite de către populaţiuni, înainte chiar d’a fi fost ajunse şi pedepsite după toată rigoarea legilor, de către autorităţile imperiale. Guvernul M.S.I. Sultanul s’a emoţionat cu drept cuvînt văzând o ast­fel de agre­siune îndreptată contra unei provincii li­mitrofe a Principatelor Unite, avându-şi centru­ de acţiune chiar în aceste Princi­pate. Primul gând al guvernului imperial a fost de a se adresa A.V.S. pentru a’i de­nunţa această stare de lucruri, care con­travenea atât de pe faţă asigurărilor for­male prin cari A.V.S. bine­voise a respunde când ne-am manifestat temerile asupra ma­­şinaţiunilor cari se urzeau în Principate. In faptului trecerea Dunărei de către bande, am crezut de cuviinţă a face apel şi la pu­terile garante, cărora guvernul princiar le dăduse de asemenea, la epoca mai sus ci­tată, asigurări în același sens. Acest recurs la Uneltele Curți semnatare ale tratatului din Paris era, de alt-fel, dictat printr’un sentiment pe care A. V. îl va aprecia cel dinteiu. Faptele întâmplate, slăbind din nenoro­cire într’un chip considerabil forţa asigu­rărilor formale date, anul trecut, de către guvernul Alteţei Voastre Serenissime, Su­blima Poartă s’a găsit în imposibilitatea de a apăra împotriva sentimentului unei oare­cari neîncrederi pe care felul de a proceda al autorităţilor princiare ’I-au inspirat’o. A­­cest sentiment putea cu toate acestea să nu fie just, şi erea de datoria guvernului im­perial să caute a’l lămuri. In acest scop am crezut că trebuia sa rugăm pe Înaltele Puteri garante să ia, prin agenţii lor respectivi, informaţii exacte şi nepărtinitoare. Spu­neam în acelaş timp acestor puteri că în cazul când bănuelile noastre nu s’ar fi gă­sit întemeiate, am fi cei d’anteiu a ne fe­licita ; şi s’ar fi înlaturat prin aceasta tot ce ar fi avut tendinţa a influenţa raportu­rile noastre într’un sens care nu s’ar fi îm­păcat cu sentimentele de cari guvenul im­perial e animat, şi de cari n’ar voi nici­odată să se depărteze. Alteţa V. S. a bine-voit a preveni această dorinţă atât de legitimă, şi d. Golescu a venit să ne dea, în numele EI, asigurări verbale despre ferma hotărâre de a se ur­mări toţi acei cari, după ancheta orânduită de Ea, s’ar găsi compromişi în afacere, şi de a se lua mesurile necesare pentru a se

Next