Lupta, august 1893 (Anul 10, nr. 2066-2090)

1893-08-05 / nr. 2069

ANUL X.­­ No. 2069 ABONAMENTE I IN ȚARĂ Un an Sease luni ........................ Trei luni........................ Pentru învățători pe un an IN STREINETATE Dn an ........ ...................50 Șease luni .......................................25 Trei luni .. . . . ................................ . . 15 Hismerul 15 Bani Redacția a Pasagiul Român No. 2 40 b­l 20 „ 10 „ 30 „ Ebit IU A DIcUA JOUI 5 AUGUST 1893. ANUNCIURI a Pe pagina DI, 80 litere, corp 7 ... 1 lei lini« IV .25 bani Un». Inserte și reclame , „ .... z Im îmi«. Pentru anuneiuri a se adresa: LA Mdnini@%stația Miamiul Un număr vechiu 50 bani fi­e - Administraţia a Pasagiu­l Român Ho. 2. MEMORIILE IEDEUI Poliţia comunală ! Am relevat ieri anomalia faptului că pe când comuna Bucureşti chel­­tueşte aproape un milion, adică a zecea parte din totalul veniturilor sale, pentru subvenţionarea poliţiei, aceasta nu aduce în schimb comu­nei nici un concurs, nici un ser­­viciu. In fie­care zi presa denunţă neîn­­grijirea din cutare stradă, neîmpli­­nirea ordonanţelor primăriei în cu­tare parte a oraşului, nepăsarea e­­dililor pentru cutare fapt, etc. etc. Ei bine, noi mărturisim că, de multe ori, de cele mai multe ori, primăria nu e vinovată şi în tot caşul nu poate fi făcută răspunzătoare de a­­ceastă stare de lucruri. Căci de unde vroiţi să ştie primăria despre ce se petrece în toată întinderea oraşului, cine s'o prevină?—Poliţia? Care po­liţie ? Cea comunală,—compusă din vr'o 40 de oameni? E cel puţin absurd a se pretinde aceasta... Po­liţia prefecture!? Dar nici nu se gîn­­deşte! Trebue dar neapărat ca poliţia toată să treacă la comună, căci ea o şi plăteşte. Odată poliţia sub de­pendenţa comunei, aceasta va trebui să se gândească serios la reforma ei. După cum spuneam eri, prima grije a comunei va trebui să fie re­organizarea corpului de guardişti. A­­cest corp destul de numeros poate aduce comunei imense servicii, dacă se va da o deosebită atenţie la re­crutarea personalului şi mai ales dacă acest personal va fi bine ins­truit. Mulţumită propunerea şi stăruinţei d-lui Panu acum câţi­va ani în co­­misiunea budgetară a Camerei, s’au admis pentru guardiştii din Bucu­reşti trei schimburi, aşa că nici un an guardist nu mai face azi mai mult de­cât opt ore de serviciu. Deci plângere de surmenaj nu mai în­cape aici. De cât, se ştie că printre principa­lele argumente invocate de noi demo­craţii în favoarea marei reforme de opt ore de lucru, este ca şi munci­torimea să aibă timpul necesar pen­tru cultivarea spiritului, pentru in­struire, ca să nu rămână­ nişte brute. De aceea, dacă s-a admis opt ore de serviciu pentru corpul de guardişti, trebue să se complecteze reforma în­­fiinţându-se pe lângă acest corp câte­va cursuri pentru instruirea lui, mai a­­les în chestiunile privitoare la atri­­buţiunile sale. Aşa, ar trebui să se dea guardia­­diştilor oare­care noţiuni elementare de higiena individuală şi publică, să li se explice atribuţiunile şi datoriile lor, să fie puşi în curent cu diferi­tele regulamente şi ordonanţe comu­nale, etc. etc. Cu asemenea cursuri s’ar putea forma un corp de guardişti model. Comuna ar avea în toată întinderea oraşului agenţi conscienţi de datoriile lor şi care ar aduce imense servicii sub toate raporturile. Guardistul din fie­care stradă ar fi direct răspunză­tor pentru cea mai mică neglijenţă în neexecutarea măsurilor şi regula­mentelor comunale. Actualminte comuna nu e pusă în curent de­cât întâmplător cu o mul­ţime de chestiuni care o privesc. Aşa, am avut ocazia să asist în ca­binetul primarului capitalei la urmă­torul incident: o femee venise să so­licite autorizaţia pentru repararea unei case supusă retragere­. I se re­fuză. Ea insistă susţinând că s-au mai dat asemine autorizaţii. Prima­rul afirmă că aceasta nu este exact. Atunci femeea citează mai multe ca­zuri, ceea ce sileşte pe primar să cheme pe funcţionarul respectiv, şi-l întreabă : — Cum se face că în strada cu­tare se repară o casă supusă retra­gere!, când am oprit formal a se mai da asemine autorizări? — Nici nu s'a dat nici o autori­zare, răspunde funcţionarul. — Atunci cum se repară casa ? — Aceasta e alt­ceva. Noi (Primă­ria) n’avem nici un mijloc de supra­veghere şi atari abuzuri nu le aflăm de­cât prin denunţări. Ve mulţumim deci, doamnă, că ne-aţi atras atenţia asupra acestui caz şi chiar acum voi­ trimite un comisar comunal să oprească lucrarea... Iar comuna dă aproape un milion pe an pentru întreţinerea poliţiei! Vom mai reveni. I DINAFARA RUSIA Chestiunea argintului St. Petersburg, 15 August. — Un ukaz imperial suspendă primirea la monetărie a monedei de argint în linguri sau în monede vechi, fie pentru un scop de cumpărare, fie pentru a face din ele monede noul. Ukazul oprește apoi importarea în Rusia a argin­tului strein, afară de jambele chinezeşti. Ministrul de finanţe va fixa termenul de punere în vigoare a ukazului. FRANŢA Şedinţa trib. arbitrai în afacerea pescă­riilor din marea de Behring Paris, 15 August.—Sentinţa tribunalului arbitrai pentru afacerile măre­ de Behring, constată că până la cestiunea Alaskei, Rusia n’a esercitat nici­odată vre­un drept esclu­­siv asupra pescăriilor de foci din marea de Behring, dincolo de limitele ordinare ale apelor teritoriale. Ea constată de asemenea că Statele­ Unite nu ad nici un drept de pro­­tecţiune şi de proprietate a focelor ce fre­­cventează insulele măre! de Behring, când focele acestea se găsesc în afară de limita ordinară de 3 mile. Tribunalul stabileşte un regulament în vederea protecţiunei şi preservărei focelor măre! de Behring în afară de limitele ju­­risdicţiunei guvernelor respective. STATELE­ UNITE Chestiuni financiare Washington,15 August.—Preşedintele co­­misiunei financiare a Senatului D. Voor­­hees a depus un proect prin care băncile naţionale care depun titluri de rentă ale Statelor-Unite, trebue să primească bilete de bancă de la controlorul monetărie­ pentru o sumă echivalentă cu valoarea nominală a hîrtiilor depuse, pentru ca capitalul plă­tit de cecul băncei să nu fie mai mic de­cât suma sus zisă. Până acum băncile na­ţionale nu trebuiau să pue în circulaţie o sumă mai mare de­cât 90 la sută din va­loarea nominală a titlurilor depuse. Secre­tarul de stat aderează la proect. Mărirea circulațiunei monetare ce va resulta din a­­doptarea proectului Woorhees este apre­ciată la 19 milioane dolari. H­olera în Moldova Holera ivită în Dobrogea şi Bră­ila se propagă în Moldova. După Galaţii care fiind în imediată apro­piere de Brăila s-a contaminat forte repede, acum se anunţă mai multe coşuri de holeră în Moldova de sus, în chiar judeţele de munte. Boala e dusă acolo de către plutaşii care se întorc din Galaţi. Iată ce ni se scrie azi din comuna Zeneşti, jud. Neamţu : Duminică­­ curent s’a ivit un caz de holeră în comuna Zeneşti plasa Roznov. Satul Zeneşti vine între Buhuş şi Piatra, pe ţărmul sting al Bistriţei. Individul atins de holeră, este un plutaş; el a venit Sâmbătă din Brăila, şi Duminică s’a şi îmbolnăvit. Me­dicul primar, d. dr. Apostolide, ime­diat a sosit la Zeneşti, şi a constatat toate simptomele holerei. D-sa a luat toate măsurile de isolare şi îngrijire. Locuitorii judeţului de pe regiunea Bistriţei, sunt toţi plutaşi, cari con­duc plutele la Brăila şi Galaţi, aşa că de nu se vor lua mesuri de ca­rantină, tot judeţul va fi atins de această grozavă epidemie. In Buhuş s’a şi înfiinţat carantină pentru plutaşi. Ce ar folosi însă toate aceste mesuri dacă nu se vor amîna imediat operaţiunile de recrutare. A­­glomeraţiunile ce se fac cu această ocaziune, contactul dintre locuitorii din diferite părţi şi apoi reîmprăş­­tierea pe la vetrele lor, vor răspândi de sigur epidemia în toată ţara. Noi nu Înţelegem de loc şovăirea d-lui ministru de resbel de a lua a­­ceastă hotărâre reclamată de opinia publică din toată ţara. Se ştie că până acum recrutările nici nu se faceau în August ci toamna şi numai după noua lege lucrurile s’au schimbat. De cât, faţă cu răspândirea holerei mi­nistrul ar trebui să amâne pentru anul acesta aplicarea nouei legi. Noi ne facem încă odată datoria de a-i pune aceasta în vedere şi încă n’am pierdut speranţa că bunul simţ al guvernul nu va mai întârzia de a-1 îndemna să dea ascultare acestei cereri. In ce priveşte modul cum se pro­pagă holera în Moldova, noi cerem cu stăruinţă să se oprească apropie­rea plutelor şi a plutaşilor de locurile contaminate. Trebue să se facă unde­va mai depărtat o schele unde plu­taşii să fie siliţi a se opri şi a se înapoia de acolo, după ce vor suferi o vizită medicală. DIN VIAŢA REGELUI CAROL 1868 Pe lânga aceste ştiri, mai mult per­soanele, prinţul Carol Anton a mai adăogat următoarele consideraţiuni po­litice, cari au fost, ce e drept, între­cute de ultimele evenimente, schim­barea ministerială, cu toate astea însă au mare valoare pentru fm : România şi situaţia ei în Europa Noembrie 1868. Sunt femei a căror reputaţiune nu se poate atinge, dar pe cari unii le dau pe gura lumii, tocmai pentru ca să le strice bunul nume. Aşa se în­tâmplă cu România, ai cărei con­trari şi-au propus să-i împiedice des­­voltarea prosperă pe toate terenele prin răspândire cu voia a tot felul de ştiri false. După cum în cele din urmă cine­va poate reuşi, prin calomnieri sis­tematice să strice întru cât­va chiar şi reputaţia celei mai cinstite femei, tot aşa e şi cu România; începe lu­mea să se îndoiască să crează sau nu ceva ce e de necrezut! Această părere temătoare şi nesigură se oglindeşte în toate gazetele europene, şi chiar­ la ca­binetele cele mai bine­voitoare a prins rădăcină un fel de neîncredre vagă. Dovadă următorul articol din Nord­deutsche Allgemeine Zeitung, or­ganul guvernului din Berlin: «După experienţele cari există din timpul din urmă despre iritaţia crescândă a spiritelor în urma agitaţiilor parti­delor din România, nu se poate în­lătura temerea că guvernul ţărei nu e destul de tare ca să şi poată rea­liza programul necesar pentru bună­starea generală.... In nici un caz însă nu poate fi conform politicei prusiene faptul că din România se pune în în­doială siguranţa păcii europene. După noua stare de lucruri din Austria, problema României trebuie să fie înainte de toate să -şi cultive relaţiile cu ţara vecină Ungaria pe baza ra­porturilor prieteneşti la care istoria şi raporturilor reale ale celor două ţări le avizează.» Cartea roşie austriacă, prezintată delegaţiunilor din Pesta e plină de rele informaţii şi exageraţiuni împo­triva României, deşi în felul expu­­nerei nu se trece peste linia unei oare­cari rezerve şi curtenii diplo­matice. Sgomotul despre depozitele enorme de arme ce s’ar aduna în România pentru scopuri esterioare, nu s'a des­­minţit nici odată în chip hotărît. Nimeni nu pare a şti, ba nici mă­car a bănui,­ că armele cari s’au transportat prin Rusia în România, au fost cumpărate cu bani grei de la Prusia pentru armata română, şi că acest transport s’a ales după ce Austria şi Ungaria au interzis tran­­situl pe calea naturală, pe Dunăre. Cu toate acestea nu se mai poate ascunde că personalitatea lui Ion Bră­­tianu e un ghimpe în ochii aproape a tuturor guvernelor. Pentru că Bră­­tianu pare a-şi căuta puterea de ac­tivitate mai ales în partida demo­cratică se pare o primejdie pentru gu­verne mai mult sau mai puţin absolu­tiste. Până şi împerărea Rusiei, în tim­pul petrecere! sale la Darmstadt s’a ex- ­­ ­primat că buna voinţă a prinţului me­rită toată recunoştinţa, dar că activita­tea primului său ministru Brătianu, ar fi primejdioasă pentru Prinţ şi pentru pacea europeană. In Franţa se resimte forte durata regimului Brătianu şi poate s'ar ju­deca mai prieteneşte raporturile ro­mâneşti, dacă ar veni un alt minis­ter în fruntea afacerilor. O contrazicere există însă în îm­prejurarea, că împărăteasa Rusiei so­­cote primejdios pe Brătianu, pe când Austria şi Franţa atribue tocmai a­­cestui ministru o prea mare condes­­ cendenţă faţă de interesele ruseşti. Consideri psichologice din viaţa ţăranului Român1) — Urmare — Ţaranul nu cunoaşte de­cât câte-va feliuri de bucate pe care le prepară aproape fără nici o artă. Supa să poate zice că nu-i cu­noscută. Zama de la răsolul de găină, în genere o aruncă. Carnea de vacă o mânîncă rar şi cu dezgust. Am văzut în­armaţi re­cruţi bolnavi, din causă că nu pot să mă­nânce „hoit de vacă“ cum îi zic el. In sate nu să taie vite de­cât când să simte că una e bolnavă; ca să n-o scape mortăciună, o dă crîşmarului pe câţi­va lei; acesta la rîndul seu o vinde sub formă de pastramă. Vacile cu viţei, graţie fabuloaselor tocmeli agricole, sunt foarte puţine. De altmintrelea „laptele, zice ţăranul, e o mâncare copilărească. Lap­tele îl mânând­ aşa de gust, după ce ai mâncat altă mâncare*. Existenţa poreclei „lăptări* dată ţăranului căruia îi place lap­tele, este măsura trecerei ce o are laptele între alimente. Feliurile cele mai freqvente de mâncări sunt: ceapă, usturoi, ardei, peşte sărat, şi borşul, începând de la expeditivul borş cu păsat şi pînă la fenomenalul de rar borş cu puiu. In casa unui ţaran să fac cel puţin 300 de borşuri pe an, şi o familie de pa­tru persoane mânâncă în termin mediu­ 90 de vedre de borş, calculând numai câte 3 oca pe zi, în 300 zile pe an. Copil, mai ales în familiile ce n’au vaci cu viţel sunt nutriţi mult mai rea de­cât părinţii. „Copilul, zice ţaranul, creşte , aşa a lăsat D-zeu. Pe dânsul îl mai amăgeşti şi eu ce poţi, el nu mai bagă seamă". Şi, mie mi să pare că ceea ce umorul popular aruncă pe socoteala Ţiganului să întâmplă tocmai cu Românul. Să povesteşte că un ţigan odată mânca saramură de peşte. Ţiganul, ca să-i ajungă lui, spune dancilor sâi să intingă de nouă ori mămăligă goală şi odată fără peşte. In­deobşte deci ceea ce pricinueşte răua nutrire a ţăranului, sunt concepţiile lui gre­şite despre rolul hranei, pe lenga sărăcia, care să poate arăta că joacă primul rol în neîndestulătoarea lui alimentare; căci chiar dacă cunoaşte ţaranul ce trebuie să mînînce, n’are cu ce să-şi procure alimentele trebui­toare. Atâta despre alimente. Să trecem la altă întrebare, aceea a tra­iului casnic al ţăranului, pentru că stu­diul lui ne va lămuri pentru ce ţăranii să despart destul de des. Bărbatul este recunoscut de stăpân şi stîlp al casei; nu e bine să cânte găina în locul cucoşuluî, deşi întîlnim case cu a­­ceste roluri intervertite. Bărbatul e conştient de dreptul sau de stăpân; face uz şi mai ales abuz de el. „Nu să poate căsnăcie fără bătae, zice în genere ţăranul. Femeea nebătută-i ca moara neferecată. N’are nimeni treabă cu lucrul omului; dacă o bate, îşi bate femeea lui, nu poate nimenea să se amestice unde nu-i ferbe oala. Femeea dacă nu-­i strunită bine îşi face năluce“. Şi iată cam in ce împre­jurări femeea-şi face năluce­­li. Trăesc greu, zi şi noapte să muncesc cu gândurile cum să urnească nevoile. Fe­­meea învinovăţeşte pe bărbat că a făcut râu, că cutare nevoe să putea înlătura, dacă o asculta şi pe dânsa, bărbatul o ea la bătae şi... îi probează că n’are dreptate. Bărbatul n’are cu ce plăti birul, per­ i) Conferinţă ţinută de d. Sp. Popescu, atsdeat să încultăţel de ştiinţă din Iaşi.

Next