Lupta, august 1893 (Anul 10, nr. 2066-2090)
1893-08-05 / nr. 2069
ANUL X. No. 2069 ABONAMENTE I IN ȚARĂ Un an Sease luni ........................ Trei luni........................ Pentru învățători pe un an IN STREINETATE Dn an ........ ...................50 Șease luni .......................................25 Trei luni .. . . . ................................ . . 15 Hismerul 15 Bani Redacția a Pasagiul Român No. 2 40 bl 20 „ 10 „ 30 „ Ebit IU A DIcUA JOUI 5 AUGUST 1893. ANUNCIURI a Pe pagina DI, 80 litere, corp 7 ... 1 lei lini« IV .25 bani Un». Inserte și reclame , „ .... z Im îmi«. Pentru anuneiuri a se adresa: LA Mdnini@%stația Miamiul Un număr vechiu 50 bani fie - Administraţia a Pasagiul Român Ho. 2. MEMORIILE IEDEUI Poliţia comunală ! Am relevat ieri anomalia faptului că pe când comuna Bucureşti cheltueşte aproape un milion, adică a zecea parte din totalul veniturilor sale, pentru subvenţionarea poliţiei, aceasta nu aduce în schimb comunei nici un concurs, nici un serviciu. In fiecare zi presa denunţă neîngrijirea din cutare stradă, neîmplinirea ordonanţelor primăriei în cutare parte a oraşului, nepăsarea edililor pentru cutare fapt, etc. etc. Ei bine, noi mărturisim că, de multe ori, de cele mai multe ori, primăria nu e vinovată şi în tot caşul nu poate fi făcută răspunzătoare de această stare de lucruri. Căci de unde vroiţi să ştie primăria despre ce se petrece în toată întinderea oraşului, cine s'o prevină?—Poliţia? Care poliţie ? Cea comunală,—compusă din vr'o 40 de oameni? E cel puţin absurd a se pretinde aceasta... Poliţia prefecture!? Dar nici nu se gîndeşte! Trebue dar neapărat ca poliţia toată să treacă la comună, căci ea o şi plăteşte. Odată poliţia sub dependenţa comunei, aceasta va trebui să se gândească serios la reforma ei. După cum spuneam eri, prima grije a comunei va trebui să fie reorganizarea corpului de guardişti. Acest corp destul de numeros poate aduce comunei imense servicii, dacă se va da o deosebită atenţie la recrutarea personalului şi mai ales dacă acest personal va fi bine instruit. Mulţumită propunerea şi stăruinţei d-lui Panu acum câţiva ani în comisiunea budgetară a Camerei, s’au admis pentru guardiştii din Bucureşti trei schimburi, aşa că nici un an guardist nu mai face azi mai mult decât opt ore de serviciu. Deci plângere de surmenaj nu mai încape aici. De cât, se ştie că printre principalele argumente invocate de noi democraţii în favoarea marei reforme de opt ore de lucru, este ca şi muncitorimea să aibă timpul necesar pentru cultivarea spiritului, pentru instruire, ca să nu rămână nişte brute. De aceea, dacă s-a admis opt ore de serviciu pentru corpul de guardişti, trebue să se complecteze reforma înfiinţându-se pe lângă acest corp câteva cursuri pentru instruirea lui, mai ales în chestiunile privitoare la atribuţiunile sale. Aşa, ar trebui să se dea guardiadiştilor oarecare noţiuni elementare de higiena individuală şi publică, să li se explice atribuţiunile şi datoriile lor, să fie puşi în curent cu diferitele regulamente şi ordonanţe comunale, etc. etc. Cu asemenea cursuri s’ar putea forma un corp de guardişti model. Comuna ar avea în toată întinderea oraşului agenţi conscienţi de datoriile lor şi care ar aduce imense servicii sub toate raporturile. Guardistul din fiecare stradă ar fi direct răspunzător pentru cea mai mică neglijenţă în neexecutarea măsurilor şi regulamentelor comunale. Actualminte comuna nu e pusă în curent decât întâmplător cu o mulţime de chestiuni care o privesc. Aşa, am avut ocazia să asist în cabinetul primarului capitalei la următorul incident: o femee venise să solicite autorizaţia pentru repararea unei case supusă retragere. I se refuză. Ea insistă susţinând că s-au mai dat asemine autorizaţii. Primarul afirmă că aceasta nu este exact. Atunci femeea citează mai multe cazuri, ceea ce sileşte pe primar să cheme pe funcţionarul respectiv, şi-l întreabă : — Cum se face că în strada cutare se repară o casă supusă retragere!, când am oprit formal a se mai da asemine autorizări? — Nici nu s'a dat nici o autorizare, răspunde funcţionarul. — Atunci cum se repară casa ? — Aceasta e altceva. Noi (Primăria) n’avem nici un mijloc de supraveghere şi atari abuzuri nu le aflăm decât prin denunţări. Ve mulţumim deci, doamnă, că ne-aţi atras atenţia asupra acestui caz şi chiar acum voi trimite un comisar comunal să oprească lucrarea... Iar comuna dă aproape un milion pe an pentru întreţinerea poliţiei! Vom mai reveni. I DINAFARA RUSIA Chestiunea argintului St. Petersburg, 15 August. — Un ukaz imperial suspendă primirea la monetărie a monedei de argint în linguri sau în monede vechi, fie pentru un scop de cumpărare, fie pentru a face din ele monede noul. Ukazul oprește apoi importarea în Rusia a argintului strein, afară de jambele chinezeşti. Ministrul de finanţe va fixa termenul de punere în vigoare a ukazului. FRANŢA Şedinţa trib. arbitrai în afacerea pescăriilor din marea de Behring Paris, 15 August.—Sentinţa tribunalului arbitrai pentru afacerile măre de Behring, constată că până la cestiunea Alaskei, Rusia n’a esercitat niciodată vreun drept esclusiv asupra pescăriilor de foci din marea de Behring, dincolo de limitele ordinare ale apelor teritoriale. Ea constată de asemenea că Statele Unite nu ad nici un drept de protecţiune şi de proprietate a focelor ce frecventează insulele măre! de Behring, când focele acestea se găsesc în afară de limita ordinară de 3 mile. Tribunalul stabileşte un regulament în vederea protecţiunei şi preservărei focelor măre! de Behring în afară de limitele jurisdicţiunei guvernelor respective. STATELE UNITE Chestiuni financiare Washington,15 August.—Preşedintele comisiunei financiare a Senatului D. Voorhees a depus un proect prin care băncile naţionale care depun titluri de rentă ale Statelor-Unite, trebue să primească bilete de bancă de la controlorul monetărie pentru o sumă echivalentă cu valoarea nominală a hîrtiilor depuse, pentru ca capitalul plătit de cecul băncei să nu fie mai mic decât suma sus zisă. Până acum băncile naţionale nu trebuiau să pue în circulaţie o sumă mai mare decât 90 la sută din valoarea nominală a titlurilor depuse. Secretarul de stat aderează la proect. Mărirea circulațiunei monetare ce va resulta din adoptarea proectului Woorhees este apreciată la 19 milioane dolari. Holera în Moldova Holera ivită în Dobrogea şi Brăila se propagă în Moldova. După Galaţii care fiind în imediată apropiere de Brăila s-a contaminat forte repede, acum se anunţă mai multe coşuri de holeră în Moldova de sus, în chiar judeţele de munte. Boala e dusă acolo de către plutaşii care se întorc din Galaţi. Iată ce ni se scrie azi din comuna Zeneşti, jud. Neamţu : Duminică curent s’a ivit un caz de holeră în comuna Zeneşti plasa Roznov. Satul Zeneşti vine între Buhuş şi Piatra, pe ţărmul sting al Bistriţei. Individul atins de holeră, este un plutaş; el a venit Sâmbătă din Brăila, şi Duminică s’a şi îmbolnăvit. Medicul primar, d. dr. Apostolide, imediat a sosit la Zeneşti, şi a constatat toate simptomele holerei. D-sa a luat toate măsurile de isolare şi îngrijire. Locuitorii judeţului de pe regiunea Bistriţei, sunt toţi plutaşi, cari conduc plutele la Brăila şi Galaţi, aşa că de nu se vor lua mesuri de carantină, tot judeţul va fi atins de această grozavă epidemie. In Buhuş s’a şi înfiinţat carantină pentru plutaşi. Ce ar folosi însă toate aceste mesuri dacă nu se vor amîna imediat operaţiunile de recrutare. Aglomeraţiunile ce se fac cu această ocaziune, contactul dintre locuitorii din diferite părţi şi apoi reîmprăştierea pe la vetrele lor, vor răspândi de sigur epidemia în toată ţara. Noi nu Înţelegem de loc şovăirea d-lui ministru de resbel de a lua această hotărâre reclamată de opinia publică din toată ţara. Se ştie că până acum recrutările nici nu se faceau în August ci toamna şi numai după noua lege lucrurile s’au schimbat. De cât, faţă cu răspândirea holerei ministrul ar trebui să amâne pentru anul acesta aplicarea nouei legi. Noi ne facem încă odată datoria de a-i pune aceasta în vedere şi încă n’am pierdut speranţa că bunul simţ al guvernul nu va mai întârzia de a-1 îndemna să dea ascultare acestei cereri. In ce priveşte modul cum se propagă holera în Moldova, noi cerem cu stăruinţă să se oprească apropierea plutelor şi a plutaşilor de locurile contaminate. Trebue să se facă undeva mai depărtat o schele unde plutaşii să fie siliţi a se opri şi a se înapoia de acolo, după ce vor suferi o vizită medicală. DIN VIAŢA REGELUI CAROL 1868 Pe lânga aceste ştiri, mai mult persoanele, prinţul Carol Anton a mai adăogat următoarele consideraţiuni politice, cari au fost, ce e drept, întrecute de ultimele evenimente, schimbarea ministerială, cu toate astea însă au mare valoare pentru fm : România şi situaţia ei în Europa Noembrie 1868. Sunt femei a căror reputaţiune nu se poate atinge, dar pe cari unii le dau pe gura lumii, tocmai pentru ca să le strice bunul nume. Aşa se întâmplă cu România, ai cărei contrari şi-au propus să-i împiedice desvoltarea prosperă pe toate terenele prin răspândire cu voia a tot felul de ştiri false. După cum în cele din urmă cineva poate reuşi, prin calomnieri sistematice să strice întru câtva chiar şi reputaţia celei mai cinstite femei, tot aşa e şi cu România; începe lumea să se îndoiască să crează sau nu ceva ce e de necrezut! Această părere temătoare şi nesigură se oglindeşte în toate gazetele europene, şi chiar la cabinetele cele mai binevoitoare a prins rădăcină un fel de neîncredre vagă. Dovadă următorul articol din Norddeutsche Allgemeine Zeitung, organul guvernului din Berlin: «După experienţele cari există din timpul din urmă despre iritaţia crescândă a spiritelor în urma agitaţiilor partidelor din România, nu se poate înlătura temerea că guvernul ţărei nu e destul de tare ca să şi poată realiza programul necesar pentru bunăstarea generală.... In nici un caz însă nu poate fi conform politicei prusiene faptul că din România se pune în îndoială siguranţa păcii europene. După noua stare de lucruri din Austria, problema României trebuie să fie înainte de toate să -şi cultive relaţiile cu ţara vecină Ungaria pe baza raporturilor prieteneşti la care istoria şi raporturilor reale ale celor două ţări le avizează.» Cartea roşie austriacă, prezintată delegaţiunilor din Pesta e plină de rele informaţii şi exageraţiuni împotriva României, deşi în felul expunerei nu se trece peste linia unei oarecari rezerve şi curtenii diplomatice. Sgomotul despre depozitele enorme de arme ce s’ar aduna în România pentru scopuri esterioare, nu s'a desminţit nici odată în chip hotărît. Nimeni nu pare a şti, ba nici măcar a bănui, că armele cari s’au transportat prin Rusia în România, au fost cumpărate cu bani grei de la Prusia pentru armata română, şi că acest transport s’a ales după ce Austria şi Ungaria au interzis transitul pe calea naturală, pe Dunăre. Cu toate acestea nu se mai poate ascunde că personalitatea lui Ion Brătianu e un ghimpe în ochii aproape a tuturor guvernelor. Pentru că Brătianu pare a-şi căuta puterea de activitate mai ales în partida democratică se pare o primejdie pentru guverne mai mult sau mai puţin absolutiste. Până şi împerărea Rusiei, în timpul petrecere! sale la Darmstadt s’a ex- primat că buna voinţă a prinţului merită toată recunoştinţa, dar că activitatea primului său ministru Brătianu, ar fi primejdioasă pentru Prinţ şi pentru pacea europeană. In Franţa se resimte forte durata regimului Brătianu şi poate s'ar judeca mai prieteneşte raporturile româneşti, dacă ar veni un alt minister în fruntea afacerilor. O contrazicere există însă în împrejurarea, că împărăteasa Rusiei socote primejdios pe Brătianu, pe când Austria şi Franţa atribue tocmai acestui ministru o prea mare condes cendenţă faţă de interesele ruseşti. Consideri psichologice din viaţa ţăranului Român1) — Urmare — Ţaranul nu cunoaşte decât câte-va feliuri de bucate pe care le prepară aproape fără nici o artă. Supa să poate zice că nu-i cunoscută. Zama de la răsolul de găină, în genere o aruncă. Carnea de vacă o mânîncă rar şi cu dezgust. Am văzut înarmaţi recruţi bolnavi, din causă că nu pot să mănânce „hoit de vacă“ cum îi zic el. In sate nu să taie vite decât când să simte că una e bolnavă; ca să n-o scape mortăciună, o dă crîşmarului pe câţiva lei; acesta la rîndul seu o vinde sub formă de pastramă. Vacile cu viţei, graţie fabuloaselor tocmeli agricole, sunt foarte puţine. De altmintrelea „laptele, zice ţăranul, e o mâncare copilărească. Laptele îl mânând aşa de gust, după ce ai mâncat altă mâncare*. Existenţa poreclei „lăptări* dată ţăranului căruia îi place laptele, este măsura trecerei ce o are laptele între alimente. Feliurile cele mai freqvente de mâncări sunt: ceapă, usturoi, ardei, peşte sărat, şi borşul, începând de la expeditivul borş cu păsat şi pînă la fenomenalul de rar borş cu puiu. In casa unui ţaran să fac cel puţin 300 de borşuri pe an, şi o familie de patru persoane mânâncă în termin mediu 90 de vedre de borş, calculând numai câte 3 oca pe zi, în 300 zile pe an. Copil, mai ales în familiile ce n’au vaci cu viţel sunt nutriţi mult mai rea decât părinţii. „Copilul, zice ţaranul, creşte , aşa a lăsat D-zeu. Pe dânsul îl mai amăgeşti şi eu ce poţi, el nu mai bagă seamă". Şi, mie mi să pare că ceea ce umorul popular aruncă pe socoteala Ţiganului să întâmplă tocmai cu Românul. Să povesteşte că un ţigan odată mânca saramură de peşte. Ţiganul, ca să-i ajungă lui, spune dancilor sâi să intingă de nouă ori mămăligă goală şi odată fără peşte. Indeobşte deci ceea ce pricinueşte răua nutrire a ţăranului, sunt concepţiile lui greşite despre rolul hranei, pe lenga sărăcia, care să poate arăta că joacă primul rol în neîndestulătoarea lui alimentare; căci chiar dacă cunoaşte ţaranul ce trebuie să mînînce, n’are cu ce să-şi procure alimentele trebuitoare. Atâta despre alimente. Să trecem la altă întrebare, aceea a traiului casnic al ţăranului, pentru că studiul lui ne va lămuri pentru ce ţăranii să despart destul de des. Bărbatul este recunoscut de stăpân şi stîlp al casei; nu e bine să cânte găina în locul cucoşuluî, deşi întîlnim case cu aceste roluri intervertite. Bărbatul e conştient de dreptul sau de stăpân; face uz şi mai ales abuz de el. „Nu să poate căsnăcie fără bătae, zice în genere ţăranul. Femeea nebătută-i ca moara neferecată. N’are nimeni treabă cu lucrul omului; dacă o bate, îşi bate femeea lui, nu poate nimenea să se amestice unde nu-i ferbe oala. Femeea dacă nu-i strunită bine îşi face năluce“. Şi iată cam in ce împrejurări femeea-şi face năluceli. Trăesc greu, zi şi noapte să muncesc cu gândurile cum să urnească nevoile. Femeea învinovăţeşte pe bărbat că a făcut râu, că cutare nevoe să putea înlătura, dacă o asculta şi pe dânsa, bărbatul o ea la bătae şi... îi probează că n’are dreptate. Bărbatul n’are cu ce plăti birul, per i) Conferinţă ţinută de d. Sp. Popescu, atsdeat să încultăţel de ştiinţă din Iaşi.