Lupta, august 1894 (Anul 11, nr. 2357-2379)

1894-08-05 / nr. 2360

a * v A ANUL XL­ No. 2360 EDIŢIA A DOUA Redacţiunea­­ Pasagiu! Român No. 2. ORGAN DEMOCRAT-RADICAL VINERI 5 AUGUST 4894 ABOHADIEMTE­­ AHUDDIURI­­ IN ȚARĂ On an !................................................... . Şease luni ......................................................... Trei luni........................................................ Pentru învățător­ pe an an......................... IN­­TREVIETATE Un an......................................................... Scare luni ......................................................... Trei luni......................................................... Mumerul 15 Bani Pe pagina HI, 30 litere, corp 70 Inaerțe și reclame Pentru m­ânciuri a se adresa A­dministr­ația Ziarului Un număr vechiu­ 50 bani 40 lei 20 * 10 . 30 . 50 25 15 Administrațiunea­­ Pasagiul Român Do- 2. Chestia Naţională. Anarchiştii în Londra. Execuţia lui Caserio. Ecouri. Spirtul brut. Anglia. Creditorii Greciei. Aţi înebunit. Holera. Chestia Naţională Pe fie­care zi născocesc nouă pro­cese fii lui Arpad. Ei vor să înspăi­mânte un popor întreg cu tribunale de inchiziţie şi judecători, cari au luat meseria de călăi. Nu se înăbuşă însă cu asemenea mijloace o mişcare puternică, care îşi are izvorul în chiar vexaţiunile şi fără de­legile asupritorilor. Este curioasă lipsa de bun simţ a guvernului unguresc. El vede, că dacă se mişcă românii, dacă este o agitaţie teribilă, până în cele mai depărtate sate, aceasta se datoreşte faptului că ei sunt puşi afară din lege şi totuşi ei vor să înăbuşe această mişcare prin mesuri nelegale şi barbare. Dar aceasta vrea să zică a turna fiii­ de lemn peste foc. Din puntul nostru de vedere, ră­tăcirea ungurilor este o fericire, pen­tru că, continuând cu arbitrareităţile, se întreţine agitaţia în spirite. Până mai acum vre­o două ani, tot se mai găseau oameni, cari sus­ţineaţi, că ar fi bună o împăcare cu ungurii. Azi, afară de un individ ca Moldovan Gherghely, cine se mai o­­pune curentului creat de partidul na­ţional ? Toţi românii sunt unanimi în a recunoaşte că, politica de luptă înver­­­şunată în contra ungurilor, este sin­­gura, care poate să convie românilor. Prin atitudinea lor, ungurii nu fac de­cât să convingă şi pe cei mai în­­doelnici, că pace nu poate fi în Un­garia. Şi cu cât se va prelungi mai mult agitaţia dintre români, cu atât pericolul este mai mare pentru statul maghiar. I.Până acum popoarele din imperiul vecin trăiau într’un întuneric com­plet ; la para focului aprins de ro­mâni, încep să se deştepte slovacii şi toate cele alte popoare asuprite. A! dar poate cred ungurii că vor putea să meargă până a împiedica orî­ce comunicare de idei, între oa­meni? Dar o asemenea stare nu ştie ei unde duce ? Nu ştie ei ce fac po­poarele asuprite, când nu mai pot lu­cra la lumina zilei, pe faţă ? Cea mai mică umbră de libertate, tot serveşte drept supapă, pentru­ ca nici o explozie să nu se întâmple. Când cea din urmă dintre libertăţi va apune în Ungaria, poporul ro­mân cavaler, ’şi va aduce aminte de istoria Italiei. In contra discursurilor şi a me­­morandelor se poate lua măsuri. In contra pumnalelor e greu­ de luptat. Noi românii am dat tot-d'auna dovadă că, în lupta pentru cucerirea libertăţeî, nu ne asvârlim asupra in­divizilor. Am respectat tot-deauna viaţa oamenilor. Poporul român a fost pururea cavaler şi, în ţara a­­ceasta, nici­odată nu au trăit societă­ţile, a căror misiune erea asasinatul. Dar nu trebue să se abuzeze prea mult de caracterul nobil al neamu­lui acesta. Când să ia unui întreg popor dreptul de a purta arme, când i se interzice dreptul de întrunire, când i se dă în judecată toţi condu­cătorii şi i se face proces de înaltă­­ trădare, pentru absolut toate actele şi din viaţa sa, care este calea de luptă, ce i se mai lasă deschisă? Căci ori şi ce s’ar zice, un popor , care, deşi înecat în sânge şi în crime oribile, a fost capabil să facă două revoluţii, este un popor care a do­vedit în mod hotărâtor, că nu re­nunţă la limba şi naţionalitatea sa. Când după ce Horia, Cloşca, şi Crişian a murit pe roată, s’a născut Iancu, şi când după acesta a putut apare Lucaci, Raţiu, Axente, Coro­­ianu, Mihali, etc etc, apoi nu se mai glumeşte şi nu se încearcă absolut nici un mijloc de teroare, ca să i se răpească limba şi naţionalitatea. Tot ce mintea omenească a putut inventa mai grozav şi mai barbar, s’a exercitat asupra acestui popor. Este o vorbă veche care zice : «Nu e mai tare, cel care dă mai mult, ci acela care rabdă mai mult.» Zadarnice sunt toate cruzimile un­gureşti, ele nu fac de­cât să îndâr­jească şi mai mult pe români. Dar în sfârşit, ori­cât ar ajuta ca­uza naţională barbariile ungurilor, aceste fără de­legi ar trebui să în­ceteze şi este de datoria noastră să luăm apărarea victimelor sângerosului călău­, și să grăbim pe toate căile, sosirea ceasului de libertate. ANARHIȘTII Londra 15 August. — Eri seară s’a pro­dus o explozie într’o cutie de scrisori a unui biurou poștal din suburbia New Cross la Londra Explozia a fost produsă de un tub umplut cu o materie brună. Stricăciu­nile sunt puţin considerabile. Numai câte­va scrisori au fost arse întru cât­va. In cutie s’a găsit un plic în care, se afla o inscrip­ție în memoria lui Ravachol, Bourdin, Vai­­llant, Santos. S’a ordonat o anchetă. Se crede că e vorba de o glumă proastă. Execuţia lui Caserio Azi primim o telegramă din Lyon, prin care ni să anunţă că mâine va fi executat Caserio. Am anunţat de eri, că ghilotina a fost expediată de la Paris la Lyon. S’a luat măsuri teribile de poliţie, ca să nu se întâmple vre­un atentat cu această ocazie. Toată piaţa va fi ocupată de trupe şi agenţi poliţieneşti. E­C­O­TT­IR­I De peste munţi : — Două lucruri sunt, de care se preocupă în present Românii din Cluj: chestia studenţilor universitari români şi procesele de presă ale «Foii Popo­rului» şi «Tribunei». Despre studenţi am aflat din isvor sigur, ca procurorul Vita a înştiinţat în chip oficios pe rectorul universitar, că nu va intenta proces contra stu­denţilor români, cari au redactat şi lăţit manifestele cu ocazia procesului Memorandului. Astfel, cu începerea anului şcolar ce urmează, tinerimea noastră îşi va putea vedea de carte. L I se vor permite co­­lequiile şi tot felul de examene. Se crede însă, cu toate acestea, că cel puţin câţi­va, vor fi pedepsiţi dis­ciplinar de către senatul universitar. Cât despre procesul «Foaei popo­rului» am publicat deja rezultatul. Din străinătate: — Agenţia rusă, scrie din Bulga­ria că se face o propagandă activă pe toate puntele principatului pentru iscălirea unei suplice, prin care po­porul bulgar imploră pe împăratul Alexandru să recunoască pe princi­ele Ferdinand, care a contribuit atât e mult la fericirea poporului bulgar şi care a căutat prin toate mijloacele să se apropie de curtea din St.­Peters­burg, probă este chiar depărtarea de la putere a d-lui Stambulov. Agenţia rusă ţine şi subliniază cre­ dinţa că această idee nu se datorează câtuşi de puţin autorităţilor bulgă­reşti, ci exclusiv poporului. De cât agenţia rusă este aceea care afirmă acest lucru şi nu o­ luăm de­cât sub beneficiu de inventariu. — Prin moartea poetului Leconte de Lisle, a rămas vacant locul ocupat na­­inte de Victor Hugo. In oare-cari cercuri literare s’a crezut un moment că cunoscutul poet şi dramaturg Au­guste Vacquerie ’şi va pune candida­tura. Acesta însă a refuzat şi de as­­tă-dată, cum a refuzat şi până acum să intre în Academie. Printr’o scri­soare publicată în „Le Rappel“ Vac­querie răspunde amicilor, cari­­ po­­vâţuiau să candideze, că... »prea mă­gulit de simpatia cu care ’1 onorează, le mulţumeşte în mod foarte cordial, dar că nu voeşte să se înregimenteze în nici un corp oficial, preferând să remâe independent de toate, afară de conştiinţa lui.* ~ Instituţiunea congresului medi­cilor alienişti nu datează de­cât de şease ani. Anul acesta congresul va avea loc în oraşul Clermont-Ferrand. Congresul actual şi-a propus trei scopuri: Primul cu privire la aderenţi, al doilea la bolnavi şi al treilea la ştiinţa pură. Chestiunile de ştiinţă sunt tratate cu cea mai mare minu­­ţiositate şi nu numai în mod teoretic, dar şi cu piese demonstrative. Au răspuns la apel opt­zeci şi şeapte de alienişti. Ei s-au ocupat mai cu osebire de histerie, de nevrite şi de alcoolici. Peste trei­zeci de savanţi au luat cuvântul. Acest congres, după avizul celor cari au asistat, a fost cel mai strălucit con­gres din câte s’au văzut vre-o dată. Membrii acestui congres s’au des­părţit, dându-şi întâlnire in anul vii­tor la Bordeaux. ANGLIA Bilul relativ la arendaşi Londra, 15 August. Camera lorzilor a respins cu 294 voturi contra 30, bilul relativ la a­­rendaşii olandezi. Sir Harcourt a declarat la Camera comunelor că speră să poată amâna parlamentul săptămâna viitoare. Spirtul brut D. ministru de interne a dat o circu­lară prin care opreşte punerea în vânzare a spirtului brut, ca băutură. Acest spirt nu se va putea întrebuinţa de­cât in in­dustrie. Măsura aceasta este foarte bună. Se ştie câte nenorocire produce mai ales la ţară consumaţia spirtului, pe care cârciu­­mari î ’1 vînd ţăranilor, ca rachiu. Nu este prin urmare nevoe să mai revin asupra acestei chestii, de care s’a vorbit atâta de mult şi pe care o cunoaşte toată lumea. Aşi vroi însă să ridic o altă chestie. Nu este destul să se dea o circulară ca acea de care vorbim mai sus, chestia este sa se execute această circulară. Şi lăsând la o parte faptul, că administraţia noas­tră nu se prea interesează de asemenea cestiuni, trebue să spunem, că este şi greu­ să se facă azi un control serios. In fie­care sat nu se pot face analize pentru a se constata dacă rachiurile şi ţuica este sau nu amestecat cu spirt brut. Această chestie a preocupat mult şi pe guvernul francez şi pentru a se putea face un control serios, după studii înde­lungi, guvernul francez a ajuns la urmă­toarea concluzie. Pentru a se putea distinge cu uşurinţă spirtul rafinat, de spirtul brut, să se im­­pue fabricilor să dea spirtului brut cu­loarea verde. Ori­ce spirt brut liberat din fabrică, fără a avea această culoare verde se va confisca. Spirtul rafinat, care se întrebuinţează la facerea liquorurilor, acela poate să fie lă­sat alb, de­oare­ce taxa ce se pun asu­pra acestui spirt este mart şi deci nu con­vine cârciumarilor să -i dea drept rachiu. Dându-se spirtului brut culoarea verde, care nu mai poate fi schimbată de cârciu­­m­ar prin nici un procedeu, va fi uşor, prin publicaţii, făcute prin sat, să se aducă la cunoştinţa ţăr­anilor să nu bea rachiu verde, de­oare­ce conține otravă. Mijlocul acesta este foarte ingenios şi el ar trebui să fie intrebuinţat şi la noi. Până ce nu se va lua o ast­fel de mă­sură, toate ordonanţele ministeriale nu vor avea nici un efect. CREDITORII GRECIEI Azi primim din Berlin o telegramă, prin care ni să anunţă, că comitetul german pentru protecţiunile creditorilor greci, a propus comitetelor francez şi englez o nouă conferinţă a celor 3 comitete. A­­ceastă conferinţă se va ţine la Bruxelles. Nu se ştie până acum dacă, din această nouă conferinţă, va eşi ceva bun pentru Grecia. AU INEBUNIT «L’Independance» dă ştirea că directo­rul general al poştelor şi telegrafelor, a primit o adresă de la directorul general al poştelor şi telegrafelor din Viena, prin care i se comunică, că de azi inainte, nici o scrisoare trimisă în Transilvania şi Ar­deal, nu va merge la destinaţie, dacă a­­dresa nu va purta numele maghiar, iar nu pe cel român, al localităţei unde să trimite scrisoarea. Nu le ajunge vameşilor să ungurească pe cei ce locuesc peste munţi, s’au apucat acum să maghiarizeze Europa întreagă! Să sperăm că , director general al poş­telor şi telegrafiei din România va răs­punde cum se cuvine acestei obrăznicii ungureşti, mai ales că adresa stupidă de la Pesta este în complect desacord cu sti­­pulaţiunile convenţiei internaţionale de la Berna. Ar fi momentul ca şi autorităţile noastre să ia măsuri faţă de unguri. 3E H­O­L­E­R­­A. Moldova este ameninţată de două părţi, de holeră. Atăt Bucovina, cât şi Basarabia sunt bântuite de teribila boală. Sunt câte­va zile de când am anunţat că holera bântue din nou în Basarabia. Acum o telegramă de la consulul nostru din Odesa comunică cum că guvernatorul acestei pro­vincii ,l-a făcut cunoscut, în mod oficial, existenţa holerei în Basarabia. Epidemia a izbucnit în trei localităţi: la Hotin şi în două comune rurale, Sepanos şi Pargovici. De la 17 până la 23 iulie au fost opt cazuri, dintre care patru mortale. In Suceava de asemenea a apărut holera. Nu mai este vreme să ne jucăm. Trebue să ţinem seamă, că anul acesta aparţția ho­lerei în România poate să producă un ade­vărat dezastru. Populaţia rurală e în mizerie şi prin ur­mare teribila boală va găsi un teren pro­pice pentru a se dezvolta. Nu avem cuvinte, spre a îndemna autori­tăţi să ia energice măsuri şi să îndoiască vigilenţa pentru respectarea şi aplicarea mă­surilor sanitare. ŞCOALELE NOASTRE DE MESERII E de necontestat că şi în privi­nţa şcoa­­lelor de meserii, lucru de căpetenie intr’un stat, au făcut niţel progres, românii, dar niţel pănă acuma, de­şi unele din aceste şcoale au vechimea de câte 10 şi peste 20 ani,—fie întreţinute de stat, comună, soci­etăţi sau particulari,o dovadă că, în gene­ral tot numai la meseriaşi străini recurgem şi astă­zi şi cu deosebire în ramura croito­riei mai distinsă, pentru ambele sexe. Despre câte­va şcoale de meserii am cetit oare­care dări de seamă, şi anume despre şcoala de meserii din Iaşi pentru băeţi şi cea din Huşi pentru fete, întreţinute de co­mune, precum şi despre cea de fete din Iaşi întreţinută de stat, însă dări de seamă ne­­mulţămitoare asupra progresului lor. Mă voi şi opri la şcoala de meserii pentru fete Sf. Sava din Iaşi, întreţinută de stat, găsind interesant şi necesar a vorbi mai pe larg despre această şcoală, şi fac aceasta întru­cât am avut ocaziunea a-i vizita ex­­posiţiunea anuală de la 23 şi 24 iunie a­­nul curent. Neapărat că, după vechimea şcoalei, (17 ani), ar fi fost de dorit, s’o găsim mai bo­gată în confecţionări şi mai prosperă ; sunt însă cauze,—unele bine cuventate—din cari precum se va vedea, şi această şcoală lasă foarte mult de dorit, ca reclamă ameliorare şi reorganizare, ca toate şcoalele noastre de meserii, ceia ce e de aşteptat, mai ales a­­cum când cele­lalte şcoale sunt puse pe o­­sebit picior de progres. *) Intrat în ambele sale de exposiţiune, am avut satisfacţia de a observa de aproape toate obiectele in toate grupurile din câte­ şi 4 ateliere: lenjerie, croitorie, mode şi flori conduse pe ici colea de către d-na Direc­toare şi d soarele eleve, cărora mă adresam. După lămurirea ce mi s’a dat, fie­care ate­lier e întocmit pe curs de 4 ani. Anul a­­cesta şcoala a fost frecventată de 104 eleve dintre cari: 51 la lenjărie, 39 la croitorie, 7 la mode şi 7 la flori. E de remarcat insă că la atelierul de mode, nu e nici o copilă de român. In prima sală erau expuse obiectele de lenjerie şi croitorie, iar în a doua modele şi florile. In grupa florilor, cea mai bogată în pie­ I­rele expuse, între cari mare parte remase , din anul trecut: flori separate şi buchete în­­ vagoane, garnituri de pălării, coroane etc., multe lucrate şi montate cu gust; cele mai frumoase însă, erau confecţionate după co­mande. In grupa modelor am aflat 6 pălării şi , 4 capele, mai toate executate după comande. I . In grupa croitoriei am găsit: 9 rochii de I lână şi una de mătasă, 9 bluze de crepon, o lână şi pânză, o pelerină, fuste de alpaga­j brodate, peştelci (şorţuri) colorate şi brodate, în general lucrate curat. In grupa lenjeriei numărul cel mare al pieselor îl ocupau broderiile, apoi: 4 că­meşi de zi cu gulerul resfrânt (pânză alba), câte­va cămeşi de damă, feţe de perini, dan­tele etc. Obiectele confecţionate la fie­care ramură de meserii, erau expuse amestecat în o singură grupă toate clasele. Ca ori­care doritor de progresul indus­triei naţionale, in special lucrul manual din şcoalele noastre profesionale, găsesc necesar a releva cele ce urmează: a) . Admiterea în şcoală să se fixeze la e­­tatea minimă de 13 ani împliniţi, iar ca bază de înscriere să servească certificatul de absolvire a cursului primar. b) . Relativ la progresul şcoalei, întru­cât studiul cărţei se repetă acelaşi din cursul primar, să se aibă în vedere mai multe ore de lucru, acesta fiind principalul scop al şcoalei de meserii, limba Franceză şi Ger­mană să se predea şi vorbit. c) La atelierul de flori şi mode e sufici­ent cursul de 2 ani, iar la lenjărie şi croi­torie câte 3 ani de studiu, obligate fiind însă elevele a face în urmă câte 1 an de practică, lucrând şcoalei anume bucăţi pentru expoziţiune şi pentru magazinul ce trebue să aibă şcoala sub firma sa, cea ce se spe­cifică mai jos. d) In expoziţiunea anuală a şcoalei de meserii, e de interes ca absolventele să aibă expus în o grupă separată câte un obiect lucrat din fie­ce specie privitor la acelaşi atelier; apoi, obiectele confecţionate să fie aranjate pe clase , după anii de studiu, spre a se distinge mai facil pro­gresul. e) Să se înfiinţeze pe lângă şcoală un magazin în care să fie expuse tot felul de producţiuni ale ei din câte şi 4 ramuri, care magazin, conpus de câte 1 sau 2 absolvente ale şcoalei în fie­ce an, cu garanţie oare­care, sub controlul direcţiune!, să desfacă— prin vânzare — obiectele cu preţuri fixe, calculate cu un profit maximum de 6%. Prin aceasta, pe de o parte elevele vor căpăta cunoştinţă despre comerţ şi practică asupra studiului comptabilitaţei, bine­înţe­les sub privigherea unui comitet şcolar, despre care se menţionează mai jos,­­ iar pe de alta, şcoala ar realiza un venit de minimum 10 % din suma ce absoarbe anual din budgetul statului. Un aşa modest venit se aduce de rigoare de către o şcoală de me­serii bine organizată. f) Din 2 în 2 ani, precum se face — din oficiu — pentru cercetarea metoadelor şi progresului instrucţiunei primare în stră­inătate, trimiţându-se pedagogi, cu atât mai mult - cred — se necesitează a fi tri­mise şi de la 2 şcoale de meserii (Bucureşti şi Iaşi) maestre cari, la întoarcerea lor în ţară să propage adausul cunoştinţei, ţinând chiar conferinţe cu maestrele celorlalte şcoale din ţară; g) Un comitet supra­veghetor şi inspecţi­­uni semestriale de autoritatea competentă se impune de la sine şi şcoalelor noastre de meserii, atât spre constatarea cât şi în­curajarea progresului. h) Ştiindu-se că elevii de ambele sexe ai *). Dacă ne referim însă la şcoalele profesionale din provincii—întreţinute de comune—cum e cea din Huşi, etc., pe aci e mai trist de cum scrie „Constituţionalul“ în No. 1474 de dăunăzi, e chiar păgubitor a mai exista—cum sunt—unele ca aceste școale, de­și au o durată de peste 20 ani. Drept aceea, ele trebuesc puse direct sub controlul gu­vernului.

Next