Lupta, octombrie 1895 (Anul 12, nr. 2684-2707)
1895-10-14 / nr. 2695
14 OCTOMBRIE 1895 Părinţii lor se găsiau în acele momente la câmp.Sinucidere sensaţională.— La Viena a făcut mare sensaţie sinuciderea locotenentului general în retragere Dunst. Von Adelsheim, şi a soţiei sale, cari s’au omorît cu lovituri de revolver. Causa acestei duble sinucideri ar fi miseria Generalul era în vîrste de 72 de ani şi soţia lui de 50 — Premiu ciudat, dar american. Tn ziar din Kentucky, «Herald», care se publica la Gazen-Green, oferă abonaţilor sei un premiu, după alegere, din următoarele obiecte: 20 livre de carne de porc sau zece livre de şuncă; doi saci de cartofi, un sac de varză sau zece pui. Ziarul american nu spune însă, dacă aceste premii sunt expuse spre vedere la vitrina redacţiei. Ar fi o frumoasă exposiţie. mmm ROBERT VALLIER DRAGOSTE DE COPII ..Jt__ — Mauriciu! — Guillemette! Aceste două exclamări scăpară într’aceiași clipă, tremurătoare și înăbușite totodată. Pentru întâia oară se strigau el acum pe nume, din gând ca și din buze. — Guillemete !.... d-șoară Guillemette.... scumpă Guillemette ! Tu aici ! Se poate ! Tu ești! — Dar tu Mauriciu ? — Oh! eil, nimic mai simplu! Plânsul tău de azi dimineață, lipsa ta.... și nici o lămurire, nici o vorbă!... Intr’adevăr, nu mă mai puteam stăpâni; era o nebunie, dar era mai tare decât mine; trebuia să vin să rătăcesc și să respir aici! Cum să pot dormi când ştiam că tu eşti nenorocită şi ei n’aveam nici-o putere ca să te mângâi, să te apăr! Desigur, ci de sigur nu, eu nu speram atâta fericire, fericirea de a te vedea, de a vorbi cu tine.... Tot ce ştiam, era că mă apropiam de mine, că mă despărţea numai puţin loc!... Şi iată că te găsesc, Guillemette, Guillemetta mea, de ce plângeai? — Ol de mânie; şi ai să mă judeci rău... Dar îmi fac atâta necaz!... — Ţie! Şi cine oare? El spunea asta cu un aer de naivitate care făcea pe Guillemette să zâmbească încetişor, aproape veselă. — EU mătuşica; şi tata puţin s’au sfătuit, inchipuește-ți, să mă facă să dau examenele înainte de a se întoarce pentru că are să mai stea mult, și pentru asta să mă expedieze într’un pension unde voia sta opt luni! — Intr’un pension! Dar d ra de Récheville ?.... — Se vede că nu’i destul; sau cel puțin așa crede mătuşica. Şi apoi, chiar ea a început deodată să fie înpotriva mea. Ar fi încântată să scape de mine, pentru că tot ar ţinea-ol... Dar eu nu vreau, nu! Să me tricueată, să mă închidă pe mine care eream aici aşa de mulțumită! Mauriciu, zăpăcit cu totul de gândul că va fi despărţit de Guillemette, dar neluând nici de cum seamă la ceia ce -l privea pe dânsul personal în scopul pe care îl călăuzea se dădea spontaneu unei indignări înflăcărate. Pensionul îi părea ca o închisoare, sechestrarea fetei ca o barbarie ruşinoasă. Era cineva pe lume mai puţin vrednic decât Guillemette ca să fie pusă la un loc cu nişte fetiţe? Ea sechestrată!.... Ii venea să plângă. Şi se înfierbântau unul şi altul, cu mărturisirile şi gândirile lor; şi intimitatea asta aşa de iute li se părea, aşa de firească, ca şi cum ar fi fost prieteni buni din copilărie, pe când ei se văzuseră numai de câteva săptămâni. El arătă mai multă judecată. La dreptul era îndemnat mai mult de teamă ca Guillemette, care era îmbrăcată cu o rochie subțire, să nu răcească pe umezeala care creștea. Ea ii impută, frumușel, întrebându-l pentru ce se grăbea s’o depărteze. Și cum el se apăra: — Așa doream să am un prieten!.. ... Toată inima ei curată şi gingaşă era în vorbele astea: întâiele în care se dădea pe deslușit dragostea lor. Cu toată tăria vorbelor lui, Mauriciu nu ar fi îndrăznit niciodată să-i spună că o iubea. O rușine gingaşă şi atingătoare le colora fruntea lor palidă, în liniştea nopţei. — La început nu-ţi plăceam de loc zise ea cu cochetărie. — Oh! ce spui? Eu îţi eram nesuferit. Vântul le aducea prin întunericime mirosul îmbătător al toamnei, cu armoniile liniştite ale grădinilor şi pădurilor. Şi dulcea la revorbire se desfăşură într’o ingânare discretă ca un fâlfâit de aripi tremurătoare; iar emoţiunea care le strângea inimile le muia din când în când glasurile cu câte un oftat stăpânit. Nici unul din aceşti două copii nu avea mamă, şi amândoi simţeau de o potrivă amărăciunea lipsei desmierdărilor mângâietoare și binefăcătoare. Tatăl Guillemette era bun; nu se oprea de la nimic când era vorba de plăcerile fetei sale; dar n’avea de loc darurile unui educător, șide altmintrelea afacerile lui nenumărate îl lua tot timpul. Cât despre doamna de Framécourt, le insufla la amândoi mult respect, amestecat cu oare care teamă. In sfârşit trecură la d-ra de Réhevile, făcând tot felul de observaţii la care pufneau de rîs; vorbele şi lucrurile li se văteau în gură. Bătuse miezul nopţei, şi dupe ce se despărţiră de zece ori, se apropiau din nou cînd li se păru că aud un zgomot venind dinspre castel își ascuțlră urechile, dar nu mai auziră nimic; dar acum își luară adio de-a binelea, înțeligîndu-se să-și scrie. Guillemetta se îndreptă sprintenă spre peron. Mergea la fugă , vroia să fie mai curînd singură în odaia ei, ale căreia ferestre le vedea scânteind în dosul perdelelor, pe când toate celelalte zăceau în întunerec. Apropiindu-se, îşi încetini paşii, prinsă de o teamă nedesluşită de a nu găsi încuiată uşa sălei; mai mult, simţea că a cuprins-o frigul. Dar uşa nu era încuiată, o împinse şi o încuiă apoi tremurând, clănțănindu-i dinții puțin. Pe urmă urcă scara, iute, cu capul plecat. Deodată scoase un țipăt. In capul scărei, ședea domnișoara Rocheville, în picioare, verde ca o moartă, tremurând de mânie. — Nenorocit-o, de unde vii? Cam zăpăcită dintru’întîifi, Guillemetta avu totuși prezența de spirit de a răspunde : — Nu puteam să dorm ; nu am scoborât să iau aier.... — In puterea nopței! Pe timpul ăsta ! Nici n’am mai auzit una ca asta!.......Am văzut, de la mine, lumină la fereastra d-tale. Am venit să văd ce este ; bat la ușă, nici un răspuns ! Intru grozav de neliniştită, nimeni ! Şi iată mai bine de douăzeci de minute de când te caut pretutindeni! Eram hotărât acum să strig... La gândul că era ei să prindă de veste, Guillemetta se cutremură. Cu toate astea se stăpâni, zîmbi cu gingăşie, făgădui să fie mai cuminte pe viitor, şi se urcă în pat faţă cu domnişoara, care tot nu ştia ce să creadă când a plecat.ritoriul dintre Bazardzik şi Filipopoli este inundat pe o lărgime de 12 kilometre.—E temere mare pentru podul drumului de fer Tîrnova-Seiman a cărui distrugere ar atrage o întrerupere lungă. Aptle au inundat mahalaua Stammaktte Filipopoli ; s’au produs stricăciuni mari.— Depositele de vinuri au fost inundate. — Câteva case s’au dărâmat. Azi e timp frumos; situaţia s’a îmbunătăţit.—Apele scad. FO1ŢA ZIARULUI „LUPTA“ CRONICA TEATRALA Teatrul Naţional„ Debutul d-rei Gheorghiu în Ofelia — Scrisori de dragoste, comedie în 3 acte, localizată de d. N. Eliescu, după «Tete de linotte» de T. Barriere şi Ed. Goudinet. " La a patra reprezentaţie a piesei Hamlet, d-ra Titi Gheorghiu a înlocuit pe d-na Romanescu, în rolul Ofeliei. Natural că e foarte greu unei tinere artiste — unei debutante — să apară în scenă pentru a interpreta unul dintre cele mai dificile roluri, mai ales când cu o seară mai nainte prima, cea mai simpatică şi mai aplaudată artistă a ţărei, jucase acest rol. Şi dacă unii din public nu au ţinut seamă de această împrejurare când au judecat pe tânăra debutantă, acelora cari scriu despre teatru nu le este permis să procedeze tot astfel. Este adevărat, că d-ra Gheorghiu nu se poate compara cu d-na Romanescu, şi că Ofelia prezentată de d-sa erea palidă şi stângace, faţă de Ofelia prezentată de dna Romanescu, dar se poate compara o artistă ajunsă la culmea carierei, cu o debutantă? Dna Gheorghiu joacă pentru a doua oară un rol important şi abia este un an de când joacă. Un artist de valoare, un INUNDAŢIILE DIN BULGARIA Sofia, 23 Octombrie.—Stricăciunile causate de ape pe drumurile de fer orientale sunt aşa de mari, încât comunicaţiunile nu vor putea fi restabilite îndată.—Apele a fi luat poduri, rambleurile s’au dărâmat în trei locuri. — Din causa asta, deschiderea Sobraniei fixată pe Duminica viitoare, s-a amânat pe Joia următoare, pentru ca deputaţii să poată sosi la timp. Ştirile din Bulgaria de Sud anunţă că te artist care a ţi ajuns la apogeu chiar, nu poate la prima dată când apare într’un prol să fie stăpân pe el. Ceea ce trebue să ne preocupe când vorbim despre undebutant, este să vedem, dacă el dovedeşte pricepere, talent şi dacă are mijloace pentru scenă. D-ra Gheorghiu s’a prezentat în două roluri mai importante: Luisa din „Două Orfeline“ ,şi Ofelia din „Hamlet“ şi în ambele , roluri a dovedit,deşi le-a jucat aproape fără studii pe scenă, că este o debutantă cu multe calităţi şi care promite să devie o bună artistă. In Ofelia s-a prezentat bine, a avut jocul de scenă destul de expresiv, inbinaţiile sigure şi întreaga atitudine răspundea la cerinţele rolului. D-ta nu a avut scenele d’éclat, râsul şi plânsul sgomotos, dar a făcut foarte bine, că acum când debutează, s’a ferit de asemenea greutăţi, căci o debutantă nu poate să se lupte, de cât numai când e un talent extraordinar, cu asemenea efecte, cele mai dificile de obţinut cu succes. Desigur însă că dacă va mai juca un an sau doi acest rol, d ra Gheorghiu, care are mijloacele trebuincioase, va juca pe Ofelia ca o adevărată artistă. D-sa este una din tinerele gagiste ale teatrului, care trebuesc încurajate. Să nu fim prea asprii cu debutanţii, pentru că nu vom ajunge niciodată să avem o trupă complectă la teatru şi vom păţi vecinie, ceea ce am păţit după retragerea regretatului Manolescu, când rolurile lui, nu mai puteau să fie jucate de nimeni. Publicul trebue să se obişnuiască cu mai mulţi artişti şi să se înveţe a judeca pe fiecare după situaţia pe care o are în teatru LAPTA CIUDĂŢENIILE OAMENILOR ILUSTRU Journal d’hygiene publică o curioasă listă de procedeurile bizare întrebuinţate de câţiva iluştrii scriitori pentru a’şi excita geniul lor. Astfel Montaigne pentru a medita în libertate, pleca în fuga mare de acasă şi se închidea într’un turn părăsit. Rousseau îşi înfunda capul în s fân. Se cunosc grija şi minuţiositatea ce puma în toaletă Buffon, care se aşeza la masa lui de lucru în haină de ceremonie, cu manşete de dantelă şi cu spada la coapsă. Mai neingrijitor de toaletă, Milton, care de altfel era foarte sărac, îşi compunea versurile acoperit cu o manta sdrenţuită,cu capul dat înapoi, pe spate. Schiller, se zice, nu putea compune, dară nu-şi punea picioarele în ghiaţâ. De asemenea şiChateaubriand, când dicta un articol secretarului său, se plimba cu picioarelegoale, pe pardoseala ca de ghiață a camerei sale. Bentham nu putea scrie, dacă nu sta pe bucățele mici de hârtie. țCooper, pentru a se inspira, își umplea gura cu pastile. Byron trebuea să simtă mirosul de trufie, de care-și umplea poșmarele. Balzac, chiar ziua, scria la lumina a două lumânări. Flaubert nu începea să scrie nici un rând, dacă nu fuma mai întâi o pipă de tutun. Un compositor italian nu se inspira decât după ce pisicile lui favorite — două— nu se urcau pe umerii lui. Numai de ar fi adevărate aceste ciudăţenii, căci adesea ori biografii culeg şi fabule pe socoteala bieţilor scriitori. INFORMAŢIUNI Cilim în « Galaţii» : Azî Jouî secţia Il-a a Curţeî de apel, presidată de d-l preşedinte M. Poenaru- Pordea, a judecat a doua cerere de liberare pe cauţiune a lui Brenning. Apărătorii erau d-niî P. Grădişteanu şi P. Botzan. Curtea a respins cererea, fiind numai d-l Tanoviceanu, pentru.* Apărătorul, P. Grădişteanu a cerut schimbarea termenului de judecare a acestui proces de la 11 Noembrie la T1 curent. In urma acestei cereri, Curtea a decis ca apelul Robescu-Ressu-Breitiag- Sapha sft se judece la 27 curent. In forul Curţii, apărătorul lui Brenning însă a declarat că are asigurarea d-lui procuror general, că procesul se va amâna, daoarece d-sa a cerut chemarea d-lui Felix Martin. Răscoala din Macedonia Aseară la ora 4 luni, am triimit de la corespondenţil nostru din Sofia scrie Adevĕrul telegrama de mai jos, expediată din Sofia la ora 1.10 p. m., sosită în Bucureşti la ora 3.25 şi predată Adevărului —o suta de paşi departe de oficiul telegrafic—la ora 4-30. Iată telegrama : «Noua revoluţiune a şi isbucnit «în Macedonia astăzi. Satul turcesc Catumta este în flăcări."Irel După piesa genialului scriitor englez, Teatrul Naţional ne-a dat o farsă veche şi după un vechiu calapod, tradusă—dar învăluită sub porecla de localizare—de către al doilea regizor al teatrului. Se pare că este obligator pentru personalul din administraţia Teatrului Naţional să prezinte localizări. Altfel nu-mi explic pentru ce ni se dă drept localizare «Scrisori de dragoste». Am vorbit de multe ori despre această boală a localizărilor și am spus că ar face bine comitetul să ceară localizatorilor și textul după care să ia piesa pentru ca să se vadă, dacă piesa e localizată sau e pur şi simplu o traducere pe d’antregu, adică cu nume proprii cu tot. Direcţia nu voieşte să facă aceasta şi vea face, pentru că plăteşte din punga societarilor, 2 şi jum. la sută mai mult, ca drepturi de autor. Dar să venim la piesă. „Scrisori de dragoste", o piesă veche ca formă, un vaudeville bazat pe quiproquouri, pe încurcături, pe conversaţii nedesluşite. Asemenea piese nu se analizează. Trebuie să primeşti situaţiile aşa cum ţi le prezintă autorul şi să te mulţumeşti dacă reuşeşte să te facă să rîzi. Pentru ca să dea acest rezultat, situaţiile nu trebue să fie trase de per fără nici un scrupul, aşa ca de la prima vedere să vezi imposibilul. Ii trebuie autorului mută fineţă şi mai ales foarte multă vioiciune şi nesfîrşit spirit în dialog. „Scrisori de dragoste» nu are nici una, nici alta. Actul I-iu lincezeşte grozav. E teribil de obositor şi de plicticos. Artiştii chiar să exasperează de slăbiciunea dialogului şi de lipsa complectă a acţiune!. « sute case cu desăvîrşire arse. Pamnica este foarte mare aa». Dl. Doctor Miron, în baza concursului strălucit ce a depus, a fost numit asistent pe lângă facultatea de medicină din Bucureşti. Felicitări pe tinărul doctor pentru succesul obţinut. D. G- Gr. Cantacuzino, preşedintele Senatului, a plecat azi la Sinaia. Filostrat a sosit aseară în Galaţi şi a luat în priimire de un inspector al poliţiei capitalei care se afla de doue zile acolo. Astăzi dimineaţa la orele 5 a sosit în Bucureşti. Filostrat a fost dus la închisoarea militară unde a fost interna într’o cameră separată. D. Major Paleologlu va începe de azî să facă suplimentul de instrucţie. Crima despre care am vorbit in numărul de ieri că s’a intimidat în sir. Brezoianu se reduce în fond la o simplă rănire. Alarma a fost dată însă de o servitoare din acea casă, spunind că s’a intimplat o crimă, ceea ce atrăsese chiar o mulţime de lume curioasă în jurul acelei case. D. ministru C. Stoicescu a făcut ieri o visita mitropolitului Primat. Ieri şi alaltăieri toţi ataşaţii militari cari se află în Bucureşti şi-au trimis cărţile de visită d-lui general Lahovari. D-nii căpitani medici Grozeanu şi Antoniu au reuşit la concursul ţinut pentru gradul de medic de regiment clasa I. Ziarele guvernamentale publică ştirea că d. N. Fleva, ministru de interne, a comunicat d-lui Chiriescu care ţine locul de director general al Poştelor şi telegrafelor, că actualul guvern nu vrea să abuzeze de art. 7 din legea telegrafo-poștală. Măsura de sigur este foarte bună și n’am putea decât să felicităm pe d. Fleva, daca ea se va aplica cu sinceritate. Aflăm că d. D. Pandrav ar fi cerut să fie numit în postul de director general al poştelor și telegrafelor. D. N. Fleva nu este insă dispus să-i dea acest post. Mercuri Sinodul va ţine prima şedinţă. La ordinea zilei va fi chestiunea costumului preoţesc. D. Fleva care a fost ori la Sinaia, pentru a supune Regelui mai multe decrete pentru a le iscăli se va întoarce astăzi în capitală. Societatea centrală agricolă organizează un concurs de plugari între sătenii judeţului Ilfov, în ziua de 15 octombrie curent, orele 12 din zi, pe moşia Băneasa-Dămăroaia din Ilfov, proprietatea d-lui C. I. Stoicescu. ŞTIRI MĂRUNTE D. Al. Gr. Ghica, absolvent al şcoalei din Saint-Cyr, a fost avansat la gradul de sublocotenent în urma cavaleriei. * Societatea studenţilor în medicină reîncepe şedinţele publice, Duminică 15 octombrie, ora 2 p. m., înlocalul seu din palatul băilor Eforiei, cu următoarea ordine de zi. No. 2695 1) Cuvânt de deschidere al preşedintelui-2) Comunicarea d-lui C. Gruescu asupra operaţiunilor mai importante executate in serviciul I-iu clinico-chirurgical din spitalul Colţea de la 1 Septembrie până la 10 Octombrie. * Un soldat anume D. Roşea din ref. 4 roşiori, escadronul I-iu, fiind lovit la cap de calul pe care o îngrijea, a murit pe loc. Cadavrul a fost transportat la spitalul militar. DIN CAMERA FRANCEZA Paris, 24 Octombrie. — Camera. Afluență mare. D. Jaures interpelează asupra atitudinei guvernului cu ocazia grevei din Carmaux. A zis că guvernul a pus agenţii săi la serviciul directorului sticlăriei, în loc de a păstra neutralitatea. Urmarea discursului pe mâine. PLITA UNEI POLIta, Berlin, 24 Octombrie. — Consiliul federal a respins resoluţiunea Reichstagului de a plăti membrilor săi o îndemnitate în timpul vacanţelor şi cheltuelile de călătorie. CONFERINŢA LIBERALILOR UNGURI Budapesta, 24 Octombrie.—D. Banffy a rndicat la conferinţa partidului liberal răspunsurile ce va face mâine interpelărilor asupra numirea ministrului afacerilor străine şi asupra incidentelor din Agram. In ceea ce priveşte acestea din urmă, guvernul consideră ca fără îndoială dreptul de a arbora drapelul unguresc în Croația. SERBĂRILE CENTENARULUI INSTITUTULUI FRANŢEI Paris, 24 Octombrie.—D. Faure a primit în timpul dimineţei pe asociaţii , şi membrii corespondenţi ai Institutului de France, veniţi să asiste la serbările Centenarului. Institutul a ţinut după amiază o şedinţă solemnă. Preşedintele republice a asistat. Din CAMA AUSTRIACĂ Situaţia financiară—Discutiunea asupra declaraţiunei ministeriale. Viena, 24 Octombrie.— Expunerea ministrului de finanţe zice că anii viitori şi cu începere chiar de la 1897 vor fi necesare multe cheltueli noi. Intru ce priveşte veniturile, ministrul crede că impositul asupra afacerilor de bursă va putea să se urce în mod simţitor fără a aduce vreo pagubă comerţului. Se va putea gândi de asemenea la un imposit asupra bursei de mărfuri. O parte a cheltuelilor va putea fi acoperită prin sporirea taxelor drumurilor de fer ale statului. Ministrul roagă Camera să voteze bugetul cât se poate de repede pentru ca să rămâe destul timp pentru reformele necesare, mai cu deosebire acelea ale impositelor (aplause vii).—Ministrul este felicitat. Camera începe discuţia asupra declaraţiunei ministeriale de alastăieri.—D. Kuenburg declară în numele stângei germane, că programul ministerial conţine mai multe pasaje simpatice, mai cu deosebire acela care priveşte situaţia germanilor din Austria.— Atitudinea stângei germane va depinde de acea a guvernului. D-na Herold declară că tinerii-cechi vor continua opoziţia lor. D-na Hohenwart declară că partidul conservator consideră programul ca o procla- Actul al H-lea e bun. Din moment ce nu intri în judecarea situaţiilor, te mulţumeşte, pentru că e plin de lovituri de scenă, de situaţii hazlii, de scene vesele, de intrări sgomotoase. Şi acest act are însă păcatul, că dialogul nu mai contează şi că totul să reduce la un fel de „dute-vino", un fel de danţ, de joc de „v’aţi ascuns“. Dar în sfârşit, acest act te face să petreci. Actul al III-lea este de prisos pentru public, ca toate actele finale ale vandevilelor. Publicul ştie tot ce se petrece, ştie de unde provine încurcătura şi îşi dă seama, că îndată ce se va spune o vorbă totul se va lămuri. Câteva scene de la început merg, dar de la jumătate, actul al treilea—actul împăcăciunei generale—e plicticos. Un rezumat „Scrisori de dragoste“ nu este o piesă, care să se joace pe scena Teatrului Naţional. Nu are absolut nici o valoare şi nu poate să aibă în favoarea ei nici măcar scuza că aduce bani, deoarece e o piesă în mare parte plicticoasă. Subiectul îl putem rezuma în aceste rînduri. Soţia unui fabricant de apă gazoasă, e amorezată cu contabilul fabricei şi păstrează mai multe scrisori pe care i le-a scris contabilul. Intorcându- se de la Sinaia, işi perde geanta şi fiind convinsă că în geantă avea pachetul cu scrisori să zăpăceşte. Un italian care o urmărea îi aduce geanta, dar când caută scrisorile, nu le găseşte şi pentru că dăduse bărbatului boneta, pe care o avea în geantă crede că scrisorile au fost în bonetă. Altă zăpăceală. Se convinge că nu i aşa, bănueşte că a dat scrisorile slujnicei în loc de pachetul cu „coada şoricelului“, apoi crede că italianul le-a oprit. iar, îşi poate cineva închipui, câte scene caraghioase se pot scoate, cu oarecare buna voinţă din toate aceste peripeţii. După, 24 de ore cucoana apă-gazoasă găseşte pachetul cu scrisori în corset, şi tocmai la piept. Astfel să desleagă piesa. Fie zis în treacăt cucoana autorilor, e prea nesimţitoare şi prea puţin cochetă pentru o femee. Auziţi o femee, care vine din călătorie şi 24 de ore nu se spală, nu-şi schimbă rochia, deşi iese chiar în oraş. Dar damele delicate trebue să facă oarecari sacrificii, când e vorba să dea unor scriitori mijlocul de a face o piesă. Atît mai rău pentru aceia cari pun în repertoriul Teatrului Naţional tot felul de secături. Artiştii şi direcţia de scenă şi’au dat totă osteneala, ca să reuşască piesa. Punerea in scenă s’a făcut cu multă îngrijire. D-na Am. Hasnaş nu a scos destul în relief rolul Elenei Măzăreanu, şi pe acest rol se reazămă toată piesa. Numai prin zapăcelelor acestei femei să explică toate încurcăturile şi jocul d-nei Am. Ilasnaş n’a fost destul de sigur. Ceilalţi toţi şi-afi făcut datoria destul de bine. Toneanu şi Gatopolu au făcut de multe ori, în actul al II-lea mai ales, să izbucnească sala în rîsete. Trebue să recunoaştem că şi puţinul succes pe care l-a avut piesa li se datorește lor. ION C. BACALBAŞA