Lupta, octombrie 1895 (Anul 12, nr. 2684-2707)
1895-10-14 / nr. 2695
ANUL XII.No. 2095 ABONAMENTEIN TARA Un an .... ..................................... 40 lei Sense luni.......................................................................20 „ Trei luni ......................................................................10 „ Pentru învățaturi pe un nr......................................30 Din STRAIN Etate Un ». . . . ............................................50 Bstease luni......................................................................25 „ Trei luni................................................. 15 . ■umărul 15 Bani REDACTIUNEA : PASAGIUL ROMAN No. 13. EDIȚIA A DOUA ORGAN DEMOCRAT-RADICAL SÂMBĂTĂ, 14 OCTOMBRIE 1895 ANUMCIURI ■ Pe pnțiua III, 30 litere, corp 7 . . 1 le« Iuian IV .................................25 bau) Imi» luaerte ti reelauie , „ . . . , 2 iei iiui# Pentru au unei uri a se adresa : LA ^LeAnsimiati^atî« 28mra»f lin nnsn&p veaSsiâ 50 bani - - ■ V?- ■ ADMINISTRATI UNEA : ^ NTII4RA SFAWXU BOX Mit No. BE. Ce aţi făcut ? Zeflemele, înţelegeţi vă. Zigzaguri. Oameni şi lucruri. Memoriei Regelui. % CE AU FĂCUT? Ziarele liberale vorbesc cu multă laudă despre activitatea guvernului şi găsesc că el a făcut deja foarte mult pentru fericirea ţărei. Mărturisim, că nu înţelegem de loc pentru ce sunt atât de încântate ziarele acestea şi nu vedem de loc că guvernul liberal a făcut ceva până , acum pentru fericirea ţărei. Până acum guvernul nu s’a ocupat de cât cu numirea partizanilor în slujbe. Aceasta poate să fie o fericire pentru cei numiţi, dar încă nu ştim, dacă noui numiţi au să lucreze sau nu spre binele ţărei. A mai făcut ceva guvernul, ’şi-a satisfăcut ura în contra câtorva adversari. Acesta iarăşi nu e un fapt, care să merite laude. încolo nu vedem nimic. Ziarele liberale fac mare sgomot în jurul promisiune! date că alegerile vor fi libere. Dar mai înteiuri s’au făcut încă alegeri, pentru ca să ştim dacă făgăduiala dată va fi sau nu ţinută. Este o mare distanţă de la a făgădui un lucru şi până la îndeplinirea promisiune!. Şi apoi ar fi şi trist ca de la primele alegeri un guvern să alerge la violenţe şi presiuni. In general lupta nu devine acută, decât după ce un guvern a stat câţiva ani la putere şi a avut timpul să se uzeze, după ce a comis fapte care dau naştere la nemulţumiri serioase, după ce chiar în sinul partidului se facdizidenţe. Grosul alegătorilor, de obicei din primii ani ai unui guvern, este indiferent, şi nu se gândeşte la o schimbare de guvern. Aşa stând lucrurile e uşor unui guvern ca la primele alegeri să nu ingereze. Cu toate acestea, să nu uităm că, dorinţa prea tare a partizanilor de a fi aleşi şi teama guvernului de a nu avea o opoziţiune prea mare, face ca ingerinţele să nu lipsească chiar şi la cele d’întăi alegeri. In orice caz, cum liberalii nu prea au reputaţia de a fi ţinut tot-la-una făgăduelele făcute, nu credem că e nemerit să se facă prea mare gălăgie în jurul promisiunei d-lui Eleva şi că ar face mai bine ziarele liberale să aştepte alegerile pentru ca apoi să laude guvernul că a făcut alegeri libere. Să admitem însă, că alegerile au să fie libere, aceasta de sigur însă că nu va fi destul pentru ca să se poată zice că un guvern a făcut fericirea ţărei. Sunt nenumărate îndatoririle unui guvern, mai ales într’o ţară ca a noastră, în care sunt aşa de multe de făcut. A reduce deci programul unui guvern la alegeri libere, nu este a-i face o laudă mare. Cestiunea principală este ce are să facă guvernul, după ce se vor deschide corpurile legiuitoare. Cu ce proiecte de legi are să se prezinte, cum are să rezolve toate cestiunile importante asupra cărora ţara îşi are aţintite privirile. Şi fără îndoială, una dintre cele mai importante este situaţia financiară şi economică. Este dovedit azi că, mai ales pentru timpii de criză, sistemul nostru de impozite prezintă serioase inconveniente. Ce are să facă guvernul în această privinţă ? Iată o chestie foarte importantă asupra căreia ar face bine să se pronunţe guvernul şi presa guvernamentală, mai nainte de alegeri. Liberalii, cari au făcut totd’auna mare caz de constituţionalism trebue să ştie că într’un regim constituţional guvernul este dator să ceară consimţimîntul alegătorilor asupra reformelor pe care are să le facă, că în perioada electorală trebue săşi desvolte programul de reforme căci numai astfel alegători votînd pentru candidaţii guvernului, îşi dă implicit aprobarea lor pentru vederile guvernului, pentru chipul în care crede el să resolve diferitele probleme sociale. A vorbi în mod vag, de discursul pronunţat de d. Pallade în faţa câtorva negustori, sau de promisiunile d-lui Sturza făcute la întrunirea de la Hugo, aceasta nu însemnează nimic. Cînd spui că guvernul va înălţă industria şi va protege comerţul, n’ai făcut pe nimeni să priceapă ce are să facă guvernul. Sunt lucruri prea vagi, pentru ca să se poată pronunţa cineva asupra lor. In şapte ani de opoziţie, liberalii nu ne-au spus nimic despre vederile lor asupra organizăreî statului, nimeni nu ştie cum crede să guverneze. Au venit la putere prea pe neaşteptate, pentru ca să nu fie absolută nevoe de a explica lămurit. De aceea spunem că laudele ziarelor liberale, până acum, cel puţin, nu sunt la locul lor şi că ar face mai bine presa guvernamentală să ne spue mai lămurit ce are de gînd să facă guvernul. ZEFLEMELE ÎN SFÂRȘIT! ____ 5 A pfifit’o telegraful ! Multe zile fripte a făcut el tribunului, de numeroase plăceri l’a lipsit, da o să vadă şi el acuma. Să ducea omul la telegraf ca să anuute poporul de ex. că : «Tribunul poporului a avut un succes monstru la Brăila ». Imediat telegrafistii scoţind naşu prin vasista. Iţi trîntia în faţă art. 7. Să ducea altul ca să anunţe la Dorohoi, că soseşte tribuuul, imediat art. 7. Vreai să protestezi la Bucureşti că la cutare oraş tribuuul a fost împedicat să ţie intruuire, art. 7. Cum o dai şi cum o învirteai, te pocnea cu art. 7. Din pricina art. 7, tribunul nu mai avea moment fericit şi ţara întreagă era lipsită de vest de cele mai importante. Pentru tribunul poporului, art. 7 erea cea ce este umbra lui Bankó pentru „Macbeth.“ Să mai poftească acum domnii telegrafişti să scoată prin vasistas nasul cu art. 7. II tăiem, că așa a poruncit tribunul. De acuma s’a dus art 7. Libertatea a triumfat. Culegător. ÎNŢELEGEŢI DE «Voinţa Naţională» de aseară se miră că presa opoziţionistă face caz de declaraţiile făcute de d. general Budişteanu în chestia ofiţerilor de rezervă şi spune că d. Ministru de resboiu, n’a chemat pe ofiţerii demisionaţi, ci numai le-a acordat audienţa pe care au cerut’o; că nu le-a făgăduit nimic, ci numai le-a spus că dacă vor să reintre în armată să dea o petiţie camerelor. Atât şi nimic mai mult.. Să poate că «Voinţa» să aibă dreptate, dar noi n’am inventat ştirea de care am vorbit, ea a fost dată de gazeta d-lui Pallade. «Gazeta Poporului» a spus că d. ministru de resboili a chemat pe ofiţerii demisionaţi şi că la audienţă le-a făgăduit că va depune pe biroul Camerei un proiect de lege, pentru reprimirea lor în armată. Dacă ştirea gazetei d-lui Pallade, erea inexactă, atât mai rea pentru oficioasa care publică cu uşurinţă ştire atât de grave. Cea ce ne miră pe noi însă este că şi «Gazeta Poporului» publică notiţă din «Voinţa N.» fără cea mai mică explicaţie. După ce a dat naştere, prin infor maţia ei la toate comentariile, nu-i stă de loc bine să tacă pe mirate. E bine, chiar dacă ştirea «Voinţei» ar însemna că faţă cu protestările presei, guvernul înţelegând gravitatea actului d-lui Ministru de resboiu, bate în retragere. Şi ar fi şi mai bine dacă guvernul s’ar grăbi să facă o declaraţie categorică in această cestiune, deaarece ştirea «Voinţei» nu ne spune care sunt vederile guvernului, dacă el e, sau nu de părere să se recheme în armată ofiţerii demisionaţi ? Faptul e prea grav pentru ca o declaraţie categorică, din partea guvernului să se impue. Aşteptăm. CESTIUNEA REFORMELOR II ARMENIA Comtanlinopol, 24 Octombrie.— Poarta a trimes lui Şakir-paşa şi guvernatorilor generali al celor şease vilayete din Armenia regulamentul reformelor şi instrucţiuni pentru executarea lor, informând despre aceasta şi pe cei trei ambasadori. Aceştia vor cere publicarea resumată a reformelor la Constantinopol şi în provincii, în scopul de a asigura şi a satisface populaţiunile. Supravegherea palatului ministrului marinei de către trupe sa ordonat în urma unor scrisori cominatorii adresate ministrului. va fi luată de autoritatea în drept, de ministerul Şcoalelor. Şi atunci chiar se vor ivi pedica, căci dascălii noştri vor ţipa pînă la cer, că li se impun none îndatoriri, fără drepturi, cu alte vorbe «fără o altă plată». * Nu putem crede iarăşi în posibilitatea realizărei, pe calea iniţiativei private, a acestei frumoase idei. La noi toate mişcările generoase au avortat sau au remas numai in stare de desiderare, de planuri întocmite şi gata de pus în aplicare. Şi atîta tot. Ce s’au făcut planurile de respîndirea culture! în popor, şi mai ales la sate ? Ce s’au făcut cursurile de adulţi ? Ce resultat au avut planurile de popularizare prin publicarea de broşuri şi înfiinţarea de biblioteci prin centrele populare ? Nu este suficient ce fac «pentru popor» Societăţile pentru învăţătura şi cultura poporului român ; nu vedem nici o brinză —certe-ni-se expresia—din partea Societăţeî Datoria, din Iaşi şi din nartea altor instituţiuni sau Societăţi de soiul acestora. Tinerime universitare şi culte de la noi nu-i prea place să se ocupe cu astfel de «fleacuri». Este însă cea d’intriu în toate manifestaţiunile politice şi naţionale, acolo unde un resultat mai concret şi mai practic, şi mai iute de realisat, este de aşteptat. Iată pentru ce credem noi, că ideea scoasă la iveală de contrarelemeu in democraţie, nu se va putea realisa decit pe calea legei. Iată pentru ce sintem convinşi, ca ea nu se va putea realisa aşa curind, «căci nu suntem incă destul de preparaţi, şi altele, nevoi mult mai grele şi mai urgente, de la care se aşteaptă împăcarea elementelor sociale, sunt de realisat.» Asta o spun ei, ce! interesaţi. OMESI ŞI LUCRU CU EXTENSIUNEA UNIVERSITAIIA Se fac şi la noi progrese pe toate căile, incontestabil. Există o emulaţie în toţi, nn toate stratele pentru a merge înainte. Toţi am dori să fie «mai bine». Acum, că nu toţi contribuim cu aceeaşi putere, cu aceeaşi rîvnă spre acest ideal, pe care-l desemnăm cu aceste simple cuvinte«raaî bine», dar care implică în sine o schimbare totală în întreaga stare ,de lucruri actuală, aceasta este alta chestiune şi nu de aceasta ne vom ocupa. Voim numai să constatăm un singur fapt, pe acela, că am progresat, progresăm şi vom progresa şi maî mult, căci oricât ar fi de mare îndărătnicia omului, nepăsarea sau reaua fiavoinţă, lumea este tăiată înainte de şuvoiul vreme!, şi nu câteva secături i se pot opune. La noî, pe urmă, mai este o piedică, care zădărniceşte tot ce s’ar putea face: este lipsa de orice iniţiativă. Aşteptăm totul de la stat şi prin stat, şi această concepţiune ce 110 am făcut-o despre un stat a tot putinţe, a tot făcător, ne-a întărit în credinţa, că noi prin noi nu putem face absolut nimic, până ce activitatea noastră nu va purta ştampila oficialităţei. Afară de aceasta, mai est şi alt-ceva, tot aşa de puternică piedică ori-cărui progres şi de care cu toţi ne plingem, dar de care cu toţi ne temem, în adincul conştiinţei noastre. Este teama necunoscutului, a practicarei inovaţiunilor şi a aşezămintelor, care în alte părţi au întrat deja în vieaţa de toate zilele. Socotim încercarea lor ca un pericol naţional şi social, şi veşnic avem inainte pretextul acesta ridicol : «nu suntem încă destul de preparaţi, de copţi pentru iele..» Şi acest lucru se repetă de aproape patruzeci de ani de cînd am început să trăim din vieaţa cmlisaţiunei contimporane.* confrate democrat a scos la iveală o chestiune importantă, «extensiunea universitară.» Confratele zice aşa : «universităţile nu trebuie să dea numai profesionişti; ele trebuiesc să fie focare intelectuale«» !propune clar, ca profesorii universitari să facă cursuri serale pentru cei nediplomaţi,pentru aceia, pe cari regulele stabilite,şi condiţiunile cerute îi împiedică de urma cursurile ca studenţi. Autorul anonim al articolaşului în chestiune dă exemplu Bohemia şi Anglia, dar a uitat Belgia, unde aceste cursuri au cel mai desăvîrşit succes. Şi trebuie de notat, că acolo cursurile se plătesc. «Să se introducă şi la noi aceste cursuri, profesorii noştrii să se devoteze acestei extensiuni universitare»,foarte bine, dar nu puterii crede în realizarea acestei idei minunate a cita vreme iniţiativa nu ZIGZAGURI VANITAS Copil ce eşti!... Te simţi bolnav, se vede : Iţi dai tu seamă ce înseamnă lume Când vrei s'o umpli numai cu-al tău I nume Tu eşti un singur om,— oricât te-ai I crede / O rază 'n întunericul uitării ?... In fiecare strop — vieţi sunt multe, fii toate-o cer,— dar cine să le asculte In urletul talazurilor mării ! (Din volumul «Iubire“) A. Vlăhuţă. Memoriele Regelui 1 şi 3 Desvoltare liniştită în interior 24 Decembrie (5 Ianuarie). — Camera a fost amânată pentru 20 Decembrie , situ alinnea parlamentară numai este aşa de favorabilă şi primul ministru ar vrea să înlăture cu retragerea sa dificultăţile de care se teme din partea chiar a partisanilor săi. Dar domnul ţine tare la el. Liniştea domneşte in politica mare. Perechea domnească sărbătoreşte vesel ajunul Crăciunului; domniţa dintru’ntâiu e aşa de speriată de prea marea varietate de daruri, că prima ei mişcare nu tocmai, e de bucurie, dar in urmă e transportată şi se extaziază mai cu seamă la vederea miilor de lumini din pomul Crăciunului. 28 Decembrie (9 Ianuarie).—Domnul asistă la exerciţii de ale garnizoanei din Bucureşti, care se fac la douăsprezece kilometrii departe de oraş, şi se petrec în mod mulţumitor, cu toate că-i iarnă. Deja de mai multă vreme domnul îşi frământă capul cu ghidul de a-şi scăpa ţara de nevrednica legătură ce o leagă de Turcia ; e convins că România nu mai are trebuinţă de Sublima Poartă. El nădăjdueşte că are să potolească fierberea ce ar stirni in Europa un asemenea demers, întreprinzind in acelaş timp regularea chestiei israeliţilor români. Deja de mai multe ori a vorbit in chestia asta cu ministrul de finanţe. Şi lui Mavrogheni i s’a comunicat secretar. Dar amândoui fac obiecţii serioase. 29 Decembrie (10 Ianuarie). — Se priimeşte vestea morţei neaşteptate a lui Napoleon III. Domnitorul Carol e foarte mişcat şi moartea vechiului protector al principiului naţionalităţilor, căruia România îşî datorează existenţa ei ca stat, provocă în toată ţara un doliu spontanen şi sincer. Perechea domnească trimete împărătesei văduve şi prinţului împărătesc expresiunea cordialei sale simpatii şi adaogă : «Pentru, mine, amintirea bunătăţilor împăratului e pentru totd’auna gravată in inima mea». Strat trimite domnului, pe care ’1 felicită de anul nou, următorul tablou al situaţiuneî politice din Paris : «Aceleaşi lupte, aceiaşi lipsă de încredere in toate câmpurile şi aceiaşi nesiguranţă pentru ziua de mâine, ca şi mai nainte». U11 fel de armistiţiu s’ar fi făcut între Thiers şi majoritatea adunare! naţionale ; cu toate acestea nimeni nu’şî ascunde dificultăţile situaţiunei. 4 Majoritatea se îndărătniceşte voind să impue Franţei un rege pe care nu’l are şi pe care probabil că niciodată n’o sâ-i aibă, din causa neînţelegere! din tabăra monarchică în ce priveşte persoana suveranului. Dar e adevărat, că şi adepţii republicei sunt şi ei împărţiţi în două tabere. Cei care vor republica moderată şi conservatoare nu fac nimica pentru ea, şi cei care o vor în felul lui Gambetta şi Cie, lucreză să o facă pentru totdauna imposibilă. «In vreme ce monarhiştii sint reacţionari pina in gradul cel mai înalt, republicanii gambetişti fac parte din acea scoală, care din nenorocire face proseliţi in toată Europa şi care consistă a guverna cu discursuri goale de înţeles, cu banchete, cu manifestaţiuni în strade şi cu tot alaiul obicinuit demagogiei vulgare» , republicanii moderaţi, din contra, nu sunt nici destul de numeroşi, nici destul de muncitori ca s’o ia înainte. Strâns de aproape in mijlocul acestor elemente care se luptă intre ele, Thiers are sarcina să menţie ordinea, să plătească miliarde, să restaureze comereiul şi traficul. El n’o să aibă pace cu adunarea naţională, decât dacă ii va lăsa miinile cu rotiii libere ,să mânuească instrumentul care se cheamă sufragiul universal. Cu toată vigoarea de om tinar şi cu tot talentul imens al d-lui Thiers, cred că trebue să se aştepte la multe zguduiri înainte de ce să ajungă şi întemeieze o ordine de lucruri mulţumitoare şi stabilă». (Va urma). ŞTIRI DIN STRĂINĂTATE — Scandatele din Germania. — Ta timpul din urmă pressa germană s’a dedat unui sport de personalităţi, un fel fie spălare a rufelor murdare în public. Acum a rămas pe arena publică expus la toate atacurile, secretarul de sat, d. de Boettîcher, pe care-1 atacă toate partidele şi mai toată pressa. Astăzi s-au adus pe tapet afacerile personale şi de familie ale d-lui de Boetticher, pe care-l acuză nici mai mult, nici mai puţin fie cât de deturnare de fonduri publice pentru a salva situaţia financiară a socrului său, greu compromisă. Campania aceasta înverşunată a produs un resultat, căci publicul şi chiar ziarele moderate cer ca să se facă lumină adevărată. Incăpăţînarea ministerului de a ascunde câteva amănunte înteţesc atacurile şi desconsiderează guvernul întreg. — Scandate în Franţa. —Dl. Rouanet, deputat socialist, va cere în Cameră publicarea integrală a rapoartelor exportului oficial Plory şi a câtorva acte şi documente, necetite la desbaterile procesului drumurilor de fier din Sud, în care sunt amestecaţi mai mulţi oameni politici. Se prevede un scandal colosal, căci publicarea ar da pe faţă şi alte nume de persoane, sus puse, cari n’au fost de Ioc urmărite. — Condamnări i poliţiste.— Condamnările politice curg în Germania. Curtea din Brema a condamnat la doue luni şi jumeta e de închisoare pe un danez Petersen pentru les-majestate. In Germania pronunțarea chiar a numelui împăratului este considerata ca lesmajestate, căci se poate întâmpla ca politia să dea o interpretare după cum vrea ea, tonului vocea. ECOURI —Incendiu înfiorător.—La Saronsehek, aproape de Skurz, districtul Stargard, o casă în care se găseau 15 copii a ars. Zece copilaşi au pierit în flăcări, şi numai cinci au fost scăpaţi.