Lupta, octombrie 1895 (Anul 12, nr. 2684-2707)

1895-10-14 / nr. 2695

ANUL XII.­No. 2095 ABONAMENTE­­­IN TARA Un an .... ..................................... 40 lei Sense luni.......................................................................20 „ Trei luni ......................................................................10 „ Pentru învățaturi pe un nr......................................30 D­in STRAIN Etate Un ». . . . ............................................50 B­stease luni......................................................................25 „ Trei luni................................................. 15 . ■umărul 15 Bani REDACTIUNEA : PASAGIUL ROMAN No. 13. EDIȚIA A DOUA ORGAN DEMOCRAT-RADICAL SÂMBĂTĂ, 14 OCTOMBRIE 1895 ANUMCIURI ■ Pe pnțiua III, 30 litere, corp 7 . . 1 le« Iu­ia­­­n IV .................................25 bau) Imi» luaerte ti reelauie , „ . . . , 2 iei iiui# Pentru au unei uri a se adresa : LA ^LeAnsimiati^atî« 28mra»f lin nnsn&p veaSsiâ 50 bani - - ■­­ V?- ■ ADMINISTRATI UN­EA : ^ NTII4RA SFAWXU BOX Mit No. BE. Ce a­ţi făcut ? Zeflemele, înţelegeţi vă. Zigzaguri. Oameni şi lucruri. Memoriei­ Regelui. % CE AU FĂCUT? Ziarele liberale vorbesc cu multă laudă despre activitatea guvernului şi găsesc că el a făcut deja foarte mult pentru fericirea ţărei. Mărturisim, că nu înţelegem de loc pentru­ ce sunt atât de încântate zia­rele acestea şi nu vedem de loc că guvernul liberal a făcut ceva până , acum pentru fericirea ţărei. Până acum guvernul nu s’a ocu­pat de cât cu numirea partizanilor în slujbe. Aceasta poate să fie o feri­cire pentru cei numiţi, dar încă nu ştim, dacă noui numiţi au să lucreze sau nu spre binele ţărei. A mai făcut ceva guvernul, ’şi-a satisfăcut ura în contra câtor­va ad­versari. Acesta iarăşi nu e un fapt, care să merite laude. încolo nu vedem nimic. Ziarele liberale fac mare sgomot în jurul promisiune! date că alege­rile vor fi libere. Dar mai înteiuri s’au făcut încă alegeri, pentru­ ca să ştim dacă făgăduiala dată va fi sau nu ţinută. Este o mare distanţă de la a făgădui un lucru şi până la în­deplinirea promisiune!. Şi apoi ar fi şi trist ca de la pri­mele alegeri un guvern să alerge la violenţe şi presiuni. In general lupta nu devine acută, de­cât după­ ce un guvern a stat câţi­va ani la putere şi a avut timpul să se uzeze, după ce a comis fapte care dau naştere la nemulţumiri serioase, după­ ce chiar în sinul partidului se fac­­dizidenţe. Grosul alegătorilor, de obicei d­in primii ani ai unui guvern, este indi­ferent, şi nu se gândeşte la o schim­bare de guvern. Aşa stând lucrurile e uşor unui­­ guvern ca la primele alegeri să nu ingereze. Cu toate acestea, să nu ui­tăm că, dorinţa prea t­are a partizani­lor de a fi aleşi şi teama guvernu­lui de a nu avea o opoziţiune prea mare, face ca ingerinţele să nu lip­sească chiar şi la cele d’întăi alegeri. In ori­ce caz, cum liberalii nu prea au reputaţia de a fi ţinut tot-la-una făgăduelele făcute, nu credem că e nemerit să se facă prea mare gălă­gie în jurul promisiunei d-lui Eleva şi că ar face mai bine ziarele libe­rale să aştepte alegerile pentru ca a­­poi să laude guvernul că a făcut a­­legeri libere. Să admitem însă, că alegerile au să fie libere, aceasta de sigur însă că nu va fi destul pentru ca să se poată zice că un guvern a făcut fe­ricirea ţărei. Sunt nenumărate înda­toririle unui guvern, mai ales într’o ţară ca a noastră, în care sunt aşa de multe de făcut. A reduce deci pro­gramul unui guvern la alegeri libere,­­ nu este a-i face o laudă mare. Cestiunea principală este ce are să facă guvernul, după ce se vor des­­chide corpurile legiuitoare. Cu ce pro­iecte de legi are să se prezinte, cum are să rezolve toate cestiunile im­portante asupra cărora ţara îşi are aţintite privirile. Şi fără îndoială, una dintre cele mai importante este situaţia finan­ciară şi economică. Este dovedit azi că, mai ales pen­tru timpii de criză, sistemul nostru de impozite prezintă serioase incon­veniente.­­ Ce are să facă guvernul în această privinţă ? Iată o chestie foarte importantă asupra căreia ar face bine să se pro­nunţe guvernul şi presa guvernamen­tală, mai nainte de alegeri. Liberalii, cari au­ făcut tot­d’auna mare caz de constituţionalism tre­­bue să ştie că într’un regim consti­tuţional guvernul este dator să ceară consimţimîntul alegătorilor asupra reformelor pe care are să le facă, că în perioada electorală trebue să­­şi desvolte programul de reforme căci numai ast­fel alegători votînd pentru candidaţii guvernului, îşi dă implicit aprobarea lor pentru vede­rile guvernului, pentru chipul în care crede el să resolve diferitele probleme sociale. A vorbi în mod vag, de discur­sul pronunţat de d. Pallade în faţa câtor­va negustori, sau de promi­siunile d-lui Sturza făcute la întru­nirea de la Hugo, aceasta nu însem­nează nimic. Cînd spui că guvernul va înălţă industria şi va protege comerţul, n’ai făcut pe nimeni să priceapă ce are să facă guvernul. Sunt lucruri prea vagi, pentru­ ca să se poată pronunţa cine­va asupra lor. In şapte ani de opoziţie, liberalii nu ne-au spus nimic despre vede­rile lor asupra organizăreî statului, nimeni nu ştie cum crede să guver­neze. Au venit la putere prea pe neaşteptate, pentru­ ca să nu fie ab­solută nevoe de a explica lămurit. De aceea spunem că laudele zia­relor liberale, până acum, cel puţin, nu sunt la locul lor şi că ar face mai bine presa guvernamentală să ne spue mai lămurit ce are de gînd să facă guvernul. ZEFLEMELE ÎN SFÂRȘIT! ____ 5 A pfifit’o telegraful ! Multe zile fripte a făcut el tribunului, de numeroase plăceri l’a lipsit, da o să vadă şi el acuma. Să ducea omul la telegraf ca să anuute poporul de ex. că : «Tribunul poporului a avut un succes monstru la Brăila ». Imediat telegrafistii scoţind naşu prin vasista. Iţi trîn­tia în faţă art. 7. Să ducea altul ca să anunţe la Dorohoi, că so­­seşte tribuuul, imediat art. 7. Vreai să protestezi la Bucureşti că la cutare o­­raş tribuuul a fost împedicat să ţie intruuire, art. 7. Cum o dai şi cum o învirteai, te pocnea cu art. 7. Din pricina art. 7, tribunul nu mai avea moment fericit şi ţara întreagă era lipsită de vest de cele mai importante. Pentru tribunul poporului, art. 7 erea cea­ ce este umbra lui Bankó pentru „Macbeth.“ Să mai poftească acum domnii telegrafişti să scoată prin vasistas nasul cu art. 7. II tăiem, că așa a poruncit tribunul. De acuma s’a dus art 7. Libertatea a triumfat. Culegător. ÎNŢELEGEŢI DE «Voinţa Naţională» de aseară se miră că presa opoziţionistă face caz de declaraţiile făcute de d. general Budişteanu în chestia ofiţerilor de re­zervă şi spune că d. Ministru de res­­boiu, n’a chemat pe ofiţerii demisio­naţi, ci numai le-a acordat audienţa pe care au cerut’o; că nu le-a făgă­duit nimic, ci numai le-a spus că dacă vor să reintre în armată să dea o petiţie camerelor. Atât şi nimic mai mult.. Să poate că «Voinţa» să aibă drep­tate, dar noi n’am inventat ştirea de care am vorbit, ea a fost dată de ga­zeta d-lui Pallade. «Gazeta Poporului» a spus că d. ministru de resboili a chemat pe ofi­ţerii demisionaţi şi că la audienţă le-a făgăduit că va depune pe biroul Ca­merei un proiect de lege, pentru re­primirea lor în armată. Dacă ştirea gazetei d-lui Pallade, erea inexactă, atât mai rea pentru o­­ficioasa care publică cu uşurinţă ştire atât de grave. Cea­ ce ne miră pe noi însă este că şi «Gazeta Poporului» publică notiţă d­in «Voinţa N.» fără cea mai mică explicaţie. După ce a dat naştere, prin infor­ maţia ei la toate comentariile, nu-i stă de loc bine să tacă pe mirate. E bine, chiar dacă ştirea «Voinţei» ar însemna că faţă cu protestările presei, guvernul înţelegând gravitatea actului d-lui Ministru de resboiu, bate în retragere. Şi ar fi şi mai bine dacă guvernul s’ar grăbi să facă o declaraţie catego­rică in această cestiune, de­aare­ce şti­rea «Voinţei» nu ne spune care sunt vederile guvernului, dacă el e, sau nu de părere să se recheme în armată o­­fiţerii demisionaţi ? Faptul e prea grav pentru­ ca o declaraţie categorică, din partea guvernului să se impue. Aşteptăm. CESTIUNEA REFORMELOR II­ ARMENIA Comtanlinopol, 24 Octombrie.— Poarta a trimes lui Şakir-paşa şi guvernatorilor generali al celor şease vilayete din Armenia regu­lamentul reformelor şi instrucţiuni pentru executarea lor, informând despre aceasta şi pe cei trei am­basadori. Aceştia vor cere publi­carea resumată a reformelor la Constantinopol şi în provincii, în scopul de a asigura şi a satisface populaţiunile. Supravegherea palatului minis­trului marinei de către trupe sa ordonat în urma unor scrisori co­minatorii adresate ministrului. va fi luată de autoritatea în drept, de m­i­­­nisterul Şcoalelor. Şi atunci chiar se vor ivi p­edica, căci dascălii noştri­ vor ţipa pînă la cer, că li se impun none îndato­riri, fără drepturi, cu alte vorbe «fără o altă plată». * Nu putem crede iară­şi în posibilitatea realizărei, pe calea iniţiativei private, a acestei frumoase idei. La noi to­ate mişcările generoase au a­­vortat sau au re­mas numai in stare de desiderare, de planuri întocmite şi gata de pus în aplicare. Şi atîta tot. Ce s’au făcut planurile de respîndirea culture! în popor, şi mai ales la sate ? Ce s’au făcut cursurile de adulţi ? Ce re­­sultat au avut planurile de popularizare prin publicarea de broşuri şi înfiinţarea de biblioteci prin centrele populare ? Nu este suficient ce fac «pentru popor» Societăţile pentru învăţătura şi cultura poporului român ; nu vedem nici o brinză —certe-ni-se expresia—d­in partea Socie­­tăţeî Datoria, d­in Iaşi şi din n­artea altor instituţiuni sau Societăţi de soiul acestora. Tinerime­ universitare şi culte de la noi nu-i prea place să se ocupe cu ast­fel de «fleacuri». Este însă cea d’intriu în toate manifestaţiunile politice şi naţionale, acolo unde un resultat mai concret şi mai practic, şi mai iute de realisat, este de aşteptat. Iată pentru ce credem noi, că ideea scoasă la iveală de contrarele­meu in de­mocraţie, nu se va putea realisa de­cit pe calea legei. Iată pentru ce sintem­ con­vinşi, ca ea nu se va putea realisa aşa curind, «căci nu suntem incă destul de preparaţi, şi altele, nevoi mult mai grele şi mai urgente, de la care se aşteaptă îm­păcarea elementelor sociale, sunt de rea­lisat.» Asta o spun ei, ce! interesaţi. O­MESI ŞI LUCRU­ CU EXTENSIUNEA UNIVERSITAIIA Se fac şi la noi progrese pe toate căile, incontestabil. Există o emulaţie în toţi, nn toate stratele pentru a merge înainte. Toţi am dori să fie «mai bine». Acum, că nu toţi contribuim cu aceeaşi putere, cu a­­ceeaşi rîvnă spre acest ideal, pe care-l desemnăm cu aceste simple cuvinte­«raaî bine», dar care implică în sine o schim­bare totală în întreaga stare ,de lucruri actuală, aceasta este alta chestiune şi nu de aceasta ne vom ocupa. Voim numai să constatăm un singur fapt, pe acela, că am progresat, progre­săm şi vom progresa şi m­aî mult, căci ori­cât ar fi de mare îndărătnicia omului, nepăsarea sau reaua fiavoinţă, lumea este tăiată înainte de şuvoiul vreme!, şi nu câte­va secături i se pot opune. La noî, pe urmă, mai este o piedică, care zădărniceşte tot ce s’ar putea face: este lipsa de ori­ce iniţiativă. Aşteptăm totul de la stat şi prin stat, şi această concepţiune ce 110­ am făcut-o despre un stat a tot putinţe, a tot făcător, ne-a în­tărit în credinţa, că noi prin noi nu pu­tem­ face absolut nimic, până ce activita­tea noastră nu va purta ştampila oficia­­lităţei. Afară de aceasta, mai es­t şi alt-ceva, tot aşa de puternică piedică ori-cărui pro­gres şi de care cu toţi ne plingem, dar de care cu toţi ne temem, în adincul con­ştiinţei noastre. Este teama necunoscutului, a practicarei inovaţiunilor şi a aşezămin­telor, care în alte părţi au întrat deja în vieaţa de toate zilele. Socotim încercarea lor ca un pericol naţional şi social, şi veşnic avem i­­nainte pretextul acesta ridicol : «nu sun­tem încă destul de preparaţi, de copţi pentru iele..» Şi acest lucru se repetă de aproape patru­zeci de ani de cînd am­ început să trăim din vieaţa cm­­lisaţiunei contimpo­rane.* confrate democrat a scos la iveală o chestiune importantă, «extensiunea uni­versitară.» Confratele zice aşa : «universităţile nu trebuie să dea numai profesionişti; ele trebuiesc să fie focare intelectuale«» !pro­­pune clar, ca profesorii universitari să facă cursuri serale pentru cei ne­diplomaţi,pen­tru aceia, pe cari regulele stabilite,şi con­­diţiunile cerute îi împiedică de urma cur­surile ca studenţi. Autorul anonim al articolaşului în ches­tiune dă exemplu Bohemia şi Anglia, dar a uitat Belgia, unde aceste cursuri au cel mai desăvîrşit succes. Şi trebuie de notat, că acolo cursurile se plătesc. «Să se introducă şi la noi aceste cur­suri, profesorii noştrii să se devoteze a­­cestei extensiuni universitare»,foarte bine, dar nu puterii crede în realizarea acestei idei minunate a cita vreme iniţiativa nu Z­IGZAGURI VANITAS Copil ce eşti!... Te simţi bolnav, se vede : Iţi dai tu seamă ce înseamnă lume Când vrei s'o umpli numai cu-al tău I nume Tu eşti un singur om,— ori­cât te-ai I crede / O rază 'n întunericul uitării ?... In fie­care strop — vieţi sunt multe, fii toate-o cer,— dar cine să le asculte In urletul talazurilor mării ! (Din volumul «Iubire“) A. Vlăhuţă. Memoriele Regelui 1 ş­i 3 Desvoltare liniştită în interior 24 Decembrie (5 Ianuarie). — Ca­mera a fost amânată pentru 20 De­cembrie , si­tu alin­nea parlamentară nu­mai este aşa de favorabilă şi primul ministru ar vrea să înlăture cu re­tragerea sa dificultăţile de care se teme din partea ch­iar a partisanilor săi. Dar domnul ţine tare la el. Li­­niştea domneşte in politica mare. Perechea domnească sărbătoreşte vesel ajunul Crăciunului; domniţa dintru’ntâiu e aşa de speriată de prea marea varietate de daruri, că prima ei mişcare nu tocmai, e de bu­curie, dar in urmă e transportată şi se extaziază mai cu seamă la vederea miilor de lumini din pomul Crăciu­nului. 28 Decembrie (9 Ianuarie).—Dom­nul asistă la exerciţii de ale garni­zoanei din Bucureşti, care se fac la două­spre­zece kilometrii departe de oraş, şi se petrec în mod mulţumitor, cu toate că-i iarnă. Deja de mai multă vreme domnul îşi frământă capul cu ghidul de a-şi scăpa ţara de nevrednica legătură ce o leagă de Turcia ; e convins că Ro­mânia nu mai are trebuinţă de Su­blima Poartă. El nădăjdueşte că are să potolească fierberea ce ar stirni in Europa un asemenea demers, între­­prinzind in acelaş timp regularea chestiei israeliţilor români. Deja de mai multe ori a vorbit in chestia asta cu ministrul de finanţe. Şi lui Mavro­­gheni i s’a comunicat secretar. Dar amândoui fac obiecţii serioase. 29 Decembrie (10 Ianuarie). — Se priimeşte vestea morţei neaşteptate a lui Napoleon III. Domnitorul Carol e foarte mişcat şi moartea vechiului protector al principiului naţionalităţi­lor, căruia România îşî datorează e­­xistenţa ei ca stat, provocă în toată ţara un doliu spontanen şi sincer. Perechea domnească trimete împă­rătesei văduve şi prinţului împără­tesc expresiunea cordialei sale simpatii şi adaogă : «Pentru­, mine, amintirea bunătăţilor împăratului e pentru tot­­­d’auna gravată in inima mea». Strat trimite domnului, pe care ’1 felicită de anul nou, următorul ta­blou al situaţiuneî politice din Paris : «Aceleaşi lupte, aceiaşi lipsă de în­credere in toate câmpurile şi aceiaşi nesiguranţă pentru ziua de mâine, ca şi mai nainte». U11 fel de armistiţiu s’ar fi făcut între Thiers şi majorita­tea adunare! naţionale ; cu toate aces­tea nimeni nu’şî ascunde dificultăţile situaţi­unei. 4 Majoritatea se îndărătniceşte voind să impue Franţei un rege pe care nu’l are şi pe care probabil că nici­odată n’o sâ-i aibă, din causa neînţelegere! din tabăra monarchică în ce priveşte persoana suveranului. Dar e adevărat, că şi adepţii republicei sunt şi ei îm­părţiţi în două tabere. Cei care vor republica moderată şi conservatoare nu fac nimica pentru ea, şi cei care o vor în felul lui Gambetta şi C­ie, lu­­creză să o facă pentru tot­dauna impo­sibilă. «In vreme ce monarhiştii sint reacţionari pina in gradul cel mai înalt, republicanii gambetişti fac parte din acea scoală, care din nenorocire face proseliţi in toată Europa şi care consistă a guverna cu discursuri goale de înţeles, cu banchete, cu mani­fes­taţi­uni în strade şi cu tot alaiul obi­cinuit demagogiei vulgare» , republi­canii moderaţi, din contra, nu sunt nici destul de numeroşi, nici destul de muncitori ca s’o ia înainte. Strâns de aproape in mijlocul acestor ele­mente care se luptă intre ele, Thiers are sarcina să menţie ordinea, să plă­tească miliarde, să restaureze comer­­eiul şi traficul. El n’o să aibă pace cu adunarea naţională, decât dacă ii va lăsa miinile cu ro­tiii libere ,să mâ­­nuească instrumentul care se cheamă sufragiul universal. Cu toată vigoarea de om tinar şi cu tot talentul imens al d-lui Thiers, cred că trebue să se aştepte la multe zguduiri înainte de ce să ajungă şi întemeieze o ordine de lucruri mulţumitoare şi stabilă». (Va urm­a). ŞTIRI DIN STRĂINĂTATE — Scandatele din Germania. — Ta timpul din urm­ă pressa germană s’a de­dat unui sport de personalităţi, un fel fie spălare a rufelor murdare în public. Acum a rămas pe arena publică expus la toate atacurile, secretarul de s­at, d. de Boettîcher, pe care-1 atacă toate partidele şi mai toată pressa. Astăzi s-au adus pe tapet afacerile per­sonale şi de familie a­le d-lui de Boetti­­cher, pe care-l acuză nici mai mult, nici mai puţin fie cât de deturnare de fonduri publice pentru a salva situaţia financiară a socrului său, greu compromisă. Campania aceasta înverşunată a produs un resultat, căci publicul şi chiar zi­a­­rele moderate cer ca să se facă lumină adevărată. Incăpăţînarea ministerului de a ascunde câte­va amănunte înteţesc ata­curile şi desconsiderează guvernul întreg. — Scandate în Franţa. —Dl. Roua­­net, deputat socialist, va cere în Cameră publicarea integrală a rapoartelor expor­tului oficial Plory şi a câtor­va acte şi documente, ne­cetite la desbaterile­ pro­cesului drumurilor de fier din Sud, în care sunt amestecaţi mai mulţi oameni politici. Se prevede un scandal colosal, căci pu­blicarea ar da pe faţă şi alte nume de persoane, sus puse, cari n’au fost de Ioc urmărite. — Condamnări i poliţiste.— Condam­nările politice curg în Germania. Curtea din Brema a condamnat la doue luni şi jumeta e de închisoare pe un da­nez Petersen pentru les-majestate. In Germania pronunțarea chiar a nu­melui împăratului este considerata ca les­­majestate, căci se poate întâmpla ca poli­tia să dea o interpretare după cum vrea ea, tonului vocea. ECOURI —Incendiu înfiorător.—La Saron­­sehek, aproape de Skurz, districtul Star­­gard, o casă în care se găseau 15 copii a ars. Zece copilaşi au pierit în flăcări, şi numai cinci au fost scăpaţi.

Next