Lupta, noiembrie 1895 (Anul 12, nr. 2708-2729)

1895-11-26 / nr. 2727

ANUL XII.—No. 2727 USIOUMEN­TE D­IN TARA Un an...........................................................................*0 lei pease luni.......................................................................20 . Trei luni.................................................................. Pentru învățători pe un an......................................30 „ IN STRAIN­ETATE Un an........................... 50 „ Șease luni.......................................................................25 „ Trei luni............................................................ 15 A UB'jR9éE°aa!3 S5 Bats! REDACTIUNEA : MMíSAGtlUU KOMM Mo. 13. EDIŢIA A DOUA ORGAN DEMOCRAT-RADICAL DUMINICA., 26 NOEMBRIE 1895 A1IÜI1GIURI 11 Pe pagina III, 30 litere, corp 7 Tj. . . 1 lei­ linia „ B IV „ .... 25 bani linia Inaerte si reclame , „ .... 2 lei linia Pentru imunciuri a se adresa: LA £.de«iMfsifff*a$ijB SEfauPiiliil Ilm­ssesBBaCB* ADMINISTRATIUNE ST»AJ»A SFAMTSJ IOMBCM ESHBXS&a CANDIDAŢII OPOZIŢIEI IMM IAŞI COLEGIUL I DE CAMERA 26 Noembre dd. dr. V. Filipescu, Nicu Manu, Dimitrie Greceanu, C. Cuza. COLEGIUL II DE CAMERA 27 Noembre dd. A. A. Bădărău, M. Micolaidi, V. Vlădescu, Iorgu Catargiu, Gheorghe Botez, Costea Hali­COLEGIUL III DE CAMERA 28 Noembre dl. A. G. Dabija. INGERINŢELE Vorbind ori de chipul în care s’am­ făcut alegerile, spuneam, că dacă gu­vernul a făcut numai teribile inge­rinţe aşa zise morale, aceasta­ se da­­toreşte faptului, că fiind date con­­diţiunile în care să schimbă la noi guvernele şi puţina rezistenţă a cor­pului­­electoral, toată lumea erea si­gură că guvernul pare să reuşească în alegeri. Adâugam in acelaşi timp, că de­sigur, dacă guvernul ar fi simţit undeva că rezultatul e­­problematic, ar fi recurs şi la bande. Nu credeam că aşa iute va fi do­vedit că aveam perfectă dreptate, cind­ vorbeam în acest mod despre guvernul liberal. Chiar în momentul cînd scriam, la Galaţi, unul din cele două oraşe în care a fost balotagiu la alegerile pentru Senat, bandele au şi început să lucreze. A vizat guvernul că ameninţările, sechestrările, scotoci­rile prin buzunare, supravegherea ce­tăţenilor, în sfîrşit toate măsurile în­­chisitoriale, toate ingerinţele morale nu au putut asigura reuşita candi­daţilor sei, şi imediat s’a năsputit cu violenţă asupra adversarilor. Liberalii dizidenţi din Galaţi au scos un ziar. Imediat poliţia l’a sec­­hestrat, i’a dat foc. A îndrăsnit d. Nebuneli, un cetăţean notabil din oraş,­­să protesteze în contra vanda­lismului poliţienesc, numai de cit cu brutalitatea care îi caracteriză pe cei de la guvern, s’au repezit asupra d-sale şi l’au arestat. Dacă reuşind în unanimitate şi a­­vînd numai două balotagii şi libera­lii recurg la asemenea acte scanda­loase, ce credeţi că ar fi făcut ei dacă cădeaţi în cîte­va oraşe ? Cînd au anunţat că venind la pu­tere, reiau firul domniei lor de unde i-au lăsat la 1888, ţara a înţeles,, cum înţeleg ei să guverneze. Şi cetă­ţenii cari au simţit oribilul guvernu­lui de la 1888 nevoind să mai în­cerce odată armele de luptă ale li­beralilor s’au supus acestei domnii de teroare, care nu are nimic de co­mun cu un guvern constituţional. Am spus’o în nenumărate rînduri că liberalii sunt ca o armată de in­vazie. Ei nu respectă nimic, nu ţin socoteală de nimic, nu se dau îna­poi de la nici o oroare. Cea mai mică veleitate de independenţă, cel mai neînsemnat act de opoziţie e pedepsit cu cea din urmă asprime. Ei nu admit că atunci cînd dom­nesc ei să se găsească un singur om în ţară, care să nu se supue voinţei lor. Cea­ ce s’a petrecut la Galaţi este cea mai strălucită dovadă, că oa­menii aceştia nu au înveţat nimic în cei opt ani de opoziţie, că au ră­mas tot ce ereau la 1888, că au să guverne tot prin acele mijloace de­testabile, că au să comită aceleaşi acte revoltătoare. De alt­fel modul în care s’au pre­zentat in faţa ţărei, după ce au luat puterea, esplică în de-ajuns acest fapt. Ce au spus ei în toate întruni­rile în care au vorbit? Nimic alt­ceva, de cit au înjurat pe adversari, au făgăduit că roiau firul domniei lor, de unde l’au lăsat la 1888, şi au explicat venirea lor la putere, ca un semn al dumnezeirei că va fi resboî. Spus’au ei un cuvînt măcar des­pre ce au să facă la putere ? Vor­­bit-au ei o secundă cel puţin despre nevoile cetăţenilor ? Nu. Aceasta ar fi însemnat că eî vor să capete în­crederea cetăţenilor, cărora le dă o consideraţie oare­care, şi liberalii nu vor să guverne prin încrederea ce­tăţenilor, eî guvernă prin forţă, prin teroare. Pe mine unul scenele cari s’au petrecut atît î­n timpul alegerilor, cit şi ridiculul luptei prin circulări nu m’a surprins de loc. Ii cunosc perfect pe aceşti onora­bili. Ei nu sunt capabili de alt­ceva de cit de a fi ridiculi şi violenţi. In­culţi şi barbari ca ori­ce sectă asu­pra căreia civilizaţia nu a avut nici un efect, ei îşi esplică fenomenele pentru a căror pricepere trebue o cultură mai serioasă, prin intervenţia dumnezeirei, iar în contactul lor cu cei pe cari nu-i socoate din secta lor, sunt violenţi, netoleranţi, bru­­tali. Toată lumea simte, că liberalii sunt o castă aparte, că odată ajunşi la putere, de fapt starea de asediu este proclamată, libertăţile suspen­date şi cei ce ar vroi să facă cel mai mic act de independenţă sunt executaţi în mod sumar. Şi cînd acesta este guvernul, care a prezidat alegerile, se mai poate mira cineva că el a avut unanimi­tăţi ? Dar ce, vroiţi ca funcţionarii să aibă atîta statornicie în principii în cit să meargă pînă a se expune să rămîe pe drumuri ? Voiţi ca pro­prietarii, negustorii şi antreprenorii să se expue a fi sărăciţi în 24 de ore ? Nu trebue să uităm un singur moment că guvernul liberal e un guvern de teroare şi că în contra lui trebue luptat ai ultima energie. v. jucările cari au adus şi însoţit a­­facerile turceşti, dă naştere la te­meri în privinţa creşterii nemul­ţumirii. Nu sunt nici îngrămădiri, nici alte incidente în faţa ambasadei engleze. Said-paşa primeşte mulţi de­legaţi şi personagii înalte. REFUGIAREA LUI SAID-PAŞA Căuşele Constantinopol, 6 Decembre. — Said paşa se află încă la amba­sada englesească. Silinţele delegaţilor sultanului Pentru al hotărî să părăsească re­tragerea sa, au căzut, cu toate a­­firmările lor că n’are nimic de temut. Motivele, cari au împins pe Said paşa să se retragă la am­basada englesească, sunt aceleaşi ca în afacerea lui Kramil paşa : te­meri pentru siguranţa sa. Impresiunea la Viena şi Constanti­nopol Viena, 6 Decembre.—Se anunţă din Constantinopol Corespondenţei Politice că incidentul lui Said­ paşa provoacă o sensaţiune enormă şi adînci păreri de rău în cercurile diplomatice. Există o analogie bătătoare la ochi între acest incident, şi împre­ Relurnaţii alegerilor la colegiile Universitare Ieri, Vineri, s’au făcut alegerile cole­giilor universitare din Bucureşti şi Iaşi. Iată rezultatul : Universitatea din Bucureşti înscrişi 62, Votanţi 55. T. Maiorescu, cons., 28 voturi ales. C. Canti In­, liberal, 24 « B. Hasdeu, radical, 3­4 Universitatea din Iași Votanți 34. P. Poni, liberal, 34 voturi, ales. Alt candidat n’a mai fost. POPORUL A TRIUMFAT Ori­ce ar zice reacţiunea, naţiunea e fe­ricită. Poporul a triumfat ! Iar i-a venit vremea şi lui cînd ii vine, îi vine vremea. Reacţiunea tot o maî păţea pe ici pe colo, poporul însă e tare pe toată linia. Musiu Ghiţă strigă : Să trăiască conu Nicu ! să trăiască nigoţu! de trei zile şi tot de atunci ciocneşte sticla cu musiu Nae. — Să poftească, musiu Mihalache ! — Aşi'! Nici că s’a văzut. — Te joci cu poporu. — Să trăiască conu Nicu ! — Şi nigoţu ! Ura ! Ş’apoî cu maşalaua şi cu luleaua. Poporul e suveran ! — Dar guvernul, care voeşte să se con­sulte cu naţiunea la cel maî mic pas, a trimes comisarii şi epistaţiî să îa avizul poporului asupra votului. — E sicre­t votu ! spune Musiu Ghiţă — Aşa-î Musiu Ghiţă, îi răspunde co­misarul, da gubernul cum o să ştie vo­inţa poporului, dacă nu i-or arăta ce pui în plic? Ce-i năsdrăvan ? — Păi c’aşa e. Pă cin să pui ? P’aî noştri!! — Mulţumesc, Musiu Ghiţă. P’ai noştriî îi va vota şi gubernul, dacă aşa porunciţi. — Fireşte că poruncesc ! sughiţă Mu­siu Ghiţă, Jip. CADEE.E ? Şeful nostru d. G. Panu a candidat la colegiul I de Senat din Huşi şi la cole­giul al II-lea de Senat din Iaşi. La Huşi a întrunit 26 de voturi, iar la Iaşi 165. Pentru ca să fi fost ales­iî trebuia­u în­­tr’un loc 33, iar in altu 192. Faţă cu mijloacele întrebuinţate de li­berali, faţă cu urmărirea la care au fost supuşi alegătorii şi avind în vedere şi slăbiciunea colegiilor electorale, această nereuşită a şefului nostru nu poate să fie considerată ca o cădere. De alt­fel, ce poţi să zici cînd vezi că toţi liberalii de valoare ai ţărei au căzut în faţa unor nulităţi? Noi am spus-o în­tot­dea­una că siste­mul electoral trebue schimbat. Cu cole­giile actuale guvernul va fi vecinic bi­ruitor, şi ori­cind un guvern fără scru­pule şi care recurge la ingerinţe făţişe, va alege unanimităţi în corpurile le­giuitoare. Această stare de lucruri nu­­poate însă să dureze mult fără pericol pentru cei cari abuzează în chipul acesta­­de putere. C. EVENIMENTELE DEV ORIENT Gestiunea Staţionarelor Poarta n’a respuns încă în mod negativ cererilor ambasadorilor in ceea ce priveşte cestiunea celui de al doilea staţionar; n’a făcut de cît în­cercări pentru a-i ruga să se abţină în cererea lor. Ambasadorii n’au mai făcut nici un demers nou, pentru că Domnu Combes, ambasadorul Franciei, n’are încă instrucțiuni și D-na de Nefidow. am ambasadorul Rusiei, este indispus; disposiţiunile locuitorilor musulmani nu sunt de alminterlea neliniştitoare. Azi, ambasadorii au avut o întru­nire în această privinţă. Se crede că Poarta nu va mai face obiecţiuni. Se consideră că o schimbare mi­nisterială nu este cu neputinţă. Măcelurile din Armenia. — Memoran­dul consulilor străini.— Roma, 6 Decembrie.—Agenţia Şte­fani, află din Constantinopol, că con­sulii Italiei, Engjitereî, Franciei şi Rusiei la Erzerum, au semnat un memorand asupra măcelului de la 30 Octombrie, constatind că măcelul n’a fost provocat de armeni. Știri din interiorul Armeniei lip­sesc de la 26 Noembrie, de­oare­ce comunicațiile sunt întrerupte din ca­uza căderii zăpezii. sileşte să-l potolească. Mitropolitul Mol­dovei relusă să ia parte la şedinţele sinodului pentru că nu vrea să fie de părerea acestei adunări, care nu vede în el pe egalul mitropolitului din Bucureşti, c­a mitropolit -primat, dar subordonatul lui, şi pentru că reclamă drepturi vechi ale scaunului de la Iaşi, care nu vrea să auză de o supremaţie a scaunului din Bucureşti in urma acestei protestări, a fost sus­pendat de sinod. (Va urma) SITUAŢIA FINANCIARA A AUSTRIEI Viena, 5 Decembrie.—Cercurile par­lamentare şi ziarele exprimă marea lor mulţumire in privinţa raportului financiar, care s’a publicat de curînd şi din care resultă că excedentul a­­nului 1894 se urcă la 20,000,000 de fiorini, cel mai favorabil resultat bu­getar ce a putut exista în Austria. Bani In casă la finele anului 1894 erau de 211400000 fiorini, cu toată În­trebuințarea a 24000000 pentru regu­­larisarea valutei. @Res­erva indispensabilă pentru chel­­tuelile statului se crede că este de 160000000, deci guvernul dispune de 50000000 libere. Statistica produsului impozitelor în timpul primelor trei trimestre din 1895, dă ca sporire de venituri nete la 13000000, afară de asta datoria flo­tantă a scăzut cu 48000000, fără îm­prumut nou sau impozite noi. Memoriele Regelui 1 a *7 3 Neînţelegeri cu Poarta. 15 (27) Octombrie. — Domnitorul Carol se duce la București pentru ma­nevrele mici. 17 (29) Octombrie.—Regele Ioan al Saxei a murit; fiul său Albert ,l-a urmat pe tron. Se știe că actuala re­gină, Carola, e vară cu domnitorul Carol. 23 Octombrie (4 Noembrie).—Dom­nitorul a terminat inspecţia trupelor la Tecuciu şi a pus, în mijlocul unei solemnităţi mari, cea dintâi- peatră pentru cheiul de la Galaţi; participa­rea publicului era mare şi răspundea la importanţa acestei construcţii. Galaţii e pe cale de a se transforma cu totul sub direcţia actualului pre­fect, prinţul Moruzi; canalizarea ora­şului e începută şi domnitorul a per­­curs două chilometre deja terminat din acest canal măreţ, care a fost lu­minat strălucit pentru această împrej­­mare. Oraşul va fi alimentat cu apă şi drumul de fier trebue să meargă pină in port, îndată ce cheiul va fi gata de a lungul malului. De la Galaţi, domnitorul a coborît Dunărea pe «Ştefan cel Mare» pînă la Ismail şi a petrecut acolo o zi. De la Bolgrad şi de la Gahui au venit de­putaţii ca să ceară pentru districtele din Basarabia mai multă solicitudine şi cu deosebire să se facă drumuri, căci lipsesc mijloacele de trafic. La Brăila, unde domnitorul ajunge astăzi, ca şi in Basarabia, ca şi la Ga­laţi, vederile aimei comerciale sunt cam întunecate din pricina recoltei rele şi a crisei financiare care bintue in toată Europa; cu toate acestea en­­tusiasmul pentru domnitor e mare şi încă n’a fost priimit cu atîta căldură ca anul acesta. Punerea celei dint­i­ pietre a cheiu-u lui celui nou se face la Brăila, ca şi în Galaţi, cu asistenţa clerului. Dom­nitorul Carol se interesează viu de a­­ceste lucrări şi nădăjdueşte că siste­mul primitiv de Încărcare şi descăr­care va înceta curind, înainte de ce să plece din Brăila, visitează biserica cea nouă, clădită de colonia grecească. La întoarcere spre Bucureşti, dom­nitorul se întilneşte cu doamna şi cu fiica lor la Ploeşti ; pleacă împreună la Bucureşti, ca să-şi ia reşedinţa de iarnă la palatul din oraş. Domnitorul are de gind să pue gar­­nisoana din Bucureşti să facă in zilele viitoare exerciţii de campanie. 25 Octombre, 11 Noembrie. — Mi­nisterul de justiţie, care pină acuma era administrat prin interim, e pre­­văzut cu un titular. A Lahovari, care deja din 1870 a făcut puţină vreme parte din ministerul Epureanu, de­pune jurămîntul astă­zi-21 Octombre, 8 Noembre.— La ba­rieră domnitorul primeşte 15 bata­lioane de infanterie, 14 escadroane, 8 baterii cu trenul de artilerie ce com­portă, o baterie de artilerie de miliţie care au părăsit ultimul lor lagăr de la Sabar şi se pune in fruntea lor ca să intr­e in oraş. g^Pe piaţa teatrului unde aşteaptă trupele, doamna şi o mulţime de lume domnitorul asistă la defilare, care ţine trei sferturi de ceas. Un conflict a isbucnit între Sinod şi mitropolitul din Iaşi, domnitorul se Cetăţeni Gid­ăţeni! O imporare maî mult a fost comisă a­­seară de Banda Malaxistă. Banda fa­narioţilor, condusă de căpitanul bătăuşi­lor lui 11 Mai 1887, văzind că a căzut în faţa voastră şi că planurile ei negre cad, a turbat! Furia Malaxistă, văzin­d că nu a reu­şit să vă amăgească nici cu ameninţări, nici cu făgadueli absurde, nici cu fon­duri luate nu seim încă de unde, a co­mis un atentat de bandiţi asupra Presei, a căreia libertate e garantată de legea legilor, Constituţia ! Eri, Corifeii Mala­­xişti au rupt şi au dat foc organului li­beral «Dunărea de Jos» apărut pentru a vă denunţa, în ultimul moment, infamia Bandei Negre ! Mai mult : Teroarea a ajuns la culme! Banda Malaxistă, a fanarioţilor şi a ji­dovilor fără D-zeu, a avut îndrăsneala să atenteze la libertatea mea individuală. Turbaţi că le denunţ zilnic mişeliile, infamiile, trucurile, insolenţa îndrăzneaţă, prin ziarul meu, prin care de 15 ani îl susţin cu sacrificii aci în oraşul şi judeţul nostru, luptînd pentru ocrotirea lui de oameni conrupţi cari poartă pecetea ne­cinstei pe frunte, au comis infamia de a delega eri seara, după căderea lor ruși. BANDELE LA GALAŢI Eri bandele au apărut la Galaţi. Gu­vernul exasperat că candidaţii lui au că­zut în balotagiu, s’au deslănţuit bandele a­­supra opoziţiunei. Dan­iele au început prin a arde ziarul dizidenţei liberale «Dunărea de Jos». A­­poi au arestat pe d. Nebuneli, care a pro­testat contra acestui atentat la libertatea presei. Telegramele de protestare adresate zia­relor, între care erea şi una adresată «Luptei» au fost oprite. Azi luăm amanunte asupra acestor fapte după ziarul «Galaţii». In prima pagină e un manifest al d-lui Nebuneli. Iată partea principală : Cetăţeni! Jos, banda neagră ! Jos Comitetul secret Malaxist! C. Malaxa, şef de bătăuşi la 11 mai­ 1887, a reînviat timpurile de tristă Me­morie. Banda Teroare!, comandată de fa­nariotul C. Malaxa şi cetaşia P. Petro­­vici, director al Liceului şi Ungureanul Popp, de la şcoala Normală, ca persoane morale, au devenit spaima oraşului. Am văzut arbitrarităţile, banditismul, teroarea, persecuţia, francmasoneria, calom­nia, înjurături fanariote curgimi de şase luni în şir pe toţi cetăţenii cît sunt mai oneşti, mai capabili, mai demni, mai pă­trunşi de sentimentul binelui acestui o­­raş şi acestui judeţ, am văzut pe agen­ţii plătiţi de banda lojei francmasonilor in­­gerînd, terorisind, bătind pe cetăţenii ve­niţi a-şi exercita in linişte dreptul lor sacru şi datoria lor civică.

Next