Lupta, iulie 1922 (Anul 2, nr. 158-183)

1922-07-22 / nr. 176

.­ Anul II, No. 176 Director Politic CONST. MILLE ABONAMENTUL Pe 12 Iuni . , . . . • , , 200 le. Pe 6 luni « i * « « ' * p . 100 lei Pe 3 Iuni­­ » . . « . * a 60 lei REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA, BUCUREŞTI, STR. SĂRINDAR 12 LIBERALIS SI PRESA * Unui partid reacţionar si cu apucături abuzive si despoti­ce totdeauna i se pare că impo­pularitatea de care se bucură se datoreste presei. Punându-i botnită el speră că si apucătu­rile lui vor putea să nu fie date pe fată. De aceia liberalii dela 1876 încoace, totdeauna au conspirat contra libertăţei presei. La 1884 când s’a modi­ficat Constituţia, libertatea ti­parului a fost apărată de de­mocratul C. A. Rosetti contra reacţionarului I. C. Brătianu. Libertatea presei a fost clar sal­vată­ Acum liberalii revin din nou împotriva presei şi astfel speră că încătuşând-o, reputa­ţia lor bine meritată de reacţi­onarism şi apucături sălbatice va putea să dispară. Să-mi dea voe confraţii mei să nu văd în chip aşa de trai­nic noua încercare a liberalilor de a sugruma presa. Mai întâiu este de văzut dacă ei vor avea acest curagiu. Din al doilea punct de privire, toate măsurile lor vor fi ine­ficace ca să oprească în loc mersul lucrurilor şi răspândi­rea ideilor. Ce ? Regimul dra­conian al presei a împiedicat oare ca să cadă capul lui Lu­dovic al XVI-lea şi să nu fie proclamată revoluţia ? Şi mai apd­ acelaş regim n’a putut în­frâna revoluţia dela 1830 şi 1848 în Franţa şi tot acolo re­gimul odios al presei de sub imperiul lui Napoleon al IlI-lea, n’a folosit nimic, căci acest regim a căzut şi repu-­ blica s’a proclamat- Dar în Ru­sia? Reeim al presei ca sub re­gimul moscovit nici că s’a po­menit. Şi el totuşi n’a putut împiedica ca acest imperiu să se prăbuşească. Dar chiar în România ares­tul preventiv si cenzura de sub domnia lui Cuza-Vodă si în primii ani ai domniei lui Ca­rol I-iu nu a putut folosi ni­mic. Pe lângă poliul acestor măsuri, a mai venit si ridico­lul care să-l acopere în ziua când Orăsanu isi trimise la Văcărești salteaua si plapoma înainte de a veni el singur fiindcă scrisese ceva împotri­va Domnitorului. Dar C. A. Rosetti nu a scos „ROMANUL“ atâta vreme sub cenzură ? Nu am fost noi de la 1916 până la­ 1919 sub acelaş regim ? Ei si ? Asta nu ne-a împiedicat a spune liberalilor că sunt niste tâlhari si când n’au ce fura mai mult pungasi de buzunare ? *. Prin urmare nu regimul presei va opri impopularitatea unor oameni si a unui par­tid-Eu prefer un regim restric­tiv al presei, unui regim ab­solut liber. E o preferință personală. II prefer pentru că vorba scrisă are mai multă valoare când tu ştii şi publicul ştie­ că de pe urma ei poţi căpăta închisoa­rea. Şi închisoarea când o regulă generală devine un fel de sport care nu face rău de­cât celor cari te-au trimis la puşcărie. Când Orăşanu a trimis sal­teaua şi plapoma la Văcăreşti, înţelegeţi ce hohot de râs a cuprins publicul şi ce sancţiu­ne a mai avut osândirea lui. Se poate discuta serios a­­ceastă chestiune se pot emi­te principii, se pot cita autori, se pot face studii savante, se poate pune în contradicţie cu ei înşişi jurisconsulţi versaţi cum e de pildă onor d. C. Dis­­sescu, se pot face multe si mă­runte mai ales astăzi când suntem în plină vacantă si bine­cuvântăm guvernul care ne-a adus acest subiect în dis­­cutiune. Dar la ce bun ? Principiile nu se mai discu­tă. A trecut moda acestor dis­­cutiuni savante. Faptele inte­resează si interesul de partid. Or, liberalii cred că presa le-a făcut si le face impopularita­tea si ei mai cred că punându-i botnită, vor scana de această belea de această gaită care se tine scara de toate fantele lor rele si dăunătoare binelui public.Dar dacă e vorba de savan­­tlâc, aide să discutăm si din acest punct de privire liberta­tea m­esei si încercarea libera­lilor de a o strânge de gât. Fc mâine, dai’... CONST. MILLE SPECULA IN VILEGIATURA -- Dar la Bucureşti . Nici o cucoană n‘a plecat mai repede ş­i mai cu plăcere în vile­giatură cu cucoana Specula, rudă bună cu îmbogăţitul de răsboi, cu ,,Aprovizionarea“ Şi cu „Reface­rea“. Din toate staţiunile balneare şi climaterice vin ţipete dispera­te contra hotelierilor, proprietari­­­lor de vile a restauratorilor, mă­celarilor, băcanilor, brutarilor ca­re îşi bat joc de toate preţurile exagerate de până acum, trecând peste ele şi luând,, o sută de Piei nenorociţilor care au nevoie să-şi caute de sănătate­ La Mehadia un fel de bucate la birt­e 20 de lei, la Buşteni un kilo de carne 16—18 lei, la Dorna o odaie cu un pat 120 de lei pe zi, la Poiana Ţapului o odăiţă de han 100 lei pe zi. Guvernul liberal, în inalta e­­conomie politică a d-lui Vintilă Brătianu, a crezut că momentul a sosit spre a lăsa libertatea depli­nă a comerţului­ Avem deci liber­ta­tea complectă a jafului sub o­­chii impasibili ai guvernului şi spre sporirea bacşişurilor pentru administraţie şi poliţie. S-a crezut că emigrarea Popu­laţiei din Bucureşti, către locali­tăţile de băi şi vilegiatură va scă­dea pe vacanţă preţurile alimen­telor în Capitală, care va fi mai bine aprovizionată. Aşa. De o săptămână încoace, gospodinele s-au întors de 3—4 ori din piaţă negăsind carne, i­­mediat păsările au ajuns 45—50 lei perechea de pui, 80—90 lei perechea de boboci de gâscă.­, de două săptămâni nu se găseşte un pic de untură pe piaţă, zarzava­,­tul e inabordabil, un pepene galben e 45 până la 60 de lei — şi toate acestea nu au nici o ur­mare din partea celei mai incapa­bile şi mai lipsite de autoritate administraţii comunale pe care a avut-o Bucureştii. Să, aşteptăm —­ căci răbdarea românului e fără de margini — şi o să vedem şi mai frumoase lucruri! Amnestii Moua Capitală descentralizarea Silex DUŞURI De când cu amnestia, ziarele nu mai contenesc cu veşti de a­­sasinare a amnistiaţilor. — Măria-ta, Măria-ta, retrage­­ţi amnistia, căci altfel nu mai scapă unul cu viaţă Domnul Corbescu va socoti trecerea autorităţilor în altă Ca­pitală, drept un afront personal ! Dacă chiar miniştrii, cari nu se dau jos din automobil, fug de Bucureşti — ce să mai zică bieţii cetăţeni, poporul suveran ?... S’a cerut pentru pacificarea Basarabiei, ca administraţia să fie făcută de oamenii locali pri­cepuţi. Apoi de aceia am făcut unirea cu Basarabia, ca să nu putem trimite şi noi acolo măcar vre-un general, vre-un prefect, vre-o am­nistie, vre-un jandarm cu expe­rienţă din vechiul regat ? ! Omul cu mască BULGARIA LA MAREA EGEE „Observer", un mare ziar minis­terial, englez, care apare Dumini­ca la Londra, constată de curând pentru Bulgaria necesitatea de a avea un debuşeu la marea Egee. Bulgaria nu este mulţumită. D. Stamboliinsky spunea la Genova : „Un veritabil debuşeu la marea E­gee nu va fi posibil şi eficace, de­cât dacă ar fi situat pe teritoriul nostru, sau cel puţin pe un teri­toriu internaţional sau autonom şi neutralizat“. Este sistemul cori­dorului, opus sistemului garan­ţiei internaţionale. Nici unul din aceste două sisteme nu ar funcţio­na bine, şi nici o societate a na­ţiunilor nu ar putea să facă să funcţioneze pe unul sau pe celă­lalt, dacă ar exista un spirit de ostilitate între bulgari şi greci ,,Bulgaria,—spunea d. Stambo­­linsky la Genova, — face apel la generozitatea puterilor victorioa­se şi aceea a statelor vecine, pentru a obţine preţiosul lor sprijin". Iată spiritul care ar contribui mai bine să realizeze revendicări­le legitime ale Bulgariei. Un argu­ment care ajută totdeauna, sau ca­re ar trebui să ajute totdeauna la rezolvirea problemelor balcanice, este certitudinea că un Tertiug gaudeus se prepară să profite de ceartă. Afară de cazul când Bul­garia şi Grecia, cu ajutorul aliaţi­lor, nu ajung să se înţeleagă asu­pra chestiunei unui debuşeu bul­gar la Marea Egee, profitul va fi al Turciei. Dar nu sunt dificul­tăţi. Toată lumea e de acord asu­pra principiului. Rămâne să fie aplicat. „Le Temps“ comentează. Desigur că Bulgaria trebuie să aibă un debuşeu la Marea Egee. Dar tocmai pentru că problema trebue rezolvită, nu are nimeni dreptul să o falsifice sau să o esca­moteze. A pretinde că se vor aranja rela­ţiile greco-bulgare fără o pace greco-turcă, a pretinde că se va organiza un debuşeu bulgar la Ma­rea Egee fără a fi trasă frontiera europeană a Turciei, ar fi să se în­ceapă manevre tot atât de puţin lăudabile, pe cât de infructuoase. In realitate, detenta greco-bul­­gară este imposibilă, atât timp cât va dura războiul greco-turc, fiind că orice concesie a Greciei ar pă­rea involuntară bulgarilor, şi fiindcă orice rezistenţă a Greciei nu le-ar părea decât provizorie.A promite bulgarilor un debuşeu la Marea Egee, înainte de a le putea spune unde va fî frontiera Gre­ciei, însamnă a le ţine discursuri absolut zadarnice. Nu sunt două chestiuni inde­pendente în Tracia, una care ar privi debuşeul bulgar şi alta vii­toarele frontiere. Există o singură chestiune a Traciei şi această ches­tiune va fi imposibil de rezolvit câtă vreme se va încerca să fie tranşată bucată cu bucată. GRANATE LIBERTATE Da, fratele Vintiilă socoate că presa se bucură de o prea mare libertate. In braţele mele, frate Vintilă căci suntem de cel mai perfect acord! Până când această ticăloasă presă va continua să arate că d-ta ca mi­nistru de finanţe înlesneşti toate afa­cerile „Băncii Româneşti“ al cărui ad­­ministrator-delegat eşti şi azi, d-ta fără de aprobarea căruia bănea nici azi nu cumpără o peniţă klaps­ă . O presă care îţi reproduce azi arti­colele pe cari le-ai scris ori despre „Reşiţa“ şi te pune astfel pe două co­loane, e o presă căreia nu trebue să i se acorde altă libertate decât aceea de a scrie că ghişeul „Băncii Româ­neşti“ e un altar. iar Vintilă Brătia­nu un apostol al Neamului! DEŞCA Salvarea Austriei fostul ambasador al Statelor­ Unite­ vede salvarea falitei Austrii într-o asociație financiară austro-franco-an­glo-americană pentru reorganizarea căilor ferate austriace. N. MORGENTHAU I c. r. R. ? O discuţie aprinsă s’a iscat intre fostul si actualul minis­tru de comunicaţii: — Cine a refăcut căile fe­rate ? Guvernul Averescu, ori Gu­­vernul Brătianu ? Ţara stă stupefiată de atâta inconştientă si obrăsnicie. Ba a clătit miliarde, a văzut urcându-se pe fiece zi tarifele de călători si transporturi, con­tinuă a călători de culoare, ne scările si acoperişurile vagoa­­nelor, iar ne când s­uvernul se laudă că va transporta la toamnă 300 de mii de vagoane urâtte In străinătate, nodurile neinspectate cu lunile si cu a­­nii se prăbuşesc, comunicaţii­le se întrerup, iar cei răspunză­tori de halul acesta al C. F. R., în al patrulea an după răsboiu, se încaeră în polemici spre a stabili cine are meritul de a fi refăcut C. F. R­­. o ruşine, care trebue aco­perită cu huiduelile între cei ţări, dela un capăt la celalt. SATURN. t Plouă,­­ se consolidează, nu plouă,­­­­se scufundă Buletinul serviciului meteoro­logic exasperează de câtva timp guvernul. Sau astronomii fac zil­nic zile fripte guvernului, o fi supărat d. Coculescu? sau Dumne­zeu nu este tocmai un soldat disci­plinat al partidului­ liberal­ care pretindea că-l are înscris in re­gistrele sale. Trebuie negreşit ploaie, pentru salvarea porumbului. Dacă mai confirmă seceta câteva zile po­rumbul e în primejdie, tocmai hrana ţăranului care a muncit atât pentru frumoasele lanuri de grâu, pâinea orăşenilor. Dacă se va întâmpla, nenoroci­rea să pierdem recolta de porumb se evaporează câteva miliarde, după calculele statisticianilor ofi­ciali­ — Cinci sau sense miliarde mai puţin răstoarnă toate combina­ţiile financiare ale d-lui Vintilă Brătanu. lată ce mea să zică să faci o politică financiară băbească, să stai cu ochii la cer, să aştepţi ploaie la zi, să-ţi alcătueşti com­binaţiile financiare pe o bază­­­meteorologică, R. P. Să fugim îQ politică REGELE­ BOEME! Regele boemei a fost îmn­or­min­tat de curmă la cavoul fami­liei din cimitirul Père-Lachaise. Se numea Adalbert Biart de Gherardine, nume istoric, moşte­nit din strămoşi de nobleţe bre­tonă. Regele boemei­­s’a fixat de tâ­năr în cartierul latin. Era stu­dent la facultatea de litere şi reuşi, — după o viaţă universi­tară plină de petreceri şi totuşi studioasă, — să-şi ia licenţa. „Poet, savant şi călător“, cum i-ar fi zis Cyrano de Bergerac, globe-trotter şi comedian, vese­­lul rege peregrină prin Belgia, Spania şi Austria, dar nu puia să reziste atracţiei cartierului latin şi se întoarse la Paris. Aci, îşi reîncepe viaţa de ca­fenea, când între două discursu­ri bufe şi două ţapi de bere, scrie midinetelor poeme pentru 59 de centime, în studenţimea cosmopolită a berăriilor din cartierul latin, re­gele boemei a cunoscut desigur mulţi români, cu care în timpul războiului şi după, a discutat di­plomaţie de cafenea. Dar în a­­cele discuţii, nu rare­ori regele boemei a ridicat ditirambice — dar sincere — toasturi, pentru amiciţia franco-română şi hege­monia morală a latinităţii. Trăind din pateurile şi balbele oferite de prieteni, regele acesta spiritual te răsplătea cu nebu­niile lui şi cu firea lui deschisă şi prietenoasă. Azi, boema moare, sufocată de asprimea traiului, de munca a­­brutizantă pentru pâine, de lu­xul parveniţilor. Regele boemei a fost poate cea din urmă şi cea mai pură fiinţă marger­iană. SANDU VORNEA . FARSA Capitalei S’au refăcut toate, totul e normalizat şi acum nu ne-a mai rămas decât să discutăm unde trebue să mutăm Capi­tala, căci România nouă are nevoe de o altă Capitală pre­cum are nevoe de o nouă Cons­tituţie. Treburile merg prost fiind­că n’avem o Constituţie nouă şi fiindcă avem Capitala pe malurile Dâmbovitei si nu în Carpati. Dar să lăsăm glumele. De unde svonul cu mutarea Ca­pitalei ? In legea chiriilor d. Jean Th. Florescu n’a introdus nici o clauză în această pri­vinţă- Cum vom muta dar Ca­pitala fără nici un text formal de lege ? Când s’a realizat unirea oa­menii noștri politici au vor­bit între ei atunci că ar fi bine cu vrejma să ne gândim la o altă Capitală mai la adăpostul vre-unei agresiuni într’un vii­tor răsboiu. S’au emis atunci diferite pă­reri și regretatul Take Ionescu a fost de părere ca atunci când vom putea realiză mutarea Capitalei s’o instalăm la Bra­șov pe al cărui platou se poate construi un oraş modern. Dar până când ne vom pu­tea permite luxul de-a ne gân­di măcar la mutarea Capitalei ne vom răsfăța încă multă vre­m­e de malurile Dâmboviţei. Chestia mutărei Capitalei este deci de domeniul fante­ziei. A. B. mutare! Lenin a fost ucis ? roma, 20. — Un cores­ pontierai de ziare din sta*­kholm asigura ca Lenin a «fost ucis, aruncat în râul D în cursul călătoriei sase In caucaz. Delegafiunea so*­vietică desnu­nie această știre. * „Times“ află din Rigă ci delegațiunea sovietica din acel oraș, desmînîe în mod absolut atentatul împotriva lui Lenin­ LENIN . Sâmbătă 22 Iulie 1922 . Director: EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia zid­­ului şi la toate Agenţiile de publicitas 1 LEU NUMĂRUL IN ŢARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE CREIONUL ACTUALITATE mnUfTITTfll I Ilii llll|i|||||i |||||||||||iEI|i|imimia I I I Aprovizionarea Capitalei — s&*l tăiem pe primar, dacă r*, *e taie nici boi, nici vaci! a e Prin „noi-înşine* Pentru „noi-înşine"!­ Ce spune un apărător al libera­­lismului, într’o revistă ştiinţifică SAU S’a făcut multă zarvă în presa noastră cu prilejul Cuvintelor a­­runcate în vântul ţării de d. Vin­­tilă Brătianu. S’a crezut — şi unii mai cred şi azi — că formula magică „prin noi-înşine“ ar cu­prinde în esenţă un întreg sis­tem de gândire politică şi deci de organizare a ţării.­­ Cuvântul lui Brătianu a prins, din mai multe pricini pe care le vom vedea îndată. Trebue să recu­noaştem însă numai­decât că for­mula a trăit cât trăesc — vorba poetului — trandafirii, răstimpul unei dimineţi. „Prin noi­ înşine“ a fost totuşi o formulă fericită. Am spus că multe persoane (unele de bună credinţă) s’au agăţat de această formulă ca înnecatul de un fir de pai. pentrică de la întemee­­rea României moderne s’a făcut un nemai­pomenit caz de refor­mele noastre europeneşti care au făcut de râs ,,Belgia Orientului“ nu numai în toată opera sati­rică a lui Caragiale dar şi în cele mai umile forţe umoristice ale vremii.­­ „Prin noi­ înşine“ a venit la timp!... Se părea că toată vina deza­strului­­ o poartă străinătatea — care are maşini are bani, are pricepere­­— iar nu acei care nu au ştiut să atragă în folosul ţă­rii toate aceste bunuri. S’a scris adeseori că ţările îna­poiate au nevoe de ţările înain­tate, pentru a-şî pune în valoare bogăţiile naturale, că altfel ace­ste bogăţii naturale sunt ca şî inexistente- Dar s’a uitat prea lesne. Intr’un studiu intitulat Revolu­ția burgheză în România, publi­cat de d. St. Zeletin în ,,Arhmv pentru studiul șî reforma so­cială“, autorul demonstrează la date istorice că nașterea R/.na_ niei­ Moderne se datorește .­­w_ dorii comerciale a bu­rghez ei en~ glese, care avea nevoe­a*­cranele noastre. Englezii au Pana la Constanta cu măr­ dni, au creat nevoia unificări­i drumurilor de uscat şî decl­a ^mrn Principa­telor—și au sficat întru totul ve­chile relatUni privilegii, creând o burghezie national—ro— revoluţionar­a, ti. C. BrătiS-tatăl a fost din acest punct de vedere un revoluţio­nar. România a suferit o perioadă ntreagă absolutismul bancar—şi deci politic — al burgheziei celei noi care se crea, şi în afară de revoltele agrare, a fost naşterea cea mai liniştită a vreunei aseme­nea burghezii în Europa. Dar azi nevoile cer să trecem de la mercantilismul bancar la indu­strie proprie, la valori de creaţiu­ne, fără de care valori rămânem înapoi. Avem acum­ o frumoasă piaţă internă. Dar ex nihilo, ni­hil!..­ „Cercetarea istorică dovede­şte că peste tot burghezia e crea­ţia străinilor, aceştia aduc atât Capitalurile necesare cât şi price­perea pe care nici­ o ţară nu o are la început. Trecutul naţiuni­lor înaintate învaţă CEIA CE INTERESEAZĂ O TARA E FUNCŢIA SOCIALA A CAPITA­LULUI, NU NAŢIONALITATEA INDIVIZILOR CARE MIM­ESC CAPITALUL“. Indivizi se to­pesc în massa populatei, indu­striile rămân. . Astfel şi au creiat civilizaţiile, împrumuta net una delatalta, Olan­da, Anglia Franţa, Germaina, Statele- unite. Să facă România excuitie dela această mare lege a Foriei?... Prin ce cap a trecut, a puht trece o asemenea aberaţie? Şi im­it s’au putut găsi oameni, et se creadă în asemenea exclocheri istorice?­.. „Prin noi-înşine“ n’are nici un înţeles, — sau are unul de­zastruos!.­. El trebue schimbat î „Pentru noi-înşine“ şi atut­ are un înţeles — înţelesul ,­pe care l-au avut de o jumătate de veac încoace, toate faptele arti­­dului liberal. . /• • I.­STOR 41 Intrevsdrea Maniu-brga Publicăm ÎD,'om­ni ’darului o interesantă/.* întrevedere, tată d-nu lozwf*.“* Dacă /esnondentu­l nostru a luat exact impreslile asupr acestei întrevederi — si c”esnoude ntul nostru e de ,,eiu f­oarte bine informat— pordul dintre d-nii Maniu si orna nu s’a nutut stabili si deci coalizarea opozitiei asa Dresura o doreşte partidul na­tional întâmnină dificultăţi. De sîuur că adversarii aces­tei coalizări vor iubila, cu deo­sebire am­ană­rile d­inarhice în frunte cu nuvernamentalii. Era însă de prevăzut că din prima întrevedere dintre a­­cesti doi corifei ai opozitiei nu va iesi un acord, dar nici de ruptură nu poate fi vorba. D-nii lorna si Maniu s’au ex­plicat. Poate că s’au dojenit reciproc, isi au vărsat tot focul nu ca doi adversari, ci ca doi tovarăși de nuntă. Impresia noastră — si spe­răm că nu ne înșelăm — este că după această explicație fiecare îsi va lua hotărârea ca în viitoarele întrevederi să se înteleagă. A. W. Chestiunea bunurilor bisericeşti din Rusia Paris 20. — (Rador). — „Le Matin“ află din Roma că Papa a comunicat guvernului sovietic că este dispus să cumpere odoa­­rele bisericeşti confiscate de so­o­viete, cu condiţia ca ele să fie­ restituite preoţimei ruse. Guver­nul din Moscova nu a răspuns în­să la propunerea Papei. in­

Next