Lupta, aprilie 1923 (Anul 2, nr. 389-412)

1923-04-01 / nr. 389

b. . ASrnTTT^o; Director ?oUno CO­MST, MILLE v' \ AROWAMENTTO» F« T$S 1r»1 . . . . '200 Î#* Fe «. kurt • ■ • *'• •' • j|v 100 !«*■ F* 3 Ihhî . . . • 1­00 lai «•■EBACTXA SI ABSamaitBATflA BUCURESTI, STR. SARIN DAR 12 TOT @OHSHTUTU FAIllOâSA. *. **■O lămurire cu tâlc­ lit şedinţa Senatului din 22 Martie, raportorul Constituţi­­unei a întrebat Guvernul ce­­se înţelege prin aliniatul I al art. 131, care spune că adunările («le noi proced IN ACORD cu •Regele ,la modificarea puncte­lor supuse revizuirei-Ministrul Domeniilor a răs­puns : „C* Refiele îşi exprimă „voinţa de » se revizui Con­­».tît­uţia, prin decretul de con' „vocare a corpului electoral în «scopul de a se alege un parla­­­­ment revizionist. In al doilea «.râpa, deşi Regele nu coboară «in incinta corpurilor legiuîtoa­­re spre a participa, ca autor «DIRECT al revizuirei totuşi ,„după ce noua Constituţie est© »confecţionată de Parlament, «ea, este supusă aprobărei Re­­„gelui care adaogă la actul „unilateral de voinţă al Parla*1 „meniului şi adeziunea, voinţa, .»consiţaţământul său, * RECIS­­,JLE CARUIA PRIN NOUA „CONSTITUTIE I S’A CONTE­­RIT SI DREPTUL DE A RE­­„FUZA SANCTIONAREA U­­­NEI LEGI. In ce priveşte Con­­stituţia, voinţa lui este, prin­­ „urmare de două ori exprima­tă*’ * RAPORTORUL A ADAQ­UAT . Şi în speţă? MINISTRUL, A RĂSPUNS: ».Desigur că sa în speţă, la Con­­sdtuţia pe care o voiam“. •Şi rimid­, cu o candoare an­gelica pe care, desigur, nu o întrecea decât sinceritatea ce -. lor afirmate. RAPORTORUL a conchis : „Că mulţumeşte pentru răs­punsul clar şi competent al­­Mul Ministru, care e în confor ■ .mi­tate cu Insă­şî logica drepţii* luî public". Din aceri, coloquiu ar rezulta că prinoua Con­stitt­­ie său int­­rodus două 'novațîuni impor­tante privitoare la drepturile Regelui, și anume : mai întâiu I s a con­ferit, dreptul de a refu­za sancțiunea unei Legi. și, al doiea I s’a dat inițiativa revi­zuirea Gonstituțiunei, pa care o ponte exercita singur şi di­rect, adresându-se corpului e- Iectoral în scopul de a aleg© un Parlament revizionist. * jr^ v* In ce priveşte prima pretinsă inovaţiune. — dacă, în adevăr ■ declaraţiunea a fost făcută de­­ Ministrul Domeniilor, — rr lesne de văzut, că ea este re­zultatul unei erori poate voite. Dreptul pentru Suveran de a refuza sancţiunea unei legi, şî a fortiori a, modîficărei Con­­stituţiunei, a existat în Consti­tuţia actuală şi există în toate­­ ţările cu regim constituţional în care Regele este un factor al puterei legislative. Şi lucrul e uşor de înţeles chiar pentru cineva care nu cunoaşte drep­tul constituţional. In adevăr sancţiunea şi promulgarea le­gilor de către Suveran este exerciţiul unui drept, seu î­nde­­­­plinirea unei obligaţiuni, ce­­ea­ ce, fireşte, implică facultatea de­ a refuza sancţiunea. Chestiunea aceasta, de altfel, n’a tăcut­­nici odată nici o în­­­doială. Aceasta şi explică ilu­zia unora dintre cei ce nu re­cunosc legalitatea noui Constî- Uiţiuni, că Regele informat de­spre procedeurile întrebuinţate peritru obţinerea revizuirei, va judeca, şî va refuza înalta Sa aprobare unui act infectat de atâtea viţii!* Pentru a putea verifica da­că în adevăr, cea de a doua ino­­vaţiune a fost introdusă în noua Constituţie, am crezut necesar să ne procurăm textul exact al art. 131, ceea ce fireşte a cerut timp. Aceasta explică întârzierea acestor observaţi­­i civii-Dar, înainte de a­ verifica tex­tul, cum. nu mă puteam îndoi­ ca redactorii prooctuluî lc Con­­stitu­ţie erau capabili să intro­ducă şi această inovaţiune, m’am­ întrebat care putea fi rostul ci? Regele, ca factor al putereî legislative, a avut drep­tul şi acest drept î s‘a păstrat ,de a lua iniţiativa revizuire! adică de a sezisa Parlamen­tul, printr’un mesagiu, contra­semnat de Miniştrii. Atunci, de ce să se adaoge la aceasta, dreptul de a se adresa, —, pe­ste capul Parlamentului, — de-a­ dreptul,, corpului electo­ral ca acesta să trimeată un rarlament revizionist? Asemenea drept pentru Su­­teran n Aar fi găsit precedente decât la constituţîunile impe­rialiste din alte ţări, şi exer­ciţiul lui ar fi fost tot atât de­­primejdios pentru Rege ca şi pentru Ţara. O astfel de inovaţie ar fî fost deci rău inspirată şi primejdi­oasă! Din fericire însă ea — dacă a fost gândită — na fost in­trodusă­­în noua Constituţie! Iată, în adevăr cum se ex­primă art. 131 şi 132 devenite, pare mi­sti art­ .120 şî 130 din ncna Constituţie. Art. 129. — „Consttuţia poate „fi revizuită în total sau în­­parte „din iniţiativa Regelin sau ori ,,căreia din Adunările legiuitoare „In urma acestei initiative am­­„bele Adunări, întrunite separat, „s­e­­vor rosti, cu majoritatea ab­solută, dacă este locul ca dispo­­„siţiunile constituţionale să fie revizuite. „îndată ce'­necesitatea revizui­­„rei a fost admisă, ambele cor­­,,puri legiuitoare aleg din sânul „lor o comisiune mixtă, care va „propune textele din Constitu­­„țiurte ce urmează a fi supuse re-, „vimirei. ■ „După ce raportul, acestei co­s',misiuni va fi citit în fiecare. A­­„dunăre, de două ori in interval „de 15 zile, ambele Adunări întru­­„nite la un loc, sub preşedenţia „celui Timi in vârstă dintre pre­­„şedinţi, in prezenţa a cel puţin „2­ 3 din totalitatea membrilor ce se compun, cu majoritate de „2/3, stabilesc în mod definitiv „care anume articole vor­ fi su­­­puse revizuirei. In urma acestui vot­­Adună­rile sunt de drept dizolvate și „se va convoca corpul, electoral „in^termenul prescris de Costs­­titutie'’. . Art.. tOO. —. Adunările rele notei proved în acord, cui Regele „la, modificarea, punctelor supuse ,revizuirei. „In acest caz Adunările nu 'pot „delibera dacă cel puțin 2,3 a „membrilor din care se compun ...nu sunt prezenţi şi nici o schim­­„bare nu se poate adopta dam „nu va întruni cel pufin* 213 ale ,,voturilor. „Adunările alese, pentru revi­­„zuirea Constituţiei au o durată „constituţional obişnuită şi,, nn a­­„fără de modificarea Constituţiei, „el f­uncţionează şi ca adunări regiuşoare ordinare. „Dacă Adunările, de revizuire „nu-şi pot înde­plini misiunea, „notiile Adunări vor avea a­duş ,caracter“. Din simpla lectură a acestor texte se poate uşor vedea că, în privinţa iniţiativei revizui­rei, s’a păstrat sistemul actual, cu acest adaus (care n’adaoga nimic) că se spune, în mod ex­pres, că iniţiativa aparţine, şi Regelui (ca şi cum înainte n’ar fi avut-o!). Se păstrează însă Parlamen­tului dreptul, ca, în toate cazu­rile, el să determine textele din Constituţie ce urmează a fi supuse revizuirei. Nicâeri nu se vorbeşte de dreptul Re­gelui de a se adresa de-a­ drep­­tul corpului electoral în scop de a se alege Parlamentul re­vizionist. Şi atunci, ce sens şi ce scop au avut declaraţiunile din Se­nat? O singură, dar dureroasă ex­plicaţie : LINGUŞIRE ŞI MIS­TIFICARE. CE DEGRADARE! Tom­a Stelian im fl&xnera franceză Deputatul comunist care a pro­vocat o furtuna în car­iera france­ză prin insinuări injurioase la a­­­dresa ‘d-lui . Poincard . D. BERTHON Legea chiriilor în faţa Camerei ■aferitătile urmăresc debarcarea minis­trului justiţiei Ceea ce-am anunţat acum două zile cu privire la conflictul dintre major date şi guvern pe chestiunea legii chiriilor, a căpătat o repede confirmare. Proeetul de lege al ministului de justiţie adus ori înaintea Ga­ntern, s’a oprit în secţii unde s'a dat, de fapt lupta între majorităţi şi banca ministeradă. Incidentele petrecute în secţii nu sunt lipsite de interes. Proeetîd de lege al chiriilor dis­cutat în grabă la Senet n’a apu­ca! încă a fi votat, deşi ă. Flores­­cu făcuse toate presiunile pentru a elimini votarea legii chiar în cursul nopţii de joi. Sosit cu el la Cameră, mr. d. Florck'CK a cerut urgenţa, dar ma­joritatea protestând­, proeetul a fost trimis în sectă. Aci deputaţii ■cu toate intervenţiile d-lor Duca şi Florescu au declarat că, i4 nu înţeleg Sa voteze legea, în forma dată de ministrul justiţiei şi că fără­­tdmiterea câtorva, amenda­­­mente, vor trânti proeetul de lege, atrăgând prin aceasta şi demisia ministrului justiţiei. Față de această atitudine a ma­joritarilor,­­primul nintiti­m a ve­nit în grabă la Cameră, unde fă­când turul secţiilor a căutat­­ să tempereze furia deputaţilor. Inter­venţi­a d-lui b­rătianu n’a avut nici un Tresultat­ cel P«#»* pentru ziua de cri. Ceva mai mult, o în­treagă­ secţie (a noua) a refuzat să mai discute proeetul de lege, deşi primul-ministru se angajase pe cuvânt de onoare că în cazul când deputată, votează acum proi­­edul de, lege fără nici-o modifi­care, o nouă lege complectă h­g­a fî supusă la. toamnă. Toate iitsishnțele nu de prisos. ■ 'Votarea hgii a fotă oprită­ șt l *• Seutd, rămânând ca deputafii să își.spur nu­m­ml cuvânt (tstădt. Agitația majorităţii are domn­ne­­rigimi.­­ . O parte a deputaţilor mai re­dusă­­ urmăreşte provocarea li­nei crize ministeriale care incepiad, cu debarcarea d-lui Florescu ar­­de­termina remanierea întregului ca­binet. Cu acest prilej câţiva din­tre majoritari ar trece pe banca mi­nisterială ceea ce d. Brătianu refu­ză sa facă nesilit. Al doilea motiv este ca deputaţii in majoritatea lor chiriaşi sau nu, au apucat să prostită cetăţenilor o­mtului lege­a chiriilor. Ori, votând procesul de lege aşa cum a fost în­tocmit de ministrul justiţiei, aceşti deputaţi se văd expuşi ca in cursul vacanţei parlamentare sa devie o­­biectiv atacurilor tuturor organiza­tiilor, ceeace de bună seamă iie doresc. Astfel­ simtă lucrurile, se­ poate lesne vedea că deşi, Constituţia, a fost votată cur iuţeala cunoscută, ceea ce a permis d-Dai Eralignu, să poată vorbi de tămogenilaleo, ma­jorităţii“, al unei rând c. vorba ca fiecare deputat, în pai ie, sa­ fie in­teresat hi.xo£amLMutii legi, .*,o­. mogenilaiva1,' dispare împotriva tu­turor sforţărilor si presiunilor gu­vernului. Din acest punct, de vedere, ac-­­fivdarea de. cri a­ Ca*oa--rei, c muli mult decât semnificativii. O.­ROSTA „Plecăm la toamnă” spun brătieniştii.­­ Sâ îîe o tactica sau o simpla ma­noperă vorba care circulă de câte­va zile in tabăra brătienistă . — Plecăm la toamnă * Pentru ce se anunţă plecarea re­gimului ? Brâtieniştii nu pleacă niciodată, brâtieniştii cad totdeau­na răsturnaţi, huliţi, compromişi. Aşa va fi mai ales de astă­­dată şi nu vor plecă la toamnă, ci mai cu­­rând. Dar pentru ce mărturisesc ei sin­guri că se duc ? La mijloc e o ma­noperă . Brâtieniştii cramponârsdu-se de guvern ar voi ca lichidarea regi­mului sa se facă în linişte ; opozi­ţia sa dezarmeze, să se­­ poată re­trage trupele din stradă, în fine li­chidarea să se opereze aşa cum numai bratieniştii ştiu să-şi aran­jeze treburile în ultimele, zile de guvernare, D­in acest scop au şi aruncat in parlament o ploaie de proiecte ti­nere cari ascund afaceri mari de cointeresare, altele menite a crea partidului liberal anumite privilegii in opoziţie. De aceia spun tuturor: „plecăm la toamnă*'! Nu mai suportă starea de lucruri pe care ei au provocat-o. Din zorii zilei până târziu noaptea poliţia, jandarmeria, armata este înşirată şi răspândită în toate cartierele Ca­pitalei. Unde te du,ci dai de arma­tă : palatul justiţiei barat de jan­­darmi, palatul regal Împresurat de armată, Parlament«­ păzit de spl­ite şi­ trupe, casete miniştrilor şi demnitarilor de la palat împresu­rate cu santinele, Ateneul, Fonda­ţia „Carol“, etc., etc., păzite de sol­daţi, universitatea şi facultăţile sub stare de asediu, etc., etc. Patrule circulă pe străzi In permanenţă. Cu toată această imensă desfă­şurare de fort© zilnic se înregi­strează ciocniri. Bucure­ştiul are aspectul unui oraş în plină revoluţiune.­­Străinul care ne vizitează are impresia că a fost o revoluţie, iar cetăţenii no­ştri cred ca l­ine revoluţia. Iată de ce liberalii s’au hotărât să an­unţe­ ca pleacă la toamna. R. P Eftinătatea ţi valuta Intr’un interview recent, d. mi­nistru Duca a spus ca viata este, la noi, m­ai eftină ca ori-unde. A­­ceasta a mai spus’o, acum câtva timp şi d. ministru Sassu, unei­ de­legaţii de cetăţeni. Dar această i­­dee, de altfel foarte răspândită­, este absolut falsă. In adevăr, prin ce mijloc se poate constata deosebirea de preţuri din­tre ţara noastră şi Franţa, de pil­dă ? Căci nu avem aceia­ş monedă, adică acelaş instrument de măsu­rat valorile. Nu se poate constată deosebirea de preţuri, decât prin transformarea monetei noastre ,a­­dică a falsei noastre monete, care este biletul de banca) in monetă franceză (adică in bilete de bancă franceze, care sunt si ele, de altfel, tot monete false). Or, dacă valuta noastră, care este azi sub 3 centime leul, s’ar ridică la 15 centime leul, deosebi­rea de scumpete s’ar schimbă nu­mai decât în defavoarea noastră. N­e-ar trebui mai puţini lei. • a­­stăzi, ca să obţinem un frat , .ran­­cez şi în consecinţa ne-y*. '-veni mult mai eftină (pe jurnad!Aa a­­stăzi) viata in Franţa. S’ar produce fenomenul invers, daca din contră, ar mai scădea va­luta noastră la strein­ătate : ni s’ar părea şi mai eftină încă viaţa la noi, in comparaţie cu cea­­ din Franţa. Aşa­dar nu e în fond decât, o chestie de valută. Cu cât va scă­dea valuta noastră în Franţa, cu atât viaţa se va părea mai eftină la noi, ca acolo. Trebuie oare sa ne bucurăm, îm­preună cu­­ miniştrii­ noştri, sau, dimpotrivă sa ne întristam de acea­sta -cîminatate, care este o conse­cinţă " vederata a Scăderei‘valu­tei noatre ? Nu e­ voată nici­ mai scumpă nici mai eftină, la noi, ca în Franţa, ci acolo biletul nostru de bancă este mai depreciat ca la noi*, atâta tot. De altfel, dacă am face o coma­­paraţie complectă, cun găsi că şi astăzi, ca totdeanpa. ‘produsele a­­gricole' (porpor,, carnea, laptele, etc.) sun. ■, ? • ' f .ipnpe în Franţa ca la no: .* j?«■!' jrfbdusele industriale mai­­fi:-- acolo ca la noi. Dar''Ori­cum ar fi, un lucru este cert, ca deosebirea medie dintru preţurile din două ţari nu­ este, a­­stazi, decât in funcţiune de valută. Acei cari presintă clipstia sub alt aspect, derutează opinia publica , ceia ce împiedică îndreptarea rău­lui PAVEL MACRI fost senator t Războiul de 100 de ani Vft aduceţi aminte de inclestu­­rea .formidabilă dintre francezi și engleză, cunoscută in istorie sub .titlul de mai sus, și care începând '•30 dezastrul dela Crécy din 3848 ’a ’ ■u­rainat cu arderea pe rug a fecioarei din. Orleans și. cu libera­rea. Fradiei de năvălitori Nimic n’a isbit rulat mult imagi­naţia noastră, ca acest şir neîntre­rupt de bătălii şi­ înfrângeri, de măceluri in m­assa şi­ de revoluţii ţărăneşti, de pustiiri şi pradä­­evini, cadru sumbru pierdut în noapte, groaza şi bestialitatea în­ceput­ului civilizaţiei creştine, pe cari se profilau ca într’o goană de snhbat, prinţul negru, măcelarul ,dela, Poitiers, Jaediueriq, cu ban­dele ei înarmate cu furci, cu bra­ţele încărcate de torţe ...(străbuni­ca revoluţiilor agrare — apoi Ar­hanghelul por Du Guescliu sclipi­tor în­ armura lui de argint şi. Ca­rol al şoc sed­ea nebunul, urlând în noaptea roşie de sânge şi Isabela de Bavaria, căţeaua biblică care şi-a vândut regatul tolănită goală în­ patul răvăşit, şi cealaltă feroce care va salva Franţa, fecioara al­bă din grădiniţa cu iasomie şi bu­suioc din Domremy, şi­ sfintele cari-i arătau drumul Reims-ului, şi rugul încins de flăcări din Rouen. O sută de ani de bătălii, de mi­zerii neînchipuite,­­de întunecime şi ignoranţă­ de deslănţuire a tu­tu­ror­ instinctelor de tiară cari mu ■ges« în sufletul omenesc — inima, noastră se, strângea de groază, şi mintea noastră, nu putea să cu­prindă monstruozitatea. Ori iată că vreraurile acelea au» început să le retrăim. In 1913 « 5a­­bucnit primul război a balonnte. După un an cel­ de-al doilea, iar In 1­914 s’a dezlănţuit marele râa­­’.»om de la Versailles, am avut rfext- troîu european, care a ţinut 4 ani. După tratatul dela Versailles, am s’Ht războiul ruso-polon«.. Apoi irvoluţia din Irlanda, care fumegă ideg înăbuşit. Războiul greco-turc nu s’a terminat îweii şî ocupaţi­­i­nea Ruhr-ului subminează Euro­pa. Lituania ameninţă Polonia şi Spania n’a terminat campania din Maroc. * Dusprezece avii de război fără nici o întrerupere. Tratat« înche­iate și nerespectate la Versailo«. •St. Germain, Trianon.... întocmai ca cele de la Prétigny, Troyes, etc.. învingători anemiaţi, revanşe cari s*a pregătesc în umbră, conflicte sociale şi mari revendicări popu­lare... enorma şi sângeroasă pers­pectiva pentru măcelul Been Sar, fii, noi, actori nenorociţi şi incon­ştienţi, striviţi de fatalitatea isto­rică, ne agităm cu micile noa­st­re aspiraţiuni, cu micile noastre mi­­ze­rii fizice şi morale în sarabandă cea mare a morţii. CADET ROUSSEL Vliva de la Cameră Unii ministeriabili dac un asalt contra d-lui JLTb. finism. Guvernul a trecut, ori la Came­ră,­ pri­ntr’o spaimă mare. Legea chiriilor este viu comM­­in­tii : unii susţin pe chiriaşi, alţii pe proprietari şi o a treia catego­rie urmăreşte o lovitură politică, vrea să provoace ,o, remaniere mi­nisteriala. Rem­aniere ministerială ? Dar aceasta e o glumă. D. Brătianu a proectat-o înainte, de votarea, Con­stituţiei şi in cursul „discuţiei“, remanierea­ a­­ devenit imposibilă, exclusa. J­. Brătianu nu mai poa­te­ pretinde regelui după promul­garea, Constituţiei, în condiţiile în care,a, fost■ smulsă, şi o remanie­re. Gv.wrH.nl. e un ajun de-a fi colkpisct şi definitiv „remaniat“, remanieri parţiale sunt excluse. Se vede că sunt însă câţiva par­tizani ai mmanierei­­cărora le este indiferent dacă guvernul va pleca acum sau peste câteva, luni. Aceş­tia se agită contra legii d-lui I. T­. Florescu şi vor să-i respingă proeetul. D. Duca a simţit ceia ce se ur­măreşte. D. Duca ştie ce înseam­nă acum o criză ministerială. De aceia ministrul de externe s’a răs­tit Cri­lă câţiva, guvernamentali.. .Sunteţi nebuni! Vă iveaţi acum cu votul de blam ?“ Iar d. AL Con­stantinuscu a colindat toate sec­ţiile pentru a zădărnici acţiunea întreprinsă contra d-lui I. Th. Florescu. Pe când toate acestea se petre­ceau tv culoarele­ Camerei, pe pia­ţă Bibe­scu jandarmii şi poliţia snopeau în bătae pe chiriaşi cari au venit cu un memoriu la Ga­mut N. R. K. Duminica 1 Aprilie 1923 E Director EMIL O. FAGURE PUBLICITATEA Ste (jrîtoaiyte direct la Administraţia aia­­tum f­a , toate Agenţiile de publicitat­e 1 W' hd.1 Homarul mn tara ÎN STRAINATAIE esTOm âeîmif&TS? INSTANTANEE Cum a lefit şeful cefei & poua Ob­aslil din lupta pentru impunerea Constitu­ției cu l»aionete$^. Saxonia „roşie Primejdia comunişti fit Germania Dacă conspira­ţii­le naţionali­ş­tilor constituie un gra­v pericol pentru regimul actual din­ Ger­mania, el nu este, pe de altă parte, mai puţin ameninţat de primejdia comunismului care îşi are cen­trul în­­fostul regat al Saxoniei. Aci s’a instalat cea­­ mai apro­­aa amânare a­ unei rom­hliu -pai sovietice din câ­te şi-a permis Germania de după­ război. Saxo­nia care a fost foarte „roşie“ şi, pe vremea când­­ era regat, a de­venit, după revoluţie, un focar al radicalismului extrem. Acest ra­dicalism a silit partidele socia­liste unite să accepte colaborarea comuniştilor şi, datorită, într’o oarecare măsură,, şi faptului că partidele burgheze nu se înţeleg între ele, s’a putut forma un gu­vern compus din socialişti înain­taţi, sub patronajul formal al comuniştilor. Cu sprijinul deputaţilor comu­ni­şti, socialiştii din parlamentul saxon au ales pe d-rul Zeigner ca preşedinte al consiliului şi a­­cesta a constituit un guvern de socialişti care a obţinut aproba­rea, comuniştilor. D-rul. Zeigner care nu are de­cât 37 ani şi şi-a început cariera politică abia în 1913, a fost ministru de justiţie la 1921; de atunci, el a numit numeroşi oameni noui şi tineri în posturile importante din ma­gistratura şi administraţia ţarei, şi a introdus un spirit nou în administrarea justiţiei. Acest spirit nou este, cum nu se putea altfel, de o natură extrem repu­blicană şi, cu d-rul Zeigner ca prim­-ministru, el nu poate să nu pătrundă şi în­ toate celelalte do­menii.. D-rul Zeigner treime să lucreze cu comuniştii, iar punc­tele principale ale programului comunist sunt am­­nestia generală, înfiinţarea unei Camere a mim­ei şi combaterea fascismului prin formarea unor organizaţii de apărare proletariene, precum şi influenţarea aplicărei drep­­tăţei. Dominaţia co­munistă Cu drept cuvânt, opinia gene­rală se teme că­ partidul comunist care, deşi mai puţin numeros, este mai activ, mai ambiţios, mai viguros si, mai indemânatec în propaganda, va guverna acum Saxonia. Comitetul executiv al partidului socialist german din Berlin dezaprobă acţiunea şi pol­itica grupului saxon.­­Şeful par­tidul­ui comprim, a declarat în parlamentul saxon, după alege­rea noului prim-ministru, că faptul că alegerea s’a* făcut car concursul comuniştilor, nu atin­ge în nici un­ chip atitudinea par­tidului său. Formarea corpului de apărare-i­t­alian, menţionată_im printe pro­gramul comuniştilor saxoni, a­­trage în special atenţia cercuri­lor oficiale din celelalte părţi ale Reicixului. Probabil ca nu există, încă primejdia creă­rei unei ar­mate roşii, dar este cert că naţio­naliştii se servesc de posibilitatea, formarei acestor corpuri ca de o scuză pentru a menţine organi­zaţiile lor militare, numite de co­munişti „fasciste“. Intre cele două primejdii extreme ,regimul democrat va avea de furcă spre a se putea menține. le Incapacitate! â»sttmfi£şte train! Ixaspieiii sâmîmea Eii dimineaţă publicul a putut afla că în urma declaraţiei d-lui ministru de externa cum­­ că Mo­ntanta e­ ţara cea mai ieftină pe glob, d. Ministru de finanţe care a dat cu o mână jumătate miliard din excedent pentru sporirea lefu­rilor funcţionarilor, dar nu şi a magistraţilor, a băgat cealaltă mă­nă in buzunarele publc­ului ce­rând căilor ferate să scumpească de la 1 Mai tarifele călâtorilor şi mărfurilor cu 40, 50 şi 60 la sută. După amiazi, am avut în car­tierul solei „Dacia“­ şi în dealul Mitropoliei, imaginea com­petinţei guvernuli d­en materie de legife­rare 'Chiriaşi şi proprietari se încăe­­rau egal de nedumiriţi, egedi de nedreptăţiţi şi, egal de învrăjbiţi pe urma proectului incoherent, ar­bit­rar şi inaplicabil al legei chi­riilor .' Hegem­m liberal, adus ca regim­ele com­petinţe, s'a dovedit a fi fost regimul tmor interese şi ambiţii de coterie. Problemele de ordin ob­ştesc sunt găsit complect incapabil şi unde a pus­ mâna a învrăjbit şi a scumpit. . 1 Falimentul gospodăriei liberale e astăzi su­plat. De ceea se sună retragerea în toate cluburie­­?*(■ vermmente. . JPF ).

Next